Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)

1912-12-04 / nr. 3145

mm %* AGENȚIEI DE PUBLICITATE : CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj 1.—Telefon * 0-8-10-12 PACÎINI Cu cele din urmă știri din lumea întreagă ABOLIMERTE CO PREMII: s O luni Lei 31 I PUBLICITATEA JE CONCEDATĂ EXCLUSIV : Director: CONST. MILLE București |j Un sa l„el SO. A luni Lei 8.— TELEFON 4 LINII Pari TM străinătate prețul este indust « W ®.. 14/10» »4/13» 14/44­ 12/40 Marourile starului: Str. Sărindar No. 11. B N CINE A FOST PROMOTORUL IO­SEI Europa s’a găsit vi­­ața unui fapt Îndeplinit, cînd cele A state balcani­ce încheiaseră alianța intre ele și unul după altul declarați războiul Turciei. Cum și cind s’a încheiat această alianță era o enigmă și abia acum încep să apară lămuriri asupra ce­te petrecute în trecut. Iată ce zice „ Utro“ din Sofia, cu privire la această alianță: Inițiativa alianței a pornit de la regele Ferdinand al Bulgariei. Cu­­rînd după revoluția din 1903 din Serbia, cind Caragheorghevici a ve­nit pe tronul acestei țări, regele Fer­dinand a încercat să prepare tere­nul in Serbia pentru indecerea unei alianțe cu acest stat. Ca bază a a­­cestei apropieri erau numai interese pur economice. Din cauza împre­jurărilor pr­in cari a trecut Serbia, planul regelui Ferdinand n’a reu­șit. Toate acestea n’au deziluzionat pe regele Bulgariei, care chiar de la prima întîlnire ce a avut-o cu re­gele Petru al Serbiei, s-a silit să-l convingă pe acesta și să se înceapă tratative asupra alianței. Anexarea Bosniei și Herțegovinei a avut cea mai mare importanță și un rol decisiv cu privire la înfăp­tuirea alianței. Regele Serbiei primit cu dragoste propunerea și în principiu ea se considera înfăptuită chiar de la acea dată. In consfătuirile urmate între a­­cești doi regi, au luat parte și oa­menii lor politici ca: Gheșoff, Da­­neff, Milovanovici și Pasici, iar mai târziu au­ fost încunoștințațî și am­basadorii ruși Hartwig, din Bel­grad și Clark­on­, din Constantino­­pol-Tratativele serioase au început în toamna anului 1911 și la început în ele­ ce discutau mai ales delimitări­le de hotare. Intre Bulgaria și Ser­bia a’ad născut pe această temă mari divergențe, cari însă trebuiau sa fie rezolvate fără participarea Muntenegrului, Greciei și Romîniei. Era vorba de Macedonia. Bulgarii căutaui să-și valorifice pretențiile lor, întru­cît acolo trăesc 1.200.000 bulgari șî 125.000 sîrbi. Sîrbii însă insistau ca în noua Serbie să intre toate teritoriile cari pe vremuri au aparținut regatului lui Șt. Dușan.După îndelungate tratative, regele Ferdinand și Daneff au reușit să în­toarcă privirile Serbiei spre Albania, care întreagă sau numai o parte ar fi putut intra în stăpînirea sîrbi­­lor. Tot sîrbilor li s’a oferit și Sco­­pia. In ce privește Salonicul și Cons­­tantinopolul, nu s’a discutat nimic în decursul tratativelor. Cînd și Muntenegrul a fost pus în cunoștință cu planul celor doi regi, chestiunea era cît pe aci să fie com­promisă. Bulgarii au propus să dea Muntenegrului Sandjacul; cum însă chestiunea aceasta era cam delicată și a decis ca ea să fie rezolvată ulte­rior. După încheerea alianței între a­ceste trei popoare, veni rîndul să se sondeze terenul din Atena, ca și Grecia să aderese. Șî în tratativele urmate cu acest stat, tot Macedonia era mărul discordiei. Regele Ferdi­nand și primul ministru Venizelos au hotărît ca să se înceapă tratati­vele alianței numai după ce se va dezlega chestia bisericească între Patriarhie și Exarhie.