Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)

1912-12-01 / nr. 3142

y 6-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA CONCEDATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ft Comp, Strada Doamnei No. 8, Etaj l.—Te leton »/, Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST.­MILLE Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București 1B0RÂMERTE CU PREMII: i Un alt Lei SO.—­­ O Inni Lel 11 I A luni Lel fl.— a Fent» »tr.lAătata pretai cete îndoit« JKr TAL­eFON 4 UNII **r*4/AW 34/73­ 14/991 12/40 ’ In timpu! din urmă am fost vizi­­tați de oaspeți de la apus și răsărit. N­e-a vizitat războinicul general Conrad de Hötzendorf, împăciuito­rul dr. Daneff și în cele din urmă și m­­arele duce rus Nicolae Michai­­lov.­toi, aducătorul bastonului de feld­mareșal destinat regelui Carol. Ron­li­nia i-a primit pe toți deopotri­vă d­e bine. Ba, marelui duce rus ca să’i s’1 facă cit mai plăcută șederea la noi și ca să se simtă cit mai mult în o întmosferă în fel cu aceea de care s’ai despărțit trecînd podul de peste Pr­ut, îi s’a decorat drumul de la Ungh­eni și pînă în Capitală cu sumedenie de polițiști și agenți se­creți. Pe toti i-am primit bine și toti am fost multumiți. Am fost doar în­totdeauna ospitalieri, ospitalieri cu cei mici, chiar mi­te cu cei mari. După vi'­vta marilor oaspeți, după ce steagurile de diferite culori au fost ridicate, după ce fastul ofb­i­­litătei nu mai absoarbe, epuizînd a­­tenția celor mulți, ne întrebăm: cum stăm acum după vizitele trimișilor prietenilor da la apus și răsărit ? Ne-am­ asigurat salvarea interese­lor, ne-am pregătit liniștea Care pri­ește așa de marl­ dezvoltărei noa­stre? Oficialitatea nu răspunde nici­odată la asemenea întrebări. In Ca­meră, unde reprezentanții națiunei făuresc viitorul Patriei, nici unul nu riscă un cuvînt care să lămurească opinia publică. Oaspeții cînd vin, spun că ne fac vizită de curtoazie ; cînd pleacă, oricare ar fi rostul și rezultatul vizitei lor, se declară mulțumiți. Nici nu ne satisfac curio­zitatea care, în momentele acestea, caște numai din dorîn­a de-a ști a­­sigurată existența și demnitatea ța­rei noastre. Cînd ne-a vizitat generalul de Hö­tzendorf, ni se spunea că a venit să împărtășească regelui Carol partea vie ce-o ia împăratul Franz Iosef la doliul ce­ a lovit Curtea noastră re­gală, prin moartea contesei de Flan­d­ra. Ziarele vieneze vorbeau însă de colaborarea armatei noastre în cazul unui războiu austro-rus. Pu­țin după vizita la regele Carol, ge­neralul de Hötzendorf a fost numit șef al statului major austro-ungar. Despre vizita marelui duce Mih­ai­ Iovici, ni se spune că n’a avut alt scop decit predarea bastonului de feldmareșal oferit regelui nostru de către țarul tuturor rușilor. Presa viteneză vorbește însă de încercarea Rusiei de­ a dezlipi Romînia de tri­pla alianță și de a da politicei romî­­nești o direcție cu totul alta decit aceea pe care a urmat-o pînă acum. Mesagiul regelui nostru confirmă ceea­ ce spune presa străină și tace asupra celor ce ni se spun în țară.­­ M. Sărățeanu W Símbäta 1 Docambrio iWa ■­a­wl Hill ISQIUIIM Crucea și semiluna Populațiunea mahomedană, luînd cu asalt ultimul tren, care pleca din Monastir, vestea intrărei armatei sîrbe in orașul care a capitulat la P—III sihimjau l mamm Rosia Romînîi Basarabia“ Un articol al ziarului rusesc „Drug Bessarabii“ Sub titlul de mai sus ziarul rusesc „Drug Bessarabii“ din Cișinău pu­blică următoarele privitor la politi­ca externă a Romîniei: „Un caracter șovietnic s’a obser­vat în ultimul timp in cercurile po­litice din Romînia din cauza dez­orientarei presei și a opiniunei pu­blice, căci ele nu știm­ nimic din cele ce se petrec în cercurile diplomatice. „E ușor de înțeles că cu cît situ­ația politică internațională se agra­vează, Romînia se găsește într’o po­ziție din ce în ce mai grea, ea este între ciocan și nicovală — și cu cît primejdia crește, cu atît mai mult se mărește și teama conducăto­rilor politicei externe a Romîniei, ca nu cumva poporul să le ceară soco­teală pentru atitudinea lor. „De fapt, în ultimii ani de pace, opinia publică din Romînia