Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)

1914-01-01 / nr. 3531

Cadouri? Desfid oricare concurență Din cauză că eu prefer Ca să lucrez bijuterie In propriul mod atelier. Brățări cu ceas, estcel, înalt­. Bijuterii de orfcefer. Potrivite de cadouri După cel mai nou model!.... BEREȘTEANU .­­Sintrrt an 22, B­­­­urești UHU 1 Hü UE BiM sâlî Apeși Sipiiis in­curești. Cafea Victoriei 40 (vis-a* vis de ‘.flotol­i­­i di iov­ard) Bijuterii tis platină cu pietre flue SoUiâri de briliante - Co liere de Perle. - Pungi de aur - Port cigare'c de aur. Brățări cu Ceasornice. Asortiment complect de argintărie și Servicii de masă Christolle Se­rvicii prin licitație publica în ziua de 14 Ianuarie 1914 înaintea Tribunalu­lui de notariat Ilfov, un loc viran, în suprafața aproximativa de 110O m. p. situat în București, Strada Gr. Alexandrescu, fostă Clopotari Noi No. 34. SOLO Modele de Costume Tai­lleur și mantouri origina­le ale celor mai num­oase din Paris se vând cu m­a­re reducere de prețuri la 0­esa Strada Câmpineanu 17 MECANIC se caută pentru o fabrică din Galați. Treime să cunoască și montarea și Intreținer­ii motorului și iluminările lectrice fierte cu copiile certificatelor .« »o trimite sub adresa l\­­5. Peste- Restante­­ Saluți. Dr. A. BARASCH 1 leia f­acuitatea din Paria Font­elet­ a­ profesorului Fournior Specialiștii Juala da Piele și­ âin­ Vina (Lumești) Boale la parul­ui Cafea V­ictoria 12<Kliați bis. Albă Coisi.lt. 8—10 a. m. șt 1—1 p. m. — 1 elifon 29(1 — Fructe alese I. ERF, PESE, STSUCIRI Preț convenabil IULIAN. — 36 Victoriei Dr. MELLER Genito-urinare, Sifilis, Chirurgie Analiza Sângelui Injecții cu 606 Cotisallaliani l~3 fi 6 S p. m. Strada Colței No. 8 DOMAHSOARA Dr. SAL¥ ADLER DENTISTA Fost asistentă la „Berliner Zahnilrt liehe Poliklinik'. Consult. 9—12 a. m., 2 6 a. io Str. Covaci 10 (Casele A- David) 8. Steiner DIMINEATA NUVELELE „DIMINEȚII*1 A. fost un vist... de AIDA Ninge încet, liniștit și frumos. Fulgii mari, albi, se văd o clipă dansînd elegant și mlădios în lumi­na felinarelor, ca apoi să se piardă din nod în noaptea de unde a fi că­zut. In apartamentul cochet, cald, împodobit cu plante rare, abia se aude zgomotul înăbușit al străzii și cîntecele colindătorilor, care se fac din ce în ce mai rari. E liniște în toate odăile, servitorii obosiți s’a fi dus sa se culce și nimeni nu tulbu­ră reveria stripînei acelui frumos lo­caș, care într'un jilț Înalt, stă la col­țul sobol și își deapănă amintirile cele mai frumoase din viața sa trăi­tă în atîta splendoare! In odaie nu e nici un fel de lumină și num­ai focul din sobă care e pe sfîrșite, pune o pată roșiatică pe ne­grul rochii care îî cada în­ falduri largi și bogate. Mîinele se zăresc al­be, rezemate pe genunchi, iar pe bla­na albă, abia se profilează două pi­ciorușe mici, încălțate în pantofi ne­gri de mătase. L­a fie­ce mișcare, a­­grafele pantofilor aruncă raze stra­nii de lumină, ca ochii animalelor de pradă în nopțile de groază­­ tîrzie și o singură Singură !... nespus de singură !... A aprins să tră­iască clipa de care sa temut mai mult in viață, clipa aceea de părăsi­­re complectă, de abdicare totală, cînd­ nu mai aștepți niimic de la viață, după cum nici ea nu mai așteaptă și nu mai cere nimic de la tine. A­­sista la în­criîiîfitarea proprii sale vieți O I cît necaz avea ea că moar­tea nu voia să vie s’o ia la timp, a­­t­unci cînd strălucitoare de spirit și frumusețe trona ca o zeiță în mijlo­cul adoratorilor săi îndrăgostiți de grațiile ei fermecătoare ! — Ce frumos visasem să sfirșesc! zise cu tare fără sft și dea seama. Un fior de frig îi cutremură tot corpul, cînd își auzi vocea ce i se păru rece și seacă în singurătatea odăii. F. noaptea Crăciunului și tin­e ni­meni­îngă ea. Unde sînt rîsetele, ve­selia și toată feeria serilor străluci­toare, cînd ameția lumea întreagă cu o singură privire sau un gest ? Unde sînt toți acei cari i se tîrați u m­ilî în genuchi, alergând după ea să-i sărute m­ăcar cutele rochii, iar ea sglobie și fermecătoare Îl lovea u­­șor cu evantaiul și rîdea cu frumo­sul ci­res, tn care era vecinie o nuan­ță de ironie?! Unde e­ un sftrșit, tot farmecul vieții ei de odinioară ?!... închide ochii și nu liniștea sfială a odăii retră iește cea mai frumoasă pagină din viața ei trecută. * Era, ca și acum, ca noaptea Cră­ciunului. Se afla În sudul Franței singură, în urma prescripțiilor m­e­dicilor, cari o găsiseră prea estenit­­ală și cu­ voia soțului său care o alin­ta ca pe un copil bolnav. I­­-i ordonă să aleagă o localitate liniștită ca Beaulieu și acolo să stea toată ziua întinsă pe un scaun lung pe terasa hotelului și să caute să nui se obosea­scă de­ ffil. Ascultase sfaturile docto­rilor în­ ce privește localitatea și ca­mera­­ cui terasă spre mare, însă au profitat decât prea puțin de frumoasa perspectivă ce avea înaintea ochilor Tot timpul și-l petrecea la Nisa și Monte Carlo, și mai ales în această din urmă localitate unde o atrăgea emoțiile sălilor de joc, ea, vecinie în­setată de noi și ucigătoare senzații. Juca pînă­ își prăpădea nervii, apoi îeșia afară, se plimba legănată de foșnetul ritmic al trenei scufuite cf aluneca de a lungul teraselor, pînă ce obosită se rezem­a de balustradă, con­tem­piind farmecul negrăit al nopți­lor acelea fără seamăn de frumoa­se, și în noaptea aceea, rezemată de balustradă, în vreme ce a­corduri vagi de muzică pluteai­ prin aer înăl­țîndu-se spre bolta luminoasă a co­rului, se gîndea cu dor la copiii ei lă­sați acasă în paza soțului săi! atît de bun și atît de iubitor. O undă de du­ioșie îi năpădi inima și fără să vrea, două lacrimi mari, și alunecai! de-a­­lungul obrajilor, b­rați atîțî cari o ur­măreai! și acolo cu omagiile lor, dar nici unul prin atunci nu putuse s’o miște, s’o facă să-l simtă apropiat su­fletește de ea. În seara aceea însă, îi fusese pre­zentat un conte, vlăstar al unui rase nobile, care venise cu blonda lui so­ție să-și­ plimbe nostalgia pe coasta de azur. Sa simțit mișcată și tulbu­rată cînd a privit Ia adîncul orbilor dureroși de blînzî ai străinului car­­ s'a înclinat cu respect în fața ei Ochii aroia aț­i urmărit-o toată seara, ai­ învăluit-o în dragostea lor ne­bună și pentru ca să scape de obsesia aceea puternică, se furișase afară și scruta cu frumoșii ei ochi câinii noaptea, ca să ceară dragoste și am­­tor de la ființele scumpe rămase în țară. Aerul era impregnat de un par­fum puternic în care predomina par­­fum­­ul discret și amețitor al mimesei Zgomotul unor pași o făcu să tre­sară Nu era ceva nenatural ca cine­va să treacă pe acolo, totuși ea avu impresia netă că e el. Se simți cu­prinsă de un fior și fără a întoarce capul, așteptă să i se apropie drago­stea pe care o dorea atât! N’a început cu introduceri banale, nepotrivite pentru niște firi alese ca ale lor își amintește și acum acel preludiu frumos de dragoste șoptite cu o voce dulce, muzicală și­­ u­­n ușor accent străin. / — „Vin cu mine, te voii­ face să cunoști dragostea