Dimineaţa, martie 1919 (Anul 16, nr. 4629-4659)

1919-03-01 / nr. 4629

anul 36#s­äea__w@. mm Alt govern î Ne treime alt guvern! Acesta a fost ales de M­­S­ Re­gele, carele a îi crezut că e bine ca la masa verde. România să compa­ră cu acelaș guvern cu care aliații au tratat intrarea noastră în răz­­­­boiu. Era o idee, din acest punct de vedere oarecum motivată. Era în­­­să o idee discutabilă, pe care n’a­ avut cine s’o discute presa nepu­­tând, iar parlament nefiind. Acest guvern își îndeplinește șii își săvârșește acum menirea. In cur rând, granițele României noui vor­i îi fixate. . 1 . Cum ? — Vom vedea. " I ■ In orice caz după această aspra­ S­­ Vă bună sau rea, cum va fi, guver­­n inul va fi schimbat, căci alegerile f­iede mai de seamă, primele alegeri ale României noui, ieșite din sufra­giul universal, nu trebuesc nici­­ pregătite, nici făcute sub un gu­­­vern prezidat și compus din m­er­­jieri pregătitori și făcători de afa­­geri«'‘ i _ VJ,'Ne trebue acum un ‘ guvern' ne­­­bănuit și nebănuu­bil. I Nu guvern militar, ca să nu cadă răspunderile asupri­ capului statu­lui,' carele, fiind prin Constituție ; șeful suprem al armatei, ar fi deci­­ și șeful acelui guvern; deci escîuși generalii! ! Nu guvern de partid, nici combi­­­nat din partide, căci țara consideră­­ că a suferit de ajuns din cauza ve­seliilor partide și năzuește să fie în Viitor altfel guvernată decât a fost in trecut. . Țara vrea guvern de oameni noi, curați, neîntinați în politică și * Nelămuriți c’ar servi altora de pa­­­ravan.­­ Să i se dea un guvern adevărat­­ național, ales din elementele cele mai de seamă ale neamului. Sunt oameni de seamă destui în neamul nostru, cari n’au făcut nici­odată politică. Să se aleagă dintre ei cei mai energici ca săsi desfășu­­re­­ energia în singura direcție ce­­ trebue: nepartinire și libertate, ega­le pentru toți atât în pregătirea luptei, cât și în decurgerea ei. Acel guvern, fiind fără partid, dar tare de stima și aprobarea fu­­riei, n’ar avea decât un interes: acela de a-și împlini în cinste cin­stita lui misiune. , Astfel va bine merita deja Patric­id și regele care nu’l va da. Altfel ar fi rău ! ! S’apropie Martie, luna cea mai primejdioasa în politică. , In Martie s’au întâmplat toate sfăpturnăriile violente. Nu se mai în­ Țir: se știu.­­ In Martie, când se desghieră pă­mântul, când natura se primenește ,și mugurește, e firesc ca și omul , să se desghețe și să-și simtă în când sângele mai viu, mai iute. _ Atunci răsar, năzuinți de mai multă băr­băție.­­■ Să ne ferim de Martie și de sân­geroasele isprăvi ce astă lună a­­­duce. Í Nu fără chibzuială și rost­ă fost r­ea consacrată de cei vechi lui Mar­t­ie, zeul războiului.­­ Să binevoiască M. S. Regele, ca­rlele a adus acest guvern în capul brebilor, să-i dea drumul înainte de a ideie lui Markle­­r Să ne dea un guvern național cu­­tțel mai mult de prin Ardeal, Ba­­­nat, Bucovina și Basarabia, iar cât mai puțin dintre ai noștri, cari, mai toți, suntem măcar stropiți de no­roiul vechilor partide.