Dimineaţa, noiembrie 1915 (Anul 12, nr. 4111-4200)
1915-11-25 / nr. 4125
ANUL XI.— 4KS O mare conferință anglo franceză la Calais LYON, 23 Noembrie. — O importantă conferință anglo-franceză a avut loc eri la Calais. Englezii erau reprezentați prin Asquith, prim ministru, Balfour, prim lord civil al amiralitatei, toridul Kitchener, ministru de războiu, sir Archibald Murray, șef de stat major general și Clarke, de la Foreign Office. * Cîn partea francezilor erau: Ricarrd, președinte de consiliu și ministru de externe, însoțit de Margerie, director politic generalul Galieni, ministru de războiu, însoțit de generalul Graziani, șef de stat major general, amiralul Lacaze, ministru al marinei, însoțit de șeful de stat major al marinei, amiralul de Jonquières și generalul Jetire, însoțit de generalul Peré. Miniștrii au sosit, de oparte și de alta, la ora î după amiazi, și au dejunat împreună. Conferința s-a deschis la 2 și jumătate după amiazi și a luat sfîrșit la ora 6 seara. Ea a deliberat asupra principalelor chestiuni sunt la ordinea zilei. * In cursul nopței, miniștrii francezi șî englezi s’au reîntors la Paris și la Londra. * * Surori de cruce din Rusia vizitează spitalele din Austria Delegate din Austria au plecat In Rusia — VTFNA _ împăratul Branscz Io •* cnTini0 P,une de si«OT* ** e,e VIL JMA. — ImparatUl traiUZ IO» răspunde tot pe acria« glas, sef a primit Jo», în palatul din Schönbrunn, în audiență specială, pe cele trei delegate ale „Crucei roșii“ rusești, cari au sosit cu misiunea de a vizita pe prizonierii ruși din lagărele de prizonieri din Austria și Ungaria. Iată numele acestor delegate: principesa Isinlii și doamnele Romanova și Malaminkova. După aceia împăratul a primit în ■ audiență pe delegații „Crucei roșii”4 daneze, cari însoțesc în călătoria lor pe delegatele ruse. Ei sunt: colonelul Milius, căpitanii Philippsen și Voigt, O PAZA DE LUMINA Ocupîndu-se de faptul de mai sus— fapt într’adevăr extraordinar — Românul din Arad publică următoarele sub titlul „Pax" : „Revistele din săptimînele trecute publicai fotografia celor trei surori de caritate de la „Crucea roșie“ rusească, trimise pentru a inspecta spitalele noastre de aici și a se informa de soarta prizonierilor ruși, îmi amintesc foarte exact de fotografiile, ce infătișează sosirea lor la Hamburg, și publicul distins, ce a grăbit intru întimpinarea lor. „De trei-patru zile au plecat și trei surori de caritate de la noi, să cerceteze spitalele din Rusia, și să vadă, ce mai fac prizonierii ieșiri pripășiți pe malul Volgei și in vastele pustietăți de ghiață ale Siberiei. „Le văd cum trec în drumul lor spre împărăția de ghiată a palidului far. Pretutindeni vor fi întimpinate cu cea mai caldă prevenire. Ofițeri, in uniforme strălucitoare se vor aștepta la gări, alături de surori de caritate din Rusia, și aceste din urmă se vor îmbrățișa, ca pe niște prietene, pe cari nu le-am văzut de mart. Drumul lor va fi un drum triumfal ; pretutindeni vor intimpina numai fete zîmbitoare „Și, pe ormi, cind se vor înapoia surorile noastre de caritate, se vor intilni — probabil — cu cele rusești, la graniță, și vor schimba cele mai călduroase vorbe de împrumutată incintare, iată de fata, In care au fost. „In fata acestui tablou, trebue si ne oprim puțin, căci e de o importantă simbolică. „Cele trei surori de caritate, pare argind, In lung și lat, tara inamică, iau înfățișarea unei SLgtsrlot» ilw. diurnul lor, .chto rfîfatt — dragostit și a păcea. „E o revenire la fondul umanitar al sufletului nostru, după atitea zile de ari și măcel înfricoșat. „Pe urmele lor, zăpada aspră a Nordului sa va topi ; viorele gingașe își vor ridica petalele albastre, răspindind in lume parfumul primăverii, dătătoare de vieață. „Ușile zăvorite se vor deschide, și cei ce zac pe patul suforinții, vor privi aminti in urma acestei arătări minunate, ce se aduce aminte de tara lor îndepărtată... „E o rază de lumină într'o beznă de iad : umanitarismul se afirmă — deși cu multă sfială — și în aceste zile de pierzanie. „Haza aceasta de lumină vestește crepusculul, ce are și vină ; e singura garanție, că nu s’a stins încă , cea din urmă scinteie din templul măreț al omenirii nenorocite: „întuneric și haos slăinește pretutindeni, dar o rază tremurătoare , o scinteie sfioasă stăruie cu indirjire, sub mormanul minelor și a cenușii. ,Azi nu putem crede încă în puterea de vreațti a acestei seratei solitare. Grandiosul palat al Păcii din Haga e închis, șî na glumeț a afișat la poarta Io» anunțul : „Da Snohiriat !“ „Dar va veni și vremea aceea — și poate chiar să fie mai aproape, de cum ne închipuim. „Detronata zeiț” a Păcii se va reîntoarce iarăș cu alaiu, pe piedestalul ei de marmură, ținind in brațe pe copilul Plutus, zeul belșugului. „Ceiace vor ajunge zilele, se vor ști Închina, cu adevărat, zeității bine răpitoare, pe altarul căreia — în zilele bune — s'a jertfit așa de puțină tămile până acum 1“ ' ■ft AJUTORAREA FAMILIILOR CELOR ASASINAȚI. — PREȚUL CRIMEI IAȘI, 26 Noembrie.y D. colonel Belinsky a trimis solzi ' președintelui comitetului „Familia Luptătorilor“ din Iași, o adresă mișcătoare în care1 «raid că familiile celor doi soldați da la Dolhasca cari au căzut victimei datoriei lor, se găsesc în cea mai mare mizerie și cere pentru ele un ajutor. I . Comitetul se va întruni chiar azi, pentru a fixa și acorda quantumul ajutorului. Suma de bani pentru cari au fost asasinați cei doi soldați, a fost de 150 lei dintre cari 30 lei a luat misitul care a propus afacerea, 50 lei sergentul și 90 lei ofițerul asasin.—Dan. in jimi crimei (incidentul naval din Dolhasca ) din Galați UN VAPOR GRECESC CONFISCAT GALAȚI, 23 Noembrie. — Am vorbit la timp că un torpilor ali nostru a împiedicat călătoria spre Reni a remorcherului „Margareta“ , proprietatea fraților Atanasufi și rechiziționat acum în urmă de statul roman. Acelaș remorcher vroind astăzi să pornească în josul Dunării, avînd pavilionul grec, a fost oprit de căpitănia portului care a arborat pavilionul roman în locul celui distrîs, postind pe bord o gardă de patru soldați marinari și un sergent pilot .Consulul elin’ fiind pus în cunoștință, azistă la ancheta ce se face la căpitănia portului. — I. Y. -------------<mim-----------------I Bare amara un loc de săpun IAȘI, 23 Noembrie. — Ziarul „Gloria“ povestește că guvernul a trimes în Anglia o comisitune pentru cumpărarea de diferite substanțe între care și sodă pentru fabricarea săpunului. Un membru din comisiune, care era tocmai însărcinat cu cumpărarea acestei sode, a cumpărat pentru un milion de tei un loc de carbonat de sodă, sulfat de magneziu (sarea- Tno.rH). Pentru refugiați sârbi »nrmai din urmă iei 1876.60 Gh. N. Popescu, Bolintin lei 3l, C. Ștefănescu, Bacău lei l.L Total Iei 1880.60 SEASE PAGINI Germania și pacea UN MARE ZIAR GERMAN SE ASOCIAZA INTERPELAREI SOCIALIȘTILOR ȘI CERE CANCELARULUI SA COMUNICE CONDIȚIUNILE DE PACE BERLIN.