Dimineaţa, septembrie 1913 (Anul 10, nr. 3411-3440)
1913-09-01 / nr. 3411
Anal at.—No. S40 — 0 % CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No. 8. Etaj l.—Telefon s/t 6-8-1042 PAGINI Blnronicls ziarului: str. Sărindar No. 11 — Baoniști PUBLICITATEA concepută exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE la cele din urmă știri din lumea întreagă Directori CONST. MILLE ABONAMENTE CO PREMII: On an Lei 30.— 6 Inni Lei 11 3 Inni Lei 6. — Fenton irtlnbate prețul cat. Intel* TELEFON 4 LINII No. * 14/10; 34/?3; 14/99; 19/40 In goană zisui Pantelimon Convorbire cu inspectorul închisorilor d. Cavaroli —— Pantelimon în Suceava? —El plănuia de mult evadarea.—Agenții siguranței și Pantelimon. PIATRA-NEAMȚ, 29 August. De vreo două zile nu se mai aude nimic despre banda lui Pantelimon. Par’că a intrat în pămînt. De nicăori nici o veste. Este în afară de orice îndoială că Pantelimon cu ai săi au trecut din Pipirig pe teritoriul județului Suceava în orice caz între Neamț și județul limitrof. Se crede că ar avea de gînd să treacă granița. Totuși surprizele nu sînt de loc excluse. Se prea poate ca mîine, poimîine să ne trezim cu o nouă tîlhărie în județul nostru cu o nouă tîlhărie căci faimosul haiduc e sprinten, vioi și aleargă ca iepurele. CONVORBIRE CU D. INSPECTOR AL ÎNCHISORILOR ’Azî a sosit în localitate d. Cavaroc, inspectorul închisorilor din țară, trimis de direcția generală a închisorilor să ancheteze cauza evadărei lui Pantelimon și Iov. D-sa însoțit de de d. Th. Ivașcu, directorul prefectura, a fost la penitenciarul preventiv unde a făcut o minuțioasă anchetă. Au fost ascultați directorul și întregul personal. Inapoindu-se de la arest l’am găsit pe d. Cavaroc în cabinetul d-lui Th. Ivaseu, directorul prefecturei.■ Care este impresia d-voastră, «de inspector ? r — Este o nenorocire.. — Adică ? — Dacă nu erau soldații dezertori la mijloc, fără îndoială că evadarea n’ar fi avut loc. — Asupra cui cade deci responsabilitatea ? — Numai asupra celor trei soldați, Pantelimon a încercat și în alte rînduri să evadeze dar nu a reușit și nu ar fi reușit nici acum dacă nu i s’ar fi înlesnit fuga în împrejurările știute. — Ce ziceți de închisoarea noastră preventivă ? — Cam primitivă, dar ce să-l faci dacă nu sînt fonduri. PANTELIMON PLANUIA DE MULT EVADAREA Pantelimon s’a săturat de șederea în închisoare. Dorul de libertate îl obseda mereu. Acum cîtva timp s’a găsit în celula sa un ferăstrău. Fiind surprins de d. Mătăsaru, directorul închisoare, îl întrebă ce voia să facă cu el. — Aveam de gînd să mî tai lanțurile și s’o șterg în vremea cînd eram să fiu dus la tribunal sau transportat în altă parte. Cum a ajuns ferăstrăul în celula lui Pantelimon, a rămas și azi un mister. In ultimele zile adesea îi spunea directorului, cînd îl vedea : — N’am de gînd să evadez. Dar mai am o lună pînă la proces și am să scap de aci. N’aș face prostia asta... Pantelimon, care e șiret, socotea că vorbind astfel nimeni nu-l va bănui că pregătește în taină o lovitură prin care să-și reia libertatea de acțiune. AGENȚII SIGURANȚEI Cică a sosit în localitate, în urmărirea lui... Pantelimon un comisar dela siguranța generală, acelaș domn care acum doi ani a avut cinstea să se întîlnească cu faimosul haiduc, în județul nostru și s’o ia la sănătoasa de teama să nu fie scărmănat. Am surprins într’una din serile trecute o convorbire cu d. Coroi, fostul polițai de Neamț. — Ei ce mai faci amice, ai venit iarăși după Pantelimon? îl întrebă d. Coroi. — Da... am, niște indicații sigure asupra localităței unde se află banda. Tocmai în acelaș timp Pantelimon dormea liniștit într’o șură a unui locuitor din Pipirig. Leonescu Gödié Bercim la leprát Viena, 30 August. — Rezultatul audientei contelui Berchtold la împărat, e că Berchtold va rămine deocamdată la postul său și el va fi acela care va expune în fata delegatiunilor politica externă a monarhiei. E însă indoelnic dacă delegatiunile Se vor mai întruni in acest an. De altă parte se asigură că motivul plecării ar fi fost de ordin financiar întrucit din cauza ocupațiunilor sale, contele Berchtold și-a neglijat administrarea propriei sale averi. 