Dimineaţa, septembrie 1915 (Anul 12, nr. 4130-4159)

1915-09-01 / nr. 4130

i v­ ANUL ZU. —No. 4130 0 AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ft Comp. Str. KarageorgevicS 9, Etaj |.—Telefon s/4 SEASE PAGINI Cn cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Unionice zi­arul­ui: Str. Sărindar No. 1. — Bucareftk • ABONAMENTE CO PREMII: Ca an Lel IS.— ; O Inni Lel WW 8 Inni Lel 8. — Peetn ■trálotl.l« |»ret«M eeto *««*••» TELEFON 4 LINK No. * 14/10; 34/V3| 1449; 12'40 PUBLICITATEA CONCEDATÄ. EXCLUSIV Austria nu mai există idea Nazionale“ scrie­­ : „Există un fapt pe care presa europeană nu la pus îndeajuns în lumină, dar pe care națiunile bal­canice laă înțeles. Austria ca stat autonom nu mai există. Pe frontul rusesc nu mai este armată austriacă. Trei grupuri de armate fac față rușilor: grupul lui Hindenburg, la nord ; a prințului de N­avaria la centru; a generalului Ma­­kensen la sud; trei gene­rali germani și trei arma­te germane. Armata aus­triacă sub comanda unui arhiduce nu mai e de­cît o fracțiune a armatei ger­mane; ea nu mai are o­­ re­ff țiune proprie; nu mai are nici chiar nume. Ea nu es­te o armată, ci un ansam­blu de unități disparate ce depinde de altă arma­tă. Din punct de vedere politic, nu mai există di­plomație austriacă. Ger­mania lucrează, intrighea­­ză, corupe, promite pen­tru ea și pentru Austria ; ea dispune de Austria ca de lucrul săi­. Absorbirea este complec­tă; fuziunea perfectă, din Austria independentă din August 1014, nu rămîne nimic. Austria ca stat au­tonom s’a desgropat în Septembrie 1014 sub lo­viturile Rusiei victori­­oase“. Blsm­uf finom valiului din A­­drianopol FIUL VALI­ULUI UCIS CONSTANTA, 30 August. O știre particulară sosită în localitate anunță că s-ar fi încercat un atentat împotriva valiului din A­drianopol, Urîgi Adil heg, în următoarele împreju­rări: Acum cîteva zile valiul a fost chemat telegrafic la Constantinopol pentru a primi instrucțiuni privi­toare la ocuparea Traciei de către Bulgaria. Ala Măeri, valiul, împre­ună cu fiul său, pe cînd se întorceau­ cu automobilul, între Kirkilise și Adriano­­pol, au fost atacați cu fo­curi de armă de niște ne­cunoscuți cari în urmă, au putut dispare, apărați de întunerecul nopței. Valiul a scăpat neatins. Fiul săi, însă­și șofeurul au fost uciși pe loc. Auto­mobilul condt­s de șofeu­­rul-ajutor, s’a îndreptat in cea mai mare viteză spre Adriano­pol. Ancheta nu as putut sta­bili dacă e vorba de un a­­tentat politic sau­ de opera unor bandiți fie drumul mare. Cor. Procedeele germane Berlin, 30 August.­­ Din Berna se anunță că legațiunea Rusiei la Ber­na a publicat f­n ziarul „Bund“ urmă­toarele : „Este foarte curios că o depeșă ofi­cială a agenției Wolff, cu data de S Septembrie, exp­liată din Berlin la orele 3 după amiază să fi desmințit la fringerea a două divizii germane, înfrîngere anunțată de o depeșă ofi­cială a Agenții Westnik, datată din Petrograd, la 8 Septembrie, orele 11 seara, adică 8 ore jumătate mai târ­­ziu. S-ar putea crede că Agenția Wolff a trebuit să se afle in fața u­­nor dovezi prea palpabile ca de pil­dă pierderea a 8000 prizonieri și 30 tunuri spre a putea prevede că sta­tul major rus va anunța victoria pe care agenția menționată s’a grăbit să o desmintă prin anticipație“. Acest lucru „foarte curios” se