Dimineaţa, august 1912 (Anul 9, nr. 3020-3050)

1912-08-01 / nr. 3020

2 DIMINEAȚA i­m­ig I âi 318a concurs­­ de premii Güioa la­ 31 31 Iulie 1912 .Pentru a lua parte la tragerea premiilor «„DIMINEȚEI“ care va avea loc în ziua ide 12 August a. c.— A se ține și păstra g zilnic, apoi a se trimite Administrației­­ ziarului „Dimineața“ negreșit între 1—5 a August a. c. fiii ii fisistrâiat­ din T.­Severin cumpără 30 vagoane orz sau orzoaică ab­olat prima calitate. A Se adresa di­rect la fabrică. li magai Juma“ se cere un tânăr practicant de birou cu scriere frumoasă și care a mai practicat în vreun a­n magazin. A prezintă ofertele personal. LAURI-CEORA A Zil&I Str. Str. gheorghe-Iloni­a Cabinet MEDICO DENTAR MODERN al doctorclul In medicină I.SOLOMON Extingeria gratuită a dinților Absolut fară durere se plombează, se pune­ dinți artificiali cu sau fără placă, pecialități, plombează în aur, porce­lan și coroane cu aur. **» Strada Sfr. Gheorghe-Nou 1 — 1 sil an­fe [Outru [joii an iitatea circa 50— fiuOOO lei o afacere de automobile posedând reprezentanțe franceze și germane de primul rang. Oferte serioase a se adresa căsuța poștală No. 6 București. Societate Germana d­e constructimst «Ie drumnr2 CAUTĂ mecanici cap«bili pentru Tur­ci» din Europa, cari se poatâ­ manevra ci­lindră cu vapor. Serviciu pe­tru câțiva an­i Ofertele cu copii de certificate și preț no­țiuni se vor adresa sub „Salonic“ la Agenția de publicitate Carol Schu der Co. Bucu­rești str. Doamnei No. 8. îl IfiPH onriptpop K­nl­otriald DIN BUCUREȘTI Caută un funcționar cunoscând limbile română și germană. Se pre­feră persoane cu studii secundare. Angajament imediat. Ofise cu pre­tențiuni de salariu sub „Industrial“ la Agenția de publicitate Schulder Co. str. Doamnei 8 etaj I. i­n­.Tivo ANALIZA TM Rumminel si Zairului Ori­ce pe spaöi Își poa­e face a­­naliza urinei, fără cunoștințe spe­ciale, numai cu ajutorul trusei OOHi­EIM ün care costă Ltl 8.6­0 Cimpluar GENERAL de OPTICA S. PENCHAS București, Caisa Victoriei Mo. 104 Agent de piața bine introdus în branșa de droguri și vopsi­le se caută de către importantă casă de comision din Capitala. Ofer­te de la per­soane capabile a se a­­dresa sub „X. Y. Z. la administrația ziarului Calea Victoriei 150 De închiriat de lta 26 Octombrie 1912 una prăvălie cu dependințe și un apartament etagial 1 A se adresa d­lui D. Stănescu, Str Doamnei 27 fundul curței et. I. DOCTOR Tired­o Fișier Galați de la 15 Iulie—15 August se află VIEMA ProtFOCHS (minitmimimii Miiiiiitiiii in HUiiiiiii Miiiii­ iji '­­l­l Cine râceișîa fii vrea sa fiu ferii de Boale de­ Plămâni .Sirolin'Recheu fr'Mrește pISmfnii Produce poft:5 Are gust plăcut. Vindem și încliriem SACI de Culanta, Austra­lians, Bombay și Tarpau­ling. DECIMALE, MUȘA­MALE, PANZETU11I, ori­ce cantitate ICMPARAMI Lână Merinos, Sponcă, Țigae, Țur­­cand,To­băcărească, oti­ne cantitate și în ori­ce gară. G.­­ I. Grupper — BRAILA — PORT — Avis Avem onoare a ruga Onor, pu­blic care iși petrece vilegiatura în BRAȘOV și împrejurimi să vi­ziteze firma: Buday & Mezáros croitorie pentru bărbați a cărei cen­trală este situată in Budapesta IV Eskü­ter No. 6, și care a deschis o filială în BRAȘOV Str. Vămei No 9 la „Old England“, maga­zinul de galanterie al firmei Mar­ian Lizlo, unde se lucrează cu stofe englezești după măsură, cos­tume pentru bărbați, croială ire­proșabilă după cele mai noi mo­dele englezești și franțuzești. PLACI DE GRAMOFON Sonore și rezistente, sunt numai cele cu mărcile Inger și Zonofon^^ Ferițî-va de traltațiuni ^ Cea mai buna APA MINERALA PURGATIVA este acea da­ta 1 “ ‘ BREAZU ‘ '­­'"Au­tomianta de stat,"sv^ I Premiata cu medalia de aur la erp. din Bucuresci 1891 ResoHtandata cm preferința de D-niî Medici Osoi prampi si sigur, dosa mică, gust plăcit , v­ii»"’ Cerați dar numai. APA MINERALA DE BREAZA Care sa gissest ® la toți vânzători da­r pa minerale din țară. frrepr.