Dimineaţa, iunie 1911 (Anul 8, nr. 2598-2629)

1911-06-11 / nr. 2610

Apărareaf Anul vm.­No.21fie «v jju­­­­i ».ii PUBLICITATEA: CONCED­AT­Ă EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER a Comp. Str. Karajeorgeviei, 18.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 București DIRECTOR «»înoată n ion;«­­9H CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un au Lel 20.-— | © Suni ILet 11.— 3 Inni ... i-e 0.-— APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUME Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 1410 „ „ Provincia „ 14/99 „ # Străinătatea :, 1 ■HOBBSm Procesul celor doi preloti Azi sau mîine episcopul de Roman își va fi terminat apă­rarea în procesul bisericesc și, încrezător în dreptatea cauzei sale, va aștepta liniștit sentin­ța adunărei Sinodale, pe care nu vrea s-o admită, în curățe­nia sufletului și mintei sale, decît dreaptă, absolut dreaptă. Toți cei cari îl cunosc, cei cari, în cursul acestui proces, au avut prilejul să stea cît de puțin de vorbă cu acest pre­lat, să-i urmărească felul de viață și să-i despice gîndurile, l’au părăsit cu convingerea deplină că e un om întreg, ca­re nu are decît o singură că­lăuză în viață : credința. Pe credință și-a sprijinit gestul de la care a pornit în­tregul conflict Sinodal; pe tă­ria aceleiași credințe a pornit lupta împotriva mitropolitu­lui primat și sfătuit numai de credința în puterea absolu­tă a dumnezeirei, își alcătu­­ește apărarea din Sinod, care e o adevărată operă de logică, întemeiată pe înlănțuirea u­­nor fapte, asupra cărora nu are umbră de îndoială. Tot ce face, fiecare gest și fie­ce acțiune, e convingere și credință, convingere în drep­tate, credință în Dumnezeu, de la care așteaptă — și nu de la Sinod — sentința în procesul, pe care l’a deschis tocmai pen­tru a pune credința la adă­postul batjocorei și a necre­dinței. * Și cu toate aceste nu i-au lipsit desigur ofertele unora și ale altora de a face o pace, ca­re, dacă avea să’l abată din calea hotărîtă ce urmează, a­­vea să-i asigure în schimb sau liniștea zilei de mîine sau sprijinul acelora ce i s’au pre­zintat în sfătuitori. A refuzat, însă, și pe unii și pe alții, i-a refuzat cu ace­iași energică hotărîre, cu care nu iartă celor ce, pe o cale ori alta, slăbesc credința, pe care sunt puși s’o păzească și s’o apere. In lupta contra pri­matului nu e nici ură și nici răzbunare, pentru că ura nu o admite sub nici un motiv și sub nici o formă, după cum nu cunoaște ambițiunea lu­mească de a urca ultima treaptă din scara erarhiei bi­­s­eric­ești. Mitropolitul s’a făcut vino­vat de fapte canonicește pe­depsite și, ori­care ar fi hotă­­rîrea „boerilor stăpînători”, e­­piscopul de Roman­o spune celor ce vor să-l audă, că drep­tatea dumnezeiască e singura cu care se împacă conștiința, judecata și sufletul său. Urmările lumești ale proce­sului ce se desbate îl intere­sează tot așa de puțin, după cum puțin îl interesează unel­tirile ce se fac, pentru a se a­­sigura de mai înainte o anu­me sentință. Convins de exis­tenta judecătei din urmă în­­tr’o lume viitoare, își urmează drept, cinstit și convins calea, fără a privi în lături, îndrep­­tîndu-șî convins privirea nu­mai spre singurul judecător drept din lumea tuturor.