­­ S’avem în fine un guvern­ abso­lut cinstit, sub care, fără stare de­­ asediu, fără censură, ci absolut 11­­iberi să mergem, în plină încredere, să alegem pe cei mai vrednici d’a lfi Constituanții României­ Unite. C. G- Costa-Fortí * i Expoziția de pictură a artistul­ui Aurelian Un tânăr și talentat elev în ultimul an al școalei noastre de Bele-Arte, muncind fără preget cu râvnă și dra­goste pentru frumos, ne-a adus un grup de 27 bucăți din care majoritatea sunt lucrate cu mult temperament artistic. In opera pictorului Aurelian expusă în salonul directorului ziarelor noastre, peisajele după natură au o notă a­par­te. Coloritul lor, denotă originalitatea unui penel care într’o zi, după ce tâ­nărul pictor își va termina studiile ce-și propune a face în­ străinătate, va în­semna ceva în Artă. . Remarc melancolia tonurilor ce se degajează din unele tablouri. Un nud frumos, drapat într-o stofă roșie e de asemeni nespus de interesant, și arată că artistul cunoaște proporțiile. Bucățile expuse de d. Aurelian Vor atrage de­sigur atențiunea unui ocroti­tor al tinerelor talente în formațiune, mai cu seamă că prețul­ lor e nespus de modest și va servi pentru plecarea pic­torului în străinătate. Ele se pot vedea la ziarul nostru, în salonul directorial, la orele 10-12­ a. m. și 3—5 p. m­. Chestia intervenției In Rusia DISCUȚIUNILE IN PRESA FRAN­­CEZA Citim în :,Le Temps“ din 6 Martie: Starea de anarhie în care se gă­sește Rusia, datorită instig­ațiilor bolșevice, continuă să pasioneze cer­­curile politice din Europa și de a­­iurea. Relativ la pericolul pe care.l pre­zintă eh­icsul ras, d. Lloyd George a declarat zilele trecute : , Lumea este într’o stare de perturbare și îngrijo­rare și nu ași dori să prevestesc ce se va întâmpla peste un an sau del.“ Neliniștea pe care d. Lloyd George o trădează prin aceste cuvinte es­te legitimă, dacă considerăm după cum am spus, starea de lucruri din Rusia. O presă interesată, somează în fie­­care zi guvernul francez, să înceteze lupta contra bolșevicilor și să nu mai susție pe rușii ce luptă contra bolșevicilor, pe această cale ajun­­gându-se la pacificarea Rusiei. S’ar părea pentru unii, că această cerere a îndreptățită, dacă n’ar fi un deobș de cunoscut, că bolșevicii prin acțiunea lor tind a răspândi germe­nul anarhiei în tot occidentul, cre­­ind printre altele și o platformă cert­­urilor militare din Germania, care profitând de extinderea lui în impe­riu, caută combătându-i să reintro­­neze militarismul. De aceea e de absolută și urgentă necesitate, intervenția aliaților in Rusia, de a cărei pacificare, depinde liniștea popoarelor. Photo bși I UN ARTICOL DIN „LE TEMPS” Corespondentul din București al ziarului „Le Temps“ comunică ur­mătoarele : ,.Datorită sforțărilor administra­ției românești, dezordinea descrește în Dobrogea, încetul cu încetul. Sar­cina e destul de grea, dacă ne gân­dim la ravagiile războiului și la a­­mestecul de rase, în acest colț de pământ, cuprins între Dunăre și Mare. Harta etnică a Dobrogei este poa­te cea mai pestriță din lume. In a­­fară de români, care formează ele­mentul dominant, compact mai cu deosebire in lungul Dunării, se gă­sesc acolo grupări de bulgari, turci, tătari, ruși, armeni, greci, risipiți în modul cel mai neregulat. Cea mai mare grupare de bulgari nu se întâl­nește la granița Bulgariei, ci în re­giunea deltei, lângă Babadag. Cât privește pe turci și tătari, ei sunt numeroși mai cu seamă în regiunea Dobrogei cedată României în 1913, a­­dică între Silistra și Varna. Toate aceste populații au văzut trecând în mai multe rânduri, în timpul ultimului războiu, armatele de­ invaziune în drum spre nord. Ele sunt încă sub povara nenorocirilor rezultate ale invaziilor. Bande bulgă­rești străbat țara. Numai o discipli­nă răbdătoare și fermă va parveni să restabilească prosperitatea pe care Dobrogea a cunoscut-o de la 1878, de când a încetat de a fi tur­­cească, pentru a deveni românească. Dar mozaicul etnic al Dobrogei, ar merita