Dimineaţa, august 1912 (Anul 9, nr. 3020-3050)
1912-08-01 / nr. 3020
2 DIMINEAȚA imig I âi 318a concurs de premii Güioa la 31 31 Iulie 1912 .Pentru a lua parte la tragerea premiilor «„DIMINEȚEI“ care va avea loc în ziua ide 12 August a. c.— A se ține și păstra g zilnic, apoi a se trimite Administrației ziarului „Dimineața“ negreșit între 1—5 a August a. c. fiii ii fisistrâiat din T.Severin cumpără 30 vagoane orz sau orzoaică abolat prima calitate. A Se adresa direct la fabrică. li magai Juma“ se cere un tânăr practicant de birou cu scriere frumoasă și care a mai practicat în vreun an magazin. A prezintă ofertele personal. LAURI-CEORA A Zil&I Str. Str. gheorghe-Ilonia Cabinet MEDICO DENTAR MODERN al doctorclul In medicină I.SOLOMON Extingeria gratuită a dinților Absolut fară durere se plombează, se pune dinți artificiali cu sau fără placă, pecialități, plombează în aur, porcelan și coroane cu aur. **» Strada Sfr. Gheorghe-Nou 1 — 1 sil anfe [Outru [joii an iitatea circa 50— fiuOOO lei o afacere de automobile posedând reprezentanțe franceze și germane de primul rang. Oferte serioase a se adresa căsuța poștală No. 6 București. Societate Germana de constructimst «Ie drumnr2 CAUTĂ mecanici cap«bili pentru Turci» din Europa, cari se poatâ manevra cilindră cu vapor. Serviciu petru câțiva ani Ofertele cu copii de certificate și preț noțiuni se vor adresa sub „Salonic“ la Agenția de publicitate Carol Schu der Co. București str. Doamnei No. 8. îl IfiPH onriptpop Knlotriald DIN BUCUREȘTI Caută un funcționar cunoscând limbile română și germană. Se preferă persoane cu studii secundare. Angajament imediat. Ofise cu pretențiuni de salariu sub „Industrial“ la Agenția de publicitate Schulder Co. str. Doamnei 8 etaj I. in.Tivo ANALIZA TM Rumminel si Zairului Orice pe spaöi Își poae face analiza urinei, fără cunoștințe speciale, numai cu ajutorul trusei OOHiEIM ün care costă Ltl 8.60 Cimpluar GENERAL de OPTICA S. PENCHAS București, Caisa Victoriei Mo. 104 Agent de piața bine introdus în branșa de droguri și vopsile se caută de către importantă casă de comision din Capitala. Oferte de la persoane capabile a se adresa sub „X. Y. Z. la administrația ziarului Calea Victoriei 150 De închiriat de lta 26 Octombrie 1912 una prăvălie cu dependințe și un apartament etagial 1 A se adresa dlui D. Stănescu, Str Doamnei 27 fundul curței et. I. DOCTOR Tiredo Fișier Galați de la 15 Iulie—15 August se află VIEMA ProtFOCHS (minitmimimii Miiiiiitiiii in HUiiiiiii Miiiii iji 'll Cine râceișîa fii vrea sa fiu ferii de Boale de Plămâni .Sirolin'Recheu fr'Mrește pISmfnii Produce poft:5 Are gust plăcut. Vindem și încliriem SACI de Culanta, Australians, Bombay și Tarpauling. DECIMALE, MUȘAMALE, PANZETU11I, orice cantitate ICMPARAMI Lână Merinos, Sponcă, Țigae, Țurcand,Tobăcărească, otine cantitate și în orice gară. G. I. Grupper — BRAILA — PORT — Avis Avem onoare a ruga Onor, public care iși petrece vilegiatura în BRAȘOV și împrejurimi să viziteze firma: Buday & Mezáros croitorie pentru bărbați a cărei centrală este situată in Budapesta IV Esküter No. 6, și care a deschis o filială în BRAȘOV Str. Vămei No 9 la „Old England“, magazinul de galanterie al firmei Marian Lizlo, unde se lucrează cu stofe englezești după măsură, costume pentru bărbați, croială ireproșabilă după cele mai noi modele englezești și