Dimineaţa, aprilie 1919 (Anul 16, nr. 4660-4664)

1919-04-14 / nr. 4660

ANUL XVi-lea.— No. 4660 # Unde găsim caractere? Canotarele ne lipsesc- Faptul e trist dar cunoscut. Dacă cercetăm cauza acestei re­gretabile lipse, o găsim ușor: când s’a arătat­ vreun om de caracter, ta­ra nu L’a primit, guvernele i-au dat în cap. Când însă cei cu relativă valoare s’au arătat mlădioși, supusă, slugar­nici, au ajuns unde au vrut, chiar unde nu se gândeau, dar pe măsu­ră ce au parvenit, valoarea lor pri­mitivă a scăzut, căci n’au mai avut forța morală și au pierdut puținul lor caracter inițial. De ce să ne mai mirăm atunci că nu sunt caractere ? Iar când însuși autorii acestei stări de lucruri deploră faptul și îl impută poporului, cum să-l zicem: inconștientă sau neobrăzată batjo­corire ? Caractere siunt în poporul nostru- Sunt încă multe si admirabile. Priviți pe socialiștii acuzați, pri­­viți-i unul câte unul, priviți-i pe toți. ■E drept că aceștia sunt aleșii din mulțime, ei sunt fruntașii, conducă­torii partidului, dar ce spectacol in­teresant, edsifi­cator și admirabil el înfățișează! Cu cât curaj, cu câtă solidaritate între dânșii, cu câtă hotărîre și pu­tere de viață, oamenii aceștia din­­ popor și-au manifestat tăria de ca­racter­­ . Bătăile cele mai înrozitoare nu a­ filu mutat închisoarea cu mizeriile, cu privațiunile și cu chinurile ei, nu-i abate, nu-i înduplecă, frica celor mai îngrozitoare amenințări și celor mai aspre pedepse nu-i sperie; iar când, în închisoare, ei se revoltă contra excesului de suferință, știți ce fac? Fac greva foamei!.... Greva foamei știți ce este ? Este puterea cea mai mare ce poate do­vedi o voință omenească. Este a te lăsa să mori de foame. Este a refuza alimentele atunci când stomacul le cere și te chinu­­ește, cârcindu-se în junghiuri atroce. Este a te supune de bună voie unor dureri nesuferite pentru ori­cine n’ar avea voința cea mai ofelită.­­ Nu e asta dovadă de caracter ? Socialiștii arestați, de trei ori pâ­nă acum s’au pus în greva foamei. Au ținut greva trei zile, trei zile au răbdat foamea, rezistând rugăciuni­lor chiar a fraților lor... și nu ei au cedat... Faptul acesta nu vorbește îndes­tul de eloquent ? Lipsesc caracte­rele ?... Dar oamenii aceștia sunt acuzați de crimă. Nu-i apăr aci, nici recu­nosc vre-un temeiu acestei acuzări. Reamintesc însă că, dacă răul este în sine vrednic de ură, cel care a comis răul poate fi un simplu rătă­cit, pe care, în nici un caz, nu sun­tem îndrituți în sufletul nostru de buni creștini, să-l urâm. Drept cugetătorul știe că, în per­versitatea criminalilor. Societatea își are partea ei de răspundere, și că, în omul cel mai pervers,poți a­­fla calități sufletești surprinzătoare, precum te poți mira văzând că su­fletele cele mai bune, cele mai cu­rate, dau uneori manifestațiuni cari nu­ se potrivesc tocmai bine cu bunătatea și curățenia sufletească—. Așa e firea omenească, bogată, are de toate! Dar să nu ne pierdem în conside­­rațiuni psihologice. Revenim la caractere. Ele se găsesc rar în păturile de sus și mai jos în straturile de jos. Nu e aci o anomalie?