să fie mai bine cunoscut de cei ce cred că pot transa la întâm­plare, prin compromisuri, delicatele chestiuni puse de frontierele balcani­­ce. Trebue să avem curajul de a spu­ne , aplicat în mod­ absolut, dreptul popoarelor de a dispune de ele înșile, nu va găsi în aceste regiuni de­cât haosul. Fie că e vorba de Dobrogea, de Bulgaria riverană a Dunării locui­tă de români, sau invers, de valea sârbească a Timocului, exclusiv lo­cuită de români, sau de Banatul Timișoarei unde se găsesc pe pământ curat românesc puternice grupuri sârbe, se va vedea îndată, că în in­teresul chiar al populațiilor, trebu­­ește să se dea prevalare necesităților politice, înaintea celor etnografice. Regula ce trebuește de urmat este de altfel foarte simplă: să se determine care este elementul etnic dominant și să i se subordoneze din punct de vedere politic, grupările de rasă sau naționalitate, împrăștiate de o parte și de alta a­ Dunării. Aplicată la Dobogea, această re­gulă duce la o concluzie, care nu e contestată de nimeni: căci fiecare vede că interesul acestui mozaic de rase, e de a fi sub o „administrație românească comună. Ceea ce interesează Dobrogea, tre­bue să intereseze la fel în ceea ce pri­vește Banatul Temișoarei o înțeleap­tă politică dunăreană. El ar trebui fără îndoială destinat întreg Româ­niei. Cazul contrariu, va trebui de asemenea să ridice, orice pretenție românească asupra văei sârbești a Timocului. In această materie, n’ar trebui să existe două greutăți și­ două măsuri. Dacă bunul simț încetează de a fi la temelia unui punct, se poate paria că nebunia etnografică, va cuprinde în curând întreg Balcanul, de la Du­năre până în Macedonia. 25 ban’ll numărul: Director: CONST. MILLE 1 Cursele de alimentare B-na IM­ARTESCU Alulafi­ne APELUL REGINEI ROMÂNIEI Intr’o convorbire acordată d-lui Roger Valdelle, redactor la „Excel­sior“, Regina României a făcut ur­mătoarele importante declarații: „Ceea ce ași vrea înainte de toa­te, e de a face apel la bunăvoința tuturor, pentru a salva România din mizerie. Germanii au distrus totul și noi nu putem trăi atât timp cât transporturile noastre nu vor fi restabilite. Știu cât pot conta pe Franța —cu toate că acum ea își are de aranjat treburile ei—ca și pe Anglia și America; dar fiecare zi­ adaugă noui suferințe poporului meu. Ajutați-mă. Sunt la noi bogă­ții mari: sare, petrol, lem­ne. Tre­buește organizat acest capital inac­tiv. Atitudinea socialiștilor în chestia atitudinea socialiștilor față de partidele noastre, ziarul Socialismul publică următorul comunicat: Unii oameni politici și unele ziare în­cearcă să răstălmăcească atât vizita to­varășilor ardeleni, Flueraș și Jumsnca, cât și declarațiunea Partidului cu pri­vire la unirea națională. Se interpretea­ză aceste manifestări ale Partidului ca o schimbare a tacticei sale, în senza­ „re­­in­vitărei la mijloacele sedițioase“, „re­venire la căile legale", adaptarea „so­­cialismului național (?)” etc. Nu e vina noastră dacă toți acești domni — forțați de mersul triumfal de pretutindeni al Socialismului — încep, cel de bună credință, abea acum să ne cunoască, iar cel de rea credință cari m­-au cunoscut dela început întocmai cum suntem și astăzi, să-și caute scu­ze— prin noi. Partidul socialist ca și mișcarea sindi­cală nu și-a schimbat mijloacele de ac­tivitate în sensul colportat de c cei intere­sați, pentru sisnplul cuvânt că n-a avut ce să-și schimbe. Partidul și Sindicatele muncitorești, în trecut ca și astăzi, n-au preconizat decât acele