ex­­plică prin faptul foarte simplu că comunicatul rus vorbind de 150 pri­zonieri și 30 tunuri luate a fost pu­blicat de Ruși la 8 Sent, ora 7 dimi­neața prin telegrafia firă fir In a­­celaș chip cum știrile franceze sunt aduse la cunoștința publică prin te­legrafia fără fir din Turnul Eiffel Comandamentul superior al armatei a fost deci prea bine in stare să desmintă acea minciună in comuni­catul din 8 Sept. — (Wolfsbureau). y Minciunile nemțești Cîțî soldați a mobilizat Rusia și­ cîți spun austro­­germanii ca au nimicit Egon. 20 August. — Co­municatele germane afir­mă că pierderile totale ale armatei rusești ar fi de 6 milioane 180 de mii 730 de oameni. Generalul Folia­nov, mi­nistrul de războitî al Ru­siei, a dat însă în mod o­­ficial, în Huma, numărul soldaților mobilizați în ar­mata rusească, pînă azi. Acest număr este de S mi­lioane 60 de mii. Așa­dar, cifra pierderi­lor depășește cu aproape un milion pe aceea a efec­tivelor. Din aceasta se vede ce încredere se cuvine să se acorde evaluărilor ger­mane și austriace. Sosirea ministrului de finanțe rus în țară IAR 1, 30 August. — Astă-seară, cu trenul rusesc, a sosit în localita­te d. Bark, ministrul de finanțe al Rusiei, însoțit de primul său secre­tar și de întîiul secretar al legațiu­nei rusești din Sofia. Ministrul rus a fost întîmpinat la gară de d. Mendeleev consulul rus din localitate și de d. Armășescu șeful gărei care salutînd pe minis­tru, i-a comunicat că guvernul nos­tru i-a pus la dispoziție un vagon ped­al cu care va face călătoria de la Iași la București. D. Bark s’a arătat foarte înd­e­iat de această atențiune. D-sa se duce la Paris prin Ra­madan. Ministrul a plecat apoi cu auto­mobilul la consulatul rus iar la ore­­e 9.5 a plecat spre București unde se va opri cîteva ore. — Dan. Cf masassradia lui Aurel Vlaicu CSMIPINA, 30 August.—La Bănești s’a făcut azi la orele 11 jinn. dim. comemorarea datei de 31 Aug. 1913, ziua morții aviatorului Aurel Vlaicu. Solemnitatea a avut loc în­ fața u­­nei numeroase asistențe. Deja București au venit d. colonel Stai­tbulescu, comandantul batalio­nului de specialități, din partea mi­nisterului de razboiu cu d-nii ofițeri aviatori: căpitanii Paraschivescu și Zorileanu ,și locot. Negrescu, d. Mag­­nani, Brumărescu. Oficiarea serviciului divin s”», fă­cut de către preoții Voiculescu și Chirică. A urmat după aceasta cuvîntâ­­rile ținute de d. dr. Istrati, căpitan Zerileans și presta­ Vetculescu, Ce trebue să învățam de la Ruși de dr. Iu­SCUL Pe vremea­ citai îmi făceam călăto­riile de studii din continent, mă de­zisesem­ a mă­ abate și prin faimoasa Rusie, și anume nu numai pentru, a mă Încredința la fața locului despre soarta fraților de singe de acolo, ei a mă convinge în acelaș timp, întrucît sunt adevărate aserțiunile pretinșilor „civilizați" despre destrăbălarea ra­porturilor de tot soiul ale statului rusesc. In drumul meu, din Basarabia spre Petrograd m’am oprit în la Varșovia, unde am stat cîteva zile. Și aici mi »“a dat a fi martorele ocular al­­ spec­tacolului, pe care țin să-l relev«?. Stăteam într'o după ameazî pe te­rasa unei cafenele, cînd de­odată văd o grupă de cîteva­­ sute de cetățeni o­­prindu-se în fața unei case mari, iar după cîteva minute corpul unei fe­mei bine îmbrăcate căzând din fereas­tra catului al treilea pe