­­ Acuzat și acuzator în acelaș timp, descărcîndu-se de vina ce i se aduce, învinovățește cu aceiași imparțialitate de apos­tol curat, în gînd și în suflet, pe acel care, păcătuind, a gre­șit și înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu o seninătate care uimește, cu o logică de fier, adunînd, legînd și co­­mentînd faptele cu dovezile, și-a desvoltat zi cu zi o apăra­re magistrală, care a însem­nat, în acelaș timp, cel mai aspru și mai temeinic rechizi­tor pentru mitropolit. Și totul, fără răutate, fără ură, fără părtinire, dovedind fie­care afirmațiune, fără in­sinuări și răspunzînd totdea­una cu blîndeța omului curat și în suflet și în gînd, ori de cîte ori primatul lasă să-i sca­pe (întreruperi d­e o violentă neîngăduită. Bunătate și blîn­­deță la violență și răutate, fără a stabili însă cu nimic din energia cumpătată, pe care i-o spun și situația și împreju­rările. Așa s’a apărat episcopul de Roman înaintea judecătorilor săi bisericești, a căror sentin­ță, ori­care ar fi ea, o socotește atacabilă la judecata din ur­mă, cînd dreptate se va face, după cuvîntul evangheliei, tu­turor nedreptăților lumei­­ a­­cesteia. ALEX. MAVRODI —-------r ---— Incendiul din Galați — Rezultatele anchetei —­­ AL­ATI, 9 Iunie.— Cercetările tăcute pentru a stabili prove­­nienta focului de la navigațiunea fluvială au­ dovedit că focul a izbucnit din două părți de­odată și că el pare a fi opera unor mîini criminale. Intr’un foc s’a descoperit o ladă cu pae­— Pedro. încoronarea regelui Angliei Marile serbări din Londra Londra, 9 iunie.­ La orele 4 dimineața o baterie salută ivirea zorilor zilei încoronărei prin 21 locuri de tun trase lui Hyde Park. încă de la această oră matina­lă străzile din centrul orașului încep a se populă de lume. Trenurile subterane au început să circule încă de pe la orele 3 dimineața și o nenumărată mulțime de oameni sosește de la periferie spre centru. Toată noaptea a domnit o fe­brilă activitate; s-a observat în toate stațiile de cale ferată o lume imensă. — Londra cuprinde în dimineața acestei zile peste 7 milioane locuitori. Cei 50.000 soldați cari­ au primit sarcina a păzi ordinea, pornesc din căzărmi și bivuacuri în spre străzile ce vor fi străbătute de cortegiu, cari sunt închise prin bariere solide ce se vor închide la orele 8. La orele 6 jum. s’au­ deschis porțile­­ cele mari ale catedralei din Westminster și mulțimea ca­re de atîtea ore aștepta, are o clipă de distracțiune privind cum trec în spre catedrală trăsurile uriașe de ceremonii, cum sosesc demnitarii, pairii și soțiile lor în rochii roșii cu garnitură de hermină. Judecătorii cu perucile lor medievale, militarii, principi indieni în bogatele­­ lor costume orentale împodobite cu nestima­te, etc. . La orele 8 jum. toate străzile sunt închise, iar la orele 9 toți invitații au sosit așteptîind sosi­rea suveranilor. Catedrala Westminster a fost cu totul transformată cu prilejul încoronări. O anexă a fost clă­dită, armonizîndu-se în chip mi­nunat cu vechea clădire de care se leagă. Această­­ anexă slujește de vesti­bul. Este împodobită­­ cu splendi­de covoare persane și cu­­ armuri aduse din Turnul Londrei. Din acest vestibul intri în bi­serică. Tribune, împodobite cu­ catifea de mătase albastră și cu fire de argint se ridică de ambe­le părți pînă la Triff mim. La centrul crucei fixată de biserică, se află un polog sub care sunt cel­e două scaunI», regale cu monogra­mele brodate ale suveranilor. In fața­, altarului este scaunul S­tu lui Eduard, iar alături cele două scaune ale ,, Recunoștin­ței“. In cele două transepte s’­au­ înălțat tribune u­nde au luat loc de o parte patrii, iar de cealal­tă pairesele. Principii și principesele au­ luat loc la nordul și la sudul sanctuarului. Scaunele principe­lui de Galles și ai ducelui de Connaught se află lingă scaunele , Recunoștinței“. Sunt de față la încoronare în catedrală 7000 persoane, din care 40 membri ai familiei regale en­gleze, 200 reprezentanți străini,­ 220 membri ai corpului diploma­tic, 1000 pairi și pairese, 900 mem­bri ai parlamentului cu soțiile­­ lor și 800 reprezentanți ai impe­riului colonial. Spectacolul este cu adevărat min­­er. Pe fondul albastru și­­ ar­­­­gi­Ttat al covoarelor și tapiserii­­­­lor reese coloritul strălucit al­­ rochiilor roșii ale pairilor și al­­ uniformelor de toate felurile. Totul formează un cadru splen­­d­id potrivit cortegiului și so­lemnitatea încoronărei. * Londra, 9 iunie. — corte­­­­giul regal, împărțit în trei­­ grupe, a plecat de la Buckin­­­­gham Palace spre catedrala­­ Westminster, de la 9 jum. pî­­­­nă la 10 juni. Prima grupă a­­ cortegiului o formau principii ; și ceilalți reprezentanți stră­ini, în a doua grupă urma principele moștenitor și apoi suveranii aclamați cu mare en­tuziasm pe tot parcursul de o mulțime nenumărată. Sosirea suveranilor Sosind suveranii, ilustra adu­nare își îndreaptă privirile spre­­porțiile cele mari de unde înain­tează preoții­ in fruntea cortegiu­lui­­ regal. Orga­ni­­corul intonează un imn solemn și începe, în bă­­trîna biserică, defilarea marilor demnitari ai statului ale căror co­roane se duc de paji heralzî îm­brăcați în diferite costume din evul mediu­­, trec apoi stindardele Angliei, al Scoției, al Irlandei, al regatului unit, duse cu drept hereditar de reprezentanții celor mai vechi case ale regatului. Se remarcă mai ales stindardele im­periului de peste mări, al Cana­dei, al Indiei, al Australiei, al Nouei Zelande și al Africei de sud cari sînt purtate de foștii vice-regi și guvernatori ai aces­­tor mari colonii. E prima oară cînd coloniile sînt astfel repre­zentate la ceremonia încoronă­­rei. Apoi din fundul bisericei, îna­­intează regina. Suverana poartă o minunată rochie de mătase albă brodată cu măestrie cu fire de aur. Rochia e împodobită astfel cu broderii repr­ezentînd emble­ma Angliei: un trandafir al Sco­ției, niște scaeți, al Irlandei, un trifoi, al Indiei, o stea și un lo­­tus. Mantaua regală care atîrnă de pe umeri este de [UNK] catifea de mătasă de culoare purpurie și e împodobită cu flori naționale brodate, cu aur și­ în colori. Du­­blur­a mantalei este hermină. Trena mantalei, lungă de 1s pi­cioare, este purtată de șase fecioare, cele m­ai­­ frumoase­ ale nobili in d­­­enucra rari sunt îmbră­cate cu rochii albe împodobite cu peri d­in fața regelui înaintează no­bilii cari duc ‘emblemele, pute­rea regale, globul de aur cu cru­cea­­ care simbolizează suverani­tatea, pintenii de aur, marea spa­dă de stat, spada de ^Ertare“ care este știrbită la vîrf simbo­­le ascuțită, si in sfirșii bogați coroană a Sft. Eduard, Confeso­­rul. După însemnele puterei sale urmează regele George îmbrăcat cu mantaua regală de purpură. Are la gât colanul ordinului la­ retierei și „Cop of State“ (O, că­­c­ibilă de catifea îmblănită cu her­­mină). Lunga sa manta de ca­­tifea de purpură, îmblănită cu hermină, mantaua regelui Geor­­ge IV, es­te purtată de opt tineri paji în haine