Dimineaţa, noiembrie 1912 (Anul 9, nr. 3112-3141)
1912-11-01 / nr. 3112
mm — no. da_ g~j PUBLICITATEA concedata exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei No. 6, Etaj I.—Telefon */4 Cn cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Blureriile statului: ibqmehte m Pilii: ©to ton !L«I SO.—« e loara! L«9 IB S luni L«l Pnln itrtinltat* prețul ernte Indott telefon"* umil .. 84/SOj 34/73, 84/9% BS&/40 UN EROU al războiului din B Ici Fără îndoială că războiul actual va însemna în istoria poporului bulgar una din cele mai glorioase pagini. Armatele bulgare au întreprins de data asta unul dintr acele marșuri glorioase de cari orice armate nu pot fi decît mîndre , au reputat victorii care au uimit cercurile militare din toate țările Negreșit că victoriile strălucite de azi se datoresc în înaltul rând națiune bulgare întregi care vedea în campania de acum un războiu sfînt de dezrobire și organizării cu totul democratice a statului bulgar care ai loc de a se sprijini ca la pol pe proprietatea latifundiară și pe o oligarhhie putredă și necinstită, se baza numai pe instrucția obligatorie, ra sufragiul universal și pe principiul națiunei înarmate. Dar orfest de bine ar fi fost dotat poporul bulgar, oricare ar fi fost calitățile sale și împrejurările în care s'ar fi putut dezvolta, el n’ar fi putut ajunge la un rezultat așa de admirabil dacă n'ar fi avut un organizator ingenios, tenace, îndrăzneț, un spirit militar de întîia ordine. Acest organizator, care a și fost numit de ziarele franceze și belgiene Moltke al armatei bulgare, care a prezidat la organizarea ei ca ministru de război și la educația militară și la formarea ofițerilor ca director al școalei militare din Sofia, e astăzi erou bulgăresc care conduce armatele victorioase sub zidurile Constantinopolului. Ceea ce va părea însă în adevăr extraordinar, e faptul că generalul Savof, eroul de astăzi, a fost pus acum doi ani sub acuzarea de a fi deturnat fondurile publice, acuzație care încă apasă asupra sa întrucît procesul n’a fost încă terminat. Interesante amănunte ne, dă In această privință, cunoscutul om politic belgian Georges Lorand, un admirabil cunoscător al stărilor din Balcani și prieten intim al multora dintre oamenii politici ai Bulgariei. „L-am cunoscut pe Savoi pe atunci ministru de război al Bulgariei, scrie Georges Lorand—în anul 1906, prin colegul său de minister Ghenadieff. Ghenadiefi care îmi schița încă de pe atunci planul viitoarei confederații balcanice, mi-1 recomandă, zicîndu-mî: Iată generalul care ne va conduce în viitorul räzboiu cu Turcia, la Constantinopol: : „Și în călătoria pe care am întreprins’o împreună la graniță, m’am convins cu cîtă grijă studia generalul Savoi terenul pe care îl cunoștea deja, par’că și-ar fi trăit întreaga viață pe acolo și cit de bine își da seama de fiecare colț al Macedoniei pare că ar fi citit într’o carte deschisa. „Grija lui de căpetenie a fost să înzestreze armata cu cel mai bun armament și cu toate că fabricele Krupp au trimis un agent special la Sofia pentru a impune furniturile lor statelor balcanice, Savoi convingîndu-se de superioritatea tunurilor Creuzot, a făcut ca toate comenzile militare să se încheie în Franța. „Din cauza aceasta a și fost acuzat de adversarii săi politici. Cînd l’am revăzut ultima oară în gara Lyon, mi se plîngea că e acuzat că prin comenzile sale la fabricele Creuzot ar fi frustrat statul bulgar și că e sub recuzarea și darea în judecată a lui și a foștilor săi colegi de minister. Lavoi a arătat atunci că tunurile furnizate