mare, nemăiv­ni­tă, imensă, dragostea care o simt nie mai sufletele alese și trupurile cin­nuite de văpaia patimii, dragostea re nici marii îndrăgostiți ai veacurilor n’fi fi știut s’o trăiască. Nu se iubește decit o singură dată în viață: am a­junis în sfîrșit să trăiesc clipa aceasta dumnezeească!.. Cu un singur cuvînt poți să mă fericești, zi acest cuînt și voi fi al­tfiti pentru vecie. Fă din m­i­ne ce vrei, robul tau, servul ta o su­pus, un lucru al tău pe care să trea­că din d­rid în cînd, mina ta fina ,1 albă. Ești cea mai tulburătoare fe­meie ce am InlHiiit în viață, în ochii tăi profunzi, citesc fericiri ce n'au nume!.... Vin eu mine.... nu vreau să mai știu de nimeni, de nimeni!... *— !și femeia tu? întrebă ea aiurită neștiind aproape re zice.­­­ Am lăsat-o la masa de joc. i-am pus un teanc de bancnote in față .i am fugit nebun să prind visul, după care alerg de atîta vreme! Haide, fii bună, e un nenorocit visător îi­dră­­gostit ce îți cerșește o clipă, numai o clipă din vecini«­ie.... E așa de puțin! Unul muribund i se refuză ceva? Ei bine, ei­ sunt un muribund­ mor de dorul ochilor tăi mari și atât de dulci, al buzelor subțiri și înfrigurate ce așteaptă vecinie sărutări, al păru­lui parfumat în care mi-aș î­­­năbuși răsuflarea și mai ales de dorul făp­­turei tale intregî, așa de fină, așa de albă și așa de deosebită de toate ce­lelalte!....” Din ce în re vocea pasionată, vo­cea care în aiureala ei, i se părea parfumată cu mimasa, se apropia mai mult de urechea ei, pentru a-i răscoli intreagil­i fire. Capul îi vîn­i îngrozitor, iar în aer plumiau mire­sme exotice și acorduri de muzică străine Nici acum nu poate să și lă­murească, cum­ s’a Iu­pat­­­ îmbrăț^t', cu­m Aitr’un sirTiu­ îibbudesc ț *­bit viața întreagă, dînd­ ot roabă su­pusă acelui necunoscut, pe ea, care se credea de neînvins. A plecat cu el spre Beaulieu, trăind cel mai frumos vis de dragosti­re s’a trăit vreodată. Nici­cînd palmierii îmbătrînițî de vremuri, nici cînd svo­­nul nelămurit al firei în nopțile în­stelate, nici cînd întinderea nemăr­ginită a mării, n’a văzut mîngîeri mai dulci și mai omorîtoare. Ca­i ne­­bunită în brațele frumosului străin care o învățase ce e dragostea, își trăia cu intensitate tot prisosul de dorinți adormite de atîțea ani In su­fletul ei de grandit­­ immunise. In tre­tinerecul odăeî nu se auzea decît zgomotul sărutărilor nebunești și re­frenul lui aproape plingător de pasi­­une: ,M a doua, petite! Ma dance pe file!.... ...Spre dimineață, iubitul adormise pe o blană albă tîrîtă pe terasă. Ea trezită din beția fără samăn care o cuprinsese din clipa cînd se apropiase de ea pe terasa Cașinului, îl privea acum cu ochii rătăciți, cu minnile în­fipte în obraji, aplecată deasupra a­­cestui om pe care nici nu l cunoscu­se în ajun. In loc de ură, văzu însă că are dreptate, care ar fi făcut din ea un obiect docil al aceleia care așa de bine știuse să-i învingă scrupulele u­­nor vieți întregi. Ploapele obosite tre­murau­ ușor pe ochii închiși, iar gura întredeschisă într’un surîs dulce, pă­rea că cere noi sărutări. Din nou se simți atrasa spre el. Speriată de pu­terea necunoscută ce o stăptnea, se retrase cu spaimă în interiorul odăii, își puse într’o valisă mică lucrurile absolut necesare, își îmbrăcă în goa­nă o toaletă simplă, apoi sărutînd u­șor buzele iubitului, 1l înveli ca să-l apere de răcoarea dimineții, cu fru­moasa ei rochie din seara trecută, zdrențiută acum ca un drapel martor al unei zi de glorie. Se îndreptă apoi spre ușă și înainte de a dispare pentru totdeauna își întoarse iar privirile spre silueta înaltă și fină de pe terasă și i se păru că vede Amurul însuși dormind obosit pe un nor alb și aco­perit cu un văl diafan de paiete ce străluceai­ ușor în lumina trandafi­rie a zorilor. Cu imaginea asta scumpă un ochi a fugit nebună pe scări, imagini cari n'ai­ mai părăsit-o niciodată ! De atunci nu se poate lipsi de blă­nurile albe și parfumul de mimosa. Ai săi n’ai­ știut niciodată nimic. Frumosul străin înebunit de dra­goste, s-a interesat de patria celei mai dulci dintre femei, i-a scris scri­sori pasionate, pe care ea le-a citit plîngînd, în­ trista convalescență ce a avut după groaznica boală de care suferise la venirea ei în țară... Sunt ani de atunci și totuș­i se pare că a fost erí. Singurătatea din ju­rul ei­ o apasă încă și mai mult. Se scoală încet cu un lung fîșii­ de mă­tase, întoarce butonul de lingă ușă și deodată camera se umple de lumi­nă­­ frumoasă însă, înaltă, palidă, cu ochii mari negri înfiorați de «a­mintirî sub bandourile albe ce-î înca­drează obrazul de un oval așa de fin. Peste tot, în vase, mor mimase a­­duse din țara fermecată a viselor de dragoste Se apleacă și miroase cu nesaț un mănunchi­­ întreg, apoi mîinile i se duc instinctiv spre piept și pipăe o agrafă ce i o dăduse el în noaptea aceea sublimă, pentru a-șî prind eșarfa. Era singu­ra amin­tire materială, care o încredința în clipele de îndoială că n'a­ fost vis acpea ce s’a petrecut cu ea. Ce singură e ! Copiii sînt­ departe. Și ei la rîndul lor și aț­ creiat alte a­­fecții cari ai­ înlocuit pe aceea dulce și caldă a mamei. Nu­mai o trebuin­cioasă nimănui Al­ba da! e necesară celui adormit în odaia alăturată, care i-a închinat întreaga lui viață Se re­pede ca spre singura-i scăpare, des­chide ușa și cade în genunchi la marginea patului, sărutînd cu evla­vie mituite soțului adormit, care sim­țind o lingă el o mîngîie ușor pe păr, murm­urind cu tandrețea ce nu se deszisese niciodată, aceleași vorbe ce i șoptise crinii ca un dulce refren, în noaptea aceea de pasiune nebunii „!Ma doare petite! Ma Ires draco!.... AIDA M. BERTHEIL Pro, [talant Era artei »BEI Eleganta Bucur­es­ti. Uit Ilegală. Și Prezintă­­ Hililixul «­de cliente­:­ din întreaga țarii, precum și la toți, vii­noscuții și prietenii sint % io ii rări si o fericire eu óelixfe» . AN­UI ATI NOU 1914 . . Furtul de la magazinul „La Papagal“ La magazinul „La Papagal”, din strada Lipsranî, s'a săvîrșit un în­drăzneț furt, de către funcționarul comercial Saul Gîtlan, cu domiciliul în strada Herescu­-Năsturel. Necinstitul funcționar a fost primis de un lift ia 1 din prftvfilie, în m­omen­tul cînd voia sil iasă din magazin cu o bucată d­­e pînză pe care o fu­­rase din depășitul magazinului. El a fost dus la circ 11, unde a fost anchetat de către comisarul R. Ma­­vrichi, șeful circumscripției. D. Mavrichi, făcân­d o percheziție la locuința necinstitului funcționar, a găsit două cufere mari pline cu huru­­ți de pînzîl. Șampanie toate mărcile de la lei 4.80­36 Victoriei. — îulian ­ Mer­curi, 1 ianuarm 1914 CADOURI pentru MÂINE INELE cu briliante, perle, smaragde, satire PAN­­DATIVE. BROȘE LUNGI. BRĂȚĂRI cu pietre fine, de la 150 până la 5000 lei. — BRĂȚĂRI CU CEA­SORNIC în platină, aur și argint. — PUNGI DE AUR și Argint. — Truse pentru doamne.—CEASORNICE. PENDULE. — ARGINTĂRIE. ST­R­­A­Ț­I î ROLLER Etraxla < ,i»c,I. no El j Anunț mortuar Primim un anunț mortuar, înche­­narat în negru, în toată forma, al cărui nostim continui dovedește că cel ce­va redactat e foarte... cărtu­rar și nu lipsit de spirit. 