Dimineaţa, octombrie 1913 (Anul 10, nr. 3441-3471)

1913-10-24 / nr. 3464

i I Anul X.—No. 34346 6-8-10-12 PAGINI iWf'SJtiî I POBICITATifi CONCEDATE EXCLUSIV­I AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER £ Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Telefon Sjt Ca cele din urmă știri din lumea întreag Director: CONST. MILLE Biurou­rile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București ABONAMENTE CU PREMII: Dn an Lei 20.—­­ 6 Iani Lei 11 3­inni Lei 0. — Feotra iMb­alute prețul este Indokt TELEFON 4 LINII No. s 14 lOj 34 73; Î4/99; I2/40 Jubileul institutului Pasteur Louis Pasteur Se împlinesc 25 de ani de la înfi­ințarea vestitului institut „Pasteur" care a adus atîtea servicii pe tărî­­mul științific. Nu numai lumea me­dicală și nu numai compatrioții ma­relui savant, sărbătoresc aminti­rea zilei cind­ a fost pusă piatra din­ții la temelia unei instituțiuni azi cu renume universal. Sărbătoarea este a tuturor căci slujitorii științei nu sunt nici ai unei bresle, nici nu­mai ai unui neam. Ei aparțin lumei întregi ca și opera lor. Cercetările­­ științifice ale lui Pasteur n’au avut în vedere numai binele compatrio­ților, ci lecuirea poalei care nu cu­noaște granițe și nu-șî alege victi­mele. O viață întreagă, Pasteur a con­sacrat-o cercetărilor care aveau să aducă o mare binefacere omenirei. A revoluționat metodele de­ lecuire și a deschis orizonturi noul științei medicale. Prepararea lichidelor de inoculare ■seroterapică se datorase rezultatelor mancei fără răgaz pe care marele Pasteur, a depus-o. în viața sa bogată în succese pe tărî­mul științific. * Louis Pasteur s-a născut la 27 Decembrie 1822 la Dole. Școala primară și liceul le-a fă­cut la Arbois unde se stabiliseră pă­rinții săi. La 1840 își ia bacalaureatul în litere la colegiul din Besancon iar la 1842 își luă pe cel în științe la Dijon. E apoi admis, clasificat al 14, la școala normală superioară. Nemulțumit de ordinea clasificați­­ei, nu urmează cursurile și anul ur­mător se prezintă din nou cînd e admis al patrulea. La 1846, după terminarea școa­­lei, e numit profesor la liceul din Tournon. Chimistul Batard îl ia pe Ungă sine și în August 1847 își dădu teza de doctor în științe. Publică apoi cîteva experiențe proprii și în urmă e numit profesor la Dijon, apoi profesor supleant de chimie la facultatea din Strasburg. In 1853 e numit profesor și decan al facultăței de științe din Lille Profesor la școala normală supe­rioară, profesor la Sorbona, di­rector al laboratorului de chimie fi­ziologică al soc normale, membru al Academiei franceze și al legumei de onoare, secretar perpetuu al A­­cademiei de științe, Pasteur și-a vă­zut cu prisosință răsplătită opera de contimporanii săi. In Noembrie 188S s'a făcut inau­gurarea institutului Pasteur cu un fond strîns prin subscripție interna­țională. Trei ani după jubileul de 70 de ani, sărbătorit cu mare pompă la 1892 în marele amfiteatru de la Sor­bona, Pasteur se stinse la 28 Sep­tembrie 1895. Numele lui Pasteur rămîne pe ve­cie strîns legat de știința medicală. Și tot așa cum­­ nu piere o știință tot așa nu poate să dispară amintirea unei glorii ai ei. Pasteur rămîne pentru generații­le de mîine exemplul omului care se consacră cu totul binelui obștesc, exemplul savantului care nu cu­noaște altă preocupare decit aceea a studiului căruia s’a dedat. Și stu­diul acesta scump lui Pasteur, ma­rele savant Va desăvîrșit, și s’a în­dreptat pe căi neumblate încă, s-a deschis drumuri noul, drumuri cari arată ținta finală, perfecțiunea tot mai desăvîrșită. Spre această per­fecțiune a năzuit Pasteur. El n'a a­­tins'o. Dar, pas cu pas, descoperi­re după descoperire, Pasteur s’a