—Negreșit dă. Cum se explică ea? Oare educa­ția, învățătura, cultura, nu sunt de natură a forma și întări caracterele? — Sigur că da. — Atunci? Atunci, trebue căutată explicația fenomenului care ne miră , în prea puternica înrâurire a relelor pilde, a greșitelor îndrumări primite de la chiar aceia cari datori erau a le da bine și mai ales în funesta­­ acțiune a guvernelor pornite spre despo­tism, care văd un vrăjmaș primej­dios, în orice om de caracter. Câte pilde d’asemenea cazuri n’am putea înșira ? ! Câte rele pilde nu au cei ce intră în viața socială sub ochii lor? Câți părinți» v or­biți d’o dragoste rău înțeleasă, n’au dat­ ei-înșiși co­piilor lor cele mai funeste sfaturi, îndrumările cele mai opuse adevă­ratelor lor interese! Pe când cei din popor, aflați la școala suferinței și a nevoilor de tot soiul, s’au selcționat în lupta pentru viață, au muncit din greu, au pătimit și astfel s’au oferit în sufe­rințe, nevoi, muncă și luptă, fău­­rindu-și voință și caracter ofelite. Astfel se explică de ce socialiștii noștri s’au prezintat... cum se pre­zintă. Cătăm caractere? — Sunt! Le vom găsi însă mai ușor în pătura de jos, căci, — se știe — peștele de la cap se.... strică. Și grozav de rău— miroase... a­­cum ! C. G. COSTA­FORU t 25 bani numărul Director: CONST. MIDDD Criza Bucovineană CONVORBIRE CU D. I. FLONDOR Cum criza bucovineană continuă am căutat să-l vedem pe d. Flondor spre a ni se da amănunte. _ In­­ ace stare se află criza buco­vineană î. _Am găsit de datoria mea patriotică a nu prelungi criza cum era inten­ționată din partea guvernului și am înaintat demisia M­S. Regelui. . — Care sunt motivele care v’au în­dreptățit să găsiți demisia d-v­. ca sin­gura soluție de rezolvare a crizii? — Regret că nu vă pot răspunde as­tăzi, demisia mea nefiind încă rezolva­tă formal de Rege. Ulterior vă voi da toate explicațiile necesare, căci gă­sesc de datoria mea să lămuresc o­­pinia publică. — Simteți hotărât să considerați ac­tivitatea D­v. politică în Bucovina în­cheiată șu vă veți retrage cum ?e crede la Strojineț? — έn contra opera cea mare înce­pută de mine o voi termina, oricâte obstacole vii s’ar pune în cale» și sunt sigur că alături de mine vor coopera toate elementele de bine și însuflețite­­ de o muncă cinstită și dezinteresată­Am mulțumit d-lui Flondor, care re-tranșat ln hotărârea de a nu vorbi nimic până la primirea­ demisiei, nu a lăsat să se întrevadă decât că, așa precum a­m spus'o și noi criza buco­vineană a fost provocată de infiltra­ția polipcianilor ver­o și în noul ținut românesc. Se crede că în locul d-lui I. Flon­dor va veni d. Baron Stârcea, o rudă apropiată a d-lui colonel Stâr­cea, aghiotantul regal. P­­OITUZ # * Ce se petrece la gară o zi întreagă după bilet. — Acei cari n'au luat, — Acei cari au luat. !~ Adăposturi cu cinci lei patul Soldați cu pușca încărcată, jan­darmi făloși, gardiști zeloși, iată garda care se înghesuie printre po­porul strivit de la porțile și din să­lile gărei. Toți acești oameni ai au­­torităței­­ ac ordine, dau lumea în dreapta, în stânga, înapoi, mai mult cu anasâna decât cu frumosul, căci după cum a­ți observat­­ și dv. mai nimeni dela o vreme încot nu mai știe ce e o vorbă bună, un gest blând Toată lumea e necăjită- acrită și la ghișeul unde fiecare își așteaptă rândul la bilete animozitățile se dez­­lănțuesc puzderie. O mare de capete și fel de fel de cetățeni și cetățence, mai cu răbda­­re, mai fără de, stau înfipți ceasuri întregi la ghișeul unde se petrece marea taină, și câte un fericit apucă ici colea mult, doritul bilet, pe când cei din coadă oftează. Intr’un astfel de grup, așteptam și eu ol­ dup’amiază rândul meu la lupta pentru bilete. Alături de mine o cucoană ba, ha, să­ leșine. — Tare mi-e foame, stau prin ju­rul gărei de azi dimineață, șopti ca, să apuc să intru înăuntru. Mi-a năs­cut fu­­mea la Pitești, și e singură, cu bărbatul dus la mobilizare. Am fost și ele după bilet, dar tot n'am putut să iau, poate azi oi avea mai mult noroc. Dela