Dimineaţa, noiembrie 1915 (Anul 12, nr. 4111-4200)

1915-11-25 / nr. 4125

ANUL XI­.— 4KS O mare conferință anglo franceză la Calais LYON, 23 Noembrie. — O im­portantă conferință anglo-franceză a avut loc eri la Calais.­­ Englezii erau reprezentați prin Asquith, prim ministru, Balfour, prim lord civil al amirali­tatei, tor­idul Kitchener, ministru de războiu­, sir Archibald Murray, șef de stat major general și Clarke, de la Fo­reign­ Office. * Cîn­ partea francezilor erau: Ricarrd, președinte de consiliu și ministru de externe, însoțit de Margerie, director politic genera­lul Galieni, ministru de războiu, însoțit de generalul Graziani, șef de stat major general, amiralul Lacaze, ministru al marinei, înso­țit de șeful de stat major al ma­rinei, amiralul de Jonquières și ge­neralul Jetire, însoțit de generalul Peré. Miniștrii au sosit, de oparte și de alta, la ora î după amiazi, și au dejunat împreună. Conferința s-a deschis la 2 și ju­mătate după am­iazi și a luat sfîr­­ș­it la ora 6 seara. Ea a deliberat asupra principalelor chestiuni sunt la ordinea zilei. * In cursul nopței, miniștrii fran­cezi șî englezi s’au reîntors la Pa­ris și la Londra. * * Surori de cruce din Rusia vizitează spitalele din Austria­ ­ Delegate din Austria au plecat In Rusia — VTFN­A _ împăratu­l Branscz Io­ •* cnTini0 P,une de si«OT* ** e,e VIL­ JMA. — ImparatUl traiUZ IO» răspunde tot pe acria« glas, sef a primit Jo», în palatul din­­ Schönbrunn, în audiență specială, pe cele trei delegate ale „Crucei roșii“ rusești, cari­­ au sosit cu misi­unea de a vizita pe prizonierii ruși din lagărele de prizonieri din Aus­tria și Ungaria. Iată numele acestor delegate:­­ principesa Isinlii și doamnele Ro­manova și Malaminkova. După aceia împăratul a primit în ■ audiență pe delegații „Crucei ro­șii”4 daneze, cari însoțesc în călă­toria lor pe delegatele ruse. Ei sunt: colonelul Milius, căpitanii Philippsen și Voigt, O PAZA DE LUMINA Ocupîndu-se de faptul de mai sus— fapt într’adevăr extra­ordinar — Ro­mânul din Arad publică următoarele sub titlul „Pax" : „Revistele din săptimînele trecute publicai­ fotografia celor trei surori de caritate de la „Crucea roșie“ rusească, trimise pentru a inspecta spitalele noastre de aici și a se in­forma de soarta prizonierilor ruși, îmi amin­tesc foarte exact de fotografiile, ce infătișează sosirea lor la Hamburg, și publicul distins, ce a grăbit intru întimpinarea lor. „De trei-patru zile au plecat și trei surori de caritate de la noi, să cerceteze spitalele din Rusia, și să vadă, ce mai fac prizonierii ieș­iri pripășiți pe malul Volgei și in vastele pus­tietăți de ghiață ale Siberiei. „Le văd cum trec în drumul lor spre îm­părăția de ghiată a palidului far. Pretutindeni vor fi întimpinate cu cea mai caldă prevenire. Ofițeri, in uniforme strălucitoare se vor aștep­ta la gări, alături de surori de caritate din Rusia, și aceste din urmă se vor îmbrățișa, ca pe niște prietene, pe cari nu le-am văzut de mart. Drumul lor va fi un drum­ triumfal ; pre­tutindeni vor intimpina numai fete zîmbitoare „Și, pe ormi, cind se vor înapoia surorile noastre de caritate, se vor intilni — proba­bil — cu cele rusești, la graniță, și vor schim­ba cele mai călduroase vorbe de împrumutată incintare, iată de fata, In care au fost. „In fata acestui tablou, trebue si ne oprim puțin, căci e de o importantă simbolică. „Cele trei surori de caritate, pare argind, In lung și lat, tara inamică, iau înfățișarea unei SLgtsrl­­ot» ilw. diurnul lor, .chto rfîfatt — dragostit și a păcea. „E o revenire la fondul umanitar al sufletu­lui