trotuar, un­de s-a făcut țăndări. "După aceasta mulțimea de cetă­țeni plecă mai departe nesupărată de public sau de autorități, întreb înfiorat pe un comisar de poliție care stătea la masă cu mine, cum se poate o astfel de grozăvenie, fără ca măcar autoritățile poliție­nești să intervină? Și omuil meu nu întîrzie­­ să mă lă­murească. Ca să înțelegi o-nul meu­­— îmi răspunse — aici în Varșovia, de un timp încoace, prea bîntuie pros­tituția și vezi bine că mijloacele le­gale ,ce ne istau la dispoziție, nici pe departe nu ajung pentru a putea mă­car măcșora răul. Doar tertipurile criminalilor întrec orice posibilități infernale. — Cum însă zilele trecute niște proxeneți au răpit, chiar în pragul cununiei pe logodnica unui munci­tor evreu, pe care au plasat-o într'un lupanar din localitate, și cum fami­­­ia nenorocitei a aflat despre acea­sta, toți muncitorii din oraș, evrei și creștini, s’au pus —­ cum vezi — pe lucru. Au început, firește, la lupa nărui în chestie, și după ce au libe­rat pe biata față, au luat în primire pe „antreprenori", pe cari i-au sfî­­șiat în bucăți. Pe urmă le-a venit rindul proxenetelor din oraș și anu­me în felul, precum vezi. Țara, de unde vii d-ta, are preten­ția de a fi mai civilizată ca Rusia noastră, nu cred însă, d-nul meu, să ne poți condamna, dacă autoritățile noastre stau impasibile față cu ast­fel de explicabile revolte ale socie­tății cinstite. Or, nu ar fi un ceva ne­mai pomenit de pervers, dacă noi, sentinelele concrete ale ordinei și moralului public, am ocroti pe cei mai primejdioși criminali, oprind pu­blicul mare de a se apăra cum crede de cuviință de ei?! L’am asigurat pe omul meu, că fe­­rească-mă sfintul să-mi plesnească măcar prin minte de a-l condamna, din contra, cazul acesta mai adaugă una la plăcutele de silnte ce le-am cîștigat în imperiul de Nord, atît de defăimat de către dușmanii săi ten­dențiosi. Această măsură negativă este doar atit­ de lăudabilă și efectivă în ace­lași timp, în­cît aplicarea ei ar fi chiar o chestie de cinste morală pen­tru om­ și­care stat civilizat și pen­tru om­ și­care asociație omenească cu un oareșicare sentiment de dem­nitate. * Iar acum, dacă drumul pribegiei mele de un pătrar de veac în căuta­rea dreptății a celui mai nenorocit neam de pe fața pămîntului, a luat, în acest, an de infern pentru romînii de peste hotare, direcția spre mult a­­dorata „Romînie liberă“, unde trebue sa îndur cea mai oribilă condamna­re din cîte am indurat pina acum, antone­ să fiu silit a privi desfrîul prostituției răspîndite de dușmanii a tot ce e romînesc, — eî, acum, am oare permisiunea de a pune întreba­rea, care sunt măsurile luate de că­tre organele statului român față cu el mai nerușinat­ și cel mai fără de scrupule proxeneți, ce de atita vreme dintne In țară?! Banditul Tisza și întreagă șleahta lui o spun pe față că da, războiul a­­cesta e cel mai eficace mijloc de a rezolvi așa numita chestie națională româna din Transilvania și anume prin totala nimicire a celor patru milioane români de acolo. Și se țin de cuvînt. O știe lumea întreagă. Or, în acelaș timp sbirii lor se lăfăesc prin țara „fraților li­beri", spuindu-le acestora, pe șleau, la ei acasă, că au datoria să aprobe, să aducă elogii călăilor neamului. Și aceasta după ce au săvârșit și aci exploatarea și jaful