­­X M. ParenblTcMm A Ca. ttepmkt ismemir Frații Kónya J&șî, Cereți pretutindeni numai promofoane și păci p­ Bjcv SUNT CELE MAI BUNE DIN LUME !— FERIȚI-VA UR M­­UT­ITÎUH .."IAȘII , M­ARCA Rend­e Freies, PEPINIERE DE VITE AMERICANE altoite d­t Rădăcini și Port Altoi Reprezentanți exclusivi pentru România: societatea anonima pentru import si export Strada lipscani No. 8 și Smârdan No. 4. 1)í UITS* SÎW3 ’••W' MJUUI Inaugurarea 1 dus Tecuci D. MINISTRU PANGRATI ȘI D. IN­SPECTOR GENERAL. INGINERUL I. RADU AU ASISTAT LA INAU­­GURARE TECUCI, 29 iulie. — In vederea inaugurărea noului pod de beton fă­cut în localitate peste apa rîului Bîr­­lad, astă noapte cu expresul a sosit tri gar­d ministru al lucr­ărilor pu­blice Pangrati însoțit de șeful servi­ciului de inginer Ilie Radu inspector general. Azi dimineață la orele 8, au des­cins pe peron întîmpinaț, fiind de către d. H. Bogdan directorul prefec­turei, d. avocat N. Angheluță ajutor de primar, d. dr. Al. Calalb deputat, d. polițai G. Angelescu, d. Negru re­vizor școlar, d. Tussen inginer al ju­dețului, d. Iorgulescu, d. inginer Ber­­lescu, etc. Apoi în automobile au­ pornit pe bulevard venind la podul de beton, un arc de triumf și ghirlande de frunze. OFICIUL DIVINI In azi­sten­ța unui mare număr de persoane, protoereul județului cu preotul Vasilescu și diaconul Bude­­scu au oficiat serviciul divin. După sfințirea apei cu toții au parcurs podul. A urmat apoi fotografierea în di­verse puncte și in mai multe pozi­­tiuni a­azisten­ei de către un fotograf special din Capitală. TOASTURILE Reîntorși în fața podului, in strada improvizate, la șampanie s’a ridicat primul toast de către d. ministru Pangrati, care a adus elogii și d-lui primar precum și actualului consi­­liu comunal sub­­ care s’a realizat a­­cest pod de o importantă utilitate pu­blică. A toastat apoi d. avocat N. Anghe­­luță ajutor de primar, care aduce în numele primăriei și al cetățenilor mulțumiri d-lui ministru Pangrati, relevînd utilitatea acestui pod bine construit, estetic și de o rară solidi­tate. A vorbit apoi d. Ilie Radu inspec­tor general aducînd elogii d-lui ingi­ner Mirea care a făcut acest pod pre­cum și d-luî ministru al lucrărilor publice. In azistență am remarcat in afară de personagiile de mai sus, pe d-nii. ingineri Mirea, Ciorchina, Tulsen, Gavrilescu și Berlescu, d. Negru re­vizor școlar, d. Rădulescu jude-ins­­tructor, d. Demetrescu procuror, d. jude de ocol Ionescu, d. Caramffil dirig. off. poștal, d-nil consilieri co­munali G. Voiculescu, A. Popovici, Neculai Enache, d. dr. Ion, d. C. Mu­che, comandant de pompieri, d. că­pitan Anastasiu, d. locot. Ionescu, d-nil C. Lazăr și St. Lazăr, d. Talia­­nu, d. Radu Păcuraru, d. comisar Botez, pictorul G. Decusară, etc. Festivitatea a luat sfîrșit la orele 10 dimineața. VIZITAREA SPITALULUI In automobile apoi, persoanele o­­ficiale In frunte cu­­ ministru Pan­grati s’au dus