nostru, după atitea zile de ari și măcel în­fricoșat. „Pe urmele lor, zăpada aspră a Nordului sa va topi ; viorele gingașe își vor ridica petalele albastre, răspindind in lume parfumul primă­verii, dătătoare de vieață. „Ușile zăvorite se vor deschide, și cei ce zac pe patul suforinții, vor privi am­inti in urma acestei arătări minunate, ce se aduce aminte de tara lor îndepărtată... „E o rază de lumină într'o beznă de iad : umanitarismul se afirmă — deși cu multă sfială — și în aceste zile de pierzanie. „Haza aceasta de lumină vestește crepus­culul, ce are și vină ; e singura garanție, că nu s’a stins încă , cea din urmă scinteie din templul măreț al omenirii nenorocite: „întuneric și haos slăi­nește pretutindeni, dar o rază tremurătoare , o scinteie sfioasă stăruie cu indirjire, sub mormanul minelor și a­ cenușii. ,Azi nu putem crede încă în puterea de vreațti a acestei seratei solitare. Grandiosul palat al Păcii din Haga e închis, șî na glumeț a afișat la poarta Io» anunțul : „Da Snohi­­riat !“ „Dar va veni și vremea aceea — și poate chiar să fie mai aproape, de cum ne închi­puim. „Detronata zeiț” a Păcii se va reîntoarce iarăș cu alaiu, pe piedestalul ei de marmură, ținind in brațe pe copilul Plutus, zeul belșu­gului. „Ceiace vor ajunge zilele, se vor ști Închi­na, cu adevărat, zeității bine răpitoare, pe al­tarul căreia — în zilele bune — s'a jertfit așa de puțină tămile până acum 1“ ' ■ft AJUTORAREA FAMILIILOR CELOR ASASINAȚI. — PREȚUL CRIMEI IAȘI, 26­ Noembrie.­­y D. colonel Belinsky a trimis solzi ' președintelui comitetului „Familia­ Luptătorilor“ din­ Iași, o adresă mișcătoare în care1 «raid că familiile celor doi soldați da la Dolhasca cari au căzut victime­i datoriei lor, se găsesc în cea mai ma­­­­re mizerie și cere pentru ele un aju­­­tor. I . Comitetul se­ va întruni chiar azi, pentru a fixa și acorda quantumul a­­­jutorului. Suma de bani pentru cari au fost asasinați cei doi soldați, a fost de 150 lei dintre cari 30 lei a luat misitul care a­ propus afacerea, 50 lei sergen­tul și 90 lei ofițerul asasin.—Dan. in jimi crimei (incidentul naval din Dolhasca ) din Galați UN VAPOR GRECESC CON­FISCAT GALAȚI, 23 Noembrie. —­ Am vorbit la timp că un torpilor ali nostru­ a împiedicat călătoria spre Reni a remorcherului „Margareta“ , proprietatea fraților Atanasufi și rechiziționat acum în urmă de sta­tul roman. Acelaș remorcher vroind astăzi să pornească în josul Dunării, avînd pavilionul grec, a fost oprit de că­pitănia portului care a arborat pa­vilionul roman în locu­l celui distrîs, postind pe bord o gardă de patru soldați marinari și un sergent pi­lot .Consulul elin’ fiind pus în cunoș­tință, azistă la ancheta ce se face la căpitănia portului. — I. Y. -------------<m­i­m-----------------I Bare amara un loc de săpun IAȘI, 23 Noembrie. — Ziarul „Glo­ria“ povestește că guvernul a trimes în Anglia o comisitune pentru cum­părarea de diferite substanțe între care și sodă pentru fabricarea săpu­nului. Un membru din comisiune,­ care­­ era tocmai­ însărcinat cu cumpăra­rea­ acestei sode, a cumpărat pentru un milion de tei u­­n loc de carbonat de sodă, sulfat de magneziu (sare­a- Tno.rH). Pentru refugiați sârbi »nrm­ai din urmă iei 1876.60 Gh. N. Popescu, Bolintin lei 3l, C. Ștefănescu, Bacău lei l.­L Total Iei 1880.60 SEASE PAGINI Germania și pacea UN MARE ZIAR GERMAN SE A­­SOCIAZA INTER­PELAREI SOCI­ALIȘTILOR ȘI CERE CANCELA­RULUI SA COMUNICE CONDI­­ȚIUNILE DE PACE BERLIN.