Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)
1912-12-04 / nr. 3145
mm %* AGENȚIEI DE PUBLICITATE : CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj 1.—Telefon * 0-8-10-12 PACÎINI Cu cele din urmă știri din lumea întreagă ABOLIMERTE CO PREMII: s O luni Lei 31 I PUBLICITATEA JE CONCEDATĂ EXCLUSIV : Director: CONST. MILLE București |j Un sa l„el SO. A luni Lei 8.— TELEFON 4 LINII Pari TM străinătate prețul este indust « W ®.. 14/10» »4/13» 14/44 12/40 Marourile starului: Str. Sărindar No. 11. B N CINE A FOST PROMOTORUL IOSEI Europa s’a găsit viața unui fapt Îndeplinit, cînd cele A state balcanice încheiaseră alianța intre ele și unul după altul declarați războiul Turciei. Cum și cind s’a încheiat această alianță era o enigmă și abia acum încep să apară lămuriri asupra cete petrecute în trecut. Iată ce zice „ Utro“ din Sofia, cu privire la această alianță: Inițiativa alianței a pornit de la regele Ferdinand al Bulgariei. Curînd după revoluția din 1903 din Serbia, cind Caragheorghevici a venit pe tronul acestei țări, regele Ferdinand a încercat să prepare terenul in Serbia pentru indecerea unei alianțe cu acest stat. Ca bază a acestei apropieri erau numai interese pur economice. Din cauza împrejurărilor prin cari a trecut Serbia, planul regelui Ferdinand n’a reușit. Toate acestea n’au deziluzionat pe regele Bulgariei, care chiar de la prima întîlnire ce a avut-o cu regele Petru al Serbiei, s-a silit să-l convingă pe acesta și să se înceapă tratative asupra alianței. Anexarea Bosniei și Herțegovinei a avut cea mai mare importanță și un rol decisiv cu privire la înfăptuirea alianței. Regele Serbiei primit cu dragoste propunerea și în principiu ea se considera înfăptuită chiar de la acea dată. In consfătuirile urmate între acești doi regi, au luat parte și oamenii lor politici ca: Gheșoff, Daneff, Milovanovici și Pasici, iar mai târziu au fost încunoștințațî și ambasadorii ruși Hartwig, din Belgrad și Clarkon, din Constantinopol-Tratativele serioase au început în toamna anului 1911 și la început în ele ce discutau mai ales delimitările de hotare. Intre Bulgaria și Serbia a’ad născut pe această temă mari divergențe, cari însă trebuiau sa fie rezolvate fără participarea Muntenegrului, Greciei și Romîniei. Era vorba de Macedonia. Bulgarii căutaui să-și valorifice pretențiile lor, întrucît acolo trăesc 1.200.000 bulgari șî 125.000 sîrbi. Sîrbii însă insistau ca în noua Serbie să intre toate teritoriile cari pe vremuri au aparținut regatului lui Șt. Dușan.După îndelungate tratative, regele Ferdinand și Daneff au reușit să întoarcă privirile Serbiei spre Albania, care întreagă sau numai o parte ar fi putut intra în stăpînirea sîrbilor. Tot sîrbilor li s’a oferit și Scopia. In ce privește Salonicul și Constantinopolul, nu s’a discutat nimic în decursul tratativelor. Cînd și Muntenegrul a fost pus în cunoștință cu planul celor doi regi, chestiunea era cît pe aci să fie compromisă. Bulgarii au propus să dea Muntenegrului Sandjacul; cum însă chestiunea aceasta era cam delicată și a decis ca ea să fie rezolvată ulterior. După încheerea alianței între aceste trei popoare, veni rîndul să se sondeze terenul din Atena, ca și Grecia să aderese. Șî în tratativele urmate cu acest stat, tot Macedonia era mărul discordiei. Regele Ferdinand și primul ministru Venizelos au hotărît ca să se înceapă tratativele alianței numai după ce se va dezlega chestia bisericească între Patriarhie și Exarhie. Grecia primea în schimb insula festa și nu avea altă pretenție spre Nord.Tratativele pînă acum, erau ci numai pe cale diplomatică, fără să existe vreun angajament formal înscris. Cînd a venit rîndul acestuia, teama mai mare de compromitere era din partea Muntenegrului, căci Bulgaria nu avea destulă încredere în cabinetul din Cetinje, mai ales că se știa și de existența unei alianțe a acestui stat cu Austria. Regele Nichita n’a voit să-și ia angajamentul de a adera la alianță decit numai după ce a văzut că ea s’a încheiat