ghișeu o voce se aude, venind ca din depărtate mâri . — S’a isprăvit domnilor, nu mai e. Tumultul se desfășură în jurul meu, crește, la proporții. — Cum s’a isprăvit domnule, cum s’a isprăvit, dar d’abia ai dat zece bilete. După geamul plecat, în jos nimeni însă nu mai răspunde. Lumea fu­­rioasă, disperată, e împrăștiată de soldații cu puștile, de jandarmii și sergenții de oraș. Câțiva dintre călători mai bine îmbrăcați se dosesc în câte un colț al sălii, șoptesc intre ei și caută un individ cunoscut, răsărit ca un dous ex macimia pe culoarele gărei, un individ ce a știut să se pună bine cu casierul de bilete ,pe care l’a vizitat pe din dos și ale cărui buzunare sunt doldora de bilete. ■ Domnii bine îmbrăcați, la curent cu această afacere, îl găsesc de gra­bă, sau mai bine zis misitul îi gă­sește pe ei. Bacșișul de un sutar iese ca un polișinel din pungile celor ca­­­­re neapărat trebuie să plece a doua­­ zi și satisfacția domnește pe fața mi­­eltului binevoitor. La eșire, din nou ghionti, strivea­­lă , doi provinciali cam jerpeliți se sfătuesc : — Hei ce ne facem neică Costache, nu luarăm nici azi. Vorbirea, e căr unde mai dormim la noa­pte ? — Las­că te duc eu sine Gheorghe, știu o cucoană care dă paturi p'aci p’a­proape. Cinci lei pe noapte. Ne-am ghemui amândoi într’un pat", să fie mai­eftin. ‘ j Curioasă mă luai după dânșii In calea Griviței la No..., o căsuță mică dărăpănată. O hârtie murdară în geamul fără perdele. Provincialii noștri intrară. Mă uitai pe fereastra odăiței joase. Patru paturi stau la rând. In două din ele mai dormeau încă doi indivizi. Nici o pernă nu se zăria. Mantale drept căpătâi, man­tale drept plapomă, pe geamuri și u­­na de un deget. In ușe apăru cucoa­na. Slabă, uscată ca o iaamă, întinsă mâna, primi ar vuna dela nouii chiriași ai patului și ji pofti înăuntru. Se vede că din odaie izbucnea, o duhoare căci domnul Gheorghe strâmbă puțin din nas impingându.] însă tovarășul îi zi­se : „la lasă fine,nu te strâmba?cam1 miroasă ce e drept, dar când oi dor­­mi cu „bolșevicii“ nu o să miroase mai bine. Și doamne ferește de ce ne așteaptă. Le pofti. Și eu în gând Odihnă bu­nă, și noroc a doua zi la bilete. declarațiile lui Garbai primul ministru ungar Ziarul ,,Le Journal" cu data de ’6 Aprilie, publică după „Neues Wiener Tagblatt" textul discursului ținut Luni la Sătmar de președintele so­vietelor din Budapesta, Garbai. Orinoiul care a fost foarte aplau­dat, a terminat spunând că stabili­rea nouei stări de lucruri în Unga­ria nu se va produce fără piedici și că guvernul nu va putea pune in­totdeauna mănuși pentru realizarea proectelor sale. Acțiunea aliaților în Rusia ,.Avenire din 7 Aprilie st. n. ocu­­pându-se de situația din Odesa spu­ne : ,,De­oarece nu era nici un motiv de onoare, nu impunea menținerea trupelor franceze în Odesa, ele se vor retrage peste Nistru, în scop de a proteja Basarabia și România. Pe de altă parte, importantul este de păstra Crimeea ca bază și ca Se­bastopol să fie la adăpost de armata roșie. Aliații au Început a face lu­crări de apărare. In aceste ore criti­ce se semnalează sosirea la Odesa a d-lor Karguezac, și Charles Member, deputați în misiune. Din Odesa, ei au trecut în România.____ . ..........