— „Berliner Tageblatt“ ocupîndu-se de interpelarea fracți­unei socialiste din Reichstag care întreabă pe cancelar dacă e gata să dea lămuriri asupra condițiuni­­lor sub cari ar fi dispus să intre în tratative de pace, scrie : E de prevăzut că această interpe­lare nu va fi aprobată de toți și că părerile se vor deosebi mult. Din par­tea noastră nu știm de ce n’ar fi a­­dresată Cancelarului o astfel de în­trebare și de ce nu ar răspunde Can­celarul la ea ? Se va obiecta poate că o astfel de discuție ar fi interpre­tată in străinătate ca un semn de ..slăbiciune“. Situația militară a Ger­maniei și a aliaților ei e insă atit de puternică în­cit îi poate fi indiferent ce vor spune ziarele quadrupliste. In Anglia nu se face rezerve și ni­meni nu se preocupă cum va fi tăl­măcit cutare sau cutare cuvint. A­­vem noi motiv să fim mai timizi ca cei din Anglia? O altă chestie e dacă tratative de pace ar avea acum vr’o șansă de suc­ces. Orice dorință de pace se poate sfărîma, și aceasta nu numai în mo­mentul de față, de două piedici: de aversiunea din tabăra dușmană și de pretențiile propriei tabere. Am face poate un pas înainte dacă s'ar putea hotărî Cancelarul să dea oare­cari lămuriri asupra celui de al doilea punct In orice caz, oricit de sceptic am privi demersurile în favoarea pă­­cei In clipa de față, față de situația militară extra­ordinar de bună, ni­­­meni nu poate refuza reprezentanței poporului dreptul de a interpela pe conducătorii responsabili ai politicii imperiului asupra intenției și țintei sale. Solidaritatea Quadruplei — TEXTUL DECLARAȚIUNEI PRIVITOARE LA ÎNCHEIEREA PACEI — RETROGRAD, 22 Noembrile. — „Monitorul Oficial“ publica urmă­toarea declarațiune semnată la 30 Noembrie st. n. la Londra de Ru­sia, Anglia, Italia, Franța și Ja­ponia : , Văzîrd­ hotărârea guvernului ita­lian de a adera la declarațîunea an­­glo-fr­anco-ru­sa din S Septembrie 1914 la care a aderat și guvernul japonez la 19 Octombrie din anul curent, subsemnații, deplin­ autori­zați de guvernele respective, de­clarăm cele ce urmează: Guver­nele Rusiei, Angliei, Italiei, Fran­ței și Japoniei se angajează mutual a nu încheia o pace separată în cursul prezentului războiu­. Cele cinci guverne sus indicate convin ca atunci cînd condițiunile de pace vor fi discutate—nici un alat să nu pana o condițiune fără asentimen­tul prealabil al fiecăruia din ceilalți aliați. Drept care subsemnații am sem­nat prezenta declarațiune cu pune­rea sigiliilor respective“. Urmează iscufiturile contelui Benkendorf, Sir Edward Grey, d-nii Paul Cambon, marchizul Im­periali, d. Inouye. (Westnik) GMCitiitri CAZUL pro­cur­or uita Rang ANCHETA MINISTERULUI DE JUSTIȚIE IAȘI, 23 Noembrie. — Sâmbătă și Duminică d. procuror general Cane din ordinul ministrului de justiție a anchetat cele 5 plângeri împotriva d-lui procuror Rang și aduse direct la cunoștința d-lui ministru al jus­tiției. CURTEA DE CASAȚIE A DECIS STRĂMUTAREA PROCESULUI IN­TENTAT SOȚILOR ZOLNER Erl a­ venit înaintea­ înaltei Curți­i de Casație secția II cererea de stră­mutare a procesului corecțional pen­dinte in apel la tribunalul Iași, în care sunt inculpați Maria Zolner și soțul ei, în urma­ celebrului scandal provocat de procurorul Rang. — fapt despre care ne-am ocupat la timp în ziarul nostru, înalta Curte a admis cererea făcu­tă de soții Zolner și a și trimis afa­cerea spre judecare tribunalului de Covurlui. Soții Zolner au fost reprezentați de către d-nii avocați Al. A. Bădărău, Lascar Antonini și Petre Sadoveanu. Procurorul Rang, care a­ crezut că, prin prezența lui va putea „intimida"­ înalta Curte de casație, după cum intimidează pe sergenții de stradă din Iași, s'a prezentat pentru a-și susține