franțuzești. PLACI DE GRAMOFON Sonore și rezistente, sunt numai cele cu mărcile Inger și Zonofon^^ Ferițî-va de traltațiuni ^ Cea mai buna APA MINERALA PURGATIVA este acea data 1 “ ‘ BREAZU ‘ ''"Automianta de stat,"sv^ I Premiata cu medalia de aur la erp. din Bucuresci 1891 ResoHtandata cm preferința de D-niî Medici Osoi prampi si sigur, dosa mică, gust plăcit , vii»"’ Cerați dar numai. APA MINERALA DE BREAZA Care sa gissest ® la toți vânzători dar pa minerale din țară. frrepr.X M. ParenblTcMm A Ca. ttepmkt ismemir Frații Kónya J&șî, Cereți pretutindeni numai promofoane și păci p Bjcv SUNT CELE MAI BUNE DIN LUME !— FERIȚI-VA UR MUTITÎUH .."IAȘII , MARCA Rende Freies, PEPINIERE DE VITE AMERICANE altoite dt Rădăcini și Port Altoi Reprezentanți exclusivi pentru România: societatea anonima pentru import si export Strada lipscani No. 8 și Smârdan No. 4. 1)í UITS* SÎW3 ’••W' MJUUI Inaugurarea 1 dus Tecuci D. MINISTRU PANGRATI ȘI D. INSPECTOR GENERAL. INGINERUL I. RADU AU ASISTAT LA INAUGURARE TECUCI, 29 iulie. — In vederea inaugurărea noului pod de beton făcut în localitate peste apa rîului Bîrlad, astă noapte cu expresul a sosit tri gard ministru al lucrărilor publice Pangrati însoțit de șeful serviciului de inginer Ilie Radu inspector general. Azi dimineață la orele 8, au descins pe peron întîmpinaț, fiind de către d. H. Bogdan directorul prefecturei, d. avocat N. Angheluță ajutor de primar, d. dr. Al. Calalb deputat, d. polițai G. Angelescu, d. Negru revizor școlar, d. Tussen inginer al județului, d. Iorgulescu, d. inginer Berlescu, etc. Apoi în automobile au pornit pe bulevard venind la podul de beton, un arc de triumf și ghirlande de frunze. OFICIUL DIVINI In azistența unui mare număr de persoane, protoereul județului cu preotul Vasilescu și diaconul Budescu au oficiat serviciul divin. După sfințirea apei cu toții au parcurs podul. A urmat apoi fotografierea în diverse puncte și in mai multe pozitiuni aazistenei de către un fotograf special din Capitală. TOASTURILE Reîntorși în fața podului, in strada improvizate, la șampanie s’a ridicat primul toast de către d. ministru Pangrati, care a adus elogii și d-lui primar precum și actualului consiliu comunal sub care s’a realizat acest pod de o importantă utilitate publică. A toastat apoi d. avocat N. Angheluță ajutor de primar, care aduce în numele primăriei și al cetățenilor mulțumiri d-lui ministru Pangrati, relevînd utilitatea acestui pod bine construit, estetic și de o rară soliditate. A vorbit apoi d. Ilie Radu inspector general aducînd elogii d-lui inginer Mirea care a făcut acest pod precum și d-luî ministru al lucrărilor publice. In azistență am remarcat in afară de personagiile de mai sus, pe d-nii. ingineri Mirea, Ciorchina, Tulsen, Gavrilescu și Berlescu, d. Negru revizor școlar, d. Rădulescu jude-instructor, d. Demetrescu procuror, d. jude de ocol Ionescu, d. Caramffil dirig. off. poștal, d-nil consilieri comunali G. Voiculescu, A. Popovici, Neculai Enache, d. dr. Ion, d. C. Muche, comandant de pompieri, d. căpitan Anastasiu, d. locot. Ionescu, d-nil C. Lazăr și St. Lazăr, d. Talianu, d. Radu Păcuraru, d. comisar Botez, pictorul G. Decusară, etc. Festivitatea a luat sfîrșit la orele 10 dimineața. VIZITAREA SPITALULUI In automobile apoi, persoanele oficiale In frunte cu ministru Pangrati s’au dus la spitalul „Anton