mijloace care, a­­vând caracterul de clasă și de massă sunt în concordanță cu conștiința politi­că a maselor și cu forța organizată a clasei muncitoare. Socialismul modern nu mai este utopic: el este științific și realist — condițîunî fără de care el nu va putea reorganza, mâine, societatea omenească. Astfel fiind mijloacele noastre de lup­tă sunt prin excelența publice și legale — căci numai pe aceste căi se poate face educația politică a masselor și se poate desăvârși organizarea lor în inte­resul general. Dar, din nenorocire, legalismul sta­­tului capitalist este foarte relativ, și căile legale ne-au fost închise de atâtea ori — și multe au fost cazurile — de câte ori interesul mărginit al minorita­­ților burgheze cari ne guvernează au cerut-o. Legi anticonstituționale, măsuri anti­­legale s’au creeat în pripă cari să ne răpească mijloacele noastre legale. Acei cari au eșit din legi au fost­ în aseme­nea cazuri guvernele — și față de miș­carea muncitorească ilegalitatea guver­nelor noastre — mai cu seamă cel libe­ral — a devenit sistem de guvernământ. Care e rezultatul acestei ilegalități guvernamentale? Aici a intervenit călușul cenzurei. .Sufecriți la împrumu­tul național al Unirei tu­turor românilor. t Rapoartele asupra revendicărilor noastre­­• ’ .•*■**- terminate > ° ^ Lyon. Săptămâna a­­ceasta pare a fi coecisivă. Orlando a su­s și Marți la Paris, iar Wilson e aștep­tat pentru ziua de 3 Mar­tie. ‘ Comisiunile însărcina­te cu revendic­cările Ro­mâniei, Greciei, Belgiei, Celtc-Slovaciei, au termi­nat la jjsoartele lor, pe ba­za cărora, se va ajunge, repede, la o înțelegere. Germania se prăbușește Lypsa. Pacea va speri aflî semnată repede, cât tim­p va fi «a «jaswersi german spre a o semna 5 acessta este »plrcîa cereririlos­ ©­­faciale. Guvernul german devine pe fiecare zi mai slab, iar dacă se va tergi­versa mereu, se va rs re­duce o prăbușire în Ger­mania. T­ărăgăn­irea se datorește francezilor, ca­ri cred cu drept cuvânt, că o pace ușoară ar în­semnă victoria germană ------------—1 ---------­ Un banchet al Românilor din Paris în onoarea misiunei americane Colonia română din Paris, a o­­ferit Marți 4 Martie st. n. un ban­chet în onoarea delegtațiunei ameri­cane la Conferința păcii. Banchetul a fost prezidat de d. Take Ionescu. Au participat în afară de delega­­țiunea americană, un­ mare număr de notabilități, dintre românii re­­­­foríiați la Paris. Delegații americani au ridicat toasturi călduroase cărora le-a răspuns din partea românilor d-nii Take Ionescu, Nicolae Tim­lescu, părintele Vasie Lucaci și d-ru­ Lupu. , ț 0. Gen. Vaitoianu delegat pentru Conferința păcii In consiliul de miniștri care s’a titrat aseară la Cotroceni s’au discu­tat chestiuni importante cu privire la conferința de pace. D. general Văitoianu a fost numit delegat teh­nic al României șî va pleca la Paris. In legătură cu aceasta, Biroul Presei din ministerul de interne co­munică următoarele: D. general Văitoianul având Re­voc de 15 zile concediu ș­i străină­tate, interimatul ministerului de războiu a fost dat d-lui ministru Mi­hail Pherecyde, Comisiunea economică română din Paris Se știe că, încă înainte de înceta­rea ostilităților dintre aliați și pu­terile centrale, s-au alcătuit la Pa­ris, Londra și Washington câte o comisiune economică, cu scopul de a cumpăra mărfuri pentru statul ro­mân și în acelaș timp de a înlesni particularilor importul de­ mărfuri în­ România. Cum aceste comisiuni până acum au avut o activitate aproape inde­pendentă, fiind în legătură directă numai cu preșidenția consiliului de miniștri, iar ministerul de Comerț și Industriei era lipsit de orice relații cu privire la transacțiile încheiate de aceste comisiuni, s’a hotărât să se intervină, la Comisiunea Econo­mică din Paris, pentru ca aceasta în cel mai scurt timp să raporteze mi­nisterului de comerț de întreaga sa activitate de până acum. S’a inter­venit deocamdată numai la Comi­siunea Economică din Paris întru­cât corespondența cu aceasta e mai lesnicioasă, rămânând ca prin in­termediul acesteia ministerul să ia contact și cu celelalte comisiuni din Londra și Washington. Prin adresa trimisă comisiunii e­­conomice din Paris, ministerul cere să i se comunice cantitatea, rolul și valoarea mărfurilor cumpărate de comisiune precum și ale acelora cumpărate de particulari prin inter­mediul comisiunei sau pentru care comisiunea a intervenit a li se acor­da tonaj. La acordarea permisului de im­port, comisiunea va avea în vedere dacă comerciantul are o prealabilă autorizație de import de la ministe­rul de comerț. Comisiunea mai este îndatorată să raporteze săptămânal de mărfurile cumpărate și să-și organizeze servi­ciile cu personalul necesar, iar la nevoe să facă cunoscut ministerului spre a i se trimite personalul tre­buincios. In urma acestor dispozițiuni pe ca­re le redăm în esență, ministerul speră să obțină efectele ce s’au avut în vedere la înființarea acestor co­misiuni economice — TJi. Flota germană ■ va fi împărțită între aliați " Lyon. " Atitudinea Angliei cu privire la scufundarea Vaselor de război germane s’a preconizat de la întoarcerea lui Uouă George la Paris. Englezii sunt dispuși­ să per­mită Franței și Italiei a lua o parte din aceste vase, scutind în modul acesta Stat­ele­ U­­nit­e de asi execu­ta marile lor program naval, proec­­tat, care tindea să împiedice orice natiune de la predominația navală. Procesul socialiștilor CINE SUNT ACUZAȚII. — CE U !­I SE IMPUTA Citim în Socialismul. Procesul nostru s'a fixat definitiv pentru Luni 4 Martie cor. Iată numele și acuzațiile ce se a­­duc tovarășilor noștri. Agenți provocatori la crimă con­tra siguranței statului: agenți pro­vocatori la rebeliune, complot și cri­mă contra siguranței statului și o­­fensă regală: Gh. Cristescu, Ilie Marcovi­ci, Al. Constantinescu, Gh­. Teodorescu, Th. Iordăchescu și Ion Sion. Cum se vede­ afară de primul în­treg comitetul executiv al partidului. Prin urmare crimele se impută par­tidului. Pedepsele pentru aceste crime: moartea, recluziune 5—10 ani, închi­soare 6 luni—2 ani, amendă 2—10.000 loi. Crimă contra sig. statului: agenți provocatori la rebeliune și ofensă re­gală : G. Boere, GH­. Vasilescu, M. Băli­­neanu, F. Fabian, I. C. Frimu și C. Popovici. Pedepsele ca și la categoria I. Agenți provocatori la crimă contra siguranței Statului, și rebeliune Sternberg, Ungar, C. Mănescu, St. Vasilescu, Al. Dunăreanu. Pedepse idem. i Complot și crimă contra siguran­ței Statului : Isac Brănișteanu. Pedepse: moartea. Agenți prov. la rebeliune și turbu­­rări: D. Gănescu­, Șt. Andreescu, Leo­nard Isac,­ Al. Oprescu, Calciu Petre, N. Pavelescu. Pedepse: recluziune­­—10 ani. Complot și crimă contra siguran­ței Statului : M. Cohn, N. N. Verneșteanu, P. Popescu, Er. Rukriegel zis Sever Dimitriu, N. Bogdan, J. Conitz. Pedepse: moartea, recluziune. Rebeliune și tulburări:­­ Ferd. Petre, C. Benone, Nae Dumi­­tirescu, Miron Enache, Tarara Ion, Sădducu C-tin, Catz Iancu, Tanase Constantinescu, Haim Cohn, D. S. Ion, Sami