— „Berliner Tageblatt“ ocupîndu-se de interpelarea fracțiunei socialiste din Reichstag care întreabă pe cancelar dacă e gata să dea lămuriri asupra condițiunilor sub cari ar fi dispus să intre în tratative de pace, scrie : E de prevăzut că această interpelare nu va fi aprobată de toți și că părerile se vor deosebi mult. Din partea noastră nu știm de ce n’ar fi adresată Cancelarului o astfel de întrebare și de ce nu ar răspunde Cancelarul la ea ? Se va obiecta poate că o astfel de discuție ar fi interpretată in străinătate ca un semn de ..slăbiciune“. Situația militară a Germaniei și a aliaților ei e insă atit de puternică încit îi poate fi indiferent ce vor spune ziarele quadrupliste. In Anglia nu se face rezerve și nimeni nu se preocupă cum va fi tălmăcit cutare sau cutare cuvint. Avem noi motiv să fim mai timizi ca cei din Anglia? O altă chestie e dacă tratative de pace ar avea acum vr’o șansă de succes. Orice dorință de pace se poate sfărîma, și aceasta nu numai în momentul de față, de două piedici: de aversiunea din tabăra dușmană și de pretențiile propriei tabere. Am face poate un pas înainte dacă s'ar putea hotărî Cancelarul să dea oarecari lămuriri asupra celui de al doilea punct In orice caz, oricit de sceptic am privi demersurile în favoarea păcei In clipa de față, față de situația militară extraordinar de bună, nimeni nu poate refuza reprezentanței poporului dreptul de a interpela pe conducătorii responsabili ai politicii imperiului asupra intenției și țintei sale. Solidaritatea Quadruplei — TEXTUL DECLARAȚIUNEI PRIVITOARE LA ÎNCHEIEREA PACEI — RETROGRAD, 22 Noembrile. — „Monitorul Oficial“ publica următoarea declarațiune semnată la 30 Noembrie st. n. la Londra de Rusia, Anglia, Italia, Franța și Japonia : , Văzîrd hotărârea guvernului italian de a adera la declarațîunea anglo-franco-rusa din S Septembrie 1914 la care a aderat și guvernul japonez la 19 Octombrie din anul curent, subsemnații, deplin autorizați de guvernele respective, declarăm cele ce urmează: Guvernele Rusiei, Angliei, Italiei, Franței și Japoniei se angajează mutual a nu încheia o pace separată în cursul prezentului războiu. Cele cinci guverne sus indicate convin ca atunci cînd condițiunile de pace vor fi discutate—nici un alat să nu pana o condițiune fără asentimentul prealabil al fiecăruia din ceilalți aliați. Drept care subsemnații am semnat prezenta declarațiune cu punerea sigiliilor respective“. Urmează iscufiturile contelui Benkendorf, Sir Edward Grey, d-nii Paul Cambon, marchizul Imperiali, d. Inouye. (Westnik) GMCitiitri CAZUL procuror uita Rang ANCHETA MINISTERULUI DE JUSTIȚIE IAȘI, 23 Noembrie. — Sâmbătă și Duminică d. procuror general Cane din ordinul ministrului de justiție a anchetat cele 5 plângeri împotriva d-lui procuror Rang și aduse direct la cunoștința d-lui ministru al justiției. CURTEA DE CASAȚIE A DECIS STRĂMUTAREA PROCESULUI INTENTAT SOȚILOR ZOLNER Erl a venit înaintea înaltei Curții de Casație secția II cererea de strămutare a procesului corecțional pendinte in apel la tribunalul Iași, în care sunt inculpați Maria Zolner și soțul ei, în urma celebrului scandal provocat de procurorul Rang. — fapt despre care ne-am ocupat la timp în ziarul nostru, înalta Curte a admis cererea făcută de soții Zolner și a și trimis afacerea spre judecare tribunalului de Covurlui. Soții Zolner au fost reprezentați de către d-nii avocați Al. A. Bădărău, Lascar Antonini și Petre Sadoveanu. Procurorul Rang, care a crezut că, prin prezența lui va putea „intimida" înalta Curte de casație, după cum intimidează pe sergenții de stradă din Iași, s'a prezentat pentru a-și susține