Bulgariei de Creuzot sunt cea mai bună calitate și că au fost obținute pe un preț mult mai cftin decît de plătit de alte țări, ca de Portugalia spre exemplu. „Victoria" armatelor bulgare cu armamentul cumpărat atunci de Savoi arată acum mai bine decît orice argument, cît de absurdă a fost acuzația ce i se aducea. „Cînd înalta Curte s’ar mai întruni ca să’l judece—și probabil că nu se va mai întruni nici odată—Savoy va putea să repete ceea ce a spus altă dată Scipion: „El l’am învins pe Aniba și am salvat patria. „Romani să mergem la Capitoliu ca să mulțumim zeilor”. a. F. 6-8-10-12 PACii WI 1* Si lii intui 11 întoarcerea spre Asia, prin cîmpiile dezolate ale Turciei Ce va face Bulgaria mare Turcia trebue să dispară.—Drum de fer de la Dunăre la Marea Neagră. — Chemarea capitalurilor străine Pe drumul de la Mustafa Pașa spre Stara Zagora, corespondentul ziarului „Neue Freie Presse“ a avut o convorbire cu deputatul bulgar Bobcek, fratele ministrului Bulgariei la Petersburg. Deputatul Boboel face parte din partidul guvernamental, este un om politic din .cei mai autorizați și părerile exprimate de el reprezintă, în bună parte și părerile guvernului bulgar, Iată ce a declarat între altele deputatul Bobceki: — Am reputat i o mare victorie. Războiul s’a terminat din punctul de vedere militar și acuma râmi ne să vedem ce este de făcut. Deși nu cunosc toate amănuntele tratatului de alianță între statele balcanice totuși pot să declar că ele sînt pe deplin înțelese asupra împărțirei Turciei. Cînd se pun bazele unei cooperative oarecare se precizează dinainte partea ce se cuvine ficăruia din cîștigul și a fi pierderea eventuală. Și la noi este acelaș caz. Ceea ce este stabilit e că: Turcia trebue să dispară din Europa! Din Constantinopol și Salonic să se facă orașe libere cu administrație internațională, dar tot restul sărai se lase «ouă; nouă ne aparține, căci noi ne-am vărsat sîgele pentru Noi, bulgarii, adaugă deputatul Bobcert, voim ceea ce ne-a mai aparținut odată, adică ceea ce ne-a ciat tratatul de la San Stefano și ne-a luat tratatul da la Berlin. Nu cred ca Europa să repete greșeala dela Berlin, dar să nu vorbesc despre trecut. Voimi să arătăm lumei că îț vot suntem viitorul Balcanului. Reformele în Macedonia, pe cari Europa nu le-a realizat, noi le vom realiza. Flamurile drumurilor die fer în Noua Bulgarie, sunt hotărâte: înainte de toate vom termina linia drumului de fer dela Küstendil-Kusmianova și aceea care va lega Dunărea de marea Egee și della Kuvaia la Filipopol prin pasul Troian și Plevna spre Dunăre. Care țară din Europa va profita mai mult de pe urma acestei linii? Firește, Austro-Ungaria. Deputatul Bobcetf mai adaogă : Bulgaria are nevoe ca să realizeze planurile și de capital străin. Am cut experiența că fără capital străin nu putem lucra. De azi înainte nu mai închidem granița noastră capitalului străin, iar contra îl vom chema. I ABONAȚI-VA= FACLA T Capitularea Salonicului Este unul din cele mai importante evenimente din războiul acesta care se desfășoară cu o iuțeală atît de vertiginoasă. Drumul grecilor pîmă la Salonic nu a fost fără greutăți. Ei au trebuit să iasă întîia victorioși la Elasona, Serdige și Kozani. O parte a trupelor grecești, trimisă în direcția Monastirului, a șii fost respinsă la Banița. Dar prințul moștenitor grec nu s-a lăsat derutat. El și-a urmat planul de a pătrunde în capitala Macedoniei, și n’a greșit. Salonicul era apărat de aceleași trupe turcești, cari fuseseră deja bătute la Struma și la Vardar, prin urmare erau complect descurajate și