Cincu“ unde au vizitat saloanele bolnavilor, sala de instrumente, sălile de operații, baia și spitalul conduși fiind de către d-sa doctor Petrescu, d-niî subchirurgî Iordache și Pecină. Trecînd apoi in vizitarea farmacie spitalului au găsit in lucarea medicamentelor, pentru bolnavi pe d-na farmacistă Demetrescu, și d-sa Dimitriu asistentă. D. ministru Pangrati, mulțumind d-șoarei dr. Petrescu a felicitat-o pentru perfecta regulă și curățenie in care a găsit spitalul, interesându-se de sursele de Întreținere a acestui locaș lăsat de defunctul filantrop A. Cincu. La orele 10 și jum. împreună și cu d. ajutor de primar Angheluță precum și d. inginer Cirea și d. inspector general Radu au pornit în automobile la Adjud la altă inaugurare a unui pod din acea localitate. Satu Mațiu Miercuri 1 August 1912 NUVELELE „DIMINEȚEI“ Același cîntec de N. FOLA Pe scenă, în lumina orbitoare a rampei, eroina Își da duhul în trilurl sfișietoare... „Addio, mio caro“, pe o canapea Îngustă, la picioarele căreia, eroul, — cu plete blonde frizate, inele, inele, și cu mutra plingătoare zîmbitoare sub fard și pudră — întindea un braț, suspinînd... „mia cara, io tomo! io t’amo, mia cara...", abia mai puțin sta în un picior îngenunchiat și celalt Întins alături de spada lucitoare. Și... „Addio mia caro!“ și „Mia cara addio!“ și iarăș „io t’amo,„“ și „Mia cara t’amo...“ vreme de cinci minute, în timp ce toți conții, marchizii și celelalte vicontese și marchezine, îmbrăcate în chembrică și satin, mormuiau o palmadie lugubră, sacadată cu gifeli de trombon și macabre borcăelî de contrabași îngropate sub bubuiturile timpanilor. Iar în semiîntunericul sălii, în ultima bancă, un cap blond de fată, suspina înfiorată, placată pe pieptul unuia oacheș, cu mustața frizată ca și aceea a eroului cu plete și spadă de pe scenă. A plîns fata și s’a liniștit, cînd a văzut apoi pe cea de’și dase duhul arătîndu-se la sfirșit cu un buchet Intr’o mină și in cealaltă cu nenumărate bezele răspindite cu profuzime, pînă in colțurile cele mai depărtate ale galeriei. Și apoi, gindindu-se la tot ce făcuse, î! păru tare bine, simțind alături brațul din jos al celui pentru care iși uitase și de frați și de surori, și de supunerea fată de părinți, gindindu-se că pentru „miecare...” al ei călcase totul in picioare, fără pu, de milă. I se umeziră iarăș ochii și înfiorată, strinse mai tare brațul iubitului ei. — Ia mai lasă-mă, zise el, e cald al naibii! Ai să bem o bere. Iar ea tăcu, îneccind-o lacrimile, rămînind in vînt cu mina ce o rezimase de brațul lui, neștiind pare că ce să facă cu ea. Și, umblind alături, așa, tăcuți prin mijlocul mulțimei negre, ce trecea pe lingă ea fredonînd crimpie de „mio caro...“ „mio cara“, i se păru că orice femee plîngă care trecea i-arunca priviri amenințătoare, trăgînd și cite o ochiadă poftitoare iubitului, care nu-și mai lua mina de la mustață. Dar le uită toate... Și de ce n’ar fi uitat? cind, după amărăciunea prinsului înecat in aceea a blondei băuturi te desoî, brațele zdravene o cuprinseră cu patimă și sărutările fierbinți ii amintiră de „io t’amo mio cara...