declara fățiș și se lăuda cu puterea Romîni­ei, bazîndu-se pe dragostea nețărmu­rită a triplei alianțe , urăște Rusia și insinuiază contra statelor din Bal­cani. „Și se pare că ura aceasta împo­triva Rusiei și a slavilor ce se ali­menta din zi cu zi, trebuia să ajun­gă la saturație, care trebuia să iz­bucnească acum cînd am fi în aju­nul unui conflict armat al Rusiei cu vecinii săi, a căror extremitate se concentrează în Romînia. „De ce s’ar teme ? Oare Malbru­­gul austriac nu și-a deschis calea liberă spre Orient? „De acum nu le mai e frică, căci în spatele lor se găsește o Bulgariei slăbită și Drang noch Osten-ul poa­te să-și ajungă cu ușurință scopul vizat. Dar e curios, căci cu toată ura nu­ se manifestă nici o mișcare în­potri­va Rusiei sau a slavilor și aceasta nu prin faptul că cercurile condu­cătoare ar opune vr’o stavilă mișcă­rilor masei. „Presa română de fapt e foarte do­cilă și nu discută intențiile și felul politicei externe a diriguitorlor, pe cînd în discutarea politicei interne, ziarele romînești duc o luptă de ex­terminare. „După părerea­ opiniei publice ro­mâne și a presei, numai un singuri om din regat nu’șî schimbă simpa­tiile sale externe, acesta este­ regele Carol, perpetuu inclinînd spre Viena­ și Berlin. „Dovada acestui fapt este că, daci, vreodată regele e criticat pentru simpatia ce o are față de triplicea, aceasta nu înseamnă altceva decît că în acel moment ministerul a luat alt ton în ce privește politica exter­nă,­­iar nici el nu duce lupta pe ba­ze solide, și cu toate că poziția in­ternațională a Romîniei îi dictează­ o astfe­l de politică, ea s-a alipit to­tuși la alianța triplă, în calitate de al patrulea aliat și sentinela germa­­nizmului în orientul Europei \ FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA* 20) MIREASA BAROANULU! Foc, Stage și Iubire­­­':i ’ ' ' ' — Român războinic de actualitate — i '' ' .... .. . . j . * CAP. IV LA1 CONSTANTINOPOL — Da, da, zise bătrînul cavaler Prianioni. Pare să fie o femee foarte pri­mejdioasă, contesa Malbert. — Mi se pare că d-ta am spus as­tăzi vorbind cu mine că aî maî vă­zut pe greaca1 asta cîndva ?, zise baroana Brandentz. Nu te mai face a ezita! Nu căuta să dai un răspuns evasiv, scumpe d-le Fricos. Spune adevărul! Am mai văzut undeva pe această femee care se dă drept contesa Malbert, aci în Constantinopol? — In Paris pare că a­ fost, îngînă cavalerul cu sfială. < Energica baroană, zise din nou: — Dar unde în Paris, am mai vă­zut pe această aventurieră? Pari­sul e mare, sunt foarte multe cercuri sociale, acolo. Haide cavalere, spune! Unde am •văzut pe actuala contesă și ce era m­ ai multuț Tot contesă era? — De ce nu răspunzi cu curaj? zise și baroneasa Octavia. — Hm — văd că va trebui să spun, dar, adaog că poate să fie o greșală. — Vorbește cavalere! ordonă ba­roana Qrandentz privindu-i țintă ca și cînd ar fi voit să’l hipnotizeze. Doresc să știu! — Nu’mi mai pot bine aduce a­­minte, zise cavalerul care nu știa cum să mai scape dintre cele două dame. Ici sau colo, am văzut pe con­tesă. In Pars însă — dar... — Eî și ?, esclamară dușmancele Teodosiei. I . Unde anume? — Nu știu, mi se pare ca am vă­zut pe această greacă frumoasă în­­tr’un cabaret, sau... — Sau? — Sau într’o sală a palatului de justiție, zise cavalerul Pi­antini. Mi se pare că era amestecată în Pa­ris, într’un proces foarte senzațio­nal. - -------" "­­ " • , — De­sigur într’un proces scan­dalos, zise baroana Braudentz. — Ca acuzată? întrebă baronea­sa Octavia tremurînd de curiozi­tate. — Da, da, ca acuzată!’ șopti Pri­antini. Despre asta sînt sigur. — Și despre ce era vorba în acel proces? șoptiră mama și fiica deo­dată. Ci spune odată cavalere. Priantini însă nu era tocmai dis­pus a le mulțumi curiozitatea. El răspunse ridicînd din umeri. — Despre asta nu’mî pot de loc aduce aminte. Femeile plecară furioase, iar bă­trînul italian rămase locului și zîm­­bi netezindu-șî barbișonul cărunt.