­­ Grecia primea în schimb insula festa și nu avea altă pretenție spre Nord.Tratativele pînă acum, erau c­­i nu­mai pe cale diplomatică, fără să existe vreun angajament formal­ înscris. Cînd a venit rîndul acestuia, teama mai mare de compromitere era din partea Muntenegrului, căci Bulga­ria nu avea destulă încredere în ca­binetul din Cetinje, mai ales că se știa și de existența unei alianțe a acestui stat cu Austria. Regele­ Ni­­chita n’a voit să-și ia angajamentul de a adera la alianță decit numai după ce a văzut că ea s’a încheiat de fapt s­tre Bulgaria, Serbia și Gre­cia. In ce privește Romînia, care a fost pusă și ea în curent cu cele ce se petreceau, și dînsa și-a exprimat dorința de a intra în alianță.Toate aceste tratative erau duse la cel mai mare secret. Nici o putere mare nu știa nimic de ele, ba ce e mai mult, însăși Rusia, nu cunoștea toate amănunțimile contractuale ale alianței. După ce s-a încheiat alianța și convenția militară între ele, delega­ții statelor balcanice au mai avut două întrevederi; ultima din ele a fost la începutul toamnei trecute, cînd s’au făcut programele de mobi­lizare și cooperare. ■ Care a fost rezultatul acestei filianțe se vede azi, după războiul ce si’a desfășurat. Cum s’a născut Marinele noastre alianța balcanică ■?^|^5iSi__________ ___________ ___________ c­um»lui curup^cm­ Sprijinit pe baionete prin"baionete va pieri Conflictul austro-sîrb Părerile unui diplomat austriac Un bărbat de stat austriac, diplo­mat abil și adine­cunoscător al ches­tiunilor cari frămîntă acum cercu­rile conducătoare din Austro-Unga­­ria fiind întrebat de un ziarist asu­pra felului cum se va rezolvi con­flictul austro-sîrb, a răspuns urmă­­toarele: „Rezolvirea acestui conflict va a­­duce o despovărare pentru multă vreme. Sunt foarte optimist asupra chipului cum se va pune capăt cri­zei de acum și sper că pacea va tri­umfa. Desigur că rezolvirea crizei trebue să cuprindă o retragere pe toată li­nia a Serbiei. Dacă s’ar dovedi că este necesară o intervenție militară atunci nu Serbia este aceea care trebue luată în considerație — în­­frîngerea ei este doar în afară de orice îndoială — ci acela care va in­terveni ca salvator al ei. Dar și în această privință sunt op­­timist. Am avut și pînă acum des­tule momente critice cu Rusia, în care anumite cercuri din această țară se arătau foarte întărztate și to­tuși calmul factorilor hotărî­tori n’a lipsit la evitarea unui conflict des­chis. Știm acum că nu numai Europa, dar și Rusia are nevoe și dorește pacea. Europa Întreagă este de partea noastră în conflictul cu Serbia. In timp de o lună opinia publică de pretutindeni grație atitudinei co­recte a guvernului nostru și a acti­­vităței­­ de luminare a presei noastre, ne-a fost favorabilă. Dacă sîrbii vor menține cererile lor exagerate ei vor lucra contra in­terese­lor lor. Drumul în Adriatică nu-i decit un pretext. S’a arătat doar sîrbilor că sunt țări înfloritoare ca Elveția de pildă, fără să fie la țărmul unei mări. Națiunea sîrbă are și acum două porturi la Adria­­tica, DUb­igno și Anti­vari. Serbia are doară posibilitatea să încheie o înțelegere cu Muntenegru cu pri­vire la întrebuințarea de către sîrbi a acestor porturi. Și prin o asemenea înțelegere Serbia va scăpa de nenorocirea de a nu avea o deschidere la mare. Declarațiile diplomatului austriac sunt foarte semnificative; ele arată cam­ sunt intențiile și care este punc­tul de vedere al Austro-Ungariei cu privire la conflictul cu Serbia și ceea ce crede guvernul austro-ungar despre atitudinea Rusiei. — 7. — ABONAȚI-VĂ la revista FACLA Marți 4 Decam­brii ioii Prizonierii turci laver Pașa, unul din cei mai des­toinici generali turci, care a fost fă­cut prizonier cu întreaga lui divizii de către bulgari, a fost adus în Sofia. In capitala Bulgariei i s-a pus la dispoziție lui laver Pașa un întreg apartament de la clubul militar din Sofia. Aici generalul turc își petrece timpul citind sau plimbîndu-se și conversînd cu cel din anturajul sau. Ziarele bulgare (Dnevnîo) poves­tesc unele scene și pretențiuni ale lui Saver Pașa. Așa se spune că ge­neralul a refuzat diurna de 20 de lei ce guvernul bulgar i-o servește pe motiv că această modestă sumă nu’î ajunge nici măcar să’șî plătească cheltuelile ce le face zilnic numai pentru cafele, și că el are nevoe de cel puțin 50 sau 60 de lei pe zi. Dorința lui lavet Pașa a fost în­să îndeplinită, căci raportînd­u-se ca­zul autorităților militare superioare, acestea au ordonat ca să i se satis­facă toate dorințele acestuia, ca să nu aibă nici un motiv de supărare. MARINA DE RĂZBOI, SERVICIUL