roșii cu ciorapi de mătase albă. De fiecare parte a re­gelui stau­ doi episcopi și genti­lomii gărzei personale a suvera­­nului în uniforme roșii brodate cu aur. Cinci suveranii înaintează spre mijlocul bisericei, studenții ve­ritel universități din Westmins­ter cari au­­ dreptul și datoria tradițională de a saluta Pe rege și regină în ziua încoronării, a­­clamă frenetic pe suverani cu vechea formulă: Vivat regina! Vi­­vat Tr esc ! Cu încetul procesiunea umple toată biserica făcînd, să reiasă și ■mai bine frumusețea gravă și im­punătoare a vechei biserici prin contrastul cu bogăția orbitoare a fastului regal, cu purpura și au­rul uniformelor, cu hainele albe ale preoților și bogatele veștmin­te ale­ noblimei cu splendoarea nestimatelor, încoronarea Regele și regina îngenunchiază și se roagă cerului înainte de a sta pe scaunele lor regale. Oficiul ce se celebrează cu prile­jul­­ încoronărei suveranilor nu s’a schimbat aproape în nimic din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, res­­pectîndu-se toate tradițiunile. Prima tradițiune este așa numita „Recunoaștere a regelui“. Arhiepis­copul de Canterbury însoțit de lordul cancelar, de lordul mare conetabil al Angliei, de contele mareșal și de re­gele de arme al ordinului Jaretierei, vorbind pe rînd către cele patru un­ghiuri ale bisericei, prezintă pe­ su­veran poporului cu următoarea for­mulă : „Vă prezint pe regele George, re­gele incontestat al acestui regat. Voi deci, cari ați venit aci spre a-i aduce omagiu și a vă face datoria, sîntețî gata a-î face omagiu?" O fanfară de trompete se aude a­­tun­ci și se strigă puternic „God save the King!“ recunoscîndu-se astfel că Maiestatea Sa este regele incontestat al regatului. Atunci nu mai începe partea pur religioasă a ceremoniei. Ea e simplă, dar de o solemnitate impunătoare. Doi episcopi, la mijlocul bisericei, e­întă litaniile , răspunsurile fiind date de cor. După spunerea crezului un episcop se urcă pe amvon și ros­tește o predică ocazională în confor­mitate cu n­or­mele stabilite de tra­­dițiune. Apoi, arhiepiscopul mergi spre rege și îl întreabă dacă vrești să presteze jurămînt. Regele ia atunci angajamentele pri­­­vitoare la păstrarea religiei protes­tante, la datoriile sale față de popor se scoală apoi și precedat de cel ce duce spada de stat și însoțit de înal­t­ ta Capitală TE-DEUM-UL DE L­A BISERICA LUTERANA Era dimineața la orele 10, s’a oficiat un Te-Deum la bise­rica Luterană, cu ocazia încoro­narei regelui George al V-a al Angliei. Au asistat la acest Te-Deum principesa Elisabeta, însărcina­tul de­ afaceri al Angliei și în­treg personalul negațiunei en­gleze și membrii coloniei engle­ze din Capitala. Intre orele 11 înainte de a­­miază și 1 după amiază a avut După amiază, la 4 ore și ju­mătate a avut loc un gardenspar­­ty în grădina legațiunei, la ca­re au participat toți membrii coloniei și principesa Elisabeta. Aseară, la 8 ore și jumătate, va avea loc, tot în palatul lega­­țiuneî, un dineu în onoarea membrilor coloniei engleze. --------------------------­ții demnitari ai regatuli înaintează­ d." colonel Costescu, aghiotant în­spre altar. Aci în genunche, se des­copere și jură pe Evanghelie decla­ri­nd cu voce tare: „Aceste lucruri ce le am făgăduit aici le voi înde­plini și le voi menținea. Așa să-mi ajute Dumnezeu.