Dimineaţa, ianuarie 1913 (Anul 10, nr. 3171-3200)
1913-01-01 / nr. 3171
MMUl - 0 6-8-10-12 PAGINIf cf 1 Wi§ PUBLICITATEA © lengedata evujsäv ASENTIE! © I PUBLICITATE CAROL SCIIULDER ft Comp. M i Desims! No. 8, Etast—'T«fef ® n »/« Director: CO^ST. MILLE f S Hit Inal iL ® S Psaaea •frAtofita*» psto«a8 «**• SadSefa TILEF^A URSI! w®.» *4/»®* $4/794 i*/#» Cn cele din turnă știri din lumea întreagă1 Sivroturite slarohü. Its-. Sännäar W®, SL — lioiiiEiTS ci mm: ti* m Sa®® a®.— ș ® l«oB M si € © ce va aduce ! Pace ori războiul Antal de groasa și stnge Războiul plastikor și susisura speranță. In umbra morții apune anul de singe. 19*2. A fost triumful morții. Dela „Titanic“ pînă la „Cratarged" moartea a presărat un sir lung de cadavre cari incernesc în zăbranec negru anul orgiei sîngeroase. In primăvara amim ce a apus, lumea întreagă a fost zguduită de lovitura de moarte a sloiului de ghiață care a scufundat în adâncul oceanului două mii de vieți omenești; la sfirșitul aceluiași an o dîră de foc, și singe a cuprins întreaga peninsulă balcanică. Munți, de fer și otel au fost turnați în arme ucigătoare, săbiile m fűéitie vasele soarelui, gurî de tunuri au împrăștiat moartea, baionetele s’au umplut de singe.... Oamenii s’au prefăcut in fiare, aă dat mai s ingenoul morții și în tovărășie monstruoasă au desăvirșit opera nefastă. Aceia cari că predicat pacea aă glăsuit într’un pustiu în care nu mai răsuna decît tunul și în care nu mai trăiai, decît corbii pe hoituri și cadavre. Toi:mrdul Afrîsel, de la Maroco pînă In Lybia, a fost călcat de gmate europene, hoarde sălbatece venite în numele civilizației. ‘Groază și moarte dă edus populației indigene purtătorii culturei de veacuri a bătrînii și mînărei Europe. Urmașii acelora cari au ridicat baricade pentru cucerirea libertăței să supjugau prin forța armelor ținutul marocan; strănepoții Romei fericite au aruncat nenorocirea și ceznl dejdi asupra Tripoltaniei musulmane. Maroco a fost împărțită pradă bogată între țari can de mult pîndeau momentul gestului suprem de brutalitate și arbitrar. Tripolitania a fost cucerită în clipa ducimei turcii nu o, mai puteau apăra. In nordul Africei sălbatece steagul civilizației ! Uitie azi împlîntat iprgostirii de "om ucigător. In țara indolenței și fatalismului oriental în Turcia, izbucnise cu patru ani în urmă o revoluție. Ea a pus capăt unui regim de jaf și crimă și deschise drum larg propășirei generale. A venit anul de singe 1912. Aducind cu el și moștenirea anului 1911, începutul războiului italo-tnic, anul 1912 a înăbușit pentru totdeauna și mugurii libertăței nuseride. Peste întreaga Turcie s'a întins rețeaua neagră a armatelor dușmane. De la o extremitate la alta a Turciei europene, de la nord la sud. de la apus la răsărit au intrat in sunet de trîmbițe și in pornire pătimașă armatele sclavilor de esi ai Semiimei. Cu o sete de singe ascunsă sub haina ademenitoare a titlului de liberatori și cu o poftă nesățioasă de cucerire ascunsă sub scutul cruciadei au intrat în lupta aceia cari s’au aliat în vederea războiului. Au căzut zeci de mii de oameni Sate întregi au fost distruse. Pustiul s'a întins în toate colțurile ținuturilor călcate de armatele dușmanilor. Mormane de cadavre s’au îngrămădit zi cu zi în luna de moarte a războiului. Dansul sinistru al morții a continuat pînă la ivirea monstrului veninos: holera. Soarta a intervenit cu ironia ei batjocoritoare, și crudă totdeodată. Războinicii cari n'au fost culcați la pămint de urgia tunului și ascuțișul baionetelor au fost aruncați in ghiarele nevăzute ale holerei ucigătoare. Și ceea ce ramura de măslin nu ar fi putut realiza, ceea ce marile Puteri nu se grăbină să realizeze, a realizat ea, holera, cu apariția ei sinistră. Și beligeranții au încheiat armistițiul S'au încheiat insă după ce moartea își desăvirșise opera. La umbra cetăților glorioase nu mai era pumn de țărînă care sa nu se fi amestecat cu singe omenesc. Numai jale și moarte a împrăștiat războiul Orgia singelui doar nu cunoaște decit belșugul cinsimei, culmile sălbâtăcieî triumful si« * nisim si morții. „ Dar in timp ce aceia cari stau în înunea popoarelor , întreprineau patronai intrigi și războaie, noroadele europene au făcut sfow țări și au dus lupte pentru libertatea lor. In Anglia și Germania anul 1912 a înregistrat greva mîinilor negre, lupta a sute de mii de oameni cari au părăsit adîncul întunecat și umed al minelor ca sa re [UNK]vendice la căldura soarelui dreptul la o viată mai bună, mai omenească. In capitala Ungariei s’au ridicat baricade și s’au făcut jertfă grele pentru cucerirea reformei electorale. In China depărtată, s’a proclamat republica și s’a dat lovitura cea mai mare zidurilor milenare. . Sunt toate acestea prevestiri pentru anul ce vine. Sunt porumbeii nădejdeî în potopul de foc și singe care a umplut pămîntul. Sunt singura speranță... Ce ne aduce anul 1913? Cine ar cuteza sa spună că după mm așa de bogat in momente de moarte vor urma reculegerea și liniștea dorită? Copilul drăgălaș, și senin care agită ramura de măslin, cine ar putea spune că va domestici fiarele ,și va înăbuși patimile? Prea este roșie de foc și singe priveliștea amilul apus ca să nu se îngrozească și el, anul ce vine și să tm cadă în înfrigurarea războinică a singer osului 19*2. Și, totuși, din dorul de pace al noroadelor se desprinde nădejdea în zile mai bune. Ea este timidă la început, dar în cele din urmă nimic nu se va putea opune ca ea să devie focul dogoritor ,în care se vor făuri zilele de voie bună ale unei lumi nouă. Zilele acestea le n ■șteantit.tîopr norodul. rie.roTM apasă azi sărăcia în vremuri de pace p moartea in vreme de război. AS Sârâțeanu i