nu au opus o rezistență mare. 25.000 soldați turci au capitulat la Salonic și au predat armele. Aceasta arată că pînă ști în centrul junilor turci organizarea militară erai foarte slabă. Prin, capitularea Salonicului în mîinile grecilor, nu s’a rezolvit nimic. Salonicul este un port de-o importanță extraordinară, pentru el se ceartă toată lumea, și în special Austria Îl privește de multă vreme cu o lăcomie nebună. Așa fiind, va mai fi de furcă pînă să se decidă al cui rămîne, ier grecii cari l’au cucerit nu trebuie să-și facă iluzii în această privință. Pentru moment însă cucerirea Sa. Ionicului este un mare cîștig al statelor aliate și ea a avut rolul sa mărească încă panica turcilor. I «ol 1 Jfambrie 20II — O pagină din istoria zbuciumată Spaniei — Ud nou atentat politic s’a săvîrșit. In timp ce dela o estremitate a Europei... din Rusia, vin știri anunțînd condamnarea la moarte a zeci de marinari rebeli, dela cealaltă extremitate a continentului nostru, din Spania, ne vine știrea asasinarea primului ministru Ganalejas. Oricît de depărtate sunt aceste două țări, cele ce se intimplă în ultimii ani la aceste extremități ale Europei au unul și acelaș izvor: frămintarea născută din o stare nefirească menținută numai prin o artificialitate brutală. In Spania sunt clîva ard de cînd nemulțumirea celor mulți a atins momentul culminant care a inspirat clasei conducătoare măsurile cele mai periculoase. Condamnarea la moarte a lui Ferrer și descutarea lui, grație complicitățe, guvernului Maura a răscolit și mai mult pornirea de revoltă a celor mulți. Din clipa în care gloanțele soldaților au ciuruit trupul martirului de la M Montjuica se știa că Spania și-a asigurat pentru multă vreme zbuciumul țărilor condamnate la anarhie. Primul pas spre anarhie era făcut, alții trebuiau su’l urmeze. $î ca un ecou sinistru al crimei de stat săvîrșite de Maura a răsunat acum focul de revolver care a ucis pe Canavejas. Primul ministru Canavejas a venit la guvern la 9 Februarie 1910, după căderea cabinetului Moret ce urmase ministerului Maura. Fost partizan al ideelor reformatoare Canaîejas era cel mai indicat față de momentele tulburi în care a venit la guvern. Spania celor mulți și Europa întreagă se aștepta ca acest om de stat să aducă ordin prin inaugurarea unei ere de reforme care, punînd capăt orgiei stăpînirei clericale, să dea țărei o viață nouă, viața visata și dorită de milioanele de rob! ai Spaniei. Baricadele din Barcelona ridicate în focul tulburărilor din 1909 pareau că vor fi contribuit la luminarea conducătorior cari trebuiau să înțeeagă că vremea atotputerniciei unei oligarhii desfrînata și decăzute a trecut. Primul ministru Canaîejas venit la putere ca reprezentant al ideilor liberale a avut din capul locului misiunea să înăbușe răscoalele ce nu mai conteneau în Spania. La început prin blîndețe și mai tirziu prin cele mai aspre măsuri guvernul prezidat de Canarejas reuși să asumpere furia dezlănțuită cu deosebire în sudul țărei, încă sub guvernarea lui Maura. Pedeapsa cu moarte pe care predecesorul lui Canaîejas, Moret, s-a ferit s-o întrebuințeze după executarea lui Ferrer, a fost reluată de noul guvern. Știind însă că numai prin forța I brutală, nu se poate menține ordinea, Canaîelas porni și la înfăptuirea cîtorva reforme mari. Printre acestea fu și legea asociațiilor muncitorești. Fostul partizan al ideilor democratice n’a avut încă curajul și poate nici voința ca să înfăptuiască în așa fel reformele sale tacit să răspundă cu adevărat nevoilor și revendicărilor celor interesați. Calculul