Dimineaţa, septembrie 1912 (Anul 9, nr. 3051-3080)

1912-09-01 / nr. 3051

iJAiVan NJ&Ai A. Al 4* concurs de premii­ e­c­ho, si 31 Hggust 1912 ! Pentru a lua­ parte la tragerea premiilor­­,,DIMINEȚEU­l care va avea loc în «lua­ioie 9 Septembrie a. A se ține și păstra apoi a se trimite Administrației »ziarului „Dimineața 1- negreșit intre 2—5 ^Septembrie, &. c. * EnfeicI ffosse-Carlo - CIȘMIGIU — Sâmbătă 1 Septembrie 1912 Mare concert extra­ordinar dat de orchestra proprie în beneficiu d-lor H&9§9 Schwarz și George­ Georgs est. — INTRAREA. 1 LEU — Caut un agent 1­ulinar care este bine introdus în branșa Drogheriei ți Farmaciei Oferte a se adresa la Administrația ziarului sub „Agent“. CALAȚI Dr. Agatstein DENTIST din BERLIN S’a reîntors din străinătate Consult. 9-12 a. m. și 2­5 p.m­. Str. Domnească 45 Se căută contabil care a mai lucrat la comptabili­­tatea la partidă dublă, pentru o fabrică din provincie. Oferte cu referințe și arătarea salariului sub „T­­B D. 30“, Poște-Restante Galați. u­-șoara comptuarista care a absolvit o școală secundară care a mai lucrat într-un birou și care are scriere frumoasă, se caută pentru un birou. Oferte sub „P.D. 35“ Poște-Restante, Galați. Dr. I. W. STEINER — DENTIST­­ își reia CONSULTAȚIILE in Str. Franklin No. 6 vis-a-vis de Grădina Episcopiei (Ateneu).­­ I Consultațiuni 9—12 și dela 2—6 p. m. Dr.Cami­tian SPECIALIZAT LA BERLIN Ș­A MOȘ ITaceH"! și boli de femei București, Str. Isvor No. 5 Telefon 24/60 Consultații 2-d și 6-7 p. m. depozi­tar de ziare la Bușteni. ifadseeriliiGtesiil! în orice limbS și legalizarea lor oficiala de către mi­nistere și consulate vi se poate înce­pli modul cel mai prompt de către „INFORMATO­RUL“ Siroo­ie intui ilmb­ii­ al ziarelor ADEVERUL și DIMINEAȚA Director: B. SEPEANU, licențiat In drept BUCUREȘTI. — No. 1lt Strada Sărindar, No. 11. Cei din provincie vor trimite actele saste plic recomandat pe adresa Uirealni; cei din Capitală se vor adresa dalai B. Sepeanu la birou, orele 0—10 a. m. și 5—7 p. m. 8e garantează discreția­nea absolută a afacerilor încredințate* „Revista Model 99 SINAIA TEMENIMI PENI KU JL«. o distanta de 1300 m. de la CASINO IN LOTURI 3 SELA 500— MOO Mr. Uimi im HiMSWi, III * liw, m, laiirl eleM, PillfIS inra A se adresa d-lui D. MATAK, inginer sau la BANCA COMERCIALA ROMANA «rama IN CURÂND SE VOR DESCHIDE Pivnițele Poenaru ® Co. Telefon 31/53—­­ucurești» Victoriei 97­—Telefon 31/53 Instalație Modernă VINURI DE MASA SI DESSERT NUMAI NATURALE Corniță, Braghină, Vilenel, Riesling Dessert, Negru vârtos, Viță de Bordeaux etc. Prețuri curente trimitem Franco la cerere « ‘Sîmbăt­a 1 Septembrie [UNK]L^Ui D-ntii abonați cari voesc a-și schimba, adresa sunt rugați ca atunci cînd cer schimba­rea să trimeată administrației noastre și eticheta sub care le vine ziarul. Tot ast­fel sunt rugați a proceda și d-nii abonați cari reînoesc abonamentul. Aceasta spre a putea fi sa­tisfăcuți fără­ întrerupere. O călătorie in Macedonia Prin Bulgaria, Serbia și o parte din Albania -------------**—------------­­K«rmni. D. N. G. Cosmescu, veteran, fost director școlar și institutor in co­mu­­na Gopeși din Macedonia, făcînd de curînd o călătorie pînă în comuna sa natală, a notat impresiile culese în cursul acestei călătorii. Ne facem o plăcere să le publicăm, ele fiind