respingerea, cererea de stră­­mutare, înalta Curte, însă, după ce a avut o expunere largă a faptelor scanda­loase în cari s'a petrecut acest pro­­­s a admis, după cum­ am mas­ars­cererea de 'strămutări’. .! CRIMA DIN COMUNA MILITARI O fioroasă crimă s'a săvârșit noap­tea, trecută, pe șoseaua Militari-Bo­­lintin, locuitorul lancu I­ie Alexandru a fost u­cis de­ către consătenii săi Voi­cu Gh. Ivan, Costică Redo­. Dum. Stoicescu și de sergentul Tudor Ivan din reg. 10 artilerie. Ucigașii au dispărut apoi. Jandarmii sunt in urmărirea lor. Parchetul de Ilfov fiind înștiințat, a însărcinat cu facerea cercetărilor pe d. judecător C. Negrea de la cabi­netul 1, care a plecat l­a fața Jocului. CRIMA MISTERIOASA Din comuna Brezoaia (Ilfov), s'a a­­vizat­­ parchetul că pe teritoriul ei a fost găsit împușcat soldatul Anica Ion. Victima tră­ește încă, dar starea îi e atât de gravă că nu a putut da deslușiri asupra împrejurărilor cri­mei. S-a dispus facerea d­e cercetări grabnice spre a descoperi autorul. DIVERSE Curtea de casație s. I, a resping­eri recursul făcut de Gh. Toteanu, factor rural din com­. Stroești (Ar­geș), condamnat la o lună închisoa­re, pentru că falsificase semnătura destinatarilor pe mai multe man­date poștale și își însușise banii. Tren accelerat Berlin - Constantlnopol BERLIN.­—„Frankfurter Zeitung" află că la 2 Decembrie st. n. s-a ți­nut la Timișoara o conferință a de­legaților căilor ferate germane, austro-ungare, bulgare și turcești pentru a se consfătui asupra intro­­ducerei legăturei directe Berlin- Constantinopol, cu trenul accelerat. Congresul agricultorilor Biuroui adunării generale i IhwaMcă- Itt sala „Liedertafte”, măritor proprietari agricoli, titrată fiberouri Z5 Noembbrie 1915 TRIBUNA LIBERA Funcționarii pistotlei­ ­#«•— (Răspuns unui apel) In numărul de la 15 Noembrie al ziarului „Dimineața“ a apărut un apel către funcționarii publici, sem­nat de un domn George Vioreanu, șef de birou la regia monopolurilor statului! Prin acel apel, numitul domn invi­tă pe funcționarii statului a-și trimi­te adeziunile lor, în scopul de a se solidariza în vederea ușurărea traiu­lui atît de greu suportat de această singură clasă socială din țara noa­stră, nedreptățită și necăjită și fără speranță de înremptere. Cu mare surprindere, văd însă, în „Dimineață”" dela 18 Noembrie un nou apel, semnat de acelaș domn prin care spune că, primind alte a­­tribuțiuni în funcțiunea ce ocupă, nu mai poate ocupa de chestiunea despre care tratează apelul dela 15 Noembrie. Nu pot de­cît, să felicitez pe d. G. Vioreanu, șef de birou la R. M. S., pentru tăria de caracter de care a dat dovadă în această împrejurare și-mi permit a-i spune­ că, foarte bine a făcut cum a făcut, bătând în retrage­re și să fie bine încredințat d. G. Vio­reanu că nici un funcționar public nu a luat în serios apelul d-sale, de­oarece nu d-sa este persoana indicată a aborda asemenea delicată chestiu­ne socială, rămasă nerezolvată încă în țara noastră, unde se știe că func­ționarii statului nu sunt propriu zis cetățeni independenți, ci niște sala­riați, la discreția guvernelor. Dovadă despre aceasta este însăși purtarea d-lui G. Vioreanu, care la cea dintîî bătaie din picior a șefului silei, s'a grăbit să declare că încetea­ză cu acțiunea despre care tratează apelul dela 15 Noembrie, nemai dis­punând de timp etc. Eminentul meu coleg dela­ finanțe a uitat se vede cînd și-a propus să abordeze asemenea chestiune că ța­ra românească n’a ajuns încă la acel grad de civilizație care să permită funcționarilor statului de a se mani­festa într’un fel