politic es de toate sî’ele a hotărit însă mai mult asupra caracterului reformelor sa fi decit prevederea care trebue să prezideze la opera omului de stat. Legea asociațiilor muncitorești prezentată de guvernul luți Canabias subordonează întreaga viață publică a muncitorimei controlului înăbușitor al organelor administrative iar funcționarilor statului deși lisa lasă dreptul de-a ea asocia și ea răpește în schimb dreptul de grevă. arata cea mai puternică din lupta da revendicări a robilor zilelor noastre. . Partidele din stingă au atras in timp atenția guvernului asupra pericolului politicei pe care o ducea. In toată țara se ducea o campanie din cele mai puternice contra guvernului pînă ce Ganaleras prezentă regelui demisiunea cabinetului, în ianuarie 1911. Regele însărcină însă mai departe cu conducerea afacerilor statului pe Ganalejas. Nobile alegeri înregistrară victoria deplină a republicanilor la Barcelona, dar guvernul își menținu, ca de obicei, în Spania, o majoritate zdrobitoare. Campania pentru revizuirea procesului Ferrer fu reluată. Se cerea și o reformare a justiției militare. Situația guvernului devenia din ce în ce mai grea și în cele din urmă primul ministru Ganaleras prezintă din nou regelui Alfons demisiunea guvernului. Regele însărcină însă și de astă dată cu formarea unui •nou scvjjrețp tot pe Canaîrias la 5 A. Campania republicanilor cîștiga de astă dată și mai mult teren. Pe alocurea sa înregistraseră chiar grave tulburări republicane. In regiuni industriale de la nordul țarei cu deosebire în Bilbao, guvernul a fost silit sa trimită trupe pentru menținerea ordinei. Se declară și starea de asediu. Răscoalele trecuseră curînd în regiunile din sudul Spaniei. In Saragossa, Valencia și Barcelona răscoalale au luat un caracter foarte grav. La Barcelona s-a descoperit un comitet revoluționar secret care a fost condamnat. La 19 Septembrie decretă ridicarea tuturor garanțiilor constituționale pentru toată Spania. Această măsură extremă zgudui pînă în temelie viața politică a țarei. Nemulțumirea generală crescu și mai mult. Speranța că primuliinistru Cimalejan va fi omul reformelor mari și nu al tiraniei nesocotită, primise lovitura din urmă. Mulțimea desnădejduită căzu pradă agitației anarhiste. în ultimul timp, agitația robilor cari cereau reforme reîncepu cu toate că revendicările mulțimei nu se mai piteau manifesta, în urma legilor de încătușare, decît cu riscul celor mai aspre pedepse. Lucrătorul de la căile ferate reluaseră arma grevelor, dar guvernul reia măsurile sale înăbușitoare. Și în timp ce această luptă se dă între guvern și cei mulți primul ministru Ganalejas este ucis de arma unuia din cei mulți. Nu știu dacă dacă atentatorul aparține sau nu unui partid politic. Nu știți daca, el este militantul unei idei sau nu. Știu însă că aceste fapte disperate cari sînt atentatele politice, stnt mult mai mult produsele nenorocite ale tiraniei de sus, decît rezultatul1 vreunei propagande’. Asasinatul politic nu poate fi propagat ca o credință ; el este însă manifestar ca pornire de răzbunare, care trăiește în om și care nu poate fi înăbușită decît prin educația și cultură. Și pe acestea îi cer doar aceia din sinul cărora răsar din cînd în cînd disperații cari se înarmează ca să ucidă pe oamenii regimului, care este adevăratul vinovat. — M. S. GANALEJAS Prim.mlnistru spaniei Cereți t |3 v*! nu a foscoico 1A clio |3| 1 A I *^1 #% tS| | 1 m& I ^ I whsldsti © reilesfeili Bil in fascicsie a 5 Bani Cel mai senzațional roman al veacului 1 Primm Fasei colă &B.A.TI: