Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)
1914-01-01 / nr. 3531
Cadouri? Desfid oricare concurență Din cauză că eu prefer Ca să lucrez bijuterie In propriul mod atelier. Brățări cu ceas, estcel, înalt. Bijuterii de orfcefer. Potrivite de cadouri După cel mai nou model!.... BEREȘTEANU .Sintrrt an 22, Burești UHU 1 Hü UE BiM sâlî Apeși Sipiiis incurești. Cafea Victoriei 40 (vis-a* vis de ‘.flotolii di iovard) Bijuterii tis platină cu pietre flue SoUiâri de briliante - Co liere de Perle. - Pungi de aur - Port cigare'c de aur. Brățări cu Ceasornice. Asortiment complect de argintărie și Servicii de masă Christolle Servicii prin licitație publica în ziua de 14 Ianuarie 1914 înaintea Tribunalului de notariat Ilfov, un loc viran, în suprafața aproximativa de 110O m. p. situat în București, Strada Gr. Alexandrescu, fostă Clopotari Noi No. 34. SOLO Modele de Costume Tailleur și mantouri originale ale celor mai numoase din Paris se vând cu mare reducere de prețuri la 0esa Strada Câmpineanu 17 MECANIC se caută pentru o fabrică din Galați. Treime să cunoască și montarea și Intreținerii motorului și iluminările lectrice fierte cu copiile certificatelor .« »o trimite sub adresa l\5. Peste- Restante Saluți. Dr. A. BARASCH 1 leia facuitatea din Paria Fontelet a profesorului Fournior Specialiștii Juala da Piele și âin Vina (Lumești) Boale la parului Cafea Victoria 12<Kliați bis. Albă Coisi.lt. 8—10 a. m. șt 1—1 p. m. — 1 elifon 29(1 — Fructe alese I. ERF, PESE, STSUCIRI Preț convenabil IULIAN. — 36 Victoriei Dr. MELLER Genito-urinare, Sifilis, Chirurgie Analiza Sângelui Injecții cu 606 Cotisallaliani l~3 fi 6 S p. m. Strada Colței No. 8 DOMAHSOARA Dr. SAL¥ ADLER DENTISTA Fost asistentă la „Berliner Zahnilrt liehe Poliklinik'. Consult. 9—12 a. m., 2 6 a. io Str. Covaci 10 (Casele A- David) 8. Steiner DIMINEATA NUVELELE „DIMINEȚII*1 A. fost un vist... de AIDA Ninge încet, liniștit și frumos. Fulgii mari, albi, se văd o clipă dansînd elegant și mlădios în lumina felinarelor, ca apoi să se piardă din nod în noaptea de unde a fi căzut. In apartamentul cochet, cald, împodobit cu plante rare, abia se aude zgomotul înăbușit al străzii și cîntecele colindătorilor, care se fac din ce în ce mai rari. E liniște în toate odăile, servitorii obosiți s’a fi dus sa se culce și nimeni nu tulbură reveria stripînei acelui frumos locaș, care într'un jilț Înalt, stă la colțul sobol și își deapănă amintirile cele mai frumoase din viața sa trăită în atîta splendoare! In odaie nu e nici un fel de lumină și numai focul din sobă care e pe sfîrșite, pune o pată roșiatică pe negrul rochii care îî cada în falduri largi și bogate. Mîinele se zăresc albe, rezemate pe genunchi, iar pe blana albă, abia se profilează două piciorușe mici, încălțate în pantofi negri de mătase. La fiece mișcare, agrafele pantofilor aruncă raze stranii de lumină, ca ochii animalelor de pradă în nopțile de groază tîrzie și o singură Singură !... nespus de singură !... A aprins să trăiască clipa de care sa temut mai mult in viață, clipa aceea de părăsire complectă, de abdicare totală, cînd nu mai aștepți niimic de la viață, după cum nici ea nu mai așteaptă și nu mai cere nimic de la tine. Asista la încriîiîfitarea proprii sale vieți O I cît necaz avea ea că moartea nu voia să vie s’o ia la timp, atunci cînd strălucitoare de spirit și frumusețe trona ca o zeiță în mijlocul adoratorilor săi îndrăgostiți de grațiile ei fermecătoare ! — Ce frumos visasem să sfirșesc! zise cu tare fără sft și dea seama. Un fior de frig îi cutremură tot corpul, cînd își auzi vocea ce i se păru rece și seacă în singurătatea odăii. F. noaptea Crăciunului și tine nimeniîngă ea. Unde sînt rîsetele, veselia și toată feeria serilor strălucitoare, cînd ameția lumea întreagă cu o singură privire sau un gest ? Unde sînt toți acei cari i se tîrați u milî în genuchi, alergând după ea să-i sărute măcar cutele rochii, iar ea sglobie și fermecătoare Îl lovea ușor cu evantaiul și rîdea cu frumosul cires, tn care era vecinie o nuanță de ironie?! Unde e un sftrșit, tot farmecul vieții ei de odinioară ?!... închide ochii și nu liniștea sfială a odăii retră iește cea mai frumoasă pagină din viața ei trecută. * Era, ca și acum, ca noaptea Crăciunului. Se afla În sudul Franței singură, în urma prescripțiilor medicilor, cari o găsiseră prea estenitală și cu voia soțului său care o alinta ca pe un copil bolnav. I-i ordonă să aleagă o localitate liniștită ca Beaulieu și acolo să stea toată ziua întinsă pe un scaun lung pe terasa hotelului și să caute să nui se obosească de ffil. Ascultase sfaturile doctorilor în ce privește localitatea și camera cui terasă spre mare, însă au profitat decât prea puțin de frumoasa perspectivă ce avea înaintea ochilor Tot timpul și-l petrecea la Nisa și Monte Carlo, și mai ales în această din urmă localitate unde o atrăgea emoțiile sălilor de joc, ea, vecinie însetată de noi și ucigătoare senzații. Juca pînă își prăpădea nervii, apoi îeșia afară, se plimba legănată de foșnetul ritmic al trenei scufuite cf aluneca de a lungul teraselor, pînă ce obosită se rezema de balustradă, contempiind farmecul negrăit al nopților acelea fără seamăn de frumoase, și în noaptea aceea, rezemată de balustradă, în vreme ce acorduri vagi de muzică pluteai prin aer înălțîndu-se spre bolta luminoasă a corului, se gîndea cu dor la copiii ei lăsați acasă în paza soțului săi! atît de bun și atît de iubitor. O undă de duioșie îi năpădi inima și fără să vrea, două lacrimi mari, și alunecai! de-alungul obrajilor, brați atîțî cari o urmăreai! și acolo cu omagiile lor, dar nici unul prin atunci nu putuse s’o miște, s’o facă să-l simtă apropiat sufletește de ea. În seara aceea însă, îi fusese prezentat un conte, vlăstar al unui rase nobile, care venise cu blonda lui soție să-și plimbe nostalgia pe coasta de azur. Sa simțit mișcată și tulburată cînd a privit Ia adîncul orbilor dureroși de blînzî ai străinului car s'a înclinat cu respect în fața ei Ochii aroia ați urmărit-o toată seara, ai învăluit-o în dragostea lor nebună și pentru ca să scape de obsesia aceea puternică, se furișase afară și scruta cu frumoșii ei ochi câinii noaptea, ca să ceară dragoste și amtor de la ființele scumpe rămase în țară. Aerul era impregnat de un parfum puternic în care predomina parfumul discret și amețitor al mimesei Zgomotul unor pași o făcu să tresară Nu era ceva nenatural ca cineva să treacă pe acolo, totuși ea avu impresia netă că e el. Se simți cuprinsă de un fior și fără a întoarce capul, așteptă să i se apropie dragostea pe care o dorea atât! N’a început cu introduceri banale, nepotrivite pentru niște firi alese ca ale lor își amintește și acum acel preludiu frumos de dragoste șoptite cu o voce dulce, muzicală și un ușor accent străin. / — „Vin cu mine, te voii face să cunoști dragostea mare, nemăivnită, imensă, dragostea care o simt nie mai sufletele alese și trupurile cinnuite de văpaia patimii, dragostea re nici marii îndrăgostiți ai veacurilor n’fi fi știut s’o trăiască. Nu se iubește decit o singură dată în viață: am ajunis în sfîrșit să trăiesc clipa aceasta dumnezeească!.. Cu un singur cuvînt poți să mă fericești, zi acest cuînt și voi fi altfiti pentru vecie. Fă din mine ce vrei, robul tau, servul ta o supus, un lucru al tău pe care să treacă din drid în cînd, mina ta fina ,1 albă. Ești cea mai tulburătoare femeie ce am InlHiiit în viață, în ochii tăi profunzi, citesc fericiri ce n'au nume!.... Vin eu mine.... nu vreau să mai știu de nimeni, de nimeni!... *— !și femeia tu? întrebă ea aiurită neștiind aproape re zice. Am lăsat-o la masa de joc. i-am pus un teanc de bancnote in față .i am fugit nebun să prind visul, după care alerg de atîta vreme! Haide, fii bună, e un nenorocit visător îidrăgostit ce îți cerșește o clipă, numai o clipă din vecini«ie.... E așa de puțin! Unul muribund i se refuză ceva? Ei bine, ei sunt un muribund mor de dorul ochilor tăi mari și atât de dulci, al buzelor subțiri și înfrigurate ce așteaptă vecinie sărutări, al părului parfumat în care mi-aș înăbuși răsuflarea și mai ales de dorul făpturei tale intregî, așa de fină, așa de albă și așa de deosebită de toate celelalte!....” Din ce în re vocea pasionată, vocea care în aiureala ei, i se părea parfumată cu mimasa, se apropia mai mult de urechea ei, pentru a-i răscoli intreagili fire. Capul îi vîni îngrozitor, iar în aer plumiau miresme exotice și acorduri de muzică străine Nici acum nu poate să și lămurească, cum s’a Iupat îmbrăț^t', cum Aitr’un sirTiu îibbudesc ț *bit viața întreagă, dînd ot roabă supusă acelui necunoscut, pe ea, care se credea de neînvins. A plecat cu el spre Beaulieu, trăind cel mai frumos vis de dragostire s’a trăit vreodată. Nicicînd palmierii îmbătrînițî de vremuri, nici cînd svonul nelămurit al firei în nopțile înstelate, nici cînd întinderea nemărginită a mării, n’a văzut mîngîeri mai dulci și mai omorîtoare. Cai nebunită în brațele frumosului străin care o învățase ce e dragostea, își trăia cu intensitate tot prisosul de dorinți adormite de atîțea ani In sufletul ei de grandit immunise. In tretinerecul odăeî nu se auzea decît zgomotul sărutărilor nebunești și refrenul lui aproape plingător de pasiune: ,M a doua, petite! Ma dance pe file!.... ...Spre dimineață, iubitul adormise pe o blană albă tîrîtă pe terasă. Ea trezită din beția fără samăn care o cuprinsese din clipa cînd se apropiase de ea pe terasa Cașinului, îl privea acum cu ochii rătăciți, cu minnile înfipte în obraji, aplecată deasupra acestui om pe care nici nu l cunoscuse în ajun. In loc de ură, văzu însă că are dreptate, care ar fi făcut din ea un obiect docil al aceleia care așa de bine știuse să-i învingă scrupulele unor vieți întregi. Ploapele obosite tremurau ușor pe ochii închiși, iar gura întredeschisă într’un surîs dulce, părea că cere noi sărutări. Din nou se simți atrasa spre el. Speriată de puterea necunoscută ce o stăptnea, se retrase cu spaimă în interiorul odăii, își puse într’o valisă mică lucrurile absolut necesare, își îmbrăcă în goană o toaletă simplă, apoi sărutînd ușor buzele iubitului, 1l înveli ca să-l apere de răcoarea dimineții, cu frumoasa ei rochie din seara trecută, zdrențiută acum ca un drapel martor al unei zi de glorie. Se