la spitalul „Anton Cin­­cu“ unde au vizitat saloanele bol­navilor, sala de instrumente, sălile de operații, baia și spitalul conduși fiind de către d-sa doctor Petrescu, d-niî subchirurgî Iordache și Pecină. Trecînd apoi in vizitarea farmacie spitalului au găsit in lucarea medi­camentelor, pentru bolnavi pe d-na farmacistă Demetrescu, și d-sa Di­­mitriu asistentă. D. ministru Pangrati, mulțumind d-șoarei dr. Petrescu a felicitat-o pen­tru perfecta regulă și curățenie in care a găsit spitalul, interesându-se de sursele de Întreținere a acestui lo­caș lăsat de defunctul filantrop A. Cincu. La orele 10 și jum. împreună și cu d. ajutor de primar Angheluță pre­cum și d. inginer Cirea și d. inspector general Radu au pornit în automobi­le la Adjud la altă inaugurare a u­­nui pod din acea localitate. Satu Mațiu Miercuri 1 August 1912 NUVELELE „DIMINEȚEI“ Același cîntec de N. FOLA Pe scenă, în lumina orbitoare a rampei, eroina Își da duhul în tri­­lurl sfișietoare... „Addio, mio caro“, pe o canapea Îngustă, la picioarele căreia, eroul, — cu plete blonde fri­zate, inele, inele, și cu mutra plin­gătoare zîmbitoare sub fard și pudră — întindea un braț, suspinînd... „mia cara, io tomo! io t’amo, mia cara...", abia mai puțin­ sta în un picior în­­genunchiat și celalt Întins alături de spada lucitoare. Și... „Addio mia caro!“ și „Mia cara addio!“ și iarăș „io t’amo,„“ și „Mia cara t’amo...“ vreme de cinci mi­nute, în timp ce toți conții, marchi­zii și celelalte vicontese și marche­­zine, îmbrăcate în chembrică și sa­tin, mormuiau o palm­adie lugubră, sacadată cu gif­eli de trombon și macabre borcăelî de contrabași în­gropate sub bubuiturile timpanilor. Iar în semiîntunericul sălii, în ul­tima bancă, un cap blond de fată, suspina înfiorată, placată pe piep­tul unuia oacheș, cu mustața frizată ca și aceea a eroului cu plete și spa­dă de pe scenă. A plîns fata și s’a liniștit, cînd a văzut apoi pe cea de’și dase duhul arătîndu-se la sfirșit cu un buchet Intr’o mină și in cealaltă cu nenu­mărate bezele răspindite cu profu­zim­e, pînă in colțurile cele mai de­părtate ale galeriei. Și apoi, gindindu-se la tot ce fă­cuse, î! păru tare bine, simțind ală­turi brațul din jos al celui pentru ca­re iși uitase și de frați și de surori, și de supunerea fată de părinți, gin­dindu-se că pentru „mie­care...” al ei călcase totul in picioare, fără pu, de milă. I se umeziră iarăș ochii și înfio­rată, st­rinse mai tare brațul iubi­tului ei. — Ia mai lasă-mă, zise el, e cald al naibii! Ai să bem o bere. Iar ea tăcu, îneccind-o lacrimile, ră­­mînind in vînt cu mina ce o rezi­­mase de brațul lui, neștiind pare că ce să facă cu ea. Și, umblind alături, așa, tăcuți­ prin mijlocul mulțimei negre, ce tre­cea pe lingă ea fredonînd crimp­ie de „mio caro...“ „mio cara“, i se păru că orice femee pl­îngă care trecea i-arunca priviri amenințătoare, tră­­gînd și cite o ochiadă poftitoare iu­bitului, care nu-și mai lua mina de la mustață. Dar le uită toate... Și de ce n’ar fi uitat? cind, după amărăciunea prin­­sului înecat in aceea a blondei bău­turi te desoî, brațele zdravene o cu­­prinseră cu patimă și sărutările fierbinți ii amintiră de „io t’amo mio cara...