Steinberg, Hie Dutică, Mih. Popescu, Mih. Beihert, Maria C. Moscu, Carolina­­ Turkovska, Ion Dudosan, Ion D­ tru, Mih. Cristescu, Mill. D­ trescu, V. Nicolescu L. Licht­blau. Pedepse, recluziune și închisoare. In total sunt 52 acuzați. După modul cum sunt categorisiți inculpații se vede seriozitatea acuza­țiilor : procesul nu se face pentru fapte — după cum justiția chiar cea burgheză, cere — ci pentru păreri, pentru idee. Neexistând fapte, o justiție care n’ar fi fost de clasă, ar fi clasat a­­facerea, dar liberalii socot că vor nimici partidul socialist. N’au izbutit prin cele dintâi — nu vor izbuti nici pe ultimul mijloc chiar dacă vor fi condamnați toți tovarășii acuzați, la moarte. Moartea și închisoarea pentru socialism sunt­ în ochii m­oștii cele mai mari ono­ruri ce ni se acordă societatea bur­gheză. ,' , rî tVSSS "•«» Campania ggigară seta lu­nii in­ițiî venit la N­idapesta Interview eu ü­­ Dr. loan Erdeli* reprezentantei consiliului dirigent din Ardeal — Dela eos*espo îiderat îal nostru - Budapesta. Febr. — De câtva timp, presa maghiară nu-l mai slăbește pe Dr. loan Erdeli, ministrul plenipoten­țiar român la Budapesta, ca atacurile ei. Așa ziarul „Az Est" în numărul sâu din 12 Februarie își încheia un articol astfel: „Dr. Erdely va avea un sfârșit foarte rău­­, iar ziarul republicanilor un­guri „Uj Szo" a spus că Dr. Erdeli tre­bue arestat imediat și băgat în pușcă­rie grea. Cea mai nouă învinuire ce-i sta adus din partea unei gazete ma­ghiare („S­orai Ujsag") e că d. Dr. Ioan Erdeli fiind cetățean ungur, advo­cat ungar, membru al camerei advoca­­tilor din Budapesta, nu poate reprezen­ta deci interesele unui stat dușman, — adică ale României. Punctul acesta de vedere al numitei gazete din Budapesta a fost găsit foar­­te just de cercurile oficiale maghiare, și astfel în ziua următoare s'a putut ci­ti în toate gazetele din Capitala Unga­riei o scrisoare deschisă, adresată de ministrul de interne ungar Dr. Vincen­­tiu Nagy către ministrul plenipotențiar român la Budapesta Dr. Ioan Erdeli, în care îl face atent că conform art. 30 din legile constituției ungare din 1879, care prevede ca acel cetățean ungar, care fără prealabila­ autorizațiune a au­torităților competente, face servicii u­­nui stat străin — își va pierde cetățe­nia ungară — în consecință d. Dr. Er­des­ să părăstescă în curs de S zile serviciul în favoarea statului român, în caz contrar îi se va aplica măsura prevăzută în ort. de mai sus. Scrisoarea aceasta deschisă a minis­trului de interne ungar a provocat sen­zație și vădită­ satisfacțiune în toate cercurile maghiare. După apariția acestei scrisori m’am văzut ca reprezentantul Consiliului di­­rigent ardelenesc, d. dr. Ioan Erdély, și J am întrebat ce spune despre acea­stă scrisoare. Ministrul plenipotențiar român, era în plină activitate în saloanele ambasa­dei române de la hotelul Jäger­horn, în­­conjurat de secretarii d-sale și de câțiva ofițeri din armata română. Iată lămuririle ce mi le-a dat: — Pe lânsă că sunt representar­tul consiliului dirigenti din Ardeal, care are azi linierea autonomă, am fost numit de regele României atașat militar la co­mandamentul suprem al al trupelor de osu­pațiune ale Antantei în Ungaria. In această din urmă calitate­a mea am să tratez numai cu comandamentul trupe­lor Antantei. în calitatea mea de mini­stru plenipotențiar al Ardealului, Bana­tului și a pârților ungurene, am de a­­părat diferitele interese economice ale Ardealului în raporturile lui cu Unga­ria. In