Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)
1912-12-01 / nr. 3142
y 6-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA CONCEDATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ft Comp, Strada Doamnei No. 8, Etaj l.—Te leton »/, Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST.MILLE Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București 1B0RÂMERTE CU PREMII: i Un alt Lei SO.— O Inni Lel 11 I A luni Lel fl.— a Fent» »tr.lAătata pretai cete îndoit« JKr TALeFON 4 UNII **r*4/AW 34/73 14/991 12/40 ’ In timpu! din urmă am fost vizitați de oaspeți de la apus și răsărit. Ne-a vizitat războinicul general Conrad de Hötzendorf, împăciuitorul dr. Daneff și în cele din urmă și marele duce rus Nicolae Michailov.toi, aducătorul bastonului de feldmareșal destinat regelui Carol. Ronlinia i-a primit pe toți deopotrivă de bine. Ba, marelui duce rus ca să’i s’1 facă cit mai plăcută șederea la noi și ca să se simtă cit mai mult în o întmosferă în fel cu aceea de care s’ai despărțit trecînd podul de peste Prut, îi s’a decorat drumul de la Ungheni și pînă în Capitală cu sumedenie de polițiști și agenți secreți. Pe toti i-am primit bine și toti am fost multumiți. Am fost doar întotdeauna ospitalieri, ospitalieri cu cei mici, chiar mite cu cei mari. După vi'vta marilor oaspeți, după ce steagurile de diferite culori au fost ridicate, după ce fastul ofbilitătei nu mai absoarbe, epuizînd atenția celor mulți, ne întrebăm: cum stăm acum după vizitele trimișilor prietenilor da la apus și răsărit ? Ne-am asigurat salvarea intereselor, ne-am pregătit liniștea Care priește așa de marl dezvoltărei noastre? Oficialitatea nu răspunde niciodată la asemenea întrebări. In Cameră, unde reprezentanții națiunei făuresc viitorul Patriei, nici unul nu riscă un cuvînt care să lămurească opinia publică. Oaspeții cînd vin, spun că ne fac vizită de curtoazie ; cînd pleacă, oricare ar fi rostul și rezultatul vizitei lor, se declară mulțumiți. Nici nu ne satisfac curiozitatea care, în momentele acestea, caște numai din dorîna de-a ști asigurată existența și demnitatea țarei noastre. Cînd ne-a vizitat generalul de Hötzendorf, ni se spunea că a venit să împărtășească regelui Carol partea vie ce-o ia împăratul Franz Iosef la doliul ce a lovit Curtea noastră regală, prin moartea contesei de Flandra. Ziarele vieneze vorbeau însă de colaborarea armatei noastre în cazul unui războiu austro-rus. Puțin după vizita la regele Carol, generalul de Hötzendorf a fost numit șef al statului major austro-ungar. Despre vizita marelui duce Mihai Iovici, ni se spune că n’a avut alt scop decit predarea bastonului de feldmareșal oferit regelui nostru de către țarul tuturor rușilor. Presa viteneză vorbește însă de încercarea Rusiei de a dezlipi Romînia de tripla alianță și de a da politicei romînești o direcție cu totul alta decit aceea pe care a urmat-o pînă acum. Mesagiul regelui nostru confirmă ceea ce spune presa străină și tace asupra celor ce ni se spun în țară. M. Sărățeanu W Símbäta 1 Docambrio iWa ■awl Hill ISQIUIIM Crucea și semiluna Populațiunea mahomedană, luînd cu asalt ultimul tren, care pleca din Monastir, vestea intrărei armatei sîrbe in orașul care a capitulat la P—III sihimjau l mamm Rosia Romînîi Basarabia“ Un articol al ziarului rusesc „Drug Bessarabii“ Sub titlul de mai sus ziarul rusesc „Drug Bessarabii“ din Cișinău publică următoarele privitor la politica externă a Romîniei: „Un caracter șovietnic s’a observat în ultimul timp in cercurile politice din Romînia din cauza dezorientarei presei și a opiniunei publice, căci ele nu știm nimic din cele ce se petrec în cercurile diplomatice. „E ușor de înțeles că cu cît situația politică internațională se agravează, Romînia se găsește într’o poziție din ce în ce mai grea, ea este între ciocan și nicovală — și cu cît primejdia crește, cu atît mai mult se mărește și teama conducătorilor politicei externe a Romîniei, ca nu cumva poporul să le ceară socoteală pentru atitudinea lor. „De fapt, în ultimii ani de pace, opinia publică din Romînia declara