Dimineaţa, decembrie 1913 (Anul 10, nr. 3502-3530)
1913-12-04 / nr. 3505
Anul X.—No. 3505 — O I PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV I AGENȚIEI DE PUBLICITATE :CAROL SCHULDER ft Comp. Str. Karageorgevici 9, Etaj I.—Telefon ». Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Biurourile ziarului : Str. Sărindar Mo. 11. — București ABONAMENTE CU PREMII: Un an Lei 30.— 6 Inni Lei 11 3 luni Lei <t. — Pentru străinătete prețul cate Îndoit TELEFON 4 LINII No. 1 14/10; 34 73; 14/99; 12/40 HwiliiilwwaiM iwii ut « NICI REGELE N’A PUTUT APĂRA LEGEA — Cu toata promisiunea regală, procesele militare au continuat. Șeful suprem al armatei n’a reușit să se facă ascultat de către aceia cari stau sub directa sa conducere.Sunt puține cazurile în cari voința regelui nostru să nu se poată impune. Și simt caracteristice aceste cazuri. In primul rînd, regele n’a reușit să facă să fie ascultat ordinul său împotriva bătăii în armată. Ordinul fusese dat în urma unor cazuri de sălbătăcie cari a și ajuns și la cunoștința suveranului. A fost cetit acest ordin pretutindeni unde simt ostași romîni și pentru ca să fie un vecinic memento a fost tipărit și bătut pe zidurile cazărmilor. Părea că s’a pus capăt dacă nu bătăii în general, dar cel puțin maltratărilor soldaților. Părea că în cazarmă soldatul va fi instruit și nu snopit în bătăi cum s’a dovedit în atîtea cazuri. Părea că disciplina militară va prezenta măcar această parte bună că atunci cînd vin ordine înalte cu un caracter umanitar ele vor fi ascultate și vor înlesni întronarea unor moravuri de civilizație și omenie. Dar lumea s’a înșelat căci ordinul regelui nici pînă astăzi nu și-a realizat scopul. Aceeași soartă a avut-o și promisiunea regală cu privire la curmarea proceselor înscenate de autoritățile militare mai mult ziariști. Nu numai că procesele înscenate ziariștilor au continuat să fie judecate în aceleaș corndițiuni anticonstituționale, dar s’au și pronunțat condamnări cari agravează și mai țmuSt . călcarea legilor comisă de autoritățile militare. Sub presiunea unei păreri false, că prin condamnarea unui ziarist se salvează prestigiul armatei — pe care de altfel nici unul din cei judecați nu l’a atins — s’a menținut punctul de vedere greșit, că autoritățile militare îi pot însuși un drept pe care Constituția nu se-o dă. Aceasta cu toate că opinia publică s’a manifestat Împotriva acestei călcări de legi, cu toate că în parlament s’au ridicat voci autorizate cari au cerut respectarea legilor și cu toate că însăși suveranul a recunoscut că este vorba de o ilegalitate. Desigur, sintem în fața unei măsuri arbitrare de o gravitate extraordinară întrucît se creiază un precedent care poate fi începutul unui lanț de ilegalități care să reducă la nimic libertățile garantate de legea legilor.Nici una din puterile constituite în stat nu s-a putut opune ilegalității comise de autoritățile militare. Nici chiar suveranul care este șeful surprem al armatei, iată ceea ce va rămîne de pe urma proceselor militare de acum: procesele militare înscenate împotriva legilor și prin sfidarea opiniei publice care a protestat contra acestor înscenări, constitue o grea lovitură pentru conștiința cetățenească a fiilor acestei țări. Se va ști de acum înainte că sunt cazuri în cari nu este permis să tinzi spre mai bine și să încerci întărirea instituțiynei care este bîntuită de un rău. Se va ști că in aceste cazuri nici legea legilor nu mai poate garanta libertatea conștiinței și că deasupra acestei legi sunt interese rău înțelese ale unei caste care n’ar trebui să existe. Se va ști că sunt cazuri în care cel care constată un râu este condamnat iar cel care s’a făcut vinovat de răul denunțat este absolvit prin puterea unei prejudecăți deșearte. Se va ști că legea nu este deopotrivă pentru toți și că sunt cazuri cind legea nu mai poate fi apărată de nimeni în țara noastră M. SĂRĂȚEANU ! 