a­­pr­opiat tot mai aproape de ideal. Vor veni alții in urma lui, discipolii învățăturei marelui savant, cari vor merge mai departe și vor desăvîrși opera savantului care a visat și ur­mărit perfecțiunea. Joi 24 Octombrie 1913 Concurența navală Două evenimente contribue as­tăzi să îndepărteze atențiunea pu­blică a Angliei de la obișnuitele controverse politice și să o con­centreze asupra flotei. Primu­l lord al admiralității a vorbit la o întru­nire publică în Manchester despre marină. O dare­­ de seamă a admi­­ralității a fost publicată arătînd suma consacrată apărării maritime de către marile puteri în timpul ce­lor 10 ani trecuți. Lordul Churchill de asemenea la o altă întrunire vorbi în această chestiune. Cu cu­rajul său obișnuit el înfruntă ata­curile oratorilor cari îl atacară pe tema marilor cheltueli făcute pen­tru flotă și armată. El demonstră că chiar astăzi cînd rivalitatea pe mare este mai vie că oricînd, An­glia cheltuește într’o proporție mult mai mică din veniturile sale pentru menținerea flotei decit acum 40-50 ani. Ceva mai mult, în proporție cu bogăția și comerțul său pe ma­re premiul de asigurare — pentru că acesta este aspectul sub care trebue privite cheltuelile Angliei pentru flotă — este mult mai scă­zut ca în trecut. Menținerea su­premației Angliei pe mare, costă actualmente mai mult ca înainte, e adevărat, însă luîmd în considera­ție expansiunea prosperitatea An­gliei, cheltuelile nu sînt mai mari și sarcina care cade asupra acelora din clasa muncitoare este mult mai ușoară în prezent. Experiența Angliei în timpul celor 10 ani tre­cuți — declară lordul Churchill,— a fost să asistăm la o perioadă de activitate febrilă din partea celor­lalte puteri. Pe cînd cheltuiala fă­cută cu cele 8 mari flote din lume, a fost de 105.400.000 lire sterline acum 10 ani, astăzi aceste cheltu­­eli se ridică la suma de lire ster­line 170.682.000, un plus de 65 mii­ lire, care este echivalent cu un procent de peste 61 la sută. Aceste cifre sînt surprinzătoare, avîndu-se în vedere sporirea cheltuelilor mi­litare făcute de vecinii noștri de pe continent, și cari încă au ten­dința de a mai spori. Noi sîntem făcuți răspunzători de această urcare enormă a chel­tuelilor navale. Dacă ar fi adevărat, cum se face că pe cînd în decada la care am făcut aluzie cheltuelile flotei brita­nice au crescut numai cu 13 la su­tă, iar al celorlalte 7 mari flote străine cu 92 la sută, adică aproa­pe îndoit? Pe cînd în anul 1904 contribua­bilul englez plătea ceva mai mult de 3 cincimi din cheltuiala totală a lumei, pentru flotă, astăzi el nu plătește decit ceva mai mult de o treime. Acesta este un record de care administrația marinei engleze are dreptul să fie mîndră ca fiind rezultatul unei administrații econo­mice. Marea Britanie a încercat a îm­potrivi sălbaticului și amintitului curent de înarmare ce a cuprins lumea întreagă. Toți oamenii cuminți regretă că țara trebue să cheltuiască patru­zeci și șapte de milioane lire ster­line pentru flotă, căci ar putea fi întrebuințați mai cu folos pentru alte scopuri. Anul viitor cheltuelile vor fi și mai mari. Nu este oare nici un mij­loc pentru a opri progresul acestei rivalitățî fără rost? se întreabă mereut omul din popor. Nici ministrul de finanțe nici ac­tualul prim-lord al admiralității nu sînt cunoscuți ca risipitori în chel­tuelile de armament. Dar ce pot eu face cînd celelalte țări sporesc mereu cheltuelile ? Primul­ lord, Churchill crede în posibilitatea unui aranjament care să ducă la limitarea armamentului naval. El a invitat din nou Germa­nia ca să se unească cu , Anglia pentru ca să negocieze cu celelalte puteri europene în vederea încetă­­rii acestei înarmări