11 reproducem întocmai: Jalnicul comitet pentru organiza­rea revelioanelor : Părintele de Caro, Dama de Cupă, Fantele de Trei și Așa de Pică, pre­cum și îndoliații : Contesa de Prété­­rance — Baronul de Maus — Y­va von Com­ina, nobilul Pucker, princi­pii Derdel și Ferbel, principesa D’E­­carte, Piket, viconții de Stat, Tabi­net și cavalerul de Maca, Chem­in de fer, Soijcante­ sixc. 14/31. Au­ nemărginita durere de a­pă a­ 11 an la: stingerea anului curent după o sib­co­eaia de 3t­e zile, in vîrsta Ea, zice d. Știre,­­ sînt fericit să răm­în simplu solbat pentru a fi în fiecare clipă în mijlocul dv. și a lup­ta pentru triumful marilor reforme al căror ecou a pornit intim­ de la last. D. Stere a fost mult aplaudat. Se primesc apa o sumă de mem­bri noul printre cari: d. colonel Cer­­nătescu, dr. N. R­acovitza, I. Ursu, profesor universitar, dr. Căpățînă, dr. Ușurelu, rean­ Maxim ziarist și Filip Ciorapciu, avocat..— Dan, de 1913 ani Fost decorat cu • Marele merit al tuturor buclucurilor si scandalurilor, Riăzboiul II­tea Ilub­onic, Holera Se­ria l-a ín gradul superlativ, Sch­injui­­­rile si condamnările, rumene, t­rigo­lt­irea ziariștilor, Pogromul ieftin — Succesele Ligei --Țuică, Panamaua Cinematografelor, a lemnelor, a tra­verselor, Malte, deraieri Ceferiste si Nenorociri Serebiste si cu Mu­și­na Cuvioasei Mița Si vă roagă sa­luați și de­­parte la ceremonia înmormîntarei sale, care va avea loc Marți, 31 Decem­brie, orele 12 noaptea fix. Cortegiul va porni dela clubul ju­cătorilor de cărți din strada Panta­­rola spre cimitirul „Grimand“. Prohodul va fi oficiat de marele Șah în costum de Domino. Gurul condus de lorzii Bridge, Whist și Solo Willst. Rugați vă pentru un an mai bun! INTRUNIRILI PQUDICEM­­­ IAȘI ÎNTRUNIREA DE LA CLUBUL CON­SERVATOR Iași. 30 Decembrie. — La clubul conservator a avut loc asta seară o întrunire a membrilor clubului. fi. Dinu Greciani a făcut o expu­nere a situației politice zicînd că guvernul de colaborare se retrage din propria sa voință, fiecare din partide menținîndu-și libertatea de acțiune Colaborarea s'a făcut în ve­derea evenimentelor externe, dar continuînd azi ar fi periclitată însăși existența partidului conservator. Recunoaște că guvernul de cola­borare a avut succese frumoase, dar aceasta se datorește tactului politic al d lui Titu Maiorescu. 1) Gro­eanu termină spunînd că are convingerea că partidul conser­vator își va recăpăta în curînd au­reola de partid de ordine și de spri­jinitor al tuturor claselor sociale. d­-sa adaugă că în aceste alegeri partidul conservator va lupta și îm­­potriva partidului liberal și împo­triva partidului conservator-demo­crat, și îndeamnă pe membri la o muncă comună și­­ stăruitoare. ÎNTRUNIREA DE LA CLUBUL LI­­BERAL .La orele 9, a avut loc o întrunire a membrilor clubului liberal. Frun­tașii liberali sunt primiți cu nume­roase aplauze. D. Stere face o expunere a situa­ției politice zicînd că in locul guver­nului de colaborare vine partidul li­beral în care țara are cea mai de­plină încredere. Și partidul liberal vine în scop de a-și realiza pe deplin reformele anunțate. De la Teatru TEATRUL NAȚIONAL. — „Institu­torii“ de Otto Ernst. ln fața unei săli populată în mare parte cu învățătorii aflați în. Capitală cu prilejul congresului lor anual, s'a reluat aseară piesa „Insti­tutorii“. Publicul acesta special a stabilit o atmosferă