îndreptă apoi spre ușă și înainte de a dispare pentru totdeauna își întoarse iar privirile spre silueta înaltă și fină de pe terasă și i se păru că vede Amurul însuși dormind obosit pe un nor alb și acoperit cu un văl diafan de paiete ce străluceai ușor în lumina trandafirie a zorilor. Cu imaginea asta scumpă un ochi a fugit nebună pe scări, imagini cari n'ai mai părăsit-o niciodată ! De atunci nu se poate lipsi de blănurile albe și parfumul de mimosa. Ai săi n’ai știut niciodată nimic. Frumosul străin înebunit de dragoste, s-a interesat de patria celei mai dulci dintre femei, i-a scris scrisori pasionate, pe care ea le-a citit plîngînd, în trista convalescență ce a avut după groaznica boală de care suferise la venirea ei în țară... Sunt ani de atunci și totuși se pare că a fost erí. Singurătatea din jurul ei o apasă încă și mai mult. Se scoală încet cu un lung fîșii de mătase, întoarce butonul de lingă ușă și deodată camera se umple de lumină frumoasă însă, înaltă, palidă, cu ochii mari negri înfiorați de «amintirî sub bandourile albe ce-î încadrează obrazul de un oval așa de fin. Peste tot, în vase, mor mimase aduse din țara fermecată a viselor de dragoste Se apleacă și miroase cu nesaț un mănunchi întreg, apoi mîinile i se duc instinctiv spre piept și pipăe o agrafă ce i o dăduse el în noaptea aceea sublimă, pentru a-șî prind eșarfa. Era singura amintire materială, care o încredința în clipele de îndoială că n'a fost vis acpea ce s’a petrecut cu ea. Ce singură e ! Copiii sînt departe. Și ei la rîndul lor și aț creiat alte afecții cari ai înlocuit pe aceea dulce și caldă a mamei. Numai o trebuincioasă nimănui Alba da! e necesară celui adormit în odaia alăturată, care i-a închinat întreaga lui viață Se repede ca spre singura-i scăpare, deschide ușa și cade în genunchi la marginea patului, sărutînd cu evlavie mituite soțului adormit, care simțind o lingă el o mîngîie ușor pe păr, murmurind cu tandrețea ce nu se deszisese niciodată, aceleași vorbe ce i șoptise crinii ca un dulce refren, în noaptea aceea de pasiune nebunii „!Ma doare petite! Ma Ires draco!.... AIDA M. BERTHEIL Pro, [talant Era artei »BEI Eleganta Bucuresti. Uit Ilegală. Și Prezintă Hililixul «de cliente: din întreaga țarii, precum și la toți, viinoscuții și prietenii sint % io ii rări si o fericire eu óelixfe» . ANUI ATI NOU 1914 . . Furtul de la magazinul „La Papagal“ La magazinul „La Papagal”, din strada Lipsranî, s'a săvîrșit un îndrăzneț furt, de către funcționarul comercial Saul Gîtlan, cu domiciliul în strada Herescu-Năsturel. Necinstitul funcționar a fost primis de un lift ia 1 din prftvfilie, în momentul cînd voia sil iasă din magazin cu o bucată de pînză pe care o furase din depășitul magazinului. El a fost dus la circ 11, unde a fost anchetat de către comisarul R. Mavrichi, șeful circumscripției. D. Mavrichi, făcând o percheziție la locuința necinstitului funcționar, a găsit două cufere mari pline cu huruți de pînzîl. Șampanie toate mărcile de la lei 4.8036 Victoriei. — îulian Mercuri, 1 ianuarm 1914 CADOURI pentru MÂINE INELE cu briliante, perle, smaragde, satire PANDATIVE. BROȘE LUNGI. BRĂȚĂRI cu pietre fine, de la 150 până la 5000 lei. — BRĂȚĂRI CU CEASORNIC în platină, aur și argint. — PUNGI DE AUR și Argint. — Truse pentru doamne.—CEASORNICE. PENDULE. — ARGINTĂRIE. STRAȚI î ROLLER Etraxla < ,i»c,I. no El j Anunț mortuar Primim un anunț mortuar, închenarat în negru, în toată forma, al cărui nostim continui dovedește că cel ceva redactat e foarte... cărturar și nu lipsit de spirit. 