exagerate ce costă atîtea miliarde anual. Lordul Churchill declară că dacă Germania consimte să nu mai con­struiască cele 2 vapoare cuirasate anul viitor, Anglia nu va începe nici ea construirea celor 4 cuira­sate proectate. Lordul Churchill pune această , primă condițiune pentru orice înțelegere pe viitor. Apoi Anglia și Germania să uze­ze de influența lor pentru a con­vinge și statele celelalte că trebue să înceteze cu urcarea acestor cheltueli exorbitante. Această acțiune să o pornească* Franța și Rusia de-o parte, Ita­lia și Austria de altă parte. Fiecare din aceste state să-și complecteze vapoarele acum în lucrare, dar să nu construiască altele timp de un an. Rezultatul unei asemenea con­­vențiuni ar fi, economisirea multor milioane și miliarde cari azi sînt a­­dunate tot din spinarea cetățenilor. Și apoi sînt destule alte cheltueli mult mai necesare de făcut în toa­te aceste state a căror rivalitate navală a ajuns la culme. S. Gr. PRESA ALBANEZ. Pînă mai acum douăzeci de ani nu exista nici o gazetă tipărită și scrisă în limba albaneză. Un alba­nez Dumitru Ho, licențiat în drept din Atena a scos cel dinț­i ziar al­banez la București acum douăzeci de ani : Hali i Shiperise — care în­semnează Steaua Albaniei. După a­­ceea alt albanez Nicolae Nacio a scos a doua gazetă la București, susținută de guvernul român, gazeta se numea Dritta care însemnează : Lumina. Aceasta a apărut regulat un șir de ani. Nacio fondase și o societate albaneză și un club poli­tic. Societatea avea numele tot Dritta. Cu prilejul acesta s-au tipă­rit la București Abecedare în limba albaneză pentru școalele naționale din Albania spre a se sustrage cul­turei grecești ce tindea să-l dezna­ționalizeze cu desăvârșire prin școa­lă, biserică și presă. Tot în Bucu­rești s-au tipărit și cărți de poezii patriotice­ și Istoria Albaniei scrise de marele poet albanez Naim Bey­ Fraserq din Constantinopol. Aceste publicațiuni au înrîurit foarte mult asupra redeșteptării spi­ritului național în poporul cel asu­prit de turci. Mai încoa a eșit o al­tă gazetă albaneză în capitală la noi, scoasă de către tinerimea al­baneză : Renașterea Albaniei (la Renaissance de l' Albanie) scris ju­mătate în franțuzește și jumătate albanezește. In Sofia, în Bruxel, în Boston (America), la Odesa, au a­­părut paralel cu cele de la noi de a­­semenea ziare cari intrau în Alba­nia ascunse în untdelemn, de frica turcilor cari interziceau astfel de publicațiuni ce păreau revoluțio­nare. Nacio reușise să aibă la noi și o școală albaneză pentru care primea o subvenție de la statul roman, de 40.000 lei. Aici s-a aruncat sămîn­­ța patriotismului și ideilor de eman­cipare. Astăzi apar în Albania și în stră­inătate, mai mult de douăzeci și cinci de foi. Numai la Scutari apar patru: Taraboș, cotidiane, după nu­mele Taraboș unde au căzut 10.000 muntenegreni în lupta cu albanezii. Albania Nouă (Skiperia Re) apare de trei ori pe săptămînă . Bessa Skiptari (Onoarea Albanezului). Cel mai important ziar însă e acel al guvernului provizoriu un Monitor Oficial. Se numește­­­ Priyndia Ski­­petari. Ese în Valona. La Sofia se tipărește Liri e Liparis, (Libertatea Albaniei). Se poate deci vedea o activitate destul de mare pe terenul tiparului ceea ce indică voința fermă a popo­rului albanez de a se cultiva și ri­dica. In Constanța este un ziar :Stolen, în Boston gazeta albaneză, cea mai mare ce există are un tiraj de 40.000 foi pe zi. Se numește : Dielly (Soa­rele). Gazetele mai toate sunt scri­se de pătura intelectuală din țara lor,și din străinătate. Mulți dintre redactori vor ocupa scaune în viito­rul parlament albanez. In guvernul provizor sunt două gazetari miniș­tri J3. TELEOR

Next