Dimineaţa, august 1916 (Anul 13, nr. 4460-4489)

1916-08-05 / nr. 4464

AwJi Xra—No 4464 C Parcul rosnmului — Creșterea economiei — de AL. OURCU La noi știința agricolă e încă în stare rudimentară. In ce privește contabilitatea agricolă Sistematică, ea nu e introdusă în absolut nici o ’­ exploatare agricolă din țară. Tot ce facem noi agricultorii o facem în mod empiric și pe dibui­te. Așa procedăm și cu creșterea animalelor domestice, fără să știm să calculăm modul cel mai rațio­nal economicește al alimentării, foarte adesea fără să știm măcar ce iși cu­ mănîncă fiecare vită. Cu­ despre stabilirea rațiilor celor mai convenabile în fiecare localitate și în fiecare împrejurare, a cîntărirei animalelor și a nutrețului spre statornici ci­ cîștigă zilnic un ani­mal cu cutare hrană și cu­ cu cu­tare alta și care din ele e mai prac­tică, a estimațiiunii bălegarului ca o valoare agricolă, toate astea sunt lucruri necunoscute la noi. La noi clăile, magaziile și pătu­­lele sunt în general la discreția ar­gaților, noi stăm la club și la urmă zicem: — Uite, dacă vindeam toate a­­ceste produse agricole, în loc de a 'se da la vite, eram plaf cîștigat. Asta și explică de ce un mare a­­gricultor și mare crescător ca d. 'Cazacu stabilește într’un memoriu că pentru a produce un porc care la vîrsta de un an­i să cîntărească 70 klgr., trebue să’î dai zilnic 2 klgr, de porumb și orz, din ziua nașterii —I— aȘa de­­ pină la tăierea iurtei.1 46 Dar, pentru D-zeu, nu așa se cresc porcii și, mai ales în țara noastră, cu felul nostru de agricul­­­­tură, nu așa urmează să-i creștem. Dintre toate animalele domestice porcul și vața sunt cele mai omni­vore, porcul mănîncă de toate și în creșterea lui sunt două perioade distincte: perioada de creștere pro­priu zisă și perioada de îngrășare In prima perioadă porcul trebuie hrănit mai mult la pășune și numai în perioada îngrășatului, mult mai scurtă, îl hrănim intensiv. Alta e creșterea și ingrășarea u­nui porc sau doi de Crăciun pentru uzul domestic, pentru Vasilcă, cum fac țăranii noștri — din nefericire nu toți — și mahalagii de la orașe, și alta e creșterea pe o scară mai mare. Porcul „pentru uzul domestic se crește foarte ușor, fără multă chel­tuială, mai ales în prima perioadă. De cu primăvara­­ pînă toamna por­cul e ținut cu tot felul de buruieni,­­ așa de abundente la noi pe toate «­ cărările, dar mai ales prin plante­le prăsitoare, și cu deșeurile dome­stice de tot felul. Apoi, priponit ici și colo, el paște, rimă ,sau doarme în timpul cînd nu’l hrănești din mi­nă. In pămînt el găsește­­ rădăcini de plante și tot felul de insecte, ba chiar și mici animale, ca șoareci, soboli, etc. Principalele buruieni cu cari e hrănit din mină sînt: su­ ■r­salul, loboda, știrul, troscotul, mo­horul, volbura, pălămida tînără, urzica moartă, căprița, pirul și o sumă de alte ierburi și buruieni. Femeile și copiii țăranilor doar se pleacă la marginea unui lan de po­rumb sau de altă plantă prăsitoa­re, fără a mai vorbi de ogradă, și își umple poala într’o clipă cu ast­fel de buruieni. Dar nici a­­ zecea mica parte din buruienile ce cresc numai în porumburile deja prășite nu sînt smulse în acest scop. Dacă copiii cari păzesc vitele în cîmip ar consacra acestei îndeletniciri ceva mai mult din timpul în care șed sau se joacă, părinții lor ar mai pu­tea crește cîtîva porci. În tot cazul, cu mămăliga pe ca­re o mănîncă mulțimea de dini ai țăranului, el iar putea îngrășa porci. Se vede însă că țăranul