1 încoronarea regelui Ludovic al III-leA VRUTE ȘI NEVRUTEPmrpsplp militam nyyyyyiK iiiiiiiniSBanalität! Bavaria a aprobat fără remușcări deposedarea regelui Otton și a serbat cu entuziasm, proclamarea noului rege, Ludovic al III-lea. Regele Otton e nebun și Bavaria era sătulă de o suveranitate care nu exista decît de formă, căci, firește, nu regele nebun putea conduce treburile țarei. De aceea, cînd parlamentul a hotărît să pronunțe sfîrșitul regenței și să declare deschisă succesiunea la tron, nimeni nu s’a gîndit să mai facă vreo obiecțiune. N’a fost și mai înainte așa ? Bavaria e o țară nenorocită. A mai avut un rege nebun, pe Ludovic al II-lea. Atunci, în loc să caute să orînduiască chestia tronului în mod mai hotărît, a recurs la regență, neîndrăznind să se atingă de „dreptul divin al regalității“. Urmarea firească, însă, a acestei șovăelî a fost că lui Ludovic al II-lea, regele cu mintea zdruncinată, i-a urmat Otton I, regele dement și că regența a fost iarăși prelungită. Noul rege, care pînă acum fusese regent, este, din fericire pentru bavarezi, întreg în minte. De aceea s’au și bucurat ei atîta că’l au pe tron pe Ludovic al III-lea, de aceea au aclamat la Münich cu atîta înflăcărare, pe noul rege și Curtea lui, cari și-au plimbat pe străzile orașului frumoasele lor costume brodate și penajul lor somptuos. Poate că, însă, din alt punct de vedere, bucuria lor să fie strașnic în scădere. Un nou rege — și încă un rege sănătos — ori lucru bun, dar costă grozav de scump. Bavarezii încep să simtă aceasta. Regența dispunea de o listă civilă de 5 milioane de lei și ceva sau 4.231.044 de mărci. Lista civilă care se proectează pentru noul rege este de 5.400.000 de mărci, adică un spor de 1200.000 de mărci. Dar asta nu e tot. Regența, cu lista ei civilă și cu alte cheltueli și apanagii, costa cu totul 5.402.475 de mărci. Noul rege, cu lista lui civlă și cu apanagiile nouei familii îlegale, costă pe bavarezi 6.865.734 de mărci. Un spor de aproape un milion și jumătate de mărci pentru a restabili regalitatea, e cam mult pentru bieții bavarezi. Așa că, cu toată marea veselie pentru că tronul e consolidat, se găsesc deputați cari au de gnd să ceară ca cheltuelile Curții să fie încorporate bugetului, pentru ca astfel să poată fie supuse controlului parlamentar. Poate că Ludovic al III-lea va regreta vreodată că nu mai e decît un simplu regent. Asupra împrejurărilor în cari s’a înfăptuit urcarea pe tron a noului suveran bavarez și s’a declarat încetarea regenței, iată raportul oficial: In ședința din Reichsrat (înalta Cameră), președintele consiliului a dat citire unui mesagiu regal, conceput în termenii următori: „Regele a luat frînele guvernului în calitate de suveran la 5 Noembrie 1913, precum și deplina posesiune, a puterilor ce-i sunt convertite din grafia lui Diefl. Maiestatea sa iși aduce aminte cu bucurie de ani îndelungați în timpul cărora a luat parte personal la lucrările acestei înalte adunări și ea adresează Camerei pairilor regatul ei salut“. Contele Hugger de Groetz, președintele Camerei, a dat răspunsul următor: „Cu un legitim orgoliu și o sinceră bucurie am ascultat mesagiul, care ne aduce grațiosul salut al suveranului. Pentru a dovedi adinca noastră recunoștință, precmm și vecinica noastră credință, dragostea și atașamentul nostru către rege, propun să strigăm cu un singur glas: „Hoche pentru grațiosul nostru suveran, regele Ludovic al III-lea!” Adunarea a intrat apoi în ordinea de zi a ședinței. Contele de Crailsheim a dat citire, în numele comisiunea, raportului său asupra proectul guvernului prin care Dieta e invitată să recunoască cum că, la 4 Noembrie (1913), condițiimile prevăzute de Constituție pentru încetarea regenței au fost îndeplinite. Camera a decis în unanimitate să primească propunerea guvernului. Prietenul meu stă la un coif stingher de stradă, cu privirea perdută, dusă departe, aiurea. Pare a fi trist, judecind după zâmbetul amar din coiful buzelor, după ceea ce i se citește in privire. 