4 muncitori îngropați de vil BRAILA, 30 August. Azi la orele 6 dimineața. La lucrările de canalizare a orașului, s'a întîmplat un accident care era să coste viața a 4 lucrători. Nu se știe din ce cauze, un puț adînc de vreo 14 m., care unește două din galeriile subterane ale canalului colector din vecinătatea abatorului, s-a surpat. Pămîntul prăbușindu-se pe o rază întinsă, a astupat intrarea tunelului tn care se aflau 4 lucrători. Accidentul a fost semnalat imediat autorităților care au obligat antrepriza lucrărilor de canalizare să ia cele mai grabnice măsuri pentru salvarea lucrătorilor îngropați de vii. Lucrările pentru scoaterea celor prinși au durat pînă la ora 1 d. a., cînd oamenii au putut fi salvați de la o moarte groaznică. Parchetul fiind încunoștiințat de bil răspunderea repetatelor" acclcele întîmplate, a ordonat facerea unei minuțioase anchete spre a studente ce se semnalează la lucrările pentru canalizarea orașului. Vom publica la timp rezultatul anchetei. — Pedrom GftpiiFi ' Congresul internațional de statistică Viena, 30 August. — In ședința de azi a congresului international de statistică, d. Cotescu, directorul statisticei din ministerul de finanțe român, a expus rezultatul tehnic al ultimului recemsămînt din Romînia. Drama pasională din com. Pantelimon Blerandrul Dumitru Grivri din Pantelimon, în vîrstă de 15 ani, se Îndrăgostise nebunește de o fată de toată drăgălășenie, Niculina Toma, nu mai mare de 14 ani. Fata încă crudă și avînd sentimentul cinstei, respinse cu indignare inzistențele amoroase ale impetuosului tinăr. „Nu vrei să mă iubești , îî spuse in cele din urmă Dumitru Toader, atunci lasă că ți-o fac eu”. Și plecă furios de lingă drăguța care îl nesocotea amorul lui clocotitor. A doua zi dînsul se înarma cu un revolver ce îl găsise în casa părintească și pîndind pe Niculina, trase asupra ei două focuri de armă, pe neașteptate, fără ca sărmana victimă să se fi așteptat la acest atac mișelesc. Grav rănită, fata fu internată la spitalul Pantelimon unde i se dau îngrijirile și se speră că va scăpa cu viață. Tînărul criminal a fost arestat și adus la parchetul de Ilfov, care a însărcinat cu instrucția pe d. judecător C. Negrea de la cabinetul I. Dumitru Toader; după ce i s'a luat interogatorul, a fost depus la Văcărești.—//. Medici, între cari și d. dr. Ștefănescu-Galați, rămași pînă în ultimul moment împreună cu comandantul gărzii din reg. 6 Mihaiu-Viteazu * GÎNDURI SIMPLE Bătaia, Foamea, Groaza! Plecat-am «ouă din Vaslui Si ca sergentul, rece Și nu era zău nimănui, Iu piept inima rece !... V. Alexandri Plecat-au mii și miii de ostași, din toate unghiurile zdrei și nu le-a fost zău, nici unuia în piept inima rece, o bardule nemuritor! La moarte se duceai cîntînd ca la nuntă, căci erau logodiți cu moartea în ceasul plecărei. Dar cum s'au întors ? Nu bătuți de dușmani,nu descurajați de înfrîngere, căci bulgarii cunoșteau din 77 ce poate românul în războiu ! Bătuți au fost minorii noștri călărărași, pe pielea goală, cu trăgătorile, cum erau bătuți țiganii robi pe vremuri, de stăpînii lor fanarioți. Flăcăii cei voinici, ca turnați din bronz pe cai, au suferit cea mai oribilă dintre umiliri, nu de la dușmanii țărei și neamului lor, ci de la ofițerii lor I Da, de la cei la a căror comandă aveau să intre sub ploaia de gloanțe, au suferit aceste degradări. Și cîți au fost pălmuiți, cravasați, călcați în picioare ! Să-i uităm ? Bătaia, foamea și groaza de superiori, iată cu ce amintiri se întorc multe trupe din campanie ! Să-l uităm pe Constantin Niculae? O nu ! Să-l uite sublocotenentul Ursulescu dacă va putea, noi însă nu-l putem uita, căci 7 orfani îl jelesc! Dar pe ofițerul din Tulcea care și-a