interesante și instructive pentru toți romîniî. Ele vor apărea într’o serie de patru articole. Cel dîntîi este cel de mai jos: După 29 de ani de la întoarcerea mea din Macedonia, unde am fondat școala romînă din Gopeșî și după 35 de ani de la războiul din 1877 pentru liberarea Bulgariei și independen­ței Romîniei, muncit de o dorință ar­zătoare de a mai vedea încă odată locurile istorice și teatrul de luptă de prin­prejurul Plevnei, precum și roadele ce a dat școala romînă din Gopeșî și din alte localități, m’am hotărît să mai vizitez odată acela ro., cur­ și astfel în ziua de 24 Iunie am pornit din Horez-Vîlcea cu diligenta spre R.­Vîlcea, de unde trebuia să imi procur cuvenitul pașaport. CORABIA La 25 Iunie seara am ajuns la Co­rabia, una din localitățile istorice, căci aci s’a concentrat toată armata romînă în lunile Iulie și August 1877, și aci s’a construit de batalionul de geniu al armatei române podul de vase peste Dunăre. Eu atunci fiind student în medicină, voluntar, am fost detașat ca medic al acestui ba­talion, avînd gradul de sergent plu­tonier sau subchirurg. Vom­ publica cîndva impresiile mele din campa­nia de la 1877. Aci vom­ spune numai că Corabia atunci era un sat răsleț fără strade determinate și compusă din trei sau patru case mai mari deasupra solului, iar restul din bor­­dee. Astăzi însă am văzut cu multă sa­tisfacție că Corabia are strade ca bulevarde, aliniate toate, avînd și plantație și formînd alee destul de frumoase. Portul de la Corabia astăzi are mai multe vapoare și șlepuri și mai mul­tă animație ca înainte de razboiu la Calafat și Giurgiu. Aci am tras la hotel „Caravia“, unde am găsit un local iluminat cu electricitate, foar­te curat și un serviciu excelent. A­­cest hotel poate realiza cu hotelu­rile de prima clasă din București. Dimineața am vizitat piața și am vă­zut cu plăcere hala de carne curată, catedrala, etc., și mi s’a umplut ini­ma de bucurie văzînd că dintr’un sat atît de rudimentar, cum era la 1877, a putut să facă așa progrese uimitoare și credința mea este că, cu p^utu­ja­ s forțare și bunăvoință din partea cetățenilor Corăbiei, n’ar fi exclusă posibilitatea ca după cîțî­­va ani această localitate să devie capitala județului Romanați, căci Caracalul, pe care l’am vizitat acum 2 ani și la 1877, aproape n’a făcut nici un progres în timp de 35 de ani. Ceea ce m’a surprins însă mult a fost insula ce s’a format în Dunăre înaintea orașului și portului și care la 1877 nu exista și din care cauză astăzi nu se mai poate vedea satul romînesc Ghighenî, care este așezat pe malul drept al Dunărei în Bul­garia și care altădată se vedea foarte bine. DE LA CORABIA LA PLEVNA La 26 Iunie orele 9 dimineața m’am îmbarcat pe vaporul austriac spre a merge la Somovit. In vapor, ca și înainte de războiu, aproape nu se mai auzea graiul romînesc, căci cea mai mare parte din pasageri erau bulgari, turci, sârbi, etc. După o oră, am ajuns la Somovit. Aci am văzut o mare aglomerație și o lume de foarte proastă condițiu­­ne. După cîteva minute am luat tre­nul pentru Plevna. Dorința mea ar­zătoare era să observ partea despre Nord a Plevnei unde se zăresc dea­lurile Bucovul, Opanezul și al satu­lui Bivolari, etc., pe unde era ar­mata romînă ce înconjură Plevna la 1877. , Am observat ,că toate cîmpiile și dealurile erau