“ Suveranul sărută apoi Biblia și semnează jurămîntul. După o scurtă rugăciune, sunetele impunătoare ale unei antrene de Händel vestesc pre­gătirile pentru consacrarea regelui. Suveranul pășește spre tronul Sa­­tului Eduard de-asupra căruia lorzii Rosebery, Chaogan, Crewe și Min­ton țin un baldachin țesut cu ar­gint. Amfora cu untdelemnul sfin­țit este adusă și arhiepiscopul con­sacră pe rege făcînd cu uleiul sfin­țit semnul cruce­ pe fruntea, pieptul și mîinile suveranului. Din această clipă, ceremonia este caracterizată cu totul de simbolism. Regele este încins cu spada de stat, îmbrăcat cu Armilla, care este ro­chia dreptățeî­, îi se dă în mînă glo­bu­l, emblema împărăției lui Isus Cristos, i se dă inelul, însemnele demnitate­ regale și sceptrul care este varga echităței și a milei. Astfel îmbrăcat cu emblemele pu­­terei sale, regele se urcă pe tron pentru încoronare. Arhiepiscopul înnaintînd la alta­rul unde e depusă coroana, rostește următoarea rugăciune: ..O Dumne­zeule, care ești Coroana credincioșilor, binecuvintează și sancționează pe sluga ta George, regele nostru. Fie ca precum astăzi am pus deasupra capului sau o cunună de aur curat, să-î îmbogățești inima sa regală cu toate virtuțile princiare în numele regelui vecinie Domnul nostru Isus Cristos!" Se aduce apoi regelui coroana de pe altar și i se pune pe cap. In ace­eași clipă toți patrii și regii de arme își pun de­ asemenea coroanele pe cap. Asistenții strigă prelung ,,God save the King!". Trompetele sună. Tunurile cele mari din Turnul Lon­drei și­ bateriile din Parcuri trag salve de bucurie și toate clopoteee orașului sună neîncetat. Londra, 9 iunie. — Ducele și ducesa de Connaught au o­­ferit în numele Suveranilor un prins oaspeților regali. Rele George v Regina Maria a Angliei Uzînd­­ clemența regală, spada justiției tem­porale,­ lungă și foar­ Situația oro­servatorilor din Galați — O nouă dizidență în pers­pectivă — GALAȚI, 9 Iunie.— Prin de­misia d-lui Emil Vulpe, prefec­tul județului care a urmat ime­diat celeia a d-lui G. Iorgala, prefect de poliție, prin venirea în capul județului a d-lui Hagi Anton, criza din partidul con­servator departe de a fi ame­liorată, s’a agravat din contra și mai mult. E puțin probabil ca d. Emil Vulpe să primească com­pensația oferită de d .Marghilo­man, prin numirea d-sale ca inspector administrativ. E mai mult ca sigură în schimb constituirea unei puter­nice dizidențe conservatoare în funte cu d. Emil Vulpe și d. de­putat Nicu Doiciu. Pedro Funcționarii *» și călătoriile pe căile ferate Bra d. dr. P. Herescu, alesul colegiului II de cameră din Ca­pitală, a prezintat d-lui Dela­­vrancea, ministrul lucrărilor pu­blice memoriul semnat de func­ționarii tuturor ministerelor, prin care cer reducerea cu 50 la sută a costului biletelor de călătorie pe C. F. R. D-l ministru s-a arătat bine­voitor și a promis că va studia cestiunea. Funcționarii statului cred că li se va aproba cererea, care ar avea de urmare ca veniturile C. F. să sporească, prin călăto­riile ce aceștia ar începe să facă, azi ele find aproape nule. Apoi ministerele ar economisi bilete­le bianco ce se distribue acum gratuit.