con­sideră din ele nu numai ca un ani­mal de pază, ci și ca un important factor al salubrității, căci dinele înlocuiește la sate societatea baro­­metrică. Și-mi închipui că fiecare ță­ran evaluează numărul de cîini ne­­­­cesari gospodăriei sale după o mi­­­­nuțioasă verificare a ogradei sale. Toamna tîrziu și la începutul iernei, țăranul dă porcului dovleci­ cultivați , în porumb — niciodată singuri — și începe ar hrăni mai intensiv și cu grăunțe. Negreșit că ar fi și mai bine da­că țăranul ar cultiva pentru porcii săi și­­ ceva rădăcini, precum car­tofi, napi porcești, sfecle, morcovi, varză uriașă de nutreț, etc. In Transilvania un sas îngrășa pe vremea mea între 7 și 12 porci. Toți porcii din sat erau ziua la pă­șune pe cîmp sau în pădure, păzit­­e de porcarul satului, iar seara ple­cau spre casă la oră fixă, știind că îi așteaptă masa. Toți guitau dina­intea porții închise, căci săsoaica nu le deschidea pînă cînd, averti­zată de sosirea lor prin gălăgia pe care o făceau, nu le turna în troa­că bucatele calde, adică lături în cari pe lingă cartofi fierți, tărîțe, etc., intrau tot felul de deșeuri do­mestice. Dar partea cea mai interesantă e următoarea. La epoca cînd ghin­da și firul (sămînța fagului) au a­­juns la maturitate și încep să cadă din copaci, presărînd solul, satele erau colindate de anumiți­­ antre­prenori de îngrășat porcii la pădu­re. Ei închiriau pășuna­tul din ast­fel de păduri și ,în schimbul unei modeste redevente de cap de porc, după vîrstă, adunau porcii de prin sate, îi însemnau și îi țineau pe ghindă și pe fir pînă la căderea ză­pezii, cînd îi readuceau proprieta­rilor lor. La întoarcerea din vile­giatură, fiecare porc se­ oprea la poarta stăpînul său, așa că re­partiția se făcea fără greutate. Porcul ținut la ghindă și la jir se întoarce la începutul iernei deja gras și, spre al îngrășa și mai in­tensiv cu grăunte și în special cu porumb — deosebit de lături și de­șeuri casnice — perioada hranei intensive rămîne relativ destul de scurtă. ✓ Iată ce s’ar putea face și la noi, căci păduri de stejar și de fag a­­vem deja Dumnezeu, ba fagul pu­trezește în unele păduri seculare neîntrebuințat. De altmintrelea nu e vorba decit de semințele căzute pe jos. Stricăciunile pe cari se fac porcii prin uimare, sînt mult­­ com­pensate prin st­îrpirea mulți­mei de insecte­­ și de plante vătămătoare arborilor, i­ar solul lucrat de rîtul porcului e­­ mai­­ apt a produce p­uie­­ții esențelor folositoare. . In rezumat porcii se pot crește sau numai la casa­­ omului cu hrană din mână, sau în prima perioadă la pășune pe cîmpie, prin păduri și prin bălti, rezervîndu-se stabulați­­unea cu hrana intensivă pentru în­grășat pentru a doua perioadă. A­­ceasta va fii mai lungă sau mai scurtă,­­după cum porcul a fost hră­nit mai rău sau mai bine în prima perioadă. Porcii hrăniți numai la casa o­­mului devin mai mari și se îngrașă mai repede, însă sînt mai plăpînzi și mai expuși la­­ bo­ale, pe cînd­­ cei crescuți în libertate, mai înalți pe picioare, deși se îngrașă mai încet, sînt mai­­ rustici, mai viguroși și m­ai rezistenți. Creșterea și­­ îngră­­șa­rea în mic se poate face ușor la casa romi­nu­lui, după cum am ară­tat mai sus, și în cazul acesta se pot crește rase de porci mari, mai puțin rustice. Englezii cresc porci cari ating greutăți excepționale de 5 și 600 kgf. unul. Țăran, mahala­giu, agricultor mijlociu, va crește și îngrășa atîția porci cît îi va permite cantitatea de hrană ce se poate consacra în mod­­ economic. Unde sînt vaci cu lapte, zerul e un excelent aliment pentru porci, n apropierea orașelor mari și a abricelor, deșeurile de tot felul în­­esnesc creșterea porcilor. La noi în țară n’am văzut nicăeri porci mai mari și mai grași decît ai ți­ganilor și ai­­ unor mahalagii cari îi duc zilnic la Valea Plîngerilor, un­de se descarcă de Primărie cea mai mare ,parte a gunoaielor ora­șului. Despre creșterea porcilor în mas­sa, pe o scară mai mare, voiix vor­bi într’uni viitor, articol. AL. CIURCU 4 ȘERSE PAGINI Ce spune d. Maurice Barus „SUNTEM SIGURI DE A ÎNVINGE FARA AJUTORUL NEUTRILOR“ Confratele nostru d. Mircea R. Șirianu, care a sosit de curîn­d din Franța după ce a fost reținut, în mod arbitrar, timp de patru luni de zile în închisorile din Austro Ungaria, continuă a ne pune la dis­poziție cîteva din numeroasele scri­sori primite de d-sa de la bărbații politici francezi cu ocazia publică­­rei, la Paris, a lucrărei d-sale is­torice și di­plomatice despre „Ches­tiunea Transilvaniei și a unităței politice romînești". D. Șirianu ne transmite­­ de data aceasta semnifi­cativa scrisoare a d-lui Maurice Barrès, deputat în Camera france­ză, membru al Academiei franceze, membru ilustru al Dreptei franceze și principalul colaborator al mare­lui cotidian L'Echo de Paris. Dăm mai jos scrisoarea eminentului a­cademician și om politic francez 100, boulevard Maillot, Neuilly-sur-Seine,­ ­ 20 Martie, 1916. Scumpe domnule. Vă mulțumesc foarte viu pentru că mi-ați oferit un exemplar din lucrarea d-voastră „La Question de Transylvanie". Am parcurs cu cel mai viu interes și cu o profundă simpatie această carte care stabi­lește așa de puternic motivele ce le are Romînia, de a se alătura Franței în această luptă europeană. Deși sî întem siguri de a avea vic­­tor­ia fără a fi ajutat­ de neutri, primim, totuși în­totdeauna cu gra­­d,imumna dovezile de amiciții, ale no­­bililor țări latine. Vă string mina cordial. Maurice Barrès P. .S. — Vă rog să scuzați necesi­tatea în care sînt de a dicta scri­so­­­rile mele. Vă cer în această privință, toată indulgența d-voastră. » Din aceste rînduri ale distinsului bărbat politic francez reese clar încrederea ce o au francezii în vic­toria lor finală. La 20 Martie, epo­că din care datează scrisoarea d-lui Maurice Barrès, francezii erau de­ja „siguri­­ de a avea victoria fără ajutorul neutrilor“, deși atunci vio­lentele atacuri ale Germaniilor la Verdun erau în toiul lor și ofensiva fulgerătoare a lui Brussiloff nu se pronunțase încă. Liniștea morală a francezilor, siguranța lor de a smulge Puterilor Centrale victoria, sînt într’adevăr admirabile. Tulburări politice la Hiena VIENA.—„Pester Lloyd“ publică următoarea telegramă din Lugano . Ziarul „Nouvellist“ anunță din A­­tena că la teatrul Panellion s’a ți­nut o mare întrunire antivenizelistă, la care Venizelos a fost insultat de oratori. In timpul scenelor furtunoase au fost răniți două civili și un ofițer superior de cavalerie. Șapte per­soane au fost arestate. Dala Comlslnnea de Import In ultima ședință plenară, Comi­­siune­a pentru import, a luat urmă­toarele­­ deciziuni de principiu: — N­u se mai acordă autoriza­tului de export pentru păr de bou. — Nu s’a acordat și nu se va acorda sub nici un motiv, autoriz­­­ați­une de export pentru mei. — Parafina fiind prohibită la ex­port, nu va fi acordată de­cît în schimbul compensațiunii de steari­­nă. Comisiunea a acordat firmei L. Wolff din Suedia, dreptul de a ex­porta 180 vagoane benzină contra compensațiunii de 60 vagoane ca­fea de Brazilia. Pentru victimele catastrofei de la Pulberăria Dudești, Comisiunea a subscris s­u­ma de 5000 lei. H. * # - —...——• -----------­ austro-germanii din Craiova pleacă... CRAIOVA, 3 August. — La con­sulatele austro-ungar și german din localitate a fost astăzi o mare aglo­merație de supuși ai acestor state cari și-au­ vizat actele pentru ple­care în țările respective. Această tendință de plecare, se observă de altfel în localitate de cîteva zile. La consulatul austro-ungar s’a făcut ori aranjarea hîrtiilor din ar­hiva­­ consulatului. O parte din ace­ste hîrtii au fost arse, iar cele de valoare mai însemnată, împache­tate. — C. Frauda de milioane — MERSUL INSTRUCȚIUNII — Cercetările în afacerea fraude­lor de milioane au fost reluate erc. D. judecător de instrucție Paul Iliescu, împreună cu șefii parche­telor, s’au transportat la Poșta Centrală, unde, sprijiniți­­ pe scrip­tele respective, au luat lungi inte­rogatorii inspectorilor Arsenescu și Ștefănesc­u, astăzi suspendați. Acești inspectori aveau obliga­țiunea de a controla efectuarea plăților în străinătate și cum ei nu și-au îndeplinit această sarcină în­lesnind astfel lui Victor Filotti re- realizarea enormei fraude, d. Paul Iliescu a căutat prin interogato­riile luate să stabilească dacă d-nii Arsenes­cu și Ștefănescu au proce­dat astfel din pură neglijență sau din complicitate. Cercetările vor continua. In ce privește dispariția marelui vinovat, pînă ac­u­m nu s’a putut afla nimic. Școala de ofițeri din Iași De la 1 iulie e., a început să func­ționeze în orașul Iași școala pregă­titoare de ofițeri de rezervă, care a fost instalată la reg. 13 infanterie „Ștefan cel Mare“. Școala cuprinde un număr de 90 elevi, care-și fac stagiul de două luni spre a fi avansați la gradul de plutonier. In urmă, după ce vor fi concentrate din nou pe timp de o lună, toți elevii vor fi avansați la gradul de sublocotenenți în rezervă. Actualmente școala este condusă de d-nil maior Nițescu, căpitan A­dam, locotenenții :• Dobrovici, Mun­­teanu și Constantinescu și subloco­tenentul Nițescu. Elevii titrați ai a­cestei școli, au fost supuși unui tra­tament special, dîndu-li-se o serioa­să educațiune militară, spre a fi ast­fel cît mai bine pregătiți pentru ziu­a cînd vor fi chemați la ora da­toriei. Conducerea școalei este pusă sub supravegherea d-lui colonel Broșteanu, comandantul regimentu­lui 53 infanteriei. Elevii acestei școli aparțin tuturor contingentelor cari formează cadre­le active și de rezervă, ei fiind al­cătuiți din dispensari auxiliari și re­vizuiți. In prima perioadă de instrucție școala a realizat însemnate progre­se cea ce se resfrînge asupra corpu­lui profesoral al școalei. Sesiunea școlară se va termina la 1 Septembrie cu cînd toți elevii vor fi repartizați la diferite­ serv­i­cii ale corpului IV de armată. Avocat C. M. Atrocități­le austriace in Albania ROMA, 2 August.­­ Ziarul „La voce di Valona" care apare la Va­lona în limba italiană și albaneză, scrie : Comandamentul austriac a pus să se împuște la Fieri trei tineri patrioți albanezi: Coimber Efendi Premeti, Beget Efendi Kakkande­­len și Albas bey Elbassan. Acesta, din urmă primise instrucția mili­tară din Italia și făcuse serviciu in regimente italiene. — (A. T. I.) CITI BANI AU TRIMIS SOLDA­ȚII DE PE FRONT VIENA.