despuiate de planta­­­ție astăzi și cu mult mai lipsite de­ arbori ca în timpul dominațiuneii turcești. Satele însă toate sunt gru­­­pate la un­­ loc, nu ca în părț ile mun­­­toase ale Romîniei, unde toate dea­lurile sunt semănate cu case și că­lătorul nu știe, nu poate ghici unde este satul. La Opanez am zărit un mare monument (Pametine), ridicat în urma liberărei Bulgariei. LA PLEVNA -La orele 12 ziua am sosit la Plev­na și am tras la hotel „Moscva“, un­de mi s’a spus că antreprenorul este un macedonean, însă îndată am vă­zut că acel macedonean nu era un român din Macedonia, ci un bulgar. In timpul acesta constat că îmi lipsește din buzunarul hainei porto­felul cu notițe și o parte din banii ce-l aveam cu mine pentru călătorie. Acest lucru m’a indispus mult, de­­aceea am reclamat poliției, bănuind că portofelul mi s’a furat la eșirea din vapor la Somovit, unde am sim­țit două îmbrânceli în înghesuiala de pe schelă sau la hotel, unde am adormit o jumătate de oră, de către al doilea pasager din camera ce mi s’a dat. Polițaiul îmi spuse că la So­­movit și în trenul care vine de aco­lo sînt mulți apași foarte abili și îndrăzneți. Povestesc această întîm­­plare neplăcută cu gîndul că cei cari vor călători în Bulgaria să se pă­zească bine de acești pungași, căci poliția bulgară, după cum am cons­tatat, este foarte slabă. Aci la Plevna și prin satele din împrejurimi, înainte de liberarea Bulgariei se gaseau o mulțime de familii romînești originare din Go­­pe și astăzi însă mai sunt vreo 10- 15, iar celelalte s’au contopit, căci femeile romînilor fiind de origină bulgară,­copiii lor n’au mai învățat limba romînă și s’au bulgarizat. Așa este familia Ghegă și Pasu Cotu Nas­­tu, două case mari de comercianți însemnați, cari făcea și mari afaceri cu cereale, dar al căror copil nici nu se mai amestecă cu romînii gropogeni, totuși bulgarii nu încetează de-a’I po­­recli „Țintar!“ și nu numai pe el, dar și pe tovarășii acestora, cari sunt de origină bulgari. Cu multă satisfacție însă am vă­zut că familiile Grasu, Țingara, Ha­giu etc., Își păstrează limba și dra­gostea pentru neamul lor și în ca­sele lor nu se vorbește decit romi­­nește și chiar femeile unora, cari sînt de origină bulgară vorbesc ro­­mînește împreună cu copiii lor. Am căutat să recunosc Plevna pe care am vizitat’o la 1871 și la 1877, însă n’am mai recunoscut decît muntele Verde, Bucovul, Opanesul iar stradele și casele s’au schimbat cu desăvîrșire și a răsărit un oraș nou european cu strade largi și pa­­vate cu piatră de rin sau cubică și cu case mari și masive cu mai mul­te etaje. Chiar în ziua sosirei mele am vizitat mai multe familii romi­nești însoțit de mai mulți romîni cari s’au grăbit să mă întîlneascâ îndată ce au auzit de venirea mea acolo.. Apoi am vizitat grandiosul și falnicul monument „Alexandre II, liberatorul Bulgariei”, unde am văzut cu satisfacție că pe inscrip­­tiunile din afară, pe marmoră, erau înscrise numele regimentelor,­­ba­talioanelor, escadroanelor și baterii­lor romînești și cîți luptători au căzut în fiecare atac dat împreju­rul Plevnei. Interiorul monumentu­­lui este de o curățenie și un lux izbitor și de mărimea unei bise­rici. Aci se află așezate într’u fi geamlîc luxos piramidî de cranii de ale eroilor cari și-au vărsat sîn­gele pentru liberarea