“, silind-o să suspine, răspunzindu-și singură „io t’amo mio caro...” Luna tandrețelor fără margini trecu ca un vis, sau, mai la dreptul vorbind, ca o bizară incibire de vise subjugătoare și spăimîntătoare ca tot ce născocește mintea omenească in somn. Și, cum se duceau rar la teatru, multă vreme Ii umblară prin cap sfișietoarele triluri și suspine inmormîntate cu horcăelii de dubce și buton au da tobe. Iar uneori, cind I venea să-l ademenească să mai o ducă la un teatru, in sfiala ei de străină in orașul tumultos, plăzmuia o întreagă cuvintare, stînd cu minunie in poală, după ce așternea masa, așteptindu-i cu zece ochi să vie. Și uita tot, nemaicrîonind nici pis, cind i-auzaa pasul ursuz, și-l vedea gata pe giceavă, duhnind o băutură, pare că-i turna cineva in spate o găleată de apă rece... Trecea chitic, și aducea la masă. Înghițind noduri, noduri, cind l’auzea. . — Iar sunt prea sărate! Ce dracu, la mă-ta acasă se vede că numai cu sare vă ținea... Sau vă punga să lingeți, ca vițeii!? Și văzind-o c’o Îneacă prînsul. — Așa, sclifosește-te, atca știi, b»cește-mă c’am murit! Și luîndu-și pălăria și bastonul — Las’că isprăvim noi cu toate astea. Ce crezi, că mai merge? Sint sătul, mi-e acru sufletul! Și p’aci ți-s drumul. Ea credea că nnebunește, simțindu-i cum ii scapă, că se depărtează de ea, nu iși dădea seama de ce, și, fără voie se apropia de oglindă, iși zărea ochii tot mai duși în fundul capului, obrajii trași și galbenă, galbenă ca o moartă. Dar In cele din urmă nu -le mai lipea nimic de ea, se simțea pierind până ce intr’o bună seară, după ce o lăsase singură, după vechiul obicei, ea nu se mai putu țină în picioare, pare că o sugrumă cineva și deschizind ușa să dea de aer, alunecă jos ca o clipă. Cind își veni in firi, ridicîndu-se, simți mișcind par’că cine știe ce in pintece, și, plină de bucurie sl așteptă până noaptea tirziu să-i spue vestea cea mare. Iar el, mahmur, după o noapte de ticăloșii, cind o auzi alintindu-se: — EI așii Atica-mi mai trebuia mie. Ia să-ti snel catrafusele și să te cărăbănești d’aici.... Ea leșină, iși reveni in fire, iar i& bucni în plînsete. — Nu ți-am spus: nu vreau nici unu! M’ai ințales? Să-ți iei boarfele și să te calc de p’aici; uite, să ai de drum«. Cind se văzu singură și văzu pumnul de bani pe masă, i se păru că era prețul nelegiuirei și, de cînd se lăsase incintată, călctnd în picioare tot ce avea drag pe lume. Și, ca Iuda după ce și-a luat plata mîrșavei lui isprăvi, sa sui un pod, luă frînghia de rufe și legind-o de un căprior iși petrecu lațul pe după gri și închise ochii in spasmul durerii. Iar prin ’naintea ochilor minții sî colindară intr’o goană nebună, chipurile fraților și surorilor, acele ale părinților, și în sfirșit acela al lui, apărut odată cu refrenul acela sfîșietor ce o chinuise atita: „Io t’amo mio cara! Mio caro, addio!“ ' N. PORA De închiriat în Bîrlad de la 1 Octombrie 1912, centrul comercial al orașului, stil Louis XVI, modernizat, acum clădit , HOTEL, cu 20 camere frumoase, 2 mari saloane, haie, telefon, totul parchetat, împreună cu subsol zidit pentru berărie, cinematograf, cafenea biliard, mare restaurant, camere separate, beciuri pentru vinaturi pardosit mozaic, luminat tot electric, încălzire caloriferică, înzestrat cu apă bună, atît etajul cit și subsolul, 9 scări principale de mozaic cu frumoase antreuri la hotel, 3 scări subsol. Deosebit avizez pe d-nii angrosiști de diverse mărfuri din București, cari doresc a instala filiale moderne a mărfurilor lor în acest centru comercial, că am clădit și 10 prăvălii moderne mozaic