Dimineaţa, februarie 1914 (Anul 11, nr. 3561-3588)
1914-02-01 / nr. 3561
Uf>l XI.—R»; 3581 — O 6-8-10-12 PAGINI Procesul afacere din Zabem Maiorul Reuter înaintea consiliului de război și Incidentul din Zabem, provocat din nesocotința unui locotenent prusac, a dus la o adevărată criză în viața politică germană. Pare că incidentul petrecut în micul orășel din Alsacia va grăbi lupta cea mare împotriva a tot ce-a mai rămas din spiritul feudalismului german. Nu este acum vorba de un conflict trecător intre lumea civilă și cea militară din împărăția germană, ci mult mai mult de o ciocnire între spiritul vremurilor noui care, a pătruns în massele poporului german și pătura conducătoare reacționară care ține la păstrarea privilegiilor din trecut . Oligarhia junkerilor germani a găsit în afacerea din Zabem un prilej de a-șî impune voința și valorifica din nou drepturile de odinioară. După ce locotenentul Forstner, vinovat în ciocnirea civilo-militară din Zabem, vinovat că a scos din cazarmă soldați pe cari, din proprie inițiativă, și prin nesocotirea autorităților civile, i-a pus să șarjeze mulțimea a fost condamnat de prima instanță militară, a venit achitarea lui de către instanța militară superioară. Verdictul acesta de achitare a surprins dar a și indignat ponorul german. Aceasta cu atit mai mult cu cit cu prilejul acestui verdict oligarhia junkerilor n’a știut să-șîi stăpînească bucuria pe care a manifestat’o în chip provocator. In aceste condițiuni, afacerea din Zabera a intrat într-o fază nouă, mult mai gravă decit cea dela început. Guvernatorul din Alsacia a demisionat. In locul lui a fost numit un altul. In, dieta alsaciană chestiunea va fi dezbătută tot, așa cum a fost dezbătută și în Reichstag. Caracterul inițial al afacerei din Zabern a fost înlăturat căci afacerea a luat un caracter mult mai grav. Elementele înaintate din întreaga Germanie înțeleg să înceapă lupta pe viață și moarte cu resturile feudalismului german. Cancelarul de Bethmann Holweg care " a încercat să stingă focul "aprins la Zabern n’a reușit s-o facă deși a mers pînă la negarea convingerilor și înjosirea personalității sale. Pare de pe acum sigur, că de Bethmann Holweg se va retrage și va lăsa altuia sarcina de a împăca politica reacționară a Kaiser-ului ,și a junkerilor săi, cu pornirea spre tot mai multă libertate ,a"poporului german. Dar, găsim împăratul în toată împărăția sa un om care să poată înfăptui această evidentă imposibilitate? Nu credem. Sîntem însă înclinați a crede că încercarea împăratului va avea un rezultat contrar ducînd dimpotrivă, la ‘triumful. democrației germane.. — Z. , - Sâmbătă 1 Februarie 1814 . Intrigile Rusiei Ziarul bulgăresc „Politica” caracterizează politica Rusiei față de toate țările ca politică de intrigă și de corupție. Rusia a trimis sute de spioni în Austria și Ungaria cari risipesc bani în stingă și în dreapta numai spre a întreține o mișcare contra monarhiei habsburgice. In Romînia de cînd a venit noul ministru rus două ziare iau informații direct de la ambasada rusă. In Persia preoții plătiți din banii statului rus umblă din sat în sat și fac propagandă contra parlamentarizmului. In Maniccchia acelaș lucru. In Serbia și Bulgaria, mai ales în Bulgaria se știe că Rusia a cheltuit multe ruble în timpul alegerilor fără însă a ajunge la rezultatul dorit. De la Turcia Rusia cere reforme, pe care refuză să le introducă pe propriul ssau teritorii. Cu Franța, Germania și Anglia ea înjunghează. Insă în urmărirea scopurilor sale în Turcia ea va întâmpina în curînd o alianță germano- engleză, care-i va fi fatală. Mce dezertează soldații noștri Fără Îndoială, spun unii militari, pentru că sunt răi, îndărătnici, nesubordonați pentru că nu le place disciplina, din cauzele acestea dezertează, pentru că altfel, noi ne purtăm cu ei ca eu, buba coaptă, în cazarmă trăesc mai bine decit la el acasă, ca în finul lui Abraham... Nu tot așa spun însă și soldații, în special vreo 20 din regimentul In infanterie cu reședința în Fălticeni. Dimpotrivă, ni se plâng că suferințele ce le îndură dela plutonierii și elevii din regiment sînt fără margini, că sînt slugile, robii acestora, că după ce sînt munciți în cazarmă, d-nii de mai sus îi duc pe la casele d-lor, unde îî pun să tae lemne, să care apă, să tîrguiască, să spele vasele, să spele rufele, să curețe toate scîrbele nevestelor, copiilor sau întreținutelor lor. Și dacă greșesc cu ceva, femeile îi maltratează, ii înjură, li bat cu mătura și cu tăciunele aprins, iar cînd vine „Domnul plutonier” acasă, ține te pînză să nu te rupi. Palmele, picioarele, bastoanele, săbile întră în funcțiune. D. colonel al regimentului știe de toate astea, dar închide ochii. Dacă așa stai lucrurile, atunci cum să nu dezerteze bieții soldați ? Nădăjduim că ministerul de război și nu va lăsa baltă plîngerea aceasta. I SCENE VESELE ! înainte de alegeri le eiîteva zile numai, a începută putem zice, perioada electorală, care ne va oferi lucruri interesante și vrednice de atențiune- Or, cine e alegător, cit de mic, devine un personaj important, și primește vizitele oamenilor politici cari mai nainte nici nu-l mulțumeau la salut. Poți vedea pe un fost ministru intrind în coliba unui căruțaș, întrebîndu-l de sănătatea lui, a soției sale, a copiilor săi, dînd sfaturi medicale, diind chiar bani pentru doftorii.