de care nu erau capabile nici oardele strămoșilor lor sălbateci, blestemați și urgisiți de întreaga omenire! Care sânt deci măsurile Statului fațst © m &n «ai aerinavă pas» timppță ?! Dar atitudinea negativă du­pă sistemul rusesc? • Precum vedeți- vorbă să fie de așa ceva. Prostituția, cea mai infernală este chiar ocrotită de către organele acestui stat, nenorociții cari îndrăz­nesc a împrăștia muștele pestilenței din jurul publicului — vai! atît de ignorant, sunt tîrîțî prin beciuri ca cei din urmă criminali prevăzuți cu garda, siguranței publice și consti­tuiți ca cei­i­ai inviolabili factori al acestei țări văzută de Dumnezeu­. Frați transilvăneni, vă conjur pe memoria celor mai scumpi ai voștri, nu vă pierdeți cel mai primitiv sen­timent de demnitate și deci nu dați îndărăt. Ar fi cea mai oribilă desca­lifte,are pentru noi și ne-am executa definitiv. Dacă mișeii fără seamăn am ajuns — fie sub scutul fraților „liberi" — a ne sfida, a ne ticăloși și aici, a ne amenința chiar cu moarte, ei bine, fie. Curgă singe. Dar apoi să curgă din belșug și pînă va sîngera și ul­timul­ cap al hidrei străine, plină de venin și de spurcăciune. Și nici în­­tr’un caz să nu uitați că avem a proceda la fel, dar la fel cu acei bravi muncitori din Varșovia. Doar ni-s'a provocat un­ dezastru mult mai infernal de către imbeci­­tiî bandiți, dulcea noastră Mamă, Arc's­aiul furat mișelește de atltea getule, astăzi este nu numai pîngărit moralicește, dar — spre eterna în­șine a restului romînismului — dis­trus și fizicește, ajuns în soarta Cartagiinei. Dr D. Lascu PostScriptem. — Îmi permit a-i cere o lămurire d-lui Alexandru Marghiloman. Droaiele de ucigaș! de «­­•ari r­utineră capitale am­e­­nințindune cu moarte, 1-1 calomnia­ză afirmindu-se ca mandatari de al d-sale. Are deci cuvintul d. Marghiloman, fiindcă e timpul și se impune să fim clarificați In fine. Dr. n. L. Quadruple înțelegere și atitudinea Bulgariei Roma, 30 August. — Zvonul că Bulgaria a iscălit acordul cu Tur­cia, deși transmis de coresponden­ții ziarelor engleze, lasă cercurile politice și opinia publică italiana destul de sceptice și indiferente. Pe cînd pînă acum lipsește ori­ce confirmare despre acest zvon se afirmă că este iminent lumina­rea la Sofia a com­­un­ica­rei Quadru­ple­ relativ la răspunsul Serbiei. Pare clar logic că, chiar dacă zvo­nul despre semnarea acordului tur­­co-bulgar ar fi întemeiat, Bulgaria n’ar putea să nu­­ întărească inte­resele sale și să-și îndrimeze ati­tudinea în raport cu această comu­nicare a Quadruplei. In orice caz, scepticismul asupra atitudinei Bulgariei și asupra acor­dului ei cu Turcia, decurge esenți­al din faptul că de aci încolo nimic nu mai poate și n’ar mai putea schimba directivele politice și acți­unea militară pe care le desfășoa­ră în Balcani și Turcia. Directivele politice și planurile militare au și fost întocmite, iar a­­titudinea Bulgariei n’ar putea decis să grăbească îndeplinirea loor, cu grave consecințe pentru Bulgaria însăși, oricare ar fi braff-ul strate­gic și politic al imperiilor centrale. Cu toate acestea situația gene­rală în Balcani e privită cu opti­mizat. Sosirea reginei la Constanța CONSTANA, 30 August. Azi di­mineață, la orele 8.30 a sosit, în Con­stanța regina Maria, însoțită de d-na Lahovary, aghiotant colonel Baniff și Costescu, șeful brigăzei mobile din siguranța generală a Statului. Trenul regal­­ s-a oprit în port în fața pavilionului regal. In întîmpinarea suveranei se aflau principii Ileana și Mircea, d. prefect Mumuianu, d. Andronescu, primarul orașului și d. Ștefu, polițaiul orașu­lui. După amiază regina .a făcut o preumblare la Mamaia. Cor. Marți 1 Septembrie IBIS Turcia din­agonie — .........»4............ Sultanul nemulțumit de Germania O audiență furtunoasă — Citim în „Messager «Py­thénes“: „Ambasadorul Germa­niei la Constantinopol, prințul de Hohenlohe, a prezentat la 10 August, sultanului scrisorile sale de acreditare. La sfîrșitul audienței sultanul s’a prins ambasadorului de in­diferența Germaniei față de Turcia care, abandona­tă de aliații ei, combate în­­ Dardanele și în Caucaz fără munițiuni și fără bani deși împăratul Wil­helm a promis că acțiunea germană în Balcani va în­cepe în iulie. „Sultanul a adăugat că­ marele vizir avea drepta­­­te cînd a voit să-și dea de­misia atunci cînd Germa­nia pretindea din partea Turciei sacrificii față de Bulgaria. „Marele vizir ar vrea să își dea demisia chiar și azi dar e oprit de conștiința datoriei sale. „Prințul de Hohenlohe* înmărmurit de cuvintele sultanului, a răspuns că acțiunea în Balcani a fost întârziată pentru că Ger­­mania desfășură toate sforțările sale pe frontul rus cu speranța de a sili Rusia și Serbia să încheie o pace separată. Dar în cu­­rînd, a adăugat ambasado­rul, acțiunea va începe în Balcani cu un nou aliat, Bulgaria". Serbarea dela reg. 2 vinitori Er! 30 August, aniversarea luare! Griviței, a avut loc La reg. 2 vinători „Regina Elisabeta­” o frumoasă ser­bare ostășească la care a luat parte și regele. ■ Este cunoscut tuturor,­­ din istoria­, noastră, că batalionul 2 vinători „Re­gina Elisabeta” a fost­ cel d’íntâiu corp de trupă, care sub comanda ge­neralului C­a­n­d­i­ano- Po­p­escu, a da­t dovadă celui mai larg sacrificiu pen­tru țară, prin atacul viguros dat a­­supra redutei Gri­vi­ța în războiul, pentru neatîrnare. La orele, 1,0 a. m. în fața trupei adunată în careu, s’a oficiat de că­tre Arh­imanditul Scriban, un servi­­ciu religios pentru odihna sufletelor eroilor dela 1877-78 al acestui bata­lion. Arhimandritul printr’o călduroasă cuvîntare, a­ pus în evidență însem­nătatea acestei zile, neuitate, fugind pe Dumnezeu să dea și actualilor os­tași același avînt și iubire de țară pe care au aratat-o părinții lor. Apoi d. comandant al corpului, d. locot.-colonel Dabija a ținut o sim­țitoare cuvîntare recomandînd osta­șilor pe care Îi conduce să fie la înălțimea celor de la Gri­vița atunci cînd va suna ceasul cel mare. După aceasta s’au împărțit premii bunilor trăgători dintre ofițeri și soldați. Defilarea care a urmat, a fost ca, n totdeauna în înălțime. Principele Ják­el, a defilat la fruntea bat­ă pe care îl comandă. Defilarea și exercițiile cu mitrali­­ere la care stnt înhămați călai, a tîrnit admirația tuturor. La acest regiment, s-a pus în Sr­blica­re pentru prima oară acest nou con de tracțiune a mitralierelor du­­pă sistemul actual întrebuințat în lelgi­a. A urmat apoi inaugurarea Gázl­eul­ui care și-a putut găsi ființă mulțumită nemărginitei solicitudini pe care regina Elisabeta o poartă a­­cestui regiment. Suverana a fost re­prezentată la această serbare