­­ De această reducere se bucură deja la noi militarii, studenții și artiștii. De altfel se știe că societatea austriacă, de navigație pe Dună­re, acordă de mult reducerea de­­­ 50 la­ sută funcționarilor ro­mâni. D-l dr. Herescu a susținut cu­­ căldură cererea funcționarilor, atrăgîndu-și prin aceasta recu­noștința lor. -------------------­ — Ședința de erl— Episcopul de Roman își dezvoltă acuzația de erezie — Ae vor asculta noui martori — — —**---------- ~rr • Episcopul de Roman și-a continuat in ședința de erî di­mineața apărarea sa: înaltul prelat și-a desvoltat o parte din acuzarea adusă primatului, cu privire la e­­rezie, Importanța ședinței de orî dimineața constă în faptul că Sinodul a hotărît ascultarea de noi martori. * Ședința s’a deschis la orele 9 și jumătate, în prezența membrilor Sinodului și a d-lui ministru Arion. După îndeplinirea formali­­tăților obișnuite, s’a ridicat e­­piscopul de Roman, care a de­clarat că nu știe ce să crează de episcopul Nifon al Dună­rei de jos, care în ședința tre­cută, a spus că atît, episcopul de Roman cît și mitopolitul pri­mat ar putea fi pedepsite cu ca­terisirea, din cauză că nu au devulgat mai din vreme acuza­țiile pe cari le știau unul de cellalt. — Cred — spune episcopul de Roman că P. S. S. episco­pul Nifon al Dunărei de jos care ne este și judecător nu trebuia să se pronunțe înainte ca eu să fi­rea mea. — Nu m’am pronunțat ca judecător — răspunde episco­pul Nifon — ci am arătat nu­mai că sunt canoane, după care ar­ fi caterisit! pentru mo­tivul că nu ați adus la cuno­ștința Sinodului vinele unui înalt prelat înainte de a fi ales mitropolit. — Eu — răspunde episcopul de Roman — nu știam abso­lut nimica despre păcatele mi­tropolitului primat înainte ca dînsul să fie ales în demnita­tea *r.e. *■•... .­­j­­ov.apă anu­lui. Toate aceste acuzațiuni eu mi le-am însușit de la isbucnirea conflictului Sinodal. Deci, — continuă episcopul de Roman — nu pot fi pedep­sit pe baza canonului invocat de P. S. S. episcopul Nifon. — Nici eu — intervine mi­tropolitul primat — nu știam de acuzațiile ce s’au adus P. S. S. episcopului de Roman, înainte ca dînsul să fie ales arhiereu. De toate aceste acuzațiuni am luat cunoștință în timpul ultimelor ședințe. * Înainte ca episcopul de Ro­man să înceapă a-și desvolta apărarea sa, mitropolitul pri­mat a ridicat un nou incident. Înaltul prelat, a făcut alu­ziuni la cele două scrisori ale preotului Bănescu și a d-lui Băjescu-Oardă, scrisori pe care episcopul de Roman le-a citit în ședința de eră a Sinodului, și a spus că în cele două scri­sori sunt numai minciuni. Primatul cere să fie ascultați ca martori, pentru a dovedi neadevărurile cuprinse în scri­sori, preotul F. Florescu din Bistrița și maica Anas­tasia Stoenescu. De asemenea cere să fie ascultată și sora de­cedatului preot Vasilescu dacă va fi găsită. — Dacă I. P. S. S. — spune episcopul de Roman — crede că cele două persoane au spus minciuni în scrisorile ce mi-au adresat, atunci cred că ar fi bine să fie chemate și ei ca martori. Sinodul Intră î n deliberată și după puțin timp hotărește, că pentru luminarea cauzei ce se judecă, va mai fi nevoe și de as­­­­cultarea martorilor propuși atît de mitropolitul primat cît și de episcopul de Roman. In consecință hotărește să fie chemați ca martori, preotul Fio­­rescu, din Bistrița și maica A­­n­astasia Stoenescu, din partea primatului și preotul Bănescu și d. Băjescu Oardă, din partea e­­piscopului de Roman. Martorii vor fi ascultați Luni la orele 9 dimineață in capela de lingă Sinod, înainte de a fi ascultați, mar­torii, vor depune jurămîntul sub omofor. Comisiunea pentru ascultarea martorilor este cea din trecut, a­­dică arhiereii Calist Botoșăneanu, Meletie