“, silind-o să suspine, răs­­punzindu-și singură „io t’amo mio caro...” Luna tandrețelor fără margini tre­­cu ca un vis, sau, mai la dreptul vorbind, ca o bizară incib­ire de vise subjugătoare și spăimîntătoare ca tot ce născocește mintea omenească in somn. Și, cum se duceau­ rar la teatru, multă vreme Ii umblară prin cap sfișietoarele triluri și suspine inmor­­mîntate cu horcăelii de dubce și bu­­ton au­ da tobe. Iar uneori, cind I­ venea să-l ade­menească să mai o ducă la un tea­tru, in sfiala ei de străină in orașul tumultos, plăzmuia o întreagă cu­­vintare, stînd cu minunie in poală, după ce așternea masa, așteptindu-i cu zece ochi să vie. Și uita tot, nemai­crîonind nici pis, cind i-auzaa pasul ursuz, și-l vedea gata pe gi­ceavă, duhnind o băutură, pare că-i turna cineva in spate o găleată de apă rece... Trecea chitic, și aducea la masă. Înghițind noduri, noduri, cind l’auzea. . — Iar sunt prea sărate! Ce dracu, la mă-ta acasă se vede că numai cu sare vă ținea... Sau vă punga să lingeți, ca vițeii!? Și văzind-o c’o Îneacă prînsul. — Așa, sclifosește-te, at­ca știi, b»­­cește-mă c’am murit! Și luîndu-și pălăria și bastonul — Las’că isprăvim noi cu toate astea. Ce crezi, că mai merge? Sint sătul, mi-e acru sufletul! Și p’aci ți-s drumul. Ea credea că nnebunește, simțin­­du-i cum ii scapă, că se depărtează de ea, nu iși dădea seama de ce, și, fără voie se apropia de oglindă, iși zărea ochii tot mai duși în fundul ca­pului, obrajii trași și galbenă, gal­benă ca o moartă. Dar In cele din urmă nu -le mai lipea nimic de ea, se simțea pierind până ce intr’o bună seară, după ce o lăsase singură, după vechiul obi­­­cei, ea nu se mai putu țină în pi­cioare, pare că o sugrumă cineva și deschizind ușa să dea de aer, alu­necă jos ca o clipă. Cind își veni in firi, ridicîndu-se, simți mișcind par’că cine știe ce in pintece, și, plină de bucurie sl aș­teptă până noaptea tirziu să-i spue vestea cea mare. Iar el, mahmur, după o noapte de ticăloșii, cind o auzi alintindu-se: — EI așii Atica-mi mai trebuia mie. Ia să-ti snel catrafusele și să te cărăbănești d’aici.... Ea leșină, iși reveni in fire, iar i& bucni în plînsete. — Nu ți-am spus: nu vreau nici unu! M’ai ințales? Să-ți iei boarfele și să te calc de p’aici; uite, să ai de drum«. Cind se văzu singură și văzu pum­nul de bani pe masă, i se păru că era prețul nelegiuirei și, de cînd se lăsase incintată, călctnd în picioare tot ce avea drag pe lume. Și, ca Iuda după ce și-a luat plata mîrșavei lui isprăvi, sa sui un pod, luă frînghia de rufe și legind-o de un căprior iși petrecu lațul pe după gri și închise ochii in spasmul du­rerii. Iar prin ’naintea ochilor minții sî colindară intr’o goană nebună, chi­purile fraților și surorilor, acele ale părinților, și în sfirșit acela al lui, apărut odată cu refrenul acela sfî­­șietor ce o chinuise atita: „Io t’amo mio cara! Mio caro, addio!“ ' N. PORA De închiriat în Bîrlad de la 1 Octombrie 1912, centrul co­mercial al orașului, stil Louis XVI, modernizat, acum clădit , HOTEL, cu 20 camere frumoase, 2 mari sa­loane, haie, telefon, totul parchetat, împreună cu subsol zidit pentru be­rărie, cinematograf, cafenea biliard, mare restaurant, camere separate, beciuri pentru vinaturi pardosit mozaic, luminat tot electric, încăl­zire caloriferică, înzestrat cu apă bună, atît etajul cit și subsolul, 9 scări principale de mozaic cu fru­moase antreuri la hotel, 3 scări sub­sol. Deosebit avizez pe d-nii angro­siști de diverse mărfuri din Bucu­rești, cari doresc a instala filiale moderne a mărfurilor lor în acest centru comercial, că am clădit și 10 prăvălii moderne