respingerea, cererea de strămutare, înalta Curte, însă, după ce a avut o expunere largă a faptelor scandaloase în cari s'a petrecut acest pros a admis, după cum am masarscererea de 'strămutări’. .! CRIMA DIN COMUNA MILITARI O fioroasă crimă s'a săvârșit noaptea, trecută, pe șoseaua Militari-Bolintin, locuitorul lancu Iie Alexandru a fost ucis de către consătenii săi Voicu Gh. Ivan, Costică Redo. Dum. Stoicescu și de sergentul Tudor Ivan din reg. 10 artilerie. Ucigașii au dispărut apoi. Jandarmii sunt in urmărirea lor. Parchetul de Ilfov fiind înștiințat, a însărcinat cu facerea cercetărilor pe d. judecător C. Negrea de la cabinetul 1, care a plecat la fața Jocului. CRIMA MISTERIOASA Din comuna Brezoaia (Ilfov), s'a avizat parchetul că pe teritoriul ei a fost găsit împușcat soldatul Anica Ion. Victima trăește încă, dar starea îi e atât de gravă că nu a putut da deslușiri asupra împrejurărilor crimei. S-a dispus facerea de cercetări grabnice spre a descoperi autorul. DIVERSE Curtea de casație s. I, a respingeri recursul făcut de Gh. Toteanu, factor rural din com. Stroești (Argeș), condamnat la o lună închisoare, pentru că falsificase semnătura destinatarilor pe mai multe mandate poștale și își însușise banii. Tren accelerat Berlin - Constantlnopol BERLIN.—„Frankfurter Zeitung" află că la 2 Decembrie st. n. s-a ținut la Timișoara o conferință a delegaților căilor ferate germane, austro-ungare, bulgare și turcești pentru a se consfătui asupra introducerei legăturei directe Berlin- Constantinopol, cu trenul accelerat. Congresul agricultorilor Biuroui adunării generale i IhwaMcă- Itt sala „Liedertafte”, măritor proprietari agricoli, titrată fiberouri Z5 Noembbrie 1915 TRIBUNA LIBERA Funcționarii pistotlei #«•— (Răspuns unui apel) In numărul de la 15 Noembrie al ziarului „Dimineața“ a apărut un apel către funcționarii publici, semnat de un domn George Vioreanu, șef de birou la regia monopolurilor statului! Prin acel apel, numitul domn invită pe funcționarii statului a-și trimite adeziunile lor, în scopul de a se solidariza în vederea ușurărea traiului atît de greu suportat de această singură clasă socială din țara noastră, nedreptățită și necăjită și fără speranță de înremptere. Cu mare surprindere, văd însă, în „Dimineață”" dela 18 Noembrie un nou apel, semnat de acelaș domn prin care spune că, primind alte atribuțiuni în funcțiunea ce ocupă, nu mai poate ocupa de chestiunea despre care tratează apelul dela 15 Noembrie. Nu pot decît, să felicitez pe d. G. Vioreanu, șef de birou la R. M. S., pentru tăria de caracter de care a dat dovadă în această împrejurare și-mi permit a-i spune că, foarte bine a făcut cum a făcut, bătând în retragere și să fie bine încredințat d. G. Vioreanu că nici un funcționar public nu a luat în serios apelul d-sale, deoarece nu d-sa este persoana indicată a aborda asemenea delicată chestiune socială, rămasă nerezolvată încă în țara noastră, unde se știe că funcționarii statului nu sunt propriu zis cetățeni independenți, ci niște salariați, la discreția guvernelor. Dovadă despre aceasta este însăși purtarea d-lui G. Vioreanu, care la cea dintîî bătaie din picior a șefului silei, s'a grăbit să declare că încetează cu acțiunea despre care tratează apelul dela 15 Noembrie, nemai dispunând de timp etc. Eminentul meu coleg dela finanțe a uitat se vede cînd și-a propus să abordeze asemenea chestiune că țara românească n’a ajuns încă la acel grad de civilizație care să permită funcționarilor statului de a se manifesta într’un