fățiș și se lăuda cu puterea Romîniei, bazîndu-se pe dragostea nețărmurită a triplei alianțe , urăște Rusia și insinuiază contra statelor din Balcani. „Și se pare că ura aceasta împotriva Rusiei și a slavilor ce se alimenta din zi cu zi, trebuia să ajungă la saturație, care trebuia să izbucnească acum cînd am fi în ajunul unui conflict armat al Rusiei cu vecinii săi, a căror extremitate se concentrează în Romînia. „De ce s’ar teme ? Oare Malbrugul austriac nu și-a deschis calea liberă spre Orient? „De acum nu le mai e frică, căci în spatele lor se găsește o Bulgariei slăbită și Drang noch Osten-ul poate să-și ajungă cu ușurință scopul vizat. Dar e curios, căci cu toată ura nu se manifestă nici o mișcare înpotriva Rusiei sau a slavilor și aceasta nu prin faptul că cercurile conducătoare ar opune vr’o stavilă mișcărilor masei. „Presa română de fapt e foarte docilă și nu discută intențiile și felul politicei externe a diriguitorlor, pe cînd în discutarea politicei interne, ziarele romînești duc o luptă de exterminare. „După părerea opiniei publice române și a presei, numai un singuri om din regat nu’șî schimbă simpatiile sale externe, acesta este regele Carol, perpetuu inclinînd spre Viena și Berlin. „Dovada acestui fapt este că, daci, vreodată regele e criticat pentru simpatia ce o are față de triplicea, aceasta nu înseamnă altceva decît că în acel moment ministerul a luat alt ton în ce privește politica externă,iar nici el nu duce lupta pe baze solide, și cu toate că poziția internațională a Romîniei îi dictează o astfel de politică, ea s-a alipit totuși la alianța triplă, în calitate de al patrulea aliat și sentinela germanizmului în orientul Europei \ FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA* 20) MIREASA BAROANULU! Foc, Stage și Iubire':i ’ ' ' ' — Român războinic de actualitate — i '' ' .... .. . . j . * CAP. IV LA1 CONSTANTINOPOL — Da, da, zise bătrînul cavaler Prianioni. Pare să fie o femee foarte primejdioasă, contesa Malbert. — Mi se pare că d-ta am spus astăzi vorbind cu mine că aî maî văzut pe greaca1 asta cîndva ?, zise baroana Brandentz. Nu te mai face a ezita! Nu căuta să dai un răspuns evasiv, scumpe d-le Fricos. Spune adevărul! Am mai văzut undeva pe această femee care se dă drept contesa Malbert, aci în Constantinopol? — In Paris pare că a fost, îngînă cavalerul cu sfială. < Energica baroană, zise din nou: — Dar unde în Paris, am mai văzut pe această aventurieră? Parisul e mare, sunt foarte multe cercuri sociale, acolo. Haide cavalere, spune! Unde am •văzut pe actuala contesă și ce era m ai multuț Tot contesă era? — De ce nu răspunzi cu curaj? zise și baroneasa Octavia. — Hm — văd că va trebui să spun, dar, adaog că poate să fie o greșală. — Vorbește cavalere! ordonă baroana Qrandentz privindu-i țintă ca și cînd ar fi voit să’l hipnotizeze. Doresc să știu! — Nu’mi mai pot bine aduce aminte, zise cavalerul care nu știa cum să mai scape dintre cele două dame. Ici sau colo, am văzut pe contesă. In Pars însă — dar... — Eî și ?, esclamară dușmancele Teodosiei. I . Unde anume? — Nu știu, mi se pare ca am văzut pe această greacă frumoasă într’un cabaret, sau... — Sau? — Sau într’o sală a palatului de justiție, zise cavalerul Piantini. Mi se pare că era amestecată în Paris, într’un proces foarte senzațional. - -------" " " • , — Desigur într’un proces scandalos, zise baroana Braudentz. — Ca acuzată? întrebă baroneasa Octavia tremurînd de curiozitate. — Da, da, ca acuzată!’ șopti Priantini. Despre asta sînt sigur. — Și despre ce era vorba în acel proces? șoptiră mama și fiica deodată. Ci spune odată cavalere. Priantini însă nu era tocmai dispus a le mulțumi curiozitatea. El răspunse ridicînd din umeri. — Despre asta nu’mî pot de loc aduce aminte. Femeile plecară furioase, iar bătrînul italian rămase locului și zîmbi netezindu-șî barbișonul cărunt. In acel proces senzațional era vorba de o crimă comisă în împrejurări foarte misterioase și bizare. Cavalerul se duse spre alt grup de dame pentru a scăpa de baroana și fiica ei cari veneau din nou spre el. Contesa Malbert și consilierul rus trecuseră într-un mic salonaș și fură primiți de cîtiva lachei francezi. Intre aceștia era și Labarre, artistul transformist. O privire mîndră și rece a Teodosiei îl făcu pe Labarre să înțeleagă că ea îl recunoscuse și nu avea nimic de zis contra prezentei sale acolo. Nici cel mai fin detectiv n’ar fi putut observa că frumoasa greacă cunoștea pe lacheul care stătea smirna în fața ei, așteptîndu-i ordinele, atît de reci și rezervați erau amîndoui. Dar consilierul rus nu se putu stăpîni de a nu da a înțelege că a recunoscut pe Labarre și că era foarte mulțumit de prezența detectivului francez. Excelenta privi pe Labarre cu monoclul și zise încet, zîmbind: — Pungașul a știut cum să se strecoare și aci. Ești dibacia băete și aî merita într’adevăr să’tî dau o slujbă în poliția secretă a Rusiei. Apoi se întoarse spre Teodosia zicînd: — D-na contesă va permite să maî stai cu ea aci, și s’o mai plictisesc. Eu plictisesc astfel numai pe femeile frumoase. ., ;,, — Excelentă socot că e o onoare pentru mine a petrece seara asta, cu dv., răspunse vicleana agentă politică. Și eu ca și excelența voastră sînt de foarte puțin timp în Constantinopol și nu prea am cunoștințe. — Ah, atunci suntem doar singuratici, esclamă consilierul rîzînd. Ne potrivim de minune și putem petrece seara flecărind, afară numai dacă ambasadorul persan cu amabilitatea sa, nu ne va sili asta lîngă el. Pe cînd ceilalți lachei serveau pe consilierul rus care se apropiase de bufet, Labarre oferi contesei un scaun găsind prilej să-l șoptească: „ Atașații Greciei, Muntenegrului, Serbiei și Bulgariei, au făcut jurămînt de frăție. Cred că aceasta înseamnă ceva. — Suflă vînt rece peste Balcani zise contesa Malbert foarte încet. Ai făcut bine spunîndu-mi aceasta. Labarre o privi cu patimă și admirație, iar contesa întoarse capul mîndră și nepăsătoare. — Oh, e frumoasă — și rea, murmură francezul. Crudă și fermecătoare! Trebue să vie ceasul cînd sau o voiü îmbrățișa, sau o voiă ucide. Contesa Malbert își zicea în gînd: — Va trebui din nou să plec la Petersburg trecînd prin Sofia și Belgrad. Se petrec evenimente extraordinare în Balcani și cred că protectorul meu din Ildiz-Kiosk dorește să știe adevăratul motiv al vizitei lui Bogdanov. Ceea ce spune el că l’a adus aci, e desigur o minciună. Azi trebue să aflu dela el ce secrete ascunde, dar mi-e teamă că e o vulpe bătrînă și foarte vicleană. — Scuzați, d-nă contesă, lipsa mea îndelungată, zise consilierul Bogdanov apropiindu-se. Deși sîntem invitații ambasadorului trebue să avem grijă a ne servi singuri și a alege ceea ce voim să luăm. Acum chelnerii știu ce trebue să ne aducă și dacă sînteți dispusă, poate începe supeul singuraticilor. Teodosia se așeză cu gratie într-un fotoliu, iar lacheul Labarre trase portiera de pluș, astfel că oaspeții din salonul de alături nu mai puteau privi în timip. E dat tuturor dracilor, acest detectiv parizian, își zise excelența sa. Ei, drace, femeea asta cu ochii de foc a început a mă încălzi înainte chiar de a fi băut șampanie. Inclinîndu-se în fața Teodosiei, consilierul trecu de partea cealaltă a mesei așezîndu-se în fața ei; în momentul cînd conversația lor, era să devie mai interesantă, apăru un tînăr în frac, cu pieptul plin de decorații. Teodosia zîmbi, căcî era contele Urasov cel care intrase ca o bombă și arunca o privire plină de invidie bătrînului consilier. Dar tînărul atașat se domină și zîmbind cu modestie zise : — E adevărat excelentă că ațî dorit să’mî vorbiți? Și pînă ce consilierul să’i poată răspunde, contele Urasov se înclină în fața contesei Malbert sărutîndu-i mîna și șoptind: — Oh, cît sînteți de crudă! — iubite conte, ai sosit tocmai la timp, zise consilierul stăpînindu-și necazul ce-i pricinuia sosirea lui. Voiam sa te rog, să fii azi cavalerul nedeslipit al soției guvernorului Owenley. Știi ce importanță are pentru noi simpatia Lady-ei Owenley, căcî ea el ruda ambasadorului englez. — Da, da, răspunse contele Urasov privind tot spre contesă. Da, așa este, însă... (Va urma)'