MARITIM ROMÂN ȘI NAVIGA­ȚIUNEA FLUVIALA ROMINA Una din cauzele relei stări a flo­telor de război­ și comerciale, este în mare parte că ne lipsește o pre­gătire în această direcție. Iată ce m-a determinat să dau publicităței aceste rânduri, convins fiind că îmi fac o datorie. Direcțiunilor respective ale ma­rinelor nu li se poate imputa ni­mic. Au făcut tot ce le-a stat în pu­tință pentru a arăta importanța ma­rinelor și în toate împrejurările au fost la înălțimea chemărei­lor. De ce mare foll­os ne poate fi o marină de războiu și o marină co­mercială, se dovedește în Împreju­rările de acum. De altfel, amintiți-vă că portul Constanța a fost odată expus să fie distrus cînd cu venirea cuirasatu­­lui „Potemkin“ și că de atunci nu s’a făcut nimic la mare, pentru marina de războiu. Avem o f floza pe Dunăre. Aceasta însă nu este su­ficientă La Marea Neagră, nimic,. In apele noastre doar cine nu vrea uu face sondaje și recunoa­șteri. N’am­ intențiunea să ating prin aceasta personalul marinei mi­litare și nici d­’ași putea, de­oarece este cunoscut gestul comandanuilui crucișătorului „Elisabeta“, care, a­­tunci cînd torpilorul ce însoțea cui­­rasatul ..Potemkin” a vrut să for­țeze intrarea în port, a comandat armarea bateriilor și a tras foc, fă­­cindu-i să se retragă. I . Cind portul Constanța, podul dela Cerna-Vodă, flotele comerciale de­­ pe mare și fluviu, porturile de pe­­ Dunăre și­ Dunărea însăși le ave­m­ cu atîtea sacrificii de singe și aur, apoi păstrarea acestora, menținerea ordinei și protecția lor este o dato­rie ce se impune neîntârziat guver­nelor.­­ Dacă cu marina militară, comi­tem o greșeală enormă, nedîndu-i materialul necesar pentru a'șî în­deplini așa cum trebue menirea ei, apoi cu marina comercială de pe mare și de pe Dunăre este acelaș lucru din punctul de vedere econo­mic și al progresului. Aceasta se vede destul de clar în momentele de față. La mare avem cinci vapoare de pasageri și cinci de marfă. Cele de pasageri sunt cunoscute de toată lu­mea Frumoase, confort, lux, repezi și cu deficite, ca toate vapoarele de pasageri și poștă din lumea întrea­gă. Cele de marfă nu se cunosc, căci cea mai mare parte din timp, sunt pe mare în drum spre Rotter­dam sau în­spre țară ,d cu acestea nu merg nici pleziriștii, nici condu­cătorii soartei acestei țări, la Cos­­poli Pireu sau Alexandria, în voia­juri de plăcere. Cu acestea ducem o parte foarte mică din bogatele produse ale acesei țări, căci restul ne fiind vase suficiente, îi duc cara­goboatele străine, cărora le convi­ne să vie chiar goale pînă la noi. A fost o vreme cînd vasele noa­­stre de marfă susțineau vasele de pasageri, adică acopereau deficitele produse de acestea, ce e drept erau numai două: „Regele Carol” și „Principesa Maria“. Produceau ce­le cinci cargoboate atunci cînd e­­rau mai noi, atunci cînd se întor­­ceau în țară mai des cu mărfuri generale, în cari se ia o taxă de transport mai mare, nu ca acum, 4 cînd olandezii le încarcă aproape numai cu cărbuni. Mă veți întreba ! poate, de ce acum se încarcă mai mult cu cărbuni ? Este un obi­­ceiu­ ca vasele vechi, prin încheie«­­­turile și coverta cărora se strecoa­ră în magaziile cu marfă, apa arun­cată de valuri pe munte, să se în­carce cu cărbuni, dacă aceștia nu sa strică, nu putrezesc în drum, ci din contra, fac mai puțin praf la descărcare. Și mai este ceva. A­­tunci vasele noastre erau printre acele cu tonagiul mare, acum însă, cînd cu acelaș personal și cu un plus mic de combustbil și alte ma­teriale necesare vasu­lui, poți tran­sporta o cantitate dublă de marfă, negreșit că noi pierdem cu vapoa­rele noastre cari n’au decit 30000 de tone, cînd mările sînt pline cu vase de 5000 «1 6000 de tone, vase noi cari nu aduc marfă udă la destina­ție. Cînd de patrusprezece ani a­­ceste vapoare de marfă sînt bătute de va! fără un moment de repaos,­ căci trebue să aî totdeauna un va­por sau două in rezervă cărora să li se facă reparațiunile și celelalte nevoi pe îndelete, ar fi o absurdita­te să pretindem, o stare­­ de lucruri mai bună. N.C

Next