­­ In acel proces senzațional era vorba de o crimă comisă în împre­jurări foarte misterioase și bizare. Cavalerul se duse spre alt grup de dame pentru a scăpa de baroana și fiica ei cari veneau din nou spre el. Contesa Malbert și consilierul rus trecuseră într-un mic salonaș și fu­ră primiți de cîtiva lachei francezi. Intre aceștia era și Labarre, ar­tistul transformist. O privire mîndră și rece a Teo­­dosiei îl făcu pe Labarre să înțe­leagă că ea îl recunoscuse și nu a­­vea nimic de zis contra prezentei sale acolo. Nici cel mai fin detectiv n’ar fi putut observa că frumoasa greacă cunoștea pe lacheul care stătea smirna în fața ei, aștep­tîndu-i ordi­nele, atît de reci și rezervați erau amîndoui. Dar consilierul rus nu se putu stăpîni de a nu da a înțelege că a recunoscut pe Labarre și că era foarte mulțumit de prezența detec­tivului francez. Excelenta privi pe Labarre cu monoclul și zise încet, zîmbind: — Pungașul a știut cum să se strecoare și aci. Ești dibacia băete și aî merita într’adevăr să’tî dau o slujbă în po­liția secretă a Rusiei. Apoi se întoarse spre Teodosia zicînd: — D-na contesă va permite să maî stai­ cu ea aci, și s’o mai plicti­sesc. Eu plictisesc astfel numai pe femeile frumoase. ., ;,, — Excelentă socot că e o onoare pentru mine a petrece seara asta, cu dv., răspunse vicleana agentă po­litică. Și eu ca și excelența voastră sînt de foarte puțin timp în Constanti­nopol și nu prea am cunoștințe. — Ah, atunci suntem­ doar singu­ratici, esclamă consilierul rîzînd. Ne potrivim de minune și putem petrece seara flecărind, afară nu­mai dacă ambasadorul persan cu amabilitatea sa, nu ne va sili a­sta lîngă el. Pe cînd ceilalți lachei serveau pe consilierul rus care se apropiase de bufet, Labarre oferi contesei un scaun găsind prilej să-l șoptească: „ Atașații Greciei, Muntenegru­­lui, Serbiei și Bulgariei, au făcut jurămînt de frăție. Cred că aceasta înseamnă ceva. — Suflă vînt rece peste Balcani zise contesa Malbert foarte încet. Ai făcut bine spunîndu-mi aceasta. Labarre o privi cu patimă și ad­mirație, iar contesa întoarse capul mîndră și nepăsătoare. — Oh, e frumoasă — și rea, mur­mură francezul. Crudă și fermecă­toare! Trebue să vie ceasul cînd sau o voiü îmbrățișa, sau o voiă ucide. Contesa Malbert își zicea în gînd: — Va trebui din nou să plec la Petersburg trecînd prin Sofia și Belgrad. Se petrec evenimente ex­traordinare în Balcani și cred că protectorul meu din Ildiz-Kiosk do­rește să știe adevăratul motiv al vizitei lui Bogdanov. Ceea ce spune el că l’a adus aci, e desigur o minciună. Azi trebue să aflu dela el ce se­crete ascunde, dar mi-e teamă că e o vulpe bătrînă și foarte vicleană. — Scuzați, d-nă contesă, lipsa mea îndelungată, zise consilierul Bogdanov apropiindu-se. Deși sîntem invitații ambasado­rului trebue să avem grijă a ne ser­vi singuri și a alege ceea ce voim să luăm. Acum chelnerii știu ce trebue să ne aducă și dacă sînteți dispusă, poate începe supeul singuraticilor. Teodosia se așeză cu gratie în­tr-un fotoliu, iar lacheul Labarre trase portiera de pluș, astfel­ că oa­speții din salonul de alături nu mai puteau­ privi în timip­.­­ E dat tuturor dracilor, acest detectiv parizian, își zise excelen­ța sa. Ei, drace, femeea asta cu ochii de foc a început a mă încălzi înain­­te chiar de a fi băut șampanie. Inclinîndu-se în fața Teodosiei, consilierul trecu de partea cealaltă a mesei așezîndu-se în fața ei; în momentul cînd conversația lor, era să devie mai interesantă, apăru un tînăr în frac, cu pieptul plin de decorații. Teodosia zîmbi, căcî era contele Urasov cel care intrase ca o bombă și arunca o privire plină de invidie bătrînului consilier. Dar tînărul atașat se domină și zîmbind cu modestie zise : — E adevărat excelentă că ațî dorit să’mî vorbiți? Și pînă ce consilierul să’i poată răspunde, contele Urasov se încli­nă în fața contesei Malbert sărutîn­­du-i mîna și șoptind: — Oh, cît sînteți de crudă! — iubite conte, ai sosit tocmai la timp, zise consilierul stăpînin­­du-și necazul ce-i pricinuia sosirea lui. Voiam sa te rog, să fii azi cavaler­­ul nedeslipit al soției guvernorului Owenley. Știi ce importanță are pentru noi simpatia Lady-ei Owenley, căcî ea el ruda ambasadorului englez. — Da, da, răspunse contele Ura­sov privind tot spre contesă. Da, așa este, însă... (Va urma)'

Next