aceste chestiuni am de tratat cu guvernul ungar. In comunicatele și în scrisorile mele oficioase folosesc ștam­pila aceasta: „Ministru plenipotențiar al consiliului național român“. Acum guvernul ungar vrea să-mi ia cetățenia ungară, care cetățenie maghiară astăzi din punctul de vedere al dreptului in­ternational nu există pentru mine. Punc­tul meu de vedere în această chestiune Tam­ comunicat prim ministrului ungar, Berinkey. Eu cred că pe temeiul prin­cipiilor Wilsoniene, îndată după rezo­luția de la Alba-Iulia, sancționată apoi de regele Ferdinand și României, prin care se decretează unirea Ardealului cu România, am­ devenit cetățean ro­mân. De altfel în această chestiune va h­otărî dreptul internațional. De aceea las ca guvernul ungar să facă demersurile ce va crede cu cale contra mea. Din aceasta se vede că dl. ministru Dr. Erdeli, duce, zi de zi, o luptă grea, așa că viața lui, nu e în siguranță cu atât mai mult, cu cât stările anarh­ice din Budapesta se agravează mereu. L. P. înlesniri pentru importul mărfurilor Pentru accelerarea formalităților de import și mai ales pentru a se veni în sprijinul comercianților stră­­ni, care aduc mărfuri în porturile noastre și a-i scuti de drumul la București, unde trebue să prezinte facturile spre a obține autorizația de import, ministerul de comerț și industrie va înființa în porturile Con­stanța și Brăila câte un oficiu co­mercial, care va reprezenta ministe­rul. In limita puterilor date, aceste o­­ficii vor cerceta actele comercianți­lor dând autorizația de import cu­venită, fără a se mai cere avizul mi­nisterului. Aceasta pentru mărfurile de con­­sumație, care sunt supuse stricăciu­ne­ și nu sufere întârziere. Cu organizarea acestor oficii este însărcinat d-m I. Tr. Motaș, subdi­rectorul importului, iar conducerea lor va fi încredințată d-lui Mircea Cristian și ZablovrscW, inspectori comerciali. fi ................. sparte îMi S2 formmze In Berlin LUPTELE DE STRADA. — MORȚI 91 RĂNIȚI Nauon—Forțele spartachiste sunt în marș spre depozitul de artilerie situat în Reinickendorf, cu scopul ca să pună mâna pe parcul de tu­nuri. Pe de altă parte, luptele se întind mai departe spre sud și sud-estul Berlinului, unde spartachiștîi caută să se baricadeze în suburbiile măr­ginașe. Au fost împușcați 30 oameni cari au fost găsiți cu arme. In Lichtteinberg luptele au reîn­ceput. Trupele guvernamentale pri­mesc zilnic întăriri. Écu­rsuliul Virä COMISARUL REGAL A ÎNCEPUT COMBATEREA MOTIVELOR D. maior de rezervă Anghelescu a dezvoltat dri ultimele trei motive de recurs ale apărarei.. D-sa a­ susținut în primul rând că i s’a violat autoritatea lucrului judecat,­ prin aceea că în loc să se formuleze chestiunile de culpabilitate astfel cum ele figurau în hotărârea de condam­nare în contumacie, chestiunile au fost schimbate, ceea ce a avut ca urmare să agraveze situația acuzatului. In al doilea rând, a susținut că s-a violat dreptul de apărare al acuzatu­lui, ne­ascultând pe cei mai impor­tanți martori și anume pe d-nii Th. Mihai, V. Goldiș, Maniu și alții, al căror cuvânt ar fi fost hotărâtor pen­tru cunoașterea adevărului. Ultimul motiv este că acuzatul a fost judecat fără un ordin de urmări­re, așa cum prevăd textual legile mi­litare. La sfârșitul ședinței s'a dat cuvân­tul d-lui comisar regal, colonel Pan­­grati, care a combătut primul motiv de casare, arătând că lipsurile invo­cate de apărare, au fost îndeplinite, dar că ele se aflau într-un dosar­­anexă. In ședința de mâine, d. colonel Pan­­grati