sau altul pentru re­vendicarea drepturilor lor cele mai legitime. Nu mai puțin d-sa ignorează legea din 1907 prin care se interzice func­ționarilor publici de a sindicaliza. Ce a fost a­ceastă legiferare draco­­niană, de cu­ teama guvernelor de a nu se pomeni într’o bună dimineață în spinare, cu un sindicat al func­ționarilor publici, cum este de pildă, acel al funcționarilor statului fran­cez sindicat pe care nici grozavul Clemenceau nu l’a putut desființa cu toată greutatea sa politică și mai cu seamă, fiind și șeful guvernului de atunci.­­Ceea ce a-șî putea recomanda cu succes d-lui șef de birou G. Viorea­­nu dela R. M. S. ar fi: să citească cartea de curînd apărută a d-lui Nic. Climescu, șef de serviciu la mi­nisterul cultelor intitulată: „Func­ționarii publici, cine au fost, cine sunt și cine ar trebui să fie“. (D. Cli­mescu nu mi-a dat nimic pentru re­clamă) și după­­ ce o va citi, cu mare luare aminte, în urmă să adreseze un nou apel prin care să roage pe aceeași funcționari să-și cumpere fiecare cite un exemplar din acea carte și s’o citească cu sfințenie și apoi, ce o mai fi... vom vedea mai tírziu. Cîteva spicuiri din cartea d-lui Cli­mescu ne vor edificai pe deplin des­pre cea ce sînt astăzi funcționarii statului în țara românească; astfel, la "i­afia­ch­im: Printre functionari, foarte numero­­­sunt a­­ceia cari se desinteresează de chestiuni pur profesionale, un exemplu convincător, rh vor da următoarele rânduri : După Inapoerea mea din Paris, unde fuse­sem trimis de ministerul de instrucție pentru studierea organizărei administrative du Fran­ța, atit dorința de a introduce în ac­ta noas­tră părți cari mi s’au părut bune din orga­nizația de acolo, cit «i datoria de a răspunde scopului pentru care am fost trimis, m­’ați determinat să alcătuesc un raport pe cbce după ce l’am prezentat ministrului, l’am tipă­rit în exemplare suficiente «i -am împărțit colegilor însoțit de este o scrisoare prin care-i rugam si-i studieze ș i să facă propunerile ce le vor crede de cuviință adăugind ș i modifi­­cind părerile inutile sau nepotrivite din ra­portul meu. Termenul fixat pentru a răspunde a fost de o lună. In acest timp din polejii nu mi-au răspuns de­cit 6. Inchipuindu-mi că poate grija de a nu ?! pe plăcui! superiorilor (cazul d-­al,­­J. Vioreanu) ii oprește a se grăbi cu răspunsurile, am obținut și le-am comunicat a rugăminte din partea sec­re­tar­ului general, prelungind termenul de răspuns Încă cu o lună. Aceasta rugăm­inte din pertea celui mai înalt funcționar al ministerului «i sef al lor, a făcut ca în luna a doua, să mai primesc 10 răspunsuri,­ iar după trei luni, termenul de primire tuâ găseam cu 21 răspunsuri stoarse ta» ad­ta «rentate. Trirtrac­a» adaog că, plumării celor cari n’au răspuns nu e format numai din acri cari n­'au­ fost in stare să răspundă. Se vede din aceasta că, atunci cind au rara posibili­tate de a se manifesta, a-și spume păsurile, a contribui la progresul administrației din care fac parte, nu ne grăbesc a o face, ba poate chiar se pare rou că-î pui la o asemenea con­tribuție care cere oarecare pricepere și oare­care muncă...."” La pagina 48: „Directorii personalului m­arelor ad­ții care prin , meseria lor devin psihologi nu ignorea­ză nici uina din slăbiciunile funcționarilor. El caută să profite — de aceste slăbiciuni — așa, că, fiecare înaintare în personal e precedată de negocieri, promisiuni și negocieri secrete... Ei țin seama de simpatii, de gelozii, in mă­sura in care ele sunt susceptibile de­ a neutra­liza protestările periculoase.... Acesta este răul