11 reproducem întocmai: Jalnicul comitet pentru organizarea revelioanelor : Părintele de Caro, Dama de Cupă, Fantele de Trei și Așa de Pică, precum și îndoliații : Contesa de Prétérance — Baronul de Maus — Yva von Comina, nobilul Pucker, principii Derdel și Ferbel, principesa D’Ecarte, Piket, viconții de Stat, Tabinet și cavalerul de Maca, Chemin de fer, Soijcante sixc. 14/31. Au nemărginita durere de apă a 11 an la: stingerea anului curent după o sibcoeaia de 3te zile, in vîrsta Ea, zice d. Știre, sînt fericit să rămîn simplu solbat pentru a fi în fiecare clipă în mijlocul dv. și a lupta pentru triumful marilor reforme al căror ecou a pornit intim de la last. D. Stere a fost mult aplaudat. Se primesc apa o sumă de membri noul printre cari: d. colonel Cernătescu, dr. N. Racovitza, I. Ursu, profesor universitar, dr. Căpățînă, dr. Ușurelu, rean Maxim ziarist și Filip Ciorapciu, avocat..— Dan, de 1913 ani Fost decorat cu • Marele merit al tuturor buclucurilor si scandalurilor, Riăzboiul IItea Ilubonic, Holera Seria l-a ín gradul superlativ, Schinjuirile si condamnările, rumene, trigoltirea ziariștilor, Pogromul ieftin — Succesele Ligei --Țuică, Panamaua Cinematografelor, a lemnelor, a traverselor, Malte, deraieri Ceferiste si Nenorociri Serebiste si cu Mușina Cuvioasei Mița Si vă roagă saluați și departe la ceremonia înmormîntarei sale, care va avea loc Marți, 31 Decembrie, orele 12 noaptea fix. Cortegiul va porni dela clubul jucătorilor de cărți din strada Pantarola spre cimitirul „Grimand“. Prohodul va fi oficiat de marele Șah în costum de Domino. Gurul condus de lorzii Bridge, Whist și Solo Willst. Rugați vă pentru un an mai bun! INTRUNIRILI PQUDICEM IAȘI ÎNTRUNIREA DE LA CLUBUL CONSERVATOR Iași. 30 Decembrie. — La clubul conservator a avut loc asta seară o întrunire a membrilor clubului. fi. Dinu Greciani a făcut o expunere a situației politice zicînd că guvernul de colaborare se retrage din propria sa voință, fiecare din partide menținîndu-și libertatea de acțiune Colaborarea s'a făcut în vederea evenimentelor externe, dar continuînd azi ar fi periclitată însăși existența partidului conservator. Recunoaște că guvernul de colaborare a avut succese frumoase, dar aceasta se datorește tactului politic al d lui Titu Maiorescu. 1) Groeanu termină spunînd că are convingerea că partidul conservator își va recăpăta în curînd aureola de partid de ordine și de sprijinitor al tuturor claselor sociale. d-sa adaugă că în aceste alegeri partidul conservator va lupta și împotriva partidului liberal și împotriva partidului conservator-democrat, și îndeamnă pe membri la o muncă comună și stăruitoare. ÎNTRUNIREA DE LA CLUBUL LIBERAL .La orele 9, a avut loc o întrunire a membrilor clubului liberal. Fruntașii liberali sunt primiți cu numeroase aplauze. D. Stere face o expunere a situației politice zicînd că in locul guvernului de colaborare vine partidul liberal în care țara are cea mai deplină încredere. Și partidul liberal vine în scop de a-și realiza pe deplin reformele anunțate. De la Teatru TEATRUL NAȚIONAL. — „Institutorii“ de Otto Ernst. ln fața unei săli populată în mare parte cu învățătorii aflați în. Capitală cu prilejul congresului lor anual, s'a reluat aseară piesa „Institutorii“. Publicul acesta special a stabilit o atmosferă