Plevnei și a Bulgariei și deasupra cărora arde o candelă ziua și noaptea. îngrijitorul acestui măreț mausoleu mi-a pre­­zentat un registru unde toți vizita­torii își scriu impresiile sau se is­călesc numai, și am scris cam aces­te rînduri impresionat de aceste momente: „Ca român și veteran, care am luat parte la luptele grele ce s’au desfășurat împrejurul Plev­nei în calitate de student în medi­cină voluntar în 1877, admir acest monument și aceste semne de re­­cunoștință arătate de poporul bul­­gar și să se știe că un popor care își cinstește și își arată recunoștin­ța pentru eroii și oamenii mari și cari s’au sacrificat pentru el, acel popor va merge înainte și niciodată nu va pieri”. De aci am mers și am vizitat mo­numentul generalului Scobeleff, ca­re este așezat pe dealul din spre Muntele­ Verde, unde am văzut cam aceleași lucruri, însă aci erau în­­scripțiuni, cari aminteau numai lup­­tele rușilor și craniile erau numai de ale soldaților ruși. Am scris și aci în registru cam aceleași impresiuni. A doua zi 27 Iunie doream să vi­­zitez urmele redutelor Griviței No. 1 și 2, precum și capela romînească, dar n’am putut să fac aceasta, ci am vizitat familiile romînești, de­oarece am crezut că este de mai mult interes național să văd pe toți romînii. Am constatat cu multă satisfacție că deși aceste familii romînești n’au aci nici școală, nici biserică, nici co­munitate romînească, totuși, pînă a­­cum, își păstrează toate obiceiurile romînești și limba, însă dacă vor rămîne­ în starea aceasta, copiii lor se vor contopi cu bulgarii și peste cel mult 40—50 de ani nu va rămî­­nea nici urmă de acești fii ai Gopee­­șului. De aceea am sfătuit pe ro­mâni, și ei mi-au promis, ca să facă o cișmea monumentală în mahalaua lor, din bani adunați numai de la romînî și la care cișmea să se pue o inscripțiune prin care să se arate că acea cișmea este construită de colonia romînească originară din Gopeșî. ___„ N. G. Cosmescu Escursiunea în Gorj a studenților congresiști TG.­JIU, 30 August.— Mercuri cu trenul de 11.30 dimineața au sosit la orașul nostru pentru a vizita mă­­năstirea Tismana și defileul Jiului., un număr de 304 studenți și studen­te din cei ce au luat parte la con­gresul din Craiova. La gară au fost primiț! de d-nii prefect Cocorăscu, primar Stolojan și un numeros public D. Cocorăscu, prefectul județului, le-a urat bun venit. A răspuns studentul Georgescu, mulțumind de primirea făcută. De la gară vizitatorii în frunte cu muzica regimentului au pornit spre statua lui Tudor Vladimirescu, un­de d. Crainic, profesor la gimnaziul local a ținut o cuvîntare. După c­e a mai vorbit d. Iamandi de la Iași, escursioniștii au vizitat muzeul care este în localul gimna­ziului, după care au mers la grădina publică unde au fost împărțiți în grupe și conduși la restaurante. La orele 2 d­a. au pornit în trăsuri să viziteze comuna Runcu, o fru­moasă localitate de munte. 