11 apuc de brat — Ce e, la ce te grinești ! Tresări aproape speriat, — A, tu ești! Zimbi bucuros, cu privirea mai veselă. Brusc întinse apoi brațul și-mi arătă apoi pe celălalt trotuar pe un tânăr căruia un turc îi văciuia ghetele. — II vezi 7 Ah, cu roia mi-a făcut, fără să’și dea seama, fără să vrea, cit de dureros mi-a rănit sufletul ! — El, devii tragic de tot. — Nu glumi ci ascultă: Banal ca toată lumea, am iubit și eu. Aveam atunci 19 ani, așa că eram oarecum de scuzat! dar n'am fost fericit in această dragoste, ca aproape toți cei cari iubesc. Idolul meu — rutunde, lasă-mă să vorbesc mai poetic! — idolul meu a plecat departe departe peste nouă mări și nouă țări. Și anii au trecut. Depărtarea, timpul au cicatrizat rana, viata cu zbuciumul, cu ispitele ei m-a cuprins inrajele ei viritoase și am cunoscut alte femei, și am sărutat alte buze și am cvitat ochi cari nu erau ai ei. Am mai iubit și alte femei frumoase sau cel puțin am crezut că le iubesc. Arare, cind cine știe cum se răscolea vre-un tainic colț al sufletului, mi-aminteam de ea și o vedeam aceea, așa cum era odinioară, frumoasă, atât de frumoasă! Și atunci îmi dam seama că n'am uitat-o, că parfumul clipelor de odinioară dainu este încă in sufletul meu. Și vezi, o păstram in mine, curată, senină, feciorelnică și cum nu mai aflasem nimic despre dânsa, imaginea ei nu se alterase, nimicul cu care o înconjura visarea mea nu fusese ca nimic pătat. Ii vezi, uite individul acela care-și văciuește bhetele ? E un necunoscut oarecare. Soarta sa aruncat și pe el departe-departe, in tara unde știam că trăește ea. S'a zbătut acolo citita ani și de clteva zile s'a reîntors în fard. L'am inlinnit acum o jumătate de oră. De ce am tresărit cind l'am văzut, de ce i-am eșit in cale și l'am oprit ? Eram mișcat și nu știam lămurit de ce. lnăbușindu-mi emoția, l'am întrebat, rece, ascetind o desăvirșită nepăsare — după ce, de formă, m'am ocupat de peregrinările lui — l’am întrebat de ea. Individul, care nu știa ce însemnase odată acea femee pentru mine, mi-a răspuns, vorbind ca despre un f apt divers oarecare. Lux, amanți, — o, numeroși! — o strălucită ridicare materială și o grozavă decădere morala. Ascultam cuvintele grele, aprecierile triviale cu dinții încleștați, cu buzele strinse și, crede-mă, nu e o frază de foileton, crede-mă cind îi spun că fiecare cuvint al individului îmi pătrundea inima ca un stilet. Ah, o păstram atât de curată, atât de diafană in sufletul meu și o gură nepăsătoare îmi arătă o realitate oribilă, dureroasă pină la nebunie! De citeva ori m'a cuprins o poftă furioși să'l pălmuesc, să vii pumnul in gura aceea care turna otravă in sufletul meu. Dar omul vorbea atît de liniștit, că îl ascultam atît de calm. stimulam să vorbească cu întrebări cari pareau atît de anodine, încit ar fi deschis niște ochi sincer mirați, cind i-ași fi lipit pe obraji toată durerea inimei mele. Și m'am despărțit de el, zîmbindu-ne, și el s’a oprit să’și văcsuiască ghetele la turcul acela, iar eu... eu stau aci și nu’mî vine să mă mișc, și nu știu bine ce simt, dar grozavă poftă am să pllng, dar trec oameni și le văd și e nime. Știi ce, hai să intrăm a colo să bem o bere. A, era să uit, știi că mi-a scris Marioara, fata aceea brună pe care am văzut'o Mercure la teatru 7 Hai să’ii arăt scrisoarea! MAJ&MÍN ^ 6-8-10-12 PAGINI Mercari 4 Decembrie 1913 i Citiți în pagina IV-a: Dinu Milieu Roman de CONST. MILLE