de comunicativitate între scenă și sală și aplauzele au fost mai abundente ca oricînd. V. Soreanu, în inspectorul Preti, și-a regăsit strălucitul succes de odinioară. Rolul acesta este, desigur unul din cele mai reușite creații pe cari le are la activul sau valorosul nostru artist. Tipul institutorului mărginit redus la rolul de mașină și care crede câ-și face pe deplin datoria omorînd personalitatea elevilor prin procedee pur mecanice, a fost minunat redat de d. Rebot. D. Manolescu, înlocuind pe d. Brezeanu în Flachsmiih, a stăruit în deosebi — și cu succes — asupra josniciei personajului, iar Atanasescu, dacă a fost corect în cea mai mare parte a rolului, n'a avut destulă căldură comunicativă în tiradele în care Fleming își expune dragostea lui pentru școală. D-șoara Florica Alexandrescu, care debuta pe scena Teatrului Național, a arătat frumoase însușiri fizice. Dar numai cu însușirile fizice nu se poate umple un rol, nici pe alte scene, necum pe aceea a primului nostru teatru. Interim Lovire Vasile Covaci, servitor,, domiciliat, în strada Câmpului No. 1.14,a fost grav lovit cu ou în cap de către Gheorghe Sandu,ziduiciliat în aceeaș curte. Victima a fost transportată la spitalul Colentina. Elena Hnstescu, Maria Protopopescu-Pake cu fiica, Vasilica și dr. Drăghiescu. Zoe și Vladimír Athanasovici cu copiii, Maria și dr. Dumitru Gerota ca fiii, și familiile dr.Zigura, Fftimiu, Radacovici, Nicolau și Fotescu, au durerea a vă face cunoscut perderea prea iubitului lor soț, tată, bunic, frate, unchiu, văr și cumnat Matei Hristescu decedat in virstă de 68 ani Inmormîntarea va avea loc în ziua de 31 Decembrie cor., la cimitirul Bellu. Cortegiul va pleca dela domiciliul defunctului din calea Victoriei 141, la orele 2 lum Pm. Prezenta în cunoștiințare va ține loc de orice altă invitație. FOIȚA ZIARULUI »DIMINEAȚA 1(29) Floarea otrăvitoare Amorul Japonezei — sau CAP. 3. PEȘTERA DUHULUI ONIS , Cei doi mascați plecară din peșteră trâgînd perdeaua de postav după el. Cind perdeaua furată la o parte, Luiza putu vedea că afară era încă întuneric Apariția verde cu capul de șarpe, începu a vorbi pasărea intr'o limbă pe care Luiza nu o înțelese. Pasărea bătea din aripi și luîndu-și deodată sborul se așeză pe o piatră, cam departe de Luiza Ea insă nu se simțea deloc mai liniștită căci auzise porunca ce fusese dată slujitorilor de a se aduce un prunc pentru a fi jertfit diavolului. (Tangu). Ea se întreba dacă oamenii cari au adus’o acolo, nu erau nebuni ? Cum puteau să sî închipue că prin astfel de mijloace o vor face să se supună lui Bongatii ? Se scula de jos și stătu rezimată de zid uitîndu-se țintă la omul ai cărui ochii sclipeau prin mască Sixind’a neîncetat. CAP. IV COPILUL PESCARULUI JAPONEZ Liniștea sinistră domnea în grota unde se desfășura această scenă bizară Din cînd în cînd ajungeau pina acolo sgomotele Oceanului, ale cărui valuri se isbeau de țărm urlind și spumegind. Luiza văzînd ochii sclipitori ai femei cu masca de șarpe, își zise că un zadar i-ar mai cerși îndurare și stătea mută așteptînd o minune pentru a fi salvată. Deodată, tresări auzind lîngă ușă, plînset de copil. Femeea mascată începu a rîde batjocoritor văzînd gestul de spaimă al tinerei vieneze. Duhurile au înplinit porunca mea, Tengu va avea o jertfă ! zise ea. — Miss Sammuth, îți recunosc glasul, exclamă Luiza, te implor încetează cu acest joc crud, gîndește-te la D-zeu ! Femeea-șarpe răspunse cu acelaș hohot de rîs batjocoritor zicînd în limba indiană : — D-zeii ! Banii sunt D-zeul meu. I-am promis lui Bengalli să-i te dați, blîndă ca un miel, și mă voiți tine de cuvînt Dacă nici acum nu te voi putea răpune, atunci, vai de el ! Banii ce mi-a dat nu-î va mai vedea, dar nici la poliție nu va mai reclama. Cu pumnalul otrăvit ce port la mine, îi voiți culca pe el în pămînt. Perdeaua de la intrare fu dată la o parte , cei doai inși mascați aduceau o copilită aproape, goală. Unul o împinse cu brutalitate în peștera, celalt o amenința cu un cuțit lung și sclipitor. Văzînd copilita, care nu avea mai mult de cinci ani, plîngînd și tremurînd de groază, Luiza scoase un țipăt și începu și ea a plînge. — Oniși, zise vrăjitoarea în limba engleză, stau gata cu cuțitele. Luiza făcu un pas înainte voind să vie în ajutorul copiei Dar cînd se gîndi cu ce preț, putea s-o salveze, înmărmuri. Era convinsă că fetița va fi ucisă, căci odăi celor mascați aveau luciri de fiare lacome de singe. Vrăjitoarea se învîrti în loc făcînd să fluture în jurul ei, valurile de mătasă sclipitoare, ce-i dădeau aparenta unei fantome Cu glas răsunător porunci . —• •Fiindcă străina tace—jertfiți copila ! Unul dintre mascați apucînd copila de păr îi întoarse capul pe spate făcînd-o să țipe sfîșiitor, iar celalt cu cuțitul în mină se apropia de victimă Luiza auzi vocea copitei, auzi cum rostea cuvinte în limba japoneză și înțelese că 'și cerșea viața. — D-zeuse, indură-te !îngînă Luiza amețită de spaimă și durere. — Cine ar putea să-i dăruiască viața, taci, zise vrăjitoarea Oniiși, haideți, jertfiți ,fața tînără lui Tengu... Un țipăt, apoi un horcăit înăbușit.... —? Ucigașii ! Ajutor! strigă Luiza înebunită de spaimă. Ea crezu că fetița fusese asasinată căci vrăjitoarea Cu haina ei largă stătuse în fața victimei. — Vreau s’o scap strigă Luiza. Să nu moară din cauza mea ! — Te-ai hotărât ? întrebă vrăjitoarea cu asprime. — Da, nu vreau să am moartea ei pe conștiință. Vom jertfi viața mea. — Ești hotrîtă pentru totdeauna? Să nu-țî schimbi gândul, căci apoi va fi mai rău de voi amîndouă — Dada, îngînă Luiza tremurînd ca în friguri. — Tamago strigă indiana cu glas poruncitor. — Poruncește stăpîna duhurilor. — Lasă fata și du-te de-l chiamă pe Bongalli Fetița istovită de chinurile îndurate, căzu leșinată la picioarele vrăjitoarei. Banditul dispăru în întunericul nopței. Luiza ridică fetița plîngînd și suspinînd: — Nu, nu te voiu lăsa să mori ! Nu vei suferi durerea morței din pricina mea. Eu mă voiu jertfi pentru tine să rămană micuță nevinovată. Copila deschise ochii și se alipi cu încredere de frumoasa străină. — Fii liniștită, că te apar, zise Luiza Nu vă mai plînge... — Atsu,—atsu, răspunse fetița netezîndu-i fața cu degetele ei mici și subțiri.. — Nu te înțeleg micuța draga. — Atsu e numele mamei sale, răspunse vrăjitoarea. — Imi dai numele mamei tate, exclamă Luiza. E cea mai frumoasă mingîiere, Perdeaua fu dată la o parte, Bongalli apăru. Luiza uitase în acel moment situația ei. Bongalli posomorit și mîndru zise vrăjitoarei . — M-ai chemat, sfârșește odată, căci am pierdut răbdarea. — Haide, strigă indiana către Luiza. Cere ertare stăpânului tău, sau... Luiza cu copila în brațe căzu îngenunchi în fața samuraiului. — Așa acum , să rostești după mine în limba japoneză cele ce vom spune eu. — Iartă-mă, nobile stăpîn, sunt a ta cu trup și suflet. (Va urma)