de fapt stre Bulgaria, Serbia și Grecia. In ce privește Romînia, care a fost pusă și ea în curent cu cele ce se petreceau, și dînsa și-a exprimat dorința de a intra în alianță.Toate aceste tratative erau duse la cel mai mare secret. Nici o putere mare nu știa nimic de ele, ba ce e mai mult, însăși Rusia, nu cunoștea toate amănunțimile contractuale ale alianței. După ce s-a încheiat alianța și convenția militară între ele, delegații statelor balcanice au mai avut două întrevederi; ultima din ele a fost la începutul toamnei trecute, cînd s’au făcut programele de mobilizare și cooperare. ■ Care a fost rezultatul acestei filianțe se vede azi, după războiul ce si’a desfășurat. Cum s’a născut Marinele noastre alianța balcanică ■?^|^5iSi__________ ___________ ___________ cum»lui curup^cm Sprijinit pe baionete prin"baionete va pieri Conflictul austro-sîrb Părerile unui diplomat austriac Un bărbat de stat austriac, diplomat abil și adinecunoscător al chestiunilor cari frămîntă acum cercurile conducătoare din Austro-Ungaria fiind întrebat de un ziarist asupra felului cum se va rezolvi conflictul austro-sîrb, a răspuns următoarele: „Rezolvirea acestui conflict va aduce o despovărare pentru multă vreme. Sunt foarte optimist asupra chipului cum se va pune capăt crizei de acum și sper că pacea va triumfa. Desigur că rezolvirea crizei trebue să cuprindă o retragere pe toată linia a Serbiei. Dacă s’ar dovedi că este necesară o intervenție militară atunci nu Serbia este aceea care trebue luată în considerație — înfrîngerea ei este doar în afară de orice îndoială — ci acela care va interveni ca salvator al ei. Dar și în această privință sunt optimist. Am avut și pînă acum destule momente critice cu Rusia, în care anumite cercuri din această țară se arătau foarte întărztate și totuși calmul factorilor hotărîtori n’a lipsit la evitarea unui conflict deschis. Știm acum că nu numai Europa, dar și Rusia are nevoe și dorește pacea. Europa Întreagă este de partea noastră în conflictul cu Serbia. In timp de o lună opinia publică de pretutindeni grație atitudinei corecte a guvernului nostru și a activităței de luminare a presei noastre, ne-a fost favorabilă. Dacă sîrbii vor menține cererile lor exagerate ei vor lucra contra intereselor lor. Drumul în Adriatică nu-i decit un pretext. S’a arătat doar sîrbilor că sunt țări înfloritoare ca Elveția de pildă, fără să fie la țărmul unei mări. Națiunea sîrbă are și acum două porturi la Adriatica, DUbigno și Antivari. Serbia are doară posibilitatea să încheie o înțelegere cu Muntenegru cu privire la întrebuințarea de către sîrbi a acestor porturi. Și prin o asemenea înțelegere Serbia va scăpa de nenorocirea de a nu avea o deschidere la mare. Declarațiile diplomatului austriac sunt foarte semnificative; ele arată cam sunt intențiile și care este punctul de vedere al Austro-Ungariei cu privire la conflictul cu Serbia și ceea ce crede guvernul austro-ungar despre atitudinea Rusiei. — 7. — ABONAȚI-VĂ la revista FACLA Marți 4 Decambrii ioii Prizonierii turci laver Pașa, unul din cei mai destoinici generali turci, care a fost făcut prizonier cu întreaga lui divizii de către bulgari, a fost adus în Sofia. In capitala Bulgariei i s-a pus la dispoziție lui laver Pașa un întreg apartament de la clubul militar din Sofia. Aici generalul turc își petrece timpul citind sau plimbîndu-se și conversînd cu cel din anturajul sau. Ziarele bulgare (Dnevnîo) povestesc unele scene și pretențiuni ale lui Saver Pașa. Așa se spune că generalul a refuzat diurna de 20 de lei ce guvernul bulgar i-o servește pe motiv că această modestă sumă nu’î ajunge nici măcar să’șî plătească cheltuelile ce le face zilnic numai pentru cafele, și că el are nevoe de cel puțin 50 sau 60 de lei pe zi. Dorința lui lavet Pașa a fost însă îndeplinită, căci raportîndu-se cazul autorităților militare superioare, acestea au ordonat ca să i se satisfacă toate dorințele acestuia, ca să nu aibă nici un motiv de supărare. MARINA DE