Dimineaţa, ianuarie 1913 (Anul 10, nr. 3171-3200)

1913-01-01 / nr. 3171

MMUl - 0 6-8-10-12 PAGINIf cf 1 Wi§ PUBLICITATEA © lengedata evujsäv ASENTIE! © I PUBLICITATE CAROL SCIIULDER ft Comp. M i Desims! No. 8, Etas­t—'T«fef ® n »/« Director: CO^ST. MILLE f­ S H­it Inal iL ® S Psaaea •frAtofita*» psto«a8 «**• SadSefa TILEF^A URSI! w®.» *4/»®* $4/794 i*/#» Cn cele din turnă știri din lumea întreagă1 Sivroturite slarohü. Its-. Sännäar W®, SL — lioiiiEiTS ci mm: ti* m Sa®® a®.— ș ® l«oB M si € © ce va aduce ! Pace ori războiul Antal de groasa și stnge Războiul plastik­or și su­sisura speranță. In umbra morții apune anul de singe. 19*2. A fost triumful morții. Dela „Titanic“ pînă la „Cratarged" moar­tea a presărat un sir lung de cadavre cari incernesc în zăbranec ne­gru anul orgiei sîngeroase. In primăvara amim ce a apus, lumea întreagă a fost zguduită­­ de lovitura de moarte a sloiului de ghiață care a scufundat în adân­­­cul oceanului două mii de­ vieți omenești; la sfirșitul aceluiași an o dîră de foc­, și singe a cuprins întreaga peninsulă balcanică. Munți, de fer și otel au fost turnați în arme ucigătoare, săbiile m fűéit­ie vasele soarelui, gurî de tunuri au împrăștiat moartea, baio­netele s’au umplut de­ singe.... Oamenii s’au prefăcut in fiare, aă dat mai s ingenoul morții și în tovărășie monstruoasă au desăvirșit o­­pera nefastă. Aceia cari că predicat pacea aă glăsuit într’un pustiu în care nu mai răsuna decît tunul și în care nu mai trăiai­, decît corbii pe hoi­turi și cadavre. Toi­:mrdul Afrîsel, de la Maroco pînă In Lybia, a fost călcat de gmate europene, hoarde sălbatece venite în numele civilizației. ‘Groază și moarte dă edu­s populației indigene purtătorii culturei de veacuri a bătrînii și mînărei Europe. Urmașii acelora cari au ridicat baricade pentru cucerirea libertăței să supjugau prin forța armelor ți­­nutul marocan; strănepoți­­i Romei fericite au aruncat nenorocirea și ceznl dejdi asupra Tripoltaniei musulmane. Maroco a fost îm­părțit­­ă pradă bogată între țari can de mult pîndeau momentul gestului suprem de brutalitate și arbitrar. Tripolitania a fost cuce­­rită în clipa duci­mei turcii nu o, mai puteau apăra. In nordul Africei sălbatece steagul civilizației ! Ui­tie azi împlîntat iprgo­­stirii de "om ucigător. In țara indolenței­ și fatalismului oriental în Turcia, izbucnise cu patru ani în urmă o revoluție. Ea a pus capăt unui regim de jaf și crimă și deschise drum larg propășirei generale. A venit anul de singe 1912. Aducind cu el și moștenirea anului 1911, începutul războ­iului italo-tnic, anul 1912 a înăbușit pentru totdeauna și mugurii liber­tăței nuseride. Peste întreaga Turcie­ s'a întins rețeaua neagră a ar­matelor dușmane. De la o extremitate la alta a Turciei europene, de la nord la sud. de la apus la răsărit au intrat in sunet de trîmbițe și in pornire pătimașă armatele sclavilor de esi ai Semiimei. Cu o sete de singe ascunsă sub haina ademenitoare a titlului de liberatori și cu o poftă nesățioasă de cucerire ascunsă sub scutul cruciadei au­ intrat în lupta aceia cari s’au aliat în vederea războiului. Au căzut zeci de mii de oameni Sate întregi au­ fost distruse. Pustiul s'a întins în toa­te colțurile ținuturilor călcate de armatele dușmanilor. Mormane de­­ cadavre s’au îngrămădit zi cu zi în luna de moarte a războiului. Dansul sinistru al morții a continuat pînă la ivirea monstrului veninos: holera. Soarta a intervenit cu ironia ei batjocoritoare, și cru­dă totdeodată. Războinicii cari n'au fost culcați la pămint de urgia­­ tunului și ascuțișul baionetelor au fost aruncați in ghiarele nevăzute ale holerei ucigătoare. Și ceea ce ramura de măslin nu ar fi putut reali­za, ceea ce marile Puteri nu se grăbină să realizeze, a realizat ea, holera, cu apariția ei sinistră. Și beligeranții au­ încheiat armistițiul S'au încheiat insă după ce moartea își desăvirșise opera. La umbra cetăților glorioase nu mai era pumn de țărînă care sa nu se fi ame­stecat cu singe omenesc. Numai jale și moarte a împrăștiat războiul Orgia singelui doar nu cunoaște de­cit belșugul cinsimei, culmile sălbâtăcieî triumful si­­« * nisim si morții. „ Dar in timp ce aceia cari stau în înunea popoarelor , întreprin­eau patronai intrigi și războaie, noroadele europene au făcut sfow țări și au dus lupte pentru libertatea­ lor. In Anglia și­ Germania anul 1912 a înregistrat greva mîinilor negre, lupta a sute de mii­­ de oa­­meni cari au părăsit adîncul întunecat și umed al minelor ca sa re [UNK]­vendice la căldura soarelui dreptul la o viată mai bună, mai omenea­scă. In capitala Ungariei s’au ridicat baricade și s’au făcut jertfă grele pentru cucerirea reformei electorale. In China depărtată, s’a proclamat republica și s’a dat lovitura cea mai mare zidurilor mile­nare. . Sunt toate acestea prevestiri pentru anul ce vine. Sunt porumbeii nădejdeî în potopul de foc și singe care a umplut pămîntul. Sunt singura speranță... Ce ne aduce anul 1913? Cine ar cuteza sa spună că după m­m așa de bogat in momente de moarte vor urma reculegerea și liniștea dorită? Copilul drăgălaș, și senin care agită ramura de­ măslin, cine ar putea spune că va domestici fiarele ,și va înăbuși patimile? Prea este roșie de foc și singe priveliștea amilul apus ca să nu se îngro­­­zească și el, anul ce vine și să tm cadă în înfrigurarea războinică a singer osului 19*2. Și, totuși, din dorul de pace al noroadelor se desprinde nădejdea în zile­ mai bune. Ea este timidă la început, dar în cele din urmă ni­mic nu se va putea opune ca ea­ să devie focul dogoritor ,în care se vor făuri zilele de voie bună ale unei lumi nouă. Zilele acestea le n ■­șteantit.tîopr norodul. rie­.roTM apasă azi sărăcia în vremuri de pace p moartea in vreme de război. AS Sârâțeanu i

Next