­­ Ziarul „Die Zeit“ află că de la izbucnirea războiului, solda­ții austro-ungari de pe diferitele cîm­­puri de război­, au trimis familiilor lor din banii lor economisiți, peste­­ patru sute milioane coroane. Vineri o August -JIB Infanteristul român — La granița României - Un colaborator al ziarului „Ber­liner Tageblatt“ publică un articol asupra Romîniei, din care extra­gem următoarele: „Iată-ne sus. O clădire cu un e­­taj la s­tînga șoselei, e postul de graniță. In fața noastră șoseaua e închisă printr’o barieră de lemn, de partea cealaltă este o gheretă din care s’a coborît o sentinelă ro­­mînească cînd ne-am apropiat de barieră și de teritoriul romînesc, însoțitorul meu a luat-o­­ pe o că­rare care duce chiar la grilajul de graniță. Eu l-am urmat. Prin ceata deasă ce domnește nu avem parte de nici o perspec­tivă. Abia după ce am urcat o bu­cată de vreme, văzurăm înaintea noastră o pădure învăluită în cea­tă, ale cărei trunchiuri par i­eși din păturile cenușii de ceată. Sus în pă­dure, grilajul graniței face un “ocol la stînga în unghiul cărei, la o dis­tanță de trei pași de­­ noi, stă de pază un infanterist român. El stă nemișcat în pădurea fermecată, cu privire fixă asupra noastră. însoțitorul meu pare că nici nu observă prezența lui, se așează bi­ne pe grilaj și începe a convorbi cu mine atît de fără grijă ca și cînd nici n’ar sta lîngă noi un infante­rist român înarmat pînă în dinți. Era vădit că atitudinea noastră e­­nerva pe soldatul roman. El schim­bă arma de pe un umăr pe celalt, schimbă poziția piciorului drept și sfîrși prin a începe a se plimba pe lîngă noi și a se întoarce pe acelaș drum la locul sau. Putem astfel să-l observăm pe deantregul. Pușca lui e­­ de construcția cea mai nouă. Cartușiera și baioneta se observa sub mantaua de culoare închisă, prin­să doar pe umeri. Capela e din sto­fă moale cam asemănătoare cu cea a sîrbilor. Restul echipamentului, este avutul sau personal. E încălțat cu strămoșeștele „o* pihei“, adică un soia de sandale medievale de piele groasă, cu vîr­­furi ascuțite, ițarî țărănești de lînă­ albă, strimți și probabil că și că­mașa era tot a lui. Fața lui e gal­­­benă, obosită și slabă. Se pare că ar fi adevărat că n’au altă hrană de­cît mămăliga și că serviciul e greu. Ori­cum ar fi, in­fanteristul în chestie nu părea bine­voitor față de noi, n’a manifestat nici cel mai mic indiciu de a se a­­propia de noi,­­ci părea mai mult dispus să ne depărteze de el, pri­­vindu-ne foarte ostil cu ochii lui sclipitori. Altfel nu s’a schimbat între noi și el nici un semn și nici o vorbă. Santinelele române stau înșirate în linia cu cotituri, la distanțe de cîte o sută metri, dealungul între­­gei granițe, afară de granița rusă și cea din­spre Bucovina, despre care se poate spune că stă chiar deschisă. De la Asociațiunea Generală a comercianților și exportatorilor de cereale din Romînia Alegerea biroului Asociațiunei.— Votarea unui credit de 5000 lei subvention @ pentru înființarea școlilor de comerț din București și Brăila — Noul consiliu de administrație al Asociațiunei comercianților și expor­tatorilor de cereale din Romînia, a­­les în adunarea generală dela 20 Iu­lie a. c. s’a întrunit pe ziua de 2 August, pentru a proceda la alege­rea biroului Asociațiunei. Ședința s’a deschis la orele 4 p. m. sub președenția d-lui A. Manissalian, D. Manissalian, a salutat intrarea în consiliu a d-lor St. Borcescu, ma­re comerciant din Caracal și V. T Otoveanu, deputat, mare comerciant din Craiova, exprimîndu-șî în ace­laș timp convingerea că, atît mem­brii consiliului de administrație al