131 Noaptea studenții au fost găzduiți în cazărmile reg. 5 artilerie, iar stu­dentele în număr de 56 în familii,- 1 CeReȚI REVISTA MODEI FOIȚA ZIARULUI „DMINEAȚA“ 6) Umor și escrocherie (ROMAN CRIMINAL) El nu putea uita că fusese cauza nenorocirei sale și voia să nu o lase a ajunge în mocirla celei din urmă de­pravări fizice și morale. Libella stătea pe canapea și se gîn­­dea. Ar fi dat o parte a vieț­ei ca să se convingă, de era Francisc la Sa­ma­rtoff. Cunoștea pe acel rol bogat, groso­­lan și cinic. Din a­ceste pricini nu mai voise să-l primească în casă. Știa că el îndemna pe Francisc la risipă și la jocul de cârti — asta știa, d­ar nu știa că Francisc ÎI era necre­dincios, el fiind foarte viclean și min­cinos, scăpa în­totdeauna cu fata cu­rată, de sub privirea ei scrutătoare. Totuși ar fi trebuit să’l cunoas­că da­ri ar fi fost amorezată orbește d­e dînsul. Cî­n el devenea prea îndrăzneț în minciunile sale, știa să’î aoar­­mă bănuelile cu protestările sale de dragoste nebună. Astfel știa s’o orbească și s’o facă să’l iubească mereu. Contele n’a știut cum să’i amețească inima, dar aventurierul acesta o subjugase mai mult cu defectele caracterului sau zvăpăiat. — Trebue să mă asigur­­esc lamă Libella sărind în picioare ca electri­zată, își îmbrăcă o haină neagră, pe cap își puse un văl negru și des, a­­poi eși din casă și se urcă într’un cupeu de stradă. CAP. 2 Irina ajungînd acasă în acea sea­ră, se oprise ezitînd lingă ușa locu­inței sale. Mina e, după ce atinsese clanța zi­se­, se retrase pentru a trece repede peste fruntea ei posomorită; îî se păru că visase, atît de repede s’a pe­trecut totul. Acel străin care vorbise numai o jumătate de oră cu dinsa, îndrăznise a o îmbrățișa, a o săruta ! Acest gînd făcu să-i năvălească sîngele în obraz și ca beată se spriji­ni de zid lingă ușă. Auzi ceasul din turnul bisericei bating orele nouă. Ce va crede ma­ma despre lipsa ei îndelungată? !Și totuși așa cum era nu îndrăznea să intre, trebuia să se mai liniș­tească. Deodată auzi zgomot de pași în gangul casei. » — E mama ! șopti copila, vine să privească în stradă. Puse mina pe clanță și­ deschise repede ușa intrînd­ în coridorul întu­necos. — Ah ! Iată-te ! De ce ai intimat atît­a esclamă d-na Kruger. — Ah, mamă, dacă nî ști cît am a­­șteptat! Toate vagoanele erau pline de lu­me, așa că a­rebuit să aștept! Zicînd aceste, fata”! predeze repe­de pachetele și plecă spre cameră, simțind că-­ ardeau’obrajii de ruși­ne,—pentru prima oară spunea ma­mei sale o minciună. Iată că veni și Tell dînd semne de bucurie, astfel că putu rămîne în sa­la întunecoasă. — Ah, Tell­ șopti fata desmier­­dînd clinele. De ce n’am mers cu mine? Dar de acum totul e pierdut ! Ea își plecă încet capul spre prie­tenul ei mut și rămase astfel oftînd din adîncul h­uimei. D-na Kruger duse pachetele în ca­să, apoi trecu în bucătărie, pentru a aduce bucatele la masă. — E totul aproape sierit, murmură ea silindu-se a părea supărată. Hai­de Irma, maniacă întîi, pe urmă vei mai sta lingă bolnavul tau. Dar fata nu se mișcă din loc, par’ că nici n’ar fi auzit,’o ! Gîndurile eî erau oare ]a tînărul acela ciudat ? Văzînd’o că nu se mișcă, bătrîna o luă de brat și o sili să se ridice. — Mi se pare că plîngî 1 esclamă văduva uimită văzînd figura copilei la lumina lămpei din cameră. Eu, Doamne ? Ți-e frică acum că Tell va muri ? — Nu mamă dragă, dar mi-o milă de dînsul! Era a doua minciună ce spunea­— și avea să mai spună multe încă ! Putea mărturisi că iubea pe un ne­cunoscut, pe un străin ? Ei, asta’!