prin d. comandor Gracosky, care a adus din partea reginei o scrisoare autografă și un frumos vas de aur pe care îl primise la botezul ei ca dar din partea reginei Elisabeta a Prusiei, soția regelui Frederic Wilhelm IV al Prusiei. Acest dar a fost dăruit regina Elisabeta unicei sale copile, Maria, cînd s’a gravat pe­ el iniția­la „M”. La banchetul care a avut loc a toastat pentru rege și regina Elisa­beta, d. loct-colonel Dabija, căruia i-a răspuns regele urînd: „Fie, ca a­­cest Cazino, sa fie un loc de adevă­rată odihnă și recreație după muncă și un adevărat cuib de camaraderie. Să trăiască, dat 2 vînători „Regina Elisabeta”. După banchet s’a dat o revistă, la care s’a rîs din belșug. Revista a fost jucată de Principele Carol, locotenenții: P. Ștefănescu, Bastakhe, Simionesc­u - Rîmniceanu, Vasilescu, Tocineanu, sub­-locot : Florescu, Stepleanu, Stavrescu și plutonierul Thott. Regele a mulțumit comandantului și ofițerilor de cele cîteva clipe plă­cute petrecute la mijlocul lor pro­­mittndu-le tot concursul pentru com­­plectarea cazinoului și manifestin­­du-și dorința de a mai veni în par­­­cul ofițeresc al acestui regiment Toi cri o deputațiune de ofițeri și trupă a depus o coroană de flori pe înci­mirtul gloriosului lor coman­dant de la Gavița, generalul Alexan­dru­ Candiano-Popescu. Icoane... Se face ’ntimerec. Pe tâmpura de luptă Un glas de aramă văzduhul străine.­ In satul din munte pe-o ramură ruptă Desmeardu­ se ’n­­ipete o cucuvaie. Se face ’ntimerec. O luptă grozavă Se’ncinge și piere sub umbre de Umă. In satul din munte o mamă bolnavă Visează­ și odorul și țipă nebună. Se face lumină. Pe cîmpul de singe Răzlețe cadavre sînt sute și mii«­e e e­e • « In satul din munte clopotnița plinge Și vin la jălanie femei și copil... _ Drimoy Victimele incendiului din str. înclinată Suntem rugați să publicăm ur­mătoarea scrisoare: Principelui G. Știrbei București Cunoașteți credem la de ajuns, ne­norocirea ce ne-a lovit în Urma, in­­cendiului produs la depozitul dva din str. Înclinată în ziua de 24 Au­gust a. c. Această nenorocire ne vine odată cu începutul iernei și me, lasă pe drumuri familiile cu copii cari, scă­pați cu ce au avut pe ei, dorm pe cîmpii și maidane sub cerul liber, —­­căci noi soții suntem chemați de ța­ră la datorie, — și poate mîine la apărarea ei Nenorocirea ( aceasta) căzută, peste noi, este datorită în totul lipsei de procedare și de organizare a admi­nistrației d.v. d­e la acel depozit In acest caz așteptăm cu încredere gestul dv. mărinimos și nobil, — fapt pentru care ne permitem a vă adre­sa aceste rînduri, cu rugămintea a nu le lua în nume de râu și a pro­ceda cum vă dictează conștiința. Ținem a vă reaminti că noi în ca­litate de vecini ai dv. nu v’am făcut, nici un râu și de aceia, credem că, dacă râii ne-am­ cauzat — fără voe — avem dreptul a crede că Principe­le G. Știrbei, — viță de domn român, mare proprietar și persoană destul de bogată, — nu va putea tolera ca atîtea familii să rămîn pe drumuri din cauza sa, deși involuntară. Ilie Ionescu, Nicolae Gheorghe, Leopold Bucik, Niță Ionescn, Iordan Popescu, Ion Rădulescu, Avram Bir­­san, Dobrica P. Oetrescu, Lina Mi­­hailescu, Mandon Alexandru, Ale­xandrina Marinescu, Gh. Ioneeco, Constantin Stoica, Vasile Tim­chesan, Grigore Ienescn, toti proprietari.

Next