mozaic pardo­site, galantare mari, geamuri cris­tal­e pe 4 metri fiecare cu biroul sau, tot electric luminat și calorife­­r de încălzit. A se adresa farmacistu­lui Fraenkel, Bîrlad. FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA** 28) UN HEGE BERBANT sau Leonold al ll-lea i femeile Spiritul ei s’a cam întunecat, to­tuși ciștigă încă foarte mult, mai a­­les dela străinii cari vin in Franța. „ Nu e chelner, portar de hotel, care să nu știe adresa unei chiramanțe ■celebre. Recomandațiile se dau după procentele ce dau acele dame. Prin felul acesta a ajuns odată și regele Leopold la d-na Muret. Cînd a întrebat-o ce meserie are, el, ea a scos o carte din jocul de Cărți și a zis cu îndrăzneală: — Domnule, sînteți rege! ! Cu trucul acesta a dobîndit ime­diat încrederea regelui.­­ Tu te-am Îndoit adeseori de această prietenie, m’ai prevestit—mi-ai scris Că așa se va întîmpla. I Mario, nici eu n’am fost fără pa­tă. Unde e omul in lumea asta, care să nu aibă un defect? Cum puteam eu să-l condamn Cînd el nu mă condamna pe mine? Ah, a fost un timp fericit, acel simpl ! Dar trebuit­a oare să se termine astfel? Nu vom­ vorbi de necredința fiul in starea mea nu o legitimă prin­­ nimic. Este o femee care are drepturi le­gitime asupra iubirei sale și totuși e înmormîntată In singurătatea pala­tului regal. Știi despre cine scria. Totuși răceala privirei sale m’a lo­vit ca un pumnal în inimă. Nici mă­car nu m’a salutat! Mario, ob să cred despre asta? E drept că de mult Îmi zicea d-nă și adeseori m’a întrebat: „Unde e E­­lena pe care am iubit-o” Așa­dar o schimbare s’a făcut în mine! Oglinda îmi spune: am îmbă­­trlnit, dar nici n’a căutat el tinerețe cînd a venit la mina. Venea ca un prietin la prietina lui. Nu, nu! După cum frumusețea o vede ochiul privitorului, tot așa an­tipatia pornește tot din sufletul omu­lui. Cind găsim defecte. Înseamnă că nu mai iubim. Regele nu mă mai iubește! Să spun că frumusețea mi-a răpit iubi­rea acestui om? Ți-am scris odată despre frumusețea cea premiată. Mi s’a spus că o cunoaște de mult, cu mult înainte de a mă cunoaște pe mint. E una din nenumăratele sale cu­­noștințe și acum are iarăși o mică pasiune pentru ea. Păpușile sunt în lume pentru­ a 1e juca cu ele. De altfel eu găsesc că Cled RR e de­loc frumoasă. E înaltă și dreaptă, subțire ca u­n­ băț­. Mi s’a spus că are urechi foarte urîte și că pentru asta și le ascunde sub păr. Vel crede că sunt geloasă, fiindcă scria astfel, te rog totuși să crezi că nu e așa. Odată i-a spus că peste citeva zile la preumblare, va face o cunoștință plăcută. Regele uită această prezicere, dar cînd e și a doua zi la preumblare, se întîlni cu o tînără femee foarte dră­guță, care-1 salută întîi. El se opri zicînd cu m­irare: — Cine sînteți d-nă ? — Mă numesc Clara Drumont, răspunse tînăra femee zîmbind. — Frumos nume, răspunse regele, dar încă nu l’am auzit. — Se poate, zise ea rizînd, dar eu sînt dantelereasă­­ din Bruxelles și mi-am recunoscut regele. Leopold al II o privi cu bună­voință. _ Mă bucur ori­cînd regăsesc su­puși de al mei, devotați. Arătați foarte bine d-nă. Lucrați acum aci? _ Da maj­estate, în strada Riche­lier. D-na Lepin a deschis acolo un ate­lier. p — Secretul dantelelor noastre bru­­xeliene n’ar trebui să fie răspîndit, zise regele. Industria belgiană va su­feri pierderi. — D-ra Lepin este bruxeliană, ră­spunsa tînăra. V'a adus fiindcă n’a­­vea