va continua să combată motivele de casare, după care va vorbi d. I. Gr. Periețeanu în replică. Sentința se va da probabil Vineri. L P. ^snSfgSBKSSHBSBBBOF' Discursul lui Wilson asupra Ligei Națiunilor GARANȚIILE PĂCII DE MAINE In ședința istorică care a avut loc la­­ Metropoltaua Opera . din­­ New-­ York, în fața unui public imenis (au fost peste 100.000 cereri de bilete de intrare), după fostul președinte Taft care a explicat scopul și constitui­rea Ligei Națiunilor. Wilson—luând cuvântul—arată că războiul ar fi fost evitat dacă ar fi existat o organiza­ți­e mondială, și denunță, atitudinea acelor ce nu au înțeles încă utilita­tea unei astfel de organizații. . Primul lucru pe care îl vom­ spu­ne mulțimilor de peste ocean, © că poporul american, cu o formidabilă majoritate s’a pronunțat în favoarea Ligei Națiunilor“. Rezumând intrigile Austro-Unga­­riei și ale Germaniei care au provo­­cat războiul, arată că spiritul acesta încă stăpânește Europa. „Europa e zguduită până în n-3. runt­ele ei în ceasul de față, căci ea își dă seamă că “oamenii de stat­uii au fost capabili de viziunea Ligei Națiunilor, și că singure popoarele au avut-o. Acei care sufăr văd.. Acei care îndură injuria, văd cât de dorit e dreptul de justiție... Organizațiile private, oamenii și femeile, filantro­­pii miloși, au risipit tezaure pentru a­ aduce o m­ângâere, dar nici o na­țiune nu a spus națiunilor care a­­veau o răspundere : Trebue să în­­cetați, iată ce e intolerabil și ceea ce nu voiu permite ! Numai poporul a avut această viziune. Prietenii­ mei, să dori să gândiți la aceasta, viziunea celor ce sunt ne­cesare pentru realizarea marilor re­forme a fost întotdeauna rar acor­dată celor ce domină națiunile A­­ceasta viziune s’a deschis mumai în fața revendicărilor marilor masse­d( oameni care cer libertatea și singu­­ra explicații pe care o pot găsi cri­­ticilor ce s’au­ ridicat înaintea ace­tei mari sarcini, e gândul că oamenii care articulează aceste critici ns au simțit nici­odată bătând marea fer­­mă a umanității. Astăzi sufletul întregei omeniri s’a trezit, și trebue satisfăcut Nu gân­diți nici o clipă că neliniștea popu­lațiilor europene est­e datorită în în­tregime numai împrejurărilor eco­nomice. Origina sa e mai profundă. Aceste popoare, au văzut că guver­­­nele lor nu au fost nici odată capa­­bile să­ se apere de intrigă și de a­­gresiune, și că nici într’un ’ cabinet modern nu e nici destulă prevedere nici în destulă prudență. Națiunile nu sunt create­ pentru a procura onoruri conducătorilor lor grație reușitei manevrelor politice : națiunile au ca misiune, dacă în­­tr'adevăr au una, aceea de a procu­ra bărbaților, femeilor și copiilor si­­guranța, fericirea și prosperitat­ea, și nici o națiune nu are dreptul, să pună în balanță interesele sale spe­ciale înaintea intereselor și liniștea întregei umanități15. Președintele judecă apoi savor, a­­titudinea acelor care critică parla­mentul american, care au primit cu neîncredere în primăvara anului 1917 aceste profesiuni de credință și care nu vor să înțeleagă încă, că Liga Națiunilor va suprima și tre­bue să suprime orice alianță. Termină, declarând că nu-și poate închipui ca marele speranțe pe care omenirea și le-a pus în Liga Națiu­­nilor ,vor fi zădărnicite . ..Să ne dea domnul tăria și pă­trunderea să terminăm această ope­­­ră cu înțelepciune, fără a privi cei ce ne vor costa ca popor, ci numa fiindcă suntem adevărați americani fervenți apărători ai libertății și ai dreptului !“

Next