RĂZBOI, SERVICIUL MARITIM ROMÂN ȘI NAVIGAȚIUNEA FLUVIALA ROMINA Una din cauzele relei stări a flotelor de război și comerciale, este în mare parte că ne lipsește o pregătire în această direcție. Iată ce m-a determinat să dau publicităței aceste rânduri, convins fiind că îmi fac o datorie. Direcțiunilor respective ale marinelor nu li se poate imputa nimic. Au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a arăta importanța marinelor și în toate împrejurările au fost la înălțimea chemăreilor. De ce mare follos ne poate fi o marină de războiu și o marină comercială, se dovedește în Împrejurările de acum. De altfel, amintiți-vă că portul Constanța a fost odată expus să fie distrus cînd cu venirea cuirasatului „Potemkin“ și că de atunci nu s’a făcut nimic la mare, pentru marina de războiu. Avem o f floza pe Dunăre. Aceasta însă nu este suficientă La Marea Neagră, nimic,. In apele noastre doar cine nu vrea uu face sondaje și recunoașteri. N’am intențiunea să ating prin aceasta personalul marinei militare și nici d’ași putea, deoarece este cunoscut gestul comandanuilui crucișătorului „Elisabeta“, care, atunci cînd torpilorul ce însoțea cuirasatul ..Potemkin” a vrut să forțeze intrarea în port, a comandat armarea bateriilor și a tras foc, făcindu-i să se retragă. I . Cind portul Constanța, podul dela Cerna-Vodă, flotele comerciale de pe mare și fluviu, porturile de pe Dunăre și Dunărea însăși le avem cu atîtea sacrificii de singe și aur, apoi păstrarea acestora, menținerea ordinei și protecția lor este o datorie ce se impune neîntârziat guvernelor. Dacă cu marina militară, comitem o greșeală enormă, nedîndu-i materialul necesar pentru a'șî îndeplini așa cum trebue menirea ei, apoi cu marina comercială de pe mare și de pe Dunăre este acelaș lucru din punctul de vedere economic și al progresului. Aceasta se vede destul de clar în momentele de față. La mare avem cinci vapoare de pasageri și cinci de marfă. Cele de pasageri sunt cunoscute de toată lumea Frumoase, confort, lux, repezi și cu deficite, ca toate vapoarele de pasageri și poștă din lumea întreagă. Cele de marfă nu se cunosc, căci cea mai mare parte din timp, sunt pe mare în drum spre Rotterdam sau înspre țară ,d cu acestea nu merg nici pleziriștii, nici conducătorii soartei acestei țări, la Cospoli Pireu sau Alexandria, în voiajuri de plăcere. Cu acestea ducem o parte foarte mică din bogatele produse ale acesei țări, căci restul ne fiind vase suficiente, îi duc caragoboatele străine, cărora le convine să vie chiar goale pînă la noi. A fost o vreme cînd vasele noastre de marfă susțineau vasele de pasageri, adică acopereau deficitele produse de acestea, ce e drept erau numai două: „Regele Carol” și „Principesa Maria“. Produceau cele cinci cargoboate atunci cînd erau mai noi, atunci cînd se întorceau în țară mai des cu mărfuri generale, în cari se ia o taxă de transport mai mare, nu ca acum, 4 cînd olandezii le încarcă aproape numai cu cărbuni. Mă veți întreba ! poate, de ce acum se încarcă mai mult cu cărbuni ? Este un obiceiu ca vasele vechi, prin încheie«turile și coverta cărora se strecoară în magaziile cu marfă, apa aruncată de valuri pe munte, să se încarce cu cărbuni, dacă aceștia nu sa strică, nu putrezesc în drum, ci din contra, fac mai puțin praf la descărcare. Și mai este ceva. Atunci vasele noastre erau printre acele cu tonagiul mare, acum însă, cînd cu acelaș personal și cu un plus mic de combustbil și alte materiale necesare vasului, poți transporta o cantitate dublă de marfă, negreșit că noi pierdem cu vapoarele noastre cari n’au decit 30000 de tone, cînd mările sînt pline cu vase de 5000 «1 6000 de tone, vase noi cari nu aduc marfă udă la destinație. Cînd de patrusprezece ani aceste vapoare de marfă sînt bătute de va! fără un moment de repaos, căci trebue să aî totdeauna un vapor sau două in rezervă cărora să li se facă reparațiunile și celelalte nevoi pe îndelete, ar fi o absurditate să pretindem, o stare de lucruri mai bună. N.C