de comunicati­vitate între scenă și sală și aplau­zele au fost mai abundente ca ori­­cînd. V. Soreanu, în inspectorul Preti, și-a regăsit strălucitul succes de o­­dinioară. Rolul ace­sta este, de­sigur unul din cele mai reușite creații pe cari le are la activul sau valorosul nostru artist. Tipul institutorului mărginit re­dus la rolul de mașină și care crede câ-și face pe deplin datoria omorînd­­ personalitatea elevilor prin procedee pur mecanice, a fost minunat redat de d. Reb­ot. D. Manolescu, înlocuind pe d. Bre­­zeanu în Flachsmiih, a stăruit în de­osebi — și cu succes — asupra jos­niciei personajului, iar­­­ Atanases­­cu, dacă a fost corect în cea mai m­are parte a rolului, n'a avut des­tulă căldură comunicativă în tira­dele în care Fleming își expune dra­gostea lui pentru școală. D-șoara Florica Alexandrescu, ca­re debuta pe scena Teatrului­ Națio­nal, a arătat frumoase însușiri fi­zice. Dar numai cu însușirile fizice nu se poate umple un rol, nici pe alte scene, necum pe aceea a pri­mului nostru teatru. Interim Lovire Vasile Covaci, servitor,, domiciliat, în strada Câmpului No. 1.14,­a fost grav lovit cu o­u în cap de către Gheorghe Sandu,zid­uiciliat în a­ce­­eaș curte. Victima a fost transportată la spi­talul Colentina. Elena Hnste­scu, Maria Protopo­pescu-Pake cu fiica, Vasilica și dr. Drăghiescu. Zoe și Vladimír Athana­­sovici cu copiii, Maria și dr. Dumitru Gerota ca fiii, și familiile dr.­Zigura, F­ftimiu, Radacovici, Nicolau și Fo­­tescu, au durerea a vă face­ cunoscut perderea prea iubitului lor soț, tată, bunic, frate, unchiu, văr și cumnat Matei Hristescu decedat in virstă de 68 ani Inmormîntarea va avea loc în ziua de 31 Decembrie cor., la cimitirul Bellu. Cortegiul va pleca dela­ domi­ciliul defunctului din calea Victoriei 141, la orele 2 lum­ P­­m. Prezenta în cunoștiințare va ține loc de orice altă invitație.­ FOIȚA ZIARULUI »DIMINEAȚA 1(29) Floarea otrăvitoare Amorul Japonezei — sau­­­ CAP. 3. PEȘTERA DUHULUI ONIS , Cei doi mascați plecară din peș­teră trâgînd perdeaua de postav după el. Cind perdeaua fu­rată la o parte, Luiza putu vedea că afară era încă întuneric Apariția verde cu capul de șarpe, începu a vorbi pasărea intr'o limbă pe care Luiza nu o înțelese. Pasărea bătea din aripi și luîn­­du-și de­odată sborul se așeză pe o piatră, cam departe de Luiza Ea insă nu se simțea de­loc mai liniștită căci auzise porunca ce fu­sese dată slujitorilor de a se aduce un prunc pentru a fi jertfit diavolu­lui. (Tangu). Ea se întreba dacă oamenii cari au adus’o acolo, nu erau­ nebuni ? Cu­m puteau să­ sî închipue că prin astfel de mijloace o vor face să se supună lui Bongatii ? Se scula de jos și stătu rezimată de zid uitîn­­du­-se țintă la omul ai cărui ochii sclipeau prin mască Sixind’a neîn­cetat. CAP. IV COPILUL PESCARULUI JAPO­­NEZ Liniștea sinistră domnea în gro­ta unde se desfășura această sce­nă bizară Din cînd în cînd ajun­geau pina acolo sgomotele Ocea­nului, ale cărui valuri se isbeau de țărm urlind și spumegind. Luiza văzînd ochii sclipitori ai femei cu masca de șarpe, își zise că un zadar i-ar mai cerși îndura­re și stătea mută așteptînd o mi­nune pentru a fi salvată. De­odată, tresări auzind lîngă ușă, plînset de copil. Femeea mascată începu a rîde batjocoritor văzînd gestul de spai­mă al tinerei vieneze.