—«—■***—"" Măsurile României contra ungurilor In buletinul său de aseară asupra situației, oficiosul „Viitorul“ scrie : România așteptând cu încredere lucrările Conferinței, nu poate ră­mâne fără sa ia măsuri cari să pu­nă nom­latia românească din cur­prinsul nouei linii de demarcație din Ungaria — stabilită prin ultimat­ul Aliaților— la adăpostul operațiilor bandelor ungurești. In acest scop un consiliat de miniștri prezidat de Rege,, s’a examinat situația popu­lației din această parte a nomfat ți­nut românesc și s’a ajuns la conclu­ziile și hotărârile cari se desprind din învățământul experienței re­cente, că fiecare trebue să aibă în afară de cei mari propria sa grijă și acțiunea sa efectivă, ca să-și ape­re interesele și să-și asigure înfăp­tuirea și­­ consolidarea revendicărilor sale. In mijlocul atâtor probleme cari se țim Conferinței, trebue ca cel puțin in parte să ușurăm și să limpezim situațiile și prin noi înși­ne. _ • tuni 14 flpHI la 1919 Ilii iäiiiiffl Iii I ílllÜ Chestiunea cordonului sanitar interview m cf« € 1» Sierguetec Am anunțat că o m­isiune de parla­mentari francezi a sosit în București, a­­vând ca scop studierea stărei de lucruri din România și raportarea în Franța a rezultatelor cercetărilor ei. Amănunte asupra acestei misiuni, fiind de natură să intereseze în cel mai înalt grad, opi­nia publică românească, ne-am adresat pentr­u obținerea lor, d-lui Gustave de Kerguezec, deputat, raportor al mari­nei de război, și șef al misiunei ce a venit în România. D. de Kerguezec este una din figurile cele mai reprezentative ale nobleței galice. Scund ca statură» d. de Kerguezec are în privirea ochilor» acea blândețe și ți­nere specific franceză, în care solidita­tea caracterului și noblețea sufletească se îmbină într’un tot armonic și com­plect. D. de Kerguezec o distinsă personali­tate politică, a fost delegat în comisia bugetară a Camerei franceze, pentru a inspecta și a controla, toate bazele ma­ritime și militare ale Mediteranei Orien­tale, ale Mării Negre și ale armatei de Orient. Comisiunea marinei și Comisiunea ar­matei. a dat de asemenea o misiune a­­proape identică d-lui Charles Meunier deputat. Ambii s-au îmbarcat la Tarente, în ziua de 10 Martie pe crucișătorul „Le d’Iberville“, care le-a fost pus la dispo­ziție de guvernul francez. Acestei misiuni i s-a atașat de aseme­nea și căpitanul de fregată Cioatre, ca­re este unul din colaboratorii obișnuiți ai d-lui de Kerguezec în comisia buge­tului. Itinerariul misiunei este: Corfu, N­ea, Salonic, Constantinopol, Sebastopol, O­­dessa și Galați. Cercetările făcute de misiune, au avut deja la Paris ecouri interesante și pu­tem afirma că rezoluții importante au și fost luate. Traedtul înapoierii, implica trecerea prin București și acest lucru era cu a­­tât mai indicat, cu cât d. de Kerguezec este un înfocat prieten al României. D-sa­r ginerele d-lui general Jacques Lahovary, fo­st ministru de război și are la noi multe rude și un mare număr de prieteni,­ ceea ce a făcut ca d-sa să fie printre francezi, primul care a susținut și apărat interesele țărei noastre. Și din această cauză, d. de Kerguezec, n’a fost supus nici unor feluri de influențe protivnice intereselor României, dat fiind faptul că d-sa cunoștea perfect istoria noastră și drepturile noastre, ceea ce a făcut ca,în diferite împrejurări și chiar de curând într’o gravă chestiune să adu­că reale servicii României. L’am întrebat care este scopul călă­toriei sale și d-sa, ni l’a explicat foarte clar, că stând o săptămână în mijlocul nostru, nu va întârzia să raporteze în Franța ecourile de cele ce vede împre­jurul său. SACRIFICIILE ROMÂNIEI împreună cu Franț, ne spune distin­sul Interlocutor, România este țara care a fost cea mai încercată în acest război De la Sulina până la București, am văzut pretutindeni sate și orașe secătui­te ,aproape la fel ca satele și orașele Franței. România »Și va reveni desigur prin munca ei, dar cred că avem datoria de a o ajuta din toate puterile noastre, lucru pe care de altfel colegul meu Meunier și cu mine vom face toate sforțările de a-I explica guvernul fran­cez și parlamentului de îndată ce ne vom întoarce în Franța. PAITEA COPIILOR ROMÂNI Intr’un sat românesc, continuă d. de Kerguezec, prin care am trecut, eram urmărit de copilași, cari psalmodiau singurele cuvinte franțuzești pe cari le cunoșteau: „Nous voulons du pain“!... Cererea copilașilor români va avea răsunet în Franța. Peste câteva zile, vom merge să ve­dem pe transilvăneni și în acelaș timp n­e vom asculta ecoul speranțelor lor, pe cari le vom duce deasemenea in țara noastră. ROMANIA VA FI AJUTATA , De altfel, ar fi nedrept ca România să mai sufere de aci înainte, și să nu primească recompensa vitejiei sale, ea care a știut să lupte așa de eroic» Iubesc, România din tot sufletul și binecuvântez împrejurările cari mă aduc din nou prin meleagurile ei. Simțămintele de sinceră fraternitate cari animă înaltul personagiu, mă fac­e a-i pune o ultimă întrebare, de natură a preocupa atât România­ cât și Fran­ța a cărei ochi binevoitori sunt ațintiți la supra nevoilor noastre. — Ce credeți d­v„ despre cordonul­­ sanitar preconizat de d. Pichon și de m modul în care el trebuește întocmit? — In ceea ce privește cordonul sanitar, socot că România singură îl poate efectua. Trebuește evitat în interior orice chestiune iritantă și de­sigur că re­voluția va avea puține șanse de a-și întinde ravagiile și pe aici. De altminteri acest lucru îl facem și noi în Frânța, atunci când ne sforțăm a face să dispară orice motive de nemulțumiri sau divi­ziuni, în pacea pe care suntem pe care a o consolida, rămânem uniți după cum am fost și în timpul războiului. De aceea putem fi siguri, că nu vom cunoaște ororile mișcărilor și ale revoluției. Declarațiile d-lui de Kerguezec, au fost pentru noi, ca un balsam alinător și un imbold, pentru spe­ranțele noastre în venirea unor vremi mai bune. Mă despart de distinsul personaj, cu un regret în suflet, cu regretul pe care-l simte cineva când se des­parte de o ființă dragă, de care sunt legate, amintiri scumpe și nă­dejdi pentru viitor-G. Rosin * dtk D.. GUSTAVE DE KERGUEZEC Í înarmările viitoare Sub acest titlu.„Viitorul“ de ieri pu­blică un articol ,din care reproducem următorul semnificativ pasagiu: Dacă Marile Puteri din Apus se în­grijesc de armată, cu atât mai vârtos noi Românii suntem datori să­ facem ori­câte jertfe și sforțări pentru apărarea națională. Ne trebue o armată puternică și bi­ne înzestrată, pentru a asigura straja frontierelor și a întări răgazul împo­triva Răsăritului tulbure și amenință­tor. Ne trebuie armată puternică pen­tru a garanta fraților noștri dezrobiți libertatea cucerită după atâtea sacrifi­cii și suferințe. Ne trebue o armată pu­ternică pentru a păzi cu sfințenie idea­lul nostru național Întrupat după două j­­0 de ani de așteptare. Numai ast­fel neamul românesc va putea sluji In viitor pacea și civilizația continentu­lui. Lumea întreagă ne cunoaște. Nu avem nici ambiții imperialiste, nu ur­mărim nici­ anexări, nici cuceriri. In trecut am dovedit chiar că am fost prea cuminți. Când alții se băteau în jurul hotarelor noastre, noi stăteam li­niștiți și pașnici. Nici în viitor România nu va fi o cauză de discordii și de conflicte răz­boinice. Ea va fi numai o strajă a idea­lului său realizat, o santinelă a păcei și a civilizației mondiale. Constanța a făcut ca schimbul mo­nedă Lwow­