fel sau altul pentru revendicarea drepturilor lor cele mai legitime. Nu mai puțin d-sa ignorează legea din 1907 prin care se interzice funcționarilor publici de a sindicaliza. Ce a fost această legiferare draconiană, de cu teama guvernelor de a nu se pomeni într’o bună dimineață în spinare, cu un sindicat al funcționarilor publici, cum este de pildă, acel al funcționarilor statului francez sindicat pe care nici grozavul Clemenceau nu l’a putut desființa cu toată greutatea sa politică și mai cu seamă, fiind și șeful guvernului de atunci.Ceea ce a-șî putea recomanda cu succes d-lui șef de birou G. Vioreanu dela R. M. S. ar fi: să citească cartea de curînd apărută a d-lui Nic. Climescu, șef de serviciu la ministerul cultelor intitulată: „Funcționarii publici, cine au fost, cine sunt și cine ar trebui să fie“. (D. Climescu nu mi-a dat nimic pentru reclamă) și după ce o va citi, cu mare luare aminte, în urmă să adreseze un nou apel prin care să roage pe aceeași funcționari să-și cumpere fiecare cite un exemplar din acea carte și s’o citească cu sfințenie și apoi, ce o mai fi... vom vedea mai tírziu. Cîteva spicuiri din cartea d-lui Climescu ne vor edificai pe deplin despre cea ce sînt astăzi funcționarii statului în țara românească; astfel, la "iafiachim: Printre functionari, foarte numerosunt aceia cari se desinteresează de chestiuni pur profesionale, un exemplu convincător, rh vor da următoarele rânduri : După Inapoerea mea din Paris, unde fusesem trimis de ministerul de instrucție pentru studierea organizărei administrative du Franța, atit dorința de a introduce în acta noastră părți cari mi s’au părut bune din organizația de acolo, cit «i datoria de a răspunde scopului pentru care am fost trimis, m’ați determinat să alcătuesc un raport pe cbce după ce l’am prezentat ministrului, l’am tipărit în exemplare suficiente «i -am împărțit colegilor însoțit de este o scrisoare prin care-i rugam si-i studieze ș i să facă propunerile ce le vor crede de cuviință adăugind ș i modificind părerile inutile sau nepotrivite din raportul meu. Termenul fixat pentru a răspunde a fost de o lună. In acest timp din polejii nu mi-au răspuns decit 6. Inchipuindu-mi că poate grija de a nu ?! pe plăcui! superiorilor (cazul d-al,J. Vioreanu) ii oprește a se grăbi cu răspunsurile, am obținut și le-am comunicat a rugăminte din partea secretarului general, prelungind termenul de răspuns Încă cu o lună. Aceasta rugăminte din pertea celui mai înalt funcționar al ministerului «i sef al lor, a făcut ca în luna a doua, să mai primesc 10 răspunsuri, iar după trei luni, termenul de primire tuâ găseam cu 21 răspunsuri stoarse ta» adta «rentate. Trirtraca» adaog că, plumării celor cari n’au răspuns nu e format numai din acri cari n'au fost in stare să răspundă. Se vede din aceasta că, atunci cind au rara posibilitate de a se manifesta, a-și spume păsurile, a contribui la progresul administrației din care fac parte, nu ne grăbesc a o face, ba poate chiar se pare rou că-î pui la o asemenea contribuție care cere oarecare pricepere și oarecare muncă...."” La pagina 48: „Directorii personalului marelor adții care prin , meseria lor devin psihologi nu ignorează nici uina din slăbiciunile funcționarilor. El caută să profite — de aceste slăbiciuni — așa, că, fiecare înaintare în personal e precedată de negocieri, promisiuni și negocieri secrete... Ei țin seama de simpatii, de gelozii, in măsura in care ele sunt susceptibile de a neutraliza protestările periculoase.... Acesta este