­­ Duhurile au­ înplinit porunca mea, Tengu va­ avea o jertfă ! zi­se ea. — Miss Sam­muth, îți recunosc glasul, exclamă Luiza, te implor în­cetează cu acest joc crud, gînde­­ște-te la D-zeu ! Femeea-șarpe răspunse cu ace­­laș hohot de rîs batjocoritor zicînd în limba indiană : — D-zeii ! Banii sunt D-zeul meu­. I-am promis lui Bengalli să-i te dați, blîndă ca un miel, și mă voiți tine de cuvînt Dacă nici acum nu te voi­ putea răpune, atunci, vai de el ! Banii ce mi-a dat nu-î va mai vedea, dar nici la poliție nu va mai reclama. Cu pumnalul o­­trăvit ce port la mine, îi voiți cul­ca pe el în pămînt. Perdeaua de la intrare fu dată la o parte , cei doai inși mascați aduceau o copilită aproape, goală. Unul o împinse cu brutalitate în peștera, celalt o amenința cu un cuțit lung și sclipitor. Văzînd copilita, care nu avea mai mult de cinci ani, plîngînd și tremurînd de groază, Luiza scoase un țipăt și începu și ea a plînge. — Oniși, zise vrăjitoarea în lim­ba engleză, stau­ gata cu cuțitele. Luiza făcu un pas înainte voind să vie în ajutorul copiei Dar cînd se gîndi cu ce preț, putea s-o sal­veze, înmărmuri. Era convinsă că fetița va fi uci­să, căci odăi celor mascați aveau luciri de fiare lacome de singe. Vrăjitoarea se învîrti în loc fă­­cînd s­ă fluture în jurul ei, valurile de mătasă sclipitoare, ce-i dădeau aparenta unei fantome Cu glas răsunător porunci . —• •Fiindcă străina tace—jertfiți copila ! Unul dintre mascați apucînd co­pila de păr îi întoarse capul pe spate făcînd-o să țipe s­fîșiitor, iar celalt cu cuțitul în mină se apropia de victimă Luiza auzi vocea copitei, auzi cum rostea cuvinte în limba japo­neză și înțelese că 'și cerșea viața. — D-zeuse, indură-te !­îngînă Luiza amețită de spaimă și durere. — Cine ar putea să-i dăruiască viața, taci, zise vrăjitoarea Oniiși, haideți, jertfiți ,fața tînără lui Ten­gu... Un țipăt, apoi un horcăit înăbu­șit.... —? Ucigașii ! Ajutor! strigă Lui­za înebunită de spaimă. Ea crezu că fetița fusese asasina­tă căci vrăjitoarea Cu haina ei lar­gă stătuse în fața victimei. — Vreau s’o scap strigă Luiza. Să nu moară din cauza mea ! — Te-ai hotărât ? întrebă vrăji­toarea cu asprime. — Da, nu vreau să am moartea ei pe conștiință. Vom­ jertfi viața mea. — Ești hotrîtă pentru tot­deauna? Să nu-țî schimbi gândul, căci apoi va fi mai rău­ de voi amîndouă — Da­­da, îngînă Luiza tremu­­rînd ca în friguri. — Tamago­­ strigă indiana cu glas poruncitor. — Poruncește stăpîna duhurilor. — Lasă fata și du-te de-l chiamă pe Bongalli Fetița istovită de chinurile îndu­rate, căzu leșinată la picioarele vrăjitoarei. Banditul dispăru în întunericul nopței. Luiza ridică fetița plîngînd și suspinînd: — Nu, nu te voiu lăsa să mori ! Nu vei suferi durerea morței din pricina mea. Eu mă voiu jertfi pentru tine să r­­ă­mană micuță nevinovată. Copila deschise ochii și­ se alipi cu încredere de frumoasa străină. — Fii liniștită, că te apar, zise Luiza Nu vă mai plînge... — Atsu,—­atsu, răspunse fetița ne­­tezîndu-i fața cu degetele ei mici și subțiri.. — Nu te înțeleg micuța draga. — Atsu e numele mamei sale, răspunse vrăjitoarea. — Imi dai numele mamei tate, exclamă Luiza. E cea mai frumoa­să m­ingîiere, Perdeaua fu dată la o parte, Bon­galli apăru. Luiza uitase în acel moment si­tuația ei. Bongalli posomorit și mîndru zi­se vrăjitoarei . — M-ai chemat, sfârșește odată, căci am pierdut răbdarea. — Haide, strigă indiana către Luiza. Cere ertare stăpânului tău, sau... Luiza cu copila în brațe căzu în­­genunchi în fața samuraiului. — Așa acum , să rostești după mine în limba japoneză cele ce vom­ spune eu. — Iartă-mă, nobile stăpîn, sunt a ta cu trup și suflet. (Va urma)

Next