nici o lucratoare. Sunteți măritat* d-nă Drumont? — Sini văduv' -a spunse Clara. Nu e o stați­uț­e tocmai plăcută cînd ești țîbâi­st? , — Te Voi m­­ărita curînd, o consolă regele. — Oh, nu cred, răspunse tînăra of­­tînd. — Va trebui să desbraci doliul, d-nă, zise Leopold. Aceste haine negre te fac mai bă­­trînă și-ți ascund grațiile. — Cred că o văduvă nu trebue să își arate grațiile răspunse tînăra. Durerea te face nepăsător de orice. — Dar nu pentru tot­deauna d-nă, ești prea tînără, zise regele. Clara Drumont zimbi. — Mîine voiü pune o rochie albă, zise ea rîzînd. — Mă voiu îmbrăca pentru suve­ranul meu! — Să te ții de cuvlnt d-nă. — Port doliul de un an întreg, îmi ajunge! zise ea. Tristeța sbîrcește, numai cei voioși sunt frumoși. — îmi pare bine d-nă, că știi să judeci astfel. Ne vom revedea. — E foarte ciudat, zise dantelerea­­aa Am­ fost erl la o ghicitoare și mi-a spus ca voi­ face cunoștință cu un domn înalt. — La care cărturăreasă ai fost? — La d-na Muset, o femeea foarte ren­um­ită. Regele Belgiei își amintește de pre­zicerea d-nei Muret. — E foarte ciudat, zise și el. — Nu-i așa? Mi s’a împlinit pre­zicerea, exclamă ea rîzînd. — Da, d-nă, zise regele privind’o cu simpatie. Am fost și eu la a­­ceastă genială urmașă a d-nei Lenormand. — Cum? Și regii se duc la ea? — Iată că m’am trădat, exclamă Leopold al I, necăjit. Acum cunoști un secret de stat! — Oh, nu-ți voi­ spune la nimeni! — Pe promisiunea unei femei nu te poți de­loc bizui. — Oh, ba eu știui să tac, majestate. Leopold zise cu hohote. — Ei, să sperăm, ce pot face alt­fel? D-na Muret nu mi-a prezis nici o supărare. — Dar ce ? zise lucră­toarea foarte curioasă. — Mi-a zis că vom­ face o cunoș­tință incinzătoare. Clara Drumont se roși de plăcere. — Ah, să fie ? — D-ta ești acea cunoștință d-nă. — Ah, nu e cu putință! — Ba da, foarte sigur! — O biată dantelăreasă și un re­ge ? Asta nu se potrivește de loc. — Ce vrei cină, e burghez și ro­mantic, acest roman. Clara zise din toată inima. — Ascult cu­mi spune regele meu și sunt fermecată, răspunse ea cu cochetărie. — Ești chiar drăguță, exclamă re­gele. — Oh, sînteți un rege adorabil! — Și ne-am înțeles d-nă, zise el rîzînd. Mîine după prinz lasă dan­telele, căci vom merge împreună la plimbare. — Atunci pierd leafa mea de 2 lei 50 bani, majestate. Pentru o văduvă ca mine, asta în­seamnă cam mult. — Nu vei pierde nimic d-nă, sau mai bine zis nu vei pierde nimic ca nu-ți va putea Înlocui regele d-ta­le. Lucrătoarea era radioasă. — Atunci vom avea inline o zi minunată. — Cu siguranță că vei avea mîine o zi minunată, zise regele, și sper că nu va fi numai una, ci mai multe zile. După o săptămînă regele veni la d-na Muret și-i aduse un dar splen­did. — Madam, zise el, recunosc capa­citatea d-tale. Orice serviciu meri­i­tă o răsplată. — Ce s’a întlmplat ? zise cărtu­­răreasa care nu-și mai putea aduce aminte. — Am făcut cunoștința unei femei incinzătoare. — Eu ți-am prezis aceasta! ex­clamă ea amintindu-și. — Da, și-ți exprim admirația mea Oglinda de argint ce ți-am adus, în mina d-tale va deveni în curînd o oglindă fermecată. Regele rosti cuvinte profetice. Nu trecu­ mult și oglinda aceasta ajunsa oglinda sfintă a sfintei Sa­lomia ! Pentru 20 lei, orice client putea privi în ea, pentru a-și vedea vii­torul. Faptul acesta ar fi trebuit să nu dispue pe rege, dar el ținea prea mult la d-na Muret. ...­­t­­ (Va urma)

Next