­ murmură bătrina. Tell o fi camaradul tău dă joc, dar nu e de­cit un cîine. Nu trebue să te mîhnești ca și cînd cine știe ce s’ar fi întîmplat. Haide la masă și mănîncă liniștită. Mai mult cu sila o duse la masă și-î puse lingura în mină, apoi trecu în bucătărie pentru a prăji cartofi în timp ce Irma va mînca supa. Fata luase o lingură de supă din taler, apoi rămase cu privirea țintă la geam ca și cînd ar fi putut privi în stradă prin oblonul închis. Se revedea în stradă lîngă străinul care o sărutase cu foc. Pînă atunci nimeni nu îndrăznise să se poarte astfel cu ea. I Da, a fost prea îndrăzneț străinul! Dar era atît de frumos, atît de fer­mecător ! — Ah, Francisc­­ murmură ea zgu­duită de un fior. Mama ei apăru cu talerul cu frip­tură și cartofi, dar îl puse repede pe masa prim­indu-șî fata care era albă ca varul. — Irma, ce’țî este ? esclamă bătrî­­na apucînd’o de mină. Irma închisa ochii și nu răspunse, —­ Ești bolnavă ? Spune, copilă dragă ! — Nu mamă, dar sînt foarte obo­sită. Lasă-mă să mă culc. — Haide să te desbrac eu. — Nu mamă, lasă că mă desbrac singură ca întotdeauna. — Mă duc să chem doctorul ? — Ei, dar pentru ce ? răspunse Ir­ma eilindu-se a zîmbi. Apoi o sărută pe obraz și trecu repede în camera ei, unde se desbrăcă fără a mai a­­prinde lampa. D-na Kruger ridică, din umeri murmurînd: — N’a gustat nimic, păcat de o­­steneala mea. Ași jura că a răcit în tramvai, în­totdeauna îi place să stea numai pe platforma din față. De nu-î va fi mîîne mai bine, chem doctorul. Oftînd bătrina se așeză pe un sca­un și începu a coase fiindcă nu-i era încă somn. Irmna se învelise în cearșafurile al­be pînă peste­­ cap și închisese ochii pentru a nu-l mai vedea pe el. Dar totul era în zadar! Mereu vedea o­­chii lui sclipitori. In camera întunecoasă și tăcută, se simțea încă sub vraja lui mistui­toare. Cu cît se chinuia a alunga din mintea ei, icoana lui, cu atît mai bine îl vedea. Văzînd că nu putea adormi, se sculă încet și se așeză la geamul ce da în curte. Aerul răcoros ii făcu bine. Dar nici acolo nu se putu liniști; i se părea că-l vede umblînd în ju­rul gardului. Apoi îl văzu furișîndu-se spre pa­vilion și pe urmă îl văzu dispărînd într’un desiș de copaci unde o clipă licări o lumină. — Ciudat, murmură copila speria­tă. ti -o-hi- schiisl! Oari,de acum nu voi­ putea scăpa de acea­stă închipuire ? Mi-e frică să-l mai revăd, și totuși doresc! Oh, Tell, Tell ! De ce n’am mers cu mine ? CAI. o Rusul Lamb­rtoff locuia într-o ca­să mare din centrul Berlinului. Ocu­pa un apartament întreg, ceea ce e­­ra de prisos pentru un om necăsă­torit. Dar se părea că omul acesta avea motivel­e sale tainice, a locui astfel. Casa avea­­ d­ouă intrări prin două străzi deosebite. Străzile însă nu e­­rau tocmai bine luminate, ceea ce era pe placul sau. Dar faptul că politia supraveghea de aproape acele străzi nu-i era toc­mai pe plac. In patria sa nu trăise bine cu poli­tia și nici aci nu-i era prieten. Cînd vedea vardistul pe o stradă, intra prin partea opusă, pentru a nu se întîlni față în față cu el. Acum stătea uimit !—Două femei se plimbau vorbind prin fața casei sale. Lamartoff le privi cu atenție cîteva minute. — Ah, e bătrânii Vosotzki, mur­mură el ușurat. Mi-am închipuit eu că va spiona fiindcă azi ne intîlnim totî aci. El se îndrepți repede spre locuin­ța sa și după ce răspunse la salutul ampelor fei."­că, uari scara su fueă In cas­ă, se trim­i­­­ ie­­ canapea, oftînd ușurat. (Va urma) ! I

Next