pardosite, galantare mari, geamuri cristale pe 4 metri fiecare cu biroul sau, tot electric luminat și calorifer de încălzit. A se adresa farmacistului Fraenkel, Bîrlad. FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA** 28) UN HEGE BERBANT sau Leonold al ll-lea i femeile Spiritul ei s’a cam întunecat, totuși ciștigă încă foarte mult, mai ales dela străinii cari vin in Franța. „ Nu e chelner, portar de hotel, care să nu știe adresa unei chiramanțe ■celebre. Recomandațiile se dau după procentele ce dau acele dame. Prin felul acesta a ajuns odată și regele Leopold la d-na Muret. Cînd a întrebat-o ce meserie are, el, ea a scos o carte din jocul de Cărți și a zis cu îndrăzneală: — Domnule, sînteți rege! ! Cu trucul acesta a dobîndit imediat încrederea regelui. Tu te-am Îndoit adeseori de această prietenie, m’ai prevestit—mi-ai scris Că așa se va întîmpla. I Mario, nici eu n’am fost fără pată. Unde e omul in lumea asta, care să nu aibă un defect? Cum puteam eu să-l condamn Cînd el nu mă condamna pe mine? Ah, a fost un timp fericit, acel simpl ! Dar trebuita oare să se termine astfel? Nu vom vorbi de necredința fiul in starea mea nu o legitimă prin nimic. Este o femee care are drepturi legitime asupra iubirei sale și totuși e înmormîntată In singurătatea palatului regal. Știi despre cine scria. Totuși răceala privirei sale m’a lovit ca un pumnal în inimă. Nici măcar nu m’a salutat! Mario, ob să cred despre asta? E drept că de mult Îmi zicea d-nă și adeseori m’a întrebat: „Unde e Elena pe care am iubit-o” Așadar o schimbare s’a făcut în mine! Oglinda îmi spune: am îmbătrlnit, dar nici n’a căutat el tinerețe cînd a venit la mina. Venea ca un prietin la prietina lui. Nu, nu! După cum frumusețea o vede ochiul privitorului, tot așa antipatia pornește tot din sufletul omului. Cind găsim defecte. Înseamnă că nu mai iubim. Regele nu mă mai iubește! Să spun că frumusețea mi-a răpit iubirea acestui om? Ți-am scris odată despre frumusețea cea premiată. Mi s’a spus că o cunoaște de mult, cu mult înainte de a mă cunoaște pe mint. E una din nenumăratele sale cunoștințe și acum are iarăși o mică pasiune pentru ea. Păpușile sunt în lume pentru a 1e juca cu ele. De altfel eu găsesc că Cled RR e deloc frumoasă. E înaltă și dreaptă, subțire ca un băț. Mi s’a spus că are urechi foarte urîte și că pentru asta și le ascunde sub păr. Vel crede că sunt geloasă, fiindcă scria astfel, te rog totuși să crezi că nu e așa. Odată i-a spus că peste citeva zile la preumblare, va face o cunoștință plăcută. Regele uită această prezicere, dar cînd e și a doua zi la preumblare, se întîlni cu o tînără femee foarte drăguță, care-1 salută întîi. El se opri zicînd cu mirare: — Cine sînteți d-nă ? — Mă numesc Clara Drumont, răspunse tînăra femee zîmbind. — Frumos nume, răspunse regele, dar încă nu l’am auzit. — Se poate, zise ea rizînd, dar eu sînt dantelereasă din Bruxelles și mi-am recunoscut regele. Leopold al II o privi cu bunăvoință. _ Mă bucur oricînd regăsesc supuși de al mei, devotați. Arătați foarte bine d-nă. Lucrați acum aci? _ Da majestate, în strada Richelier. D-na Lepin a deschis acolo un atelier. p — Secretul dantelelor noastre bruxeliene n’ar trebui să fie răspîndit, zise regele. Industria belgiană va suferi pierderi. — D-ra Lepin este bruxeliană, răspunsa tînăra. V'a adus fiindcă n’avea nici