- Ce facem, d-le Tănase? Vin alegerile ne dai votul? — De, să vedem.. — Ce să mai vezi? Mă știi și te știu. Să ne înțelegem. — De îmi spunea Savasta, c’a mai fostără pe la mine azi vr’o patru cinci birjî toate pline de boeri. Era conu Costică, conu Iancu, conu Mișu, conu Vassilică, conu Victor, și alte obraze, se chiamă. Toți la un loc nu fac dît mine, mă ’nțelegi. — Te înțelegem Dar unu ’mi bagă băiatu ia rniiler la Gară, altu’mî bagă p’alt băiat în slujbă, îmi primește p’o nepoată la Regie, la Belvidere, mie îmi achită ratele dela Creditu Urban. Mai am două și rămîn stapin pe casa asta care m’a ’mbătrinit de rînd tot dau pentru ea. — E lucru lesne. — Lesne o fi, că la boeri toate sînt lesne. La noi ne vinde prichioru și cenușa din vatră dacă n’avem bani de bir Ne vine și nouă apa la moară, așa din cînd în cînd, și dac’om fi proști, apoi, merităm să fim. — O să avem, domnule alegător, nu mă pilim dect trei * >1. — Sîntem mulțumiți că aveam bătutără pe bulgari, avem și trei alegeri barosane. La așa ricoltă bună spun drept, nu ne-am așteipta fără de fel. Scăpăm și noi de multe. Dă pildă de cînd s’a zvonit de alegeri noui, plucidura s’a băgat în gaură de șarpe , nu mai supără pe nimeni ’1 rogi, să-i dai banii tu singur, și el te refuză, dom’le. „Lasă, neică mi-i da altădată- E vreme grea de iarnă, ia-tî lemne, îmbracă-țî copiii. — Ei, careva săzică, ne-am Ințees?... — Ce să ne înțelegem că n’am vorbit nimic! Candidatul le spune ceva la ureche: — Da? — Să fie de bine! Noroc și într’un ceas bun, coane!D. TELEOR TRIBUNA LIBERĂ Salariile ceferiștilor —*■— — :! Primim următoarele: Din diferitele inserate am putut vedea cum o parte din funcționari ceferiști din București s’au agitat, în numele tuturor celorlalți funcționari, pretinzînd, pentru serviciul făcut în timpul mobilizărei, resplată, pentru acest serviciu datorit de drept Patriei. Că In urma acestei prime fișuri, din toropeala, în care erau căzuți ceferiști, s’au hotărît a se da resplata, sub formă de gratificație, este frumos din partea celor mari, însă deși aceștia vor rămîne mulțumiți de acest gest frumos, putînd momentan acoperi cu suma primită, un mic gol din imensul haos al nevoilor, totușiü unul cred că această mulțumire va fi spontanee și că a doua zi după încasare, vor rămîne decepționați știind că luna următoare va trebui să-și acopere nevoile cu acelaș salar din trecut. Dacă oastea Țorei a știut să corespundă datoriei pentru care a fost este și va fi îndrumată, făcîndu-se sacrificii materiale imense, nu mai puțin însă oastea Ceferistă, fără a i se spori numărul măcar cu un singur om, cu activul ei obișnuit, a știut, pătrunsă de datorie și însuflețită de simțul patriotic, desfășurînd o muncă uriașă, să mișce spre Dunăre un număr imens de trenuri, o masă de cinci sute mii,fiu al Țarei, material de razboiu și hrană ! Toți au muncit, unii fisicește alții nedormiți nopți întregi, supraveghind și dînd ordine clare și precise pentru mișcarea sigură în stații și pe linie a unui imens număr de trenuri. Dacă totul a mers cu o punctualitate míatematica apoi această se datorește modului inteligent și sigur cum acest personal a fost condus și supraveghiatt, se datorește în mare parte modulul cum a fost alcătuit planul de mers. Numărul trenurilor în circulație se însoțise și totuș această mișcare imensă s’a făcut cu aceeași acazi, aceiași telegrafiști, aceiași impiegați, aceiași șefi de stație, mașinele au fost tot aceleași cu acelaș personal cu acelaș număr de depouri iar întreținerea liniilor se poate zice că a avut personal mai puțin ca în timp obișnuit. In cazul acestui răsplata se cuvine numai personalului care a muncit fisicește ? și in cazul acesta este suficient numai pomană de gratificație ? Noi nu cerem pomană, noi cei care muncim zi și noapte, noi care plecînd de acasă nu putem ști că ne vom reîntoarce, noi a căror viață este veșnic în primejdie. Salariile noastre, care dela o anumită sumă au suferit scăzînd cu atîtă rapiditate prin curba forțată a d.lui Haret, prea puțin le-am ajuns în timp de 13 ani, și din aceia ce a rămas se mai continuă încă a ne reține cei 3 lei la sută. Inteligența, puterea de voință și munca noastră a tuturor a fost recunoscută; cu toți am muncit și nu cerem gratificații,mijloc paliativ, nu cerem recompense trecătoare și nici decorații, cerem mărirea salariilor tutulor de la cel mai mic pînă la cel mai mare, căci toate au crescut totul s’a scumpit în ziua de azi, atit munca fisică cît și cea intelectuală, iar noi am rămas cu aceleași salarii, și deci cerem să nu fim exploatați. 8. Sargis