politicei interioare care bîntue alături de cel al politicei propriu zise. Dar conace este mai grav că, statul major al funcționarilor mi aduce in­ exercițiul pre­rogativelor sale demnitatea, inalta copștiin­­ță necesară pentru a apăra interesele perso­nalului așezat sub ordinile sale și a mențină în acest personal disciplina și o perfectă conștiință personală”. La pagina 75, Autorul se întreabă ce este un func­ționar ? la care tot a­șa răspunde a­­cestei chestiuni, descriind un portret al acestei specii: „Vedeți colo un individ care se în­dreaptă fără grabă dar cu exactitate c­ăre un punct­ determinant al orașu­lui ? îmbrăcămintea sa e cuviincioa­să, dar sărăcăcioasă. Spatele jache­tei e lustruit, iar pulpanele tocite. Pntalonul prea scurt, arată formal genunchilor, înapoia ochelarilor a­­­tîrnați de ureche printr’un lănțișor d­e argint, ochii posomoriți, sînt fixi. Aceștia sunt ochii unui om pe care spectacolul străzii nui interesea­zâ, căci el o cunoaște prea bine, de­oare­ce o parcurge de ani în șir zilnic de cîte patru ori. El o cunoaște așa de bine că, fără a se împiedica, fără a se lovi de­ vr’un obstacol și fără a da în vr'un lac, poate citi în mers gazeta zilnică Incidentele străzii, cri­nii striviți, certurile bețivilor nu’l opresc de loc. El știe, el le-a văzut acestea de o­ sută de ori; pe urmă el nu se grăbește, dar nici nu vrea să întîrzieze.... Acest om, acest sărman omn, este un funcționar, nici bun, nici rau, cinstit și cuviincios. Nici­­ o preocu­pare metafizică nu’l frămintă și da­că uneori sprî­ncenile îi sînt puțin încruntate, dacă oarecare însufleți­re din întîmplare­ se observă pe fața sa,­este că se gîndește poate la vr’o indem­nizare făgăduită și care pen­tru moment va mai potoli pretențiile creditorilor". T.a T.a.*»nra 81. D. O. Disescu eminentul nostru juriseonn­stic definește astfel p avintuil de funționar public : Funcționar public e acela care deține «a# fără a deține, o perie din suveranitate, am­­tribue la mersul lucrului public, fiind retri­buit și prostind și jurămint. Dacă părăsesc terenul dreptului public și mă pan din punctul de vedere pur social voi zice : Funcționarul este un cetățean care *ă­­vîrșește un lucru permanent mărginit ca timp și ca salar și care se folosește de pensie“. * Și așa mai departe, d. Climescu face o expunere documentată a sta­tei materiale, morale ș­i sufletești a funcționarului public, tristă expune­re în cea mai mare parte, dar foarte adevărată, din nenorocire. Am convingerea, că așa stînd lu­crurile­ nici cu ăștia nu vom lua Transilvania. In ce privește însă pe autorul ape­lului dela 15 Noembrie, îl sfătuesc să mulțumească lui Dumnezeu­ că s’a ales din această afacere cu o nouă­ atribuție în funcțiunea ce ocupă, căcî dacă nu era director la regie d. Os­kar Kiriacescu, a cărui gentilețe și largă vedere e foarte cunoscută, ris­ca să rămîe f­ără nici un fel de atri­buție, pe vreme de iarnă, așa pe sfân­­tă dreptate, căci în definitiv recu­nosc că:, intențiunile d-lui G. Viorea­nu erau din cele mai lăudabile și ar fi fost un pas înainte făcut spre bi­nele funcționarilor publici a căror soartă nu o invidiază astăzi nici cel mai de pe urmă misit neamț, care mișcă vagoanele ungurești pe liniile românești ca la el acasă, încasând su­te de mii de lei, pe cind bietul func­ționar public pregetă să-și cumpere un palton și umblă pe gerul acesta năpraznic în pardesiu, de teamă să nu râm le acasă nevasta și copiii făi­ră hrană și fără lemne.­ ­rA bon entendeur salut!“ G. LUCIAN-BOLTU5 Șef de serviciü la minist, de finanțe 19 Noembrie. 1915.

Next