Constanțeanu și Sofro­­nie Craioveanu. Sinodul a mai hotărît să nu se mai suspende judecata, pînă du­pă ascultarea martorilor, după cum s’a procedat în trecut. APARAREA EPISCOPULUI DE ROMAN Se dă apoi cuvîntul episco­pului de Roman, care își con­tinuă apărarea sa. înaltul prelat își desvoltă partea privitoare la erezia pri­matului și își însoțește fie­care acuzațiune de documente și acte. Iată ce declară episcopul de Roman : Venind acum la cestiunea cu ere­zia, mă cred dator să citesc cuvân­tările rostite de mine. In Senatul Țărei, în Martie 1909, cu privire la proectul de lege pentru modificarea legei Sinodale din 1872 și pentru în­ființarea Consist. superior biseri­cesc, dacă Sf. Sinod îmi permite să citesc aceea ce de tatî este .■cunoscut, de oarerice acele cuvintărî ale mele s’au publicat nu numai în desbate­­rile Senatului, ci s’au reprodus și în broșură. (Episcopul de Roman citește ceia ce a declarat în Sinod în această chestiune. Episcopul a citit de asemenea și cea ce a declarat fostul ministru Arion­. Iar în pîra mea cu No. 645 din 12 Maiu 1910, depusă pe biuroul Sf. Sinod ziceam: (Se citește pîra) Răposatul întru fericire, D. D. Melhisedec, Episcop al Romanului continuă episcopul a făcut un stu­diu despre Ierarhia și Instituțiunea Sinodului în Biserica Ortodoxă a Răsăritului In genere și despre Ie­rarhia și Instituțiunea sinodală în Biserica ortodoxă română în special, studiu cetit și aprobat de Sf. Sinod al Bisericei noastre în ședințele de 27 și 28 Oct. 1883. La pag. 57 și 58 a acestui studiu cetim: „Să știe orî­cine, că în Biserica ortodoxă Sinodul este autoritatea cea mai înaltă, și că Sinodul orto­dox nu se poate compune, de cît din membri arătați în canoane și cu practica seculară a ortodoxiei, adică, din Mitropoliți, Episcopî și Arhierei. Să știe orî­cine că ată cînd aceste baze bisericești acela surpă ortodo­xia, devine schismatic și eretic și este silit de forța lucrurilor, a ră­­mînea afară din Biserica ortodoxă. Așa a hotărît sfîntul nostru Sinod în anul 1883, sfîntul nostru Sinod de astăzi este dator să nu schimbe această hotărîre s’a întărească și să ia cuvenitele măsuri în contra făptu­itorului de erezie. Am cu mine broșura intitulată: „Răspuns Guvernului și Sinodului romînesc din 1865“ de Arhiereul Neofit Scriban broșură pe care în­suși I. P. S. Mitropolit Primat D. D. Athanasie Mironescu a studiat-o, a terminat apăra--* 7 zile au mai rămas pînă la închiderea con­cursului ANU­L NOSTRU CONCURS CU­ PREMII GRATUITE Cupon No. 41 ABSOLUT GRATUIT 10 IUNIE 1911 B premii in valoare totală d­e 2500 Lei Premiul 1. O splendidă Pianină de lemn de palisan­dru, din renumita fabrică „Hoof“. „ 2: din bilei de drum pentru dus și întors la Expoziția din Roma, Clasa II-a. „ 3:0 superbă brățară de aur, 14 carate. „ 4:O pungă de argint veritabil, formă de sac­. , 5: O pungă peticule de argint veritabil. , 6: u­n inel masiv de aur, 14 carate. „ 7 :­­In inel bărbătesc masiv, de aur 14 car. „ 8 : Una fructieră alpaca, imitînd argintul Toate aceste obiecte, afară de pianină, sunt cum­părate d­e la marele Magazin de bijuterii Frații A. I. J R­oller, București, str. Smîrdan. Să, și se află expuse la magazinul de ga­­nterie The. Derby din calea Victor­iei, 44, iar pianina, cumpărată de la marele magazin Jean Feder, furnizorul Curței regale calea Victoriei, r­i, se află expusa în­ vitrina acestui magazin.

Next