pus trupa să alerge după un vițel ! Să-l „uite ce-i drept”, dar noi nu-l putem uita!.... — Dar ce e de făcut? veți întreba dv. din toate unghiurile țărei. — Să nu-i uităm! Și — Basta ! __E prea puțin. — Atunci să-l propunem spre decorare ? Vă place ? Nu ? Nici miri? -Vă să vă dea rrodif, dacă o putea! Stan Bolovan Numirea comisiunei de examinare pentru admiterea în gimnaziul militar Craiova și liceul militar Iași D. general Hîrjeu, ministru de räzboiu, avînd în vedere dispozițiunile art. 5 din regulamentul gimnaziului și liceului militar, a hotărît ca «omisiunea de examinare pentru admiterea în gimnaziul militar Craiova și liceul militar Iași sä fie compusă după cum urmează: Președinte. — D. locot.-colonel I. Vassiescu, comandantul gimnaziului militar. Membrii. — D-niî locot.-colonel Ernest Broșteanu, comandantul liceului militar Iași. Nicolae Pandelea, consilier de învățămînt și delegat al ministerului de razboiu ; Ion Paul, profesor la liceului militar Iași; Marin Pretorian, profesor la gimnaziul militar Iași și medic căpitan Constantinescu-Slatina A. D., medicul gimnaziului militar Craiova. Secretar. — D. locot. Demetrescu Ion. Președintele comisiunei de examinare, va avea în vedere dispozițiunile art. 12 din regulamentul gimnaziului militar Craiova și liceul militar Iași modificat prin decretul din 12 iunie 1912, împreună cu dispozițiunile deciziilor ministeriale preună cu dispozițiunile din 12 Maiü și din 6 Iunie 1913, va stabili și comunica celorlalți membri ai comisiunei ziua și ora primei întruniri la Craiova, în localul gimnaziului militar, cum și programul examenului. Președintele și ofițeerii comisiunei examinatoare dislocați în acest scop din garnizoanele lor de reședință, vor avea dreptul la indemnitatea stabilită prin tariful No. 11 din regulamentul legei soldelor, iar membri civili indemnitatea de misie corespunzătoare gradului de maior. Pe timpul cât se află în garnizoanele de reședință, președintele și membrii comisiunei vor primi o indemnitate de trăsură de 6 lei pe zi. Aceste indemnități se vor ordonanța de la art. 30 al bugetului în curs. Regele Carol lăudat în străinătate Vierța, 30 August. — Aseară la recepțiunea membrilor congresului de salvare la curte arhiducele Leopold Salvator, care reprezenta pe împăratul, a exprimat, după cum spun ziarele, față de delegatul Lahovary admirațiunea sa pentru înțelepciunea regelui Carol. “ Dominion 1 Septem one 1913 Peste Dunăre, — însemnările unui mobilizat — a| de G. MTLLIAN-MAXIMIN O fîntînă în Cadrilater --------------**-------------- .■ SPRE SALICEATALGEA După alți cîtiva kilometri, în care timp se încinsese o căldură tntr’adevăr ca’n totul vere!, ajungem, nădușiți și plini de praf, la un sat, Tartarița, unde ni se dă cîteva minute repaos. Toți locuitorii, lipoveni, ne ies înainte. Bărbații, voinici, înalți, cu fetele bronzate de soare și de vint, tot în bărbi roșcate, privesc curioși ca matele încrucișate pe piept, această aste străină și necunoscută. Femeile toate îmbrăcate în stăriturî de culori vii, foarte bune, foarte miloase, ne oferă căldări cu apă și bucăți calde de pîine de casă, îndemnîndu-se între ele, îintr’o limbă repezită, să ne ospăteze care mai de care, însetat și cu gura uscată, duc o căldare la gură. Apa alunecă, în sorbituri lungi, pe gîtlejul scorojit de căldură. După ce las căldarea potolindu-mi din belșug setea, iau un codru voinic de pîine cu care mă îndemna o bătrînă și din două trei îmbucături îl dau gata.. Mi-era și foame, nu glumă! Apoi—așa e soldatul: se'ntinde cînd îî dai nas!