o lucratoare. Sunteți măritat* d-nă Drumont? — Sini văduv' -a spunse Clara. Nu e o stațiuțe tocmai plăcută cînd ești țîbâist? , — Te Voi mărita curînd, o consolă regele. — Oh, nu cred, răspunse tînăra oftînd. — Va trebui să desbraci doliul, d-nă, zise Leopold. Aceste haine negre te fac mai bătrînă și-ți ascund grațiile. — Cred că o văduvă nu trebue să își arate grațiile răspunse tînăra. Durerea te face nepăsător de orice. — Dar nu pentru totdeauna d-nă, ești prea tînără, zise regele. Clara Drumont zimbi. — Mîine voiü pune o rochie albă, zise ea rîzînd. — Mă voiu îmbrăca pentru suveranul meu! — Să te ții de cuvlnt d-nă. — Port doliul de un an întreg, îmi ajunge! zise ea. Tristeța sbîrcește, numai cei voioși sunt frumoși. — îmi pare bine d-nă, că știi să judeci astfel. Ne vom revedea. — E foarte ciudat, zise dantelereaaa Am fost erl la o ghicitoare și mi-a spus ca voi face cunoștință cu un domn înalt. — La care cărturăreasă ai fost? — La d-na Muset, o femeea foarte renumită. Regele Belgiei își amintește de prezicerea d-nei Muret. — E foarte ciudat, zise și el. — Nu-i așa? Mi s’a împlinit prezicerea, exclamă ea rîzînd. — Da, d-nă, zise regele privind’o cu simpatie. Am fost și eu la această genială urmașă a d-nei Lenormand. — Cum? Și regii se duc la ea? — Iată că m’am trădat, exclamă Leopold al I, necăjit. Acum cunoști un secret de stat! — Oh, nu-ți voi spune la nimeni! — Pe promisiunea unei femei nu te poți deloc bizui. — Oh, ba eu știui să tac, majestate. Leopold zise cu hohote. — Ei, să sperăm, ce pot face altfel? D-na Muret nu mi-a prezis nici o supărare. — Dar ce ? zise lucrătoarea foarte curioasă. — Mi-a zis că vom face o cunoștință incinzătoare. Clara Drumont se roși de plăcere. — Ah, să fie ? — D-ta ești acea cunoștință d-nă. — Ah, nu e cu putință! — Ba da, foarte sigur! — O biată dantelăreasă și un rege ? Asta nu se potrivește de loc. — Ce vrei cină, e burghez și romantic, acest roman. Clara zise din toată inima. — Ascult cumi spune regele meu și sunt fermecată, răspunse ea cu cochetărie. — Ești chiar drăguță, exclamă regele. — Oh, sînteți un rege adorabil! — Și ne-am înțeles d-nă, zise el rîzînd. Mîine după prinz lasă dantelele, căci vom merge împreună la plimbare. — Atunci pierd leafa mea de 2 lei 50 bani, majestate. Pentru o văduvă ca mine, asta înseamnă cam mult. — Nu vei pierde nimic d-nă, sau mai bine zis nu vei pierde nimic ca nu-ți va putea Înlocui regele d-tale. Lucrătoarea era radioasă. — Atunci vom avea inline o zi minunată. — Cu siguranță că vei avea mîine o zi minunată, zise regele, și sper că nu va fi numai una, ci mai multe zile. După o săptămînă regele veni la d-na Muret și-i aduse un dar splendid. — Madam, zise el, recunosc capacitatea d-tale. Orice serviciu meriită o răsplată. — Ce s’a întlmplat ? zise cărturăreasa care nu-și mai putea aduce aminte. — Am făcut cunoștința unei femei incinzătoare. — Eu ți-am prezis aceasta! exclamă ea amintindu-și. — Da, și-ți exprim admirația mea Oglinda de argint ce ți-am adus, în mina d-tale va deveni în curînd o oglindă fermecată. Regele rosti cuvinte profetice. Nu trecu mult și oglinda aceasta ajunsa oglinda sfintă a sfintei Salomia ! Pentru 20 lei, orice client putea privi în ea, pentru a-și vedea viitorul. Faptul acesta ar fi trebuit să nu dispue pe rege, dar el ținea prea mult la d-na Muret. ...t (Va urma)