căror mandat a fost reînoit, cît și nouiî membri aleși în cons. de o admi­nistrație, vor depune toată bunavo­ință și energia lor pentru prosperi­tatea comerțului de cereale și des­­voltarea asociațiunei. Vrînd spor la muncă noului con­siliu, a cerut intrarea în ordinea de zi, pentru alegerea biroului Asocia­ției. După­­ cuvîntările d-lor St. Borce­scu, Petrache Gheorghiu, C. Cerkez și N. Filotte, cari au adus elogii d-lui Manissalian, relevînd meritele acestuia în apărarea intereselor co­merțului și desvoltarea. Asociațiu­nea, consiliul a aclamat în unanimi­tate ca președinte al acestei insti­­tuțiuni pe d. A. Menissalian. In aceiași unanimitate consiliul a reînoit mandatele d-lor P. Gheor­ghiu și C. Ch­ristodulo ca vice-pre­­ședinte, S. Ellman­­ ca secretar ge­neral și a desemnat în calitate de casier general pe d. St. Borcescu, noul ales în consiliul de administra­ție.­­Consiliul astfel constituit s'a com­pus din d-nil: A. Manissalian pre­ședinte; P. Gheorghiu și C. Chris­­tof Julo vice-președinți; S. Ellman, secretar general; St. Borcescu, ca­sier; V. T. Oroveanu, N. Filotte, Gr. Cicei și C. Cerkez, membri. S-a pr­ocedat apoi la desemnarea unui comitet auxiliar, care va con­lucra zilnic cu comitetul permanent prin rotație și care va avea vot con­sultativ. Au fost desemnați ca membri în acest comitet auxiliar d-niî: 1) Ioan C Sasu, deputat Brăila, din firma Cauce & Sassu; 2) Lobel Brăila; 3) Gh. Radovici, directorul băncei de­------------ ------------* --------* O­" WlClabil serale romînă Brăila; 4) Posman- lulm Brusilofe­tier, directorul Băncei Marmoroseb Blank & Co., Brăila; 5) S. Sabetay, T.­Severin; 6) S. Focșeneanu, Gar­lați; 7) Aristide f Poulopoulo, Giur­giu; 8) Emil Karpeles, procuratorul Casei Neufeld , Co. Brăila; 9) D­al­­mann, Slatina; 10) A. Lombardo, Caracal; 11) Albert Lewy, Corabia; 12) C. Cottis, Brăila; 13) Lucasievici Traian, Buzau; 14) G. Karopulo, Constanța. In vederea înființărei unui cons­tencios al Asociației, au fost numiți d-nii avocați R. Cerkez din Bucu­rești și Ioan Florian, fost prim-pro­­curor la Pitești, actual secretar al d-lui Toma Stelian.­­Se ia în discuțiune elaborarea u­­nui regulament interior al Asociați­­unei care va avea să umple unele lipsuri ale statutului, fixindu-­se de­finitiv și modul de funcți'maxe­ al­­a­­sociației. Pentru elaborarea acestui regu­lament, consiliul deleagă pe d-niî a­­vocați ai contenciosului, ca în urm­ă cu directorul și secretarul Asocia­ției, să înceapă lucrările necesare, obligînd ,pe cel din urmă să dea d-lor avocați toate lămuririle nece­sare. Se ia în discuțiune apelul distri­buit de­­ către Camera de Comerț­ din București, pentru înființarea u­­nei ș­coli elementare de­­ comerț curs seral. Consiliul a aprobat o donațiune în folosul a­ce­stei școli în sumă de lei 2500, pen­t­ru­­ care a votat un credit special. De asemenea­­ ascultînd propune­rea d-lui N. Filotte, pentru a se aju­ta și inițiativa luată de către Ca­mera de comerț, din Brăila pentru crearea școalei superioare de co­merț­, pe l­în­gă ce­a elementară deja înființată, mai aprobă un­­ credit spe­cial de­­ 2500 lei în acest scop. Nemai­fiind alte chestiuni la ordi­nea zilei, ședința­­ s’a ridicat la orele p. m. &£ ump?&9a prizonierilor din Rusia PETROGRAD. 2 August. — Biroul central al prizonierilor de războiu la Petrograd, a socotit peste 1.300.000 de austro-germani prizonieri, captu­rați de trupele rusești înainte de în­ceputul ofensivei actuale a genera-

Next