— o rog prin semne pe buna bătrînă să’mî toarne apă pe cap. Privindu’mî cu ochi buni, și mîngîetori fata pe care sudoarea și praful ’Întinsese o pastă cenușie, femeia îmi ascultă rugămintea, și’mî plescăia ea cu mâna, apa rece turnată pe ceafă. Buzele eî murmurau mereu. — Saraca! Saraca! Saraca! După ce apucarăm să mulțumim bunilor locuitori din Tartarita, cu mîinile, cu capetele, așa ca să ne înțeleagă, pentru ospitalitatea lor, marșul reîncepu. După ce mai făcurăm 2—3 kilometri, auzirăm dela spate: — Țineți dreapta! Dreapta! ■ ■întreaga noastră coloană lăsă jumătate din șosea liberă și un frumos escadron de roșiori, pe cai splendizi, toți roibi, trecu în trap mărit, învăluindu-ne și mai mult în praf. Roșiorii se uitau la biata infanterie, cu un fel de milă și dispreț, ba unii din ei ne strigară din fugă: — Mai puteți, fraților, mai puteți? Să vă legăm de șea! De, ei erau „armă de elită“! Dar și noi știam că noi suntem miezul unei armate, că în lupte în noi e, în primul rînd, nădejdea. — Pe ăștia nu-i mai prinde bulgarul cu una cu două. Ia uite î cum aleargă, spuse unul dintre ai noștri, scuipînd printre dinți, necăjit de privirea roșiorilor, înaintea noastră la cîteva sute de pași, pe o altă șosea, se scurgea, în trupul cailor, un întreg regiment de artilerie. — Mă să, i-auzi că guiță porcu’n cheson, ■— strigă sergentul Zaharia făcînd aluzie la reputația bine stabilită a artileriștilor în chestii de... ciordeală, cum ar zicea camaradul Buzații, dela compania 9-a! Și așa, mai cu glume, uniat cu luna,' mai cu alta, mergem 1 înainte pe cînd soarele se ridică tot mai sus, dogorindu-ne din ce în ce mai aprins. Dela o vreme însă, începu să ne piară gustul de glume. Picioarele ne ardeau grozav, bășicile ne usturau cumplit, ranița atîrna grea ca de plumb, trăgîndu-ne înapoi, iar pe deasupra, chinul cel mai mare — setea — nu ne slăbea de loc. Bidoanele umplute la Tartarita se golise de mult și zadarnic le răsturnau noi la gură, nici o picătura nu se mai afla în tinicheaua uscată și fierbinte. Dar nu ne dăm limitș. Cu toții, și țăranii deprinși cu drumurile și cu arșița soarelui, dar și orășenii luați ori-alaltă erî din atelierele,prăvăliile, birourile lor, o întindem înainte, nu întăriți de răstelire și înjurăturile unora din gradați, ci fiindcă voiam noi să mergem, fiindcă nu ni se sleise încă toate puterile. La orele 12 jum., coloana se opri. Făcusem vreo 25 de kim. de marș. Comandantul companiei noastre primi ordinul să ia alt drum decât cel al restului coloanei și să ajungă la satul Iali-Ceatalgea unde se îndrepta regimentul. Cîtiva oameni fură trimiși în grabă să cheme patrulele noastre cari se zăreau pe crestele dealurilor ăl căror lanț se prelungea de la Silistra. După scurt timp, în pas alergător, sosiră și camarazii noștri. Bieții băltic duseseră mai greu ca noi. î Se zbătuseră prin păduri, intraseră prin baltace, scoborîseră ripe și ridicase mereu la dealuri, erau rupți de oboseală. Bocanciie erau plini de noroi, și apa cînta în ei. Mai ales sergentul Ivan. Tănase, un munte de om, de tei din Ghiajna, care avea niște picioare otova, groase cît niște putiiîce, era una de noroiu pînă la briü. Conștiincios din cale afară, se vîrîse prin toate smîrcurile, prin toate bălțile, ca să cerceteze mai bine. Și acum înjura de mama focului pe... bulgari! — 'Maică Precistă, să pui mina m beregata unuia să-mi scot năcazu! , Și Tănase Ivan era de origine bulgar, vorbea bucuros limba lui maternă prin unele din satele prin cari treceam! Patrulele intrînnd în rînduri, compania noastră se răsai spre dreapta, pe o potecuță îngustă, luînd’o „pe flanc cite doi“. Și, haide-haide, urcă dealuri, scoboară văi, dînd pe brîncî de oboseală, de sete, de foame, de căldura care ne frigea. Privirea ne era turbure, sleită, abia mai vedeam din pricina prafului și a sudoarei care, prelinsă de pe frunte, ni se scurgea în ochi, orbindu-ne. Căpitanul nostru călărea înainte, la 8—10 pași de companie și nu întorcea decit foarte rar capul. Locotenentul nu era cu noi, plecase cu grosul coloanei spre Iași-Ceatalgea. Singur plutonierul se ocupa... părintește de noi. Cu ochii lui bulbucați și săritori, îmbrățișa compania de la un cap la celălalt, și cînd zărea că^ vreunul -se- poticnește, că dă laramie-mai înapoi, se repezea și-î depunea un pumn du-