răul politicei interioare care bîntue alături de cel al politicei propriu zise. Dar conace este mai grav că, statul major al funcționarilor mi aduce in exercițiul prerogativelor sale demnitatea, inalta copștiință necesară pentru a apăra interesele personalului așezat sub ordinile sale și a mențină în acest personal disciplina și o perfectă conștiință personală”. La pagina 75, Autorul se întreabă ce este un funcționar ? la care tot așa răspunde acestei chestiuni, descriind un portret al acestei specii: „Vedeți colo un individ care se îndreaptă fără grabă dar cu exactitate căre un punct determinant al orașului ? îmbrăcămintea sa e cuviincioasă, dar sărăcăcioasă. Spatele jachetei e lustruit, iar pulpanele tocite. Pntalonul prea scurt, arată formal genunchilor, înapoia ochelarilor atîrnați de ureche printr’un lănțișor de argint, ochii posomoriți, sînt fixi. Aceștia sunt ochii unui om pe care spectacolul străzii nui intereseazâ, căci el o cunoaște prea bine, deoarece o parcurge de ani în șir zilnic de cîte patru ori. El o cunoaște așa de bine că, fără a se împiedica, fără a se lovi de vr’un obstacol și fără a da în vr'un lac, poate citi în mers gazeta zilnică Incidentele străzii, crinii striviți, certurile bețivilor nu’l opresc de loc. El știe, el le-a văzut acestea de o sută de ori; pe urmă el nu se grăbește, dar nici nu vrea să întîrzieze.... Acest om, acest sărman omn, este un funcționar, nici bun, nici rau, cinstit și cuviincios. Nici o preocupare metafizică nu’l frămintă și dacă uneori sprîncenile îi sînt puțin încruntate, dacă oarecare însuflețire din întîmplare se observă pe fața sa,este că se gîndește poate la vr’o indemnizare făgăduită și care pentru moment va mai potoli pretențiile creditorilor". T.a T.a.*»nra 81. D. O. Disescu eminentul nostru juriseonnstic definește astfel p avintuil de funționar public : Funcționar public e acela care deține «a# fără a deține, o perie din suveranitate, amtribue la mersul lucrului public, fiind retribuit și prostind și jurămint. Dacă părăsesc terenul dreptului public și mă pan din punctul de vedere pur social voi zice : Funcționarul este un cetățean care *ăvîrșește un lucru permanent mărginit ca timp și ca salar și care se folosește de pensie“. * Și așa mai departe, d. Climescu face o expunere documentată a statei materiale, morale și sufletești a funcționarului public, tristă expunere în cea mai mare parte, dar foarte adevărată, din nenorocire. Am convingerea, că așa stînd lucrurile nici cu ăștia nu vom lua Transilvania. In ce privește însă pe autorul apelului dela 15 Noembrie, îl sfătuesc să mulțumească lui Dumnezeu că s’a ales din această afacere cu o nouă atribuție în funcțiunea ce ocupă, căcî dacă nu era director la regie d. Oskar Kiriacescu, a cărui gentilețe și largă vedere e foarte cunoscută, risca să rămîe fără nici un fel de atribuție, pe vreme de iarnă, așa pe sfântă dreptate, căci în definitiv recunosc că:, intențiunile d-lui G. Vioreanu erau din cele mai lăudabile și ar fi fost un pas înainte făcut spre binele funcționarilor publici a căror soartă nu o invidiază astăzi nici cel mai de pe urmă misit neamț, care mișcă vagoanele ungurești pe liniile românești ca la el acasă, încasând sute de mii de lei, pe cind bietul funcționar public pregetă să-și cumpere un palton și umblă pe gerul acesta năpraznic în pardesiu, de teamă să nu râm le acasă nevasta și copiii făiră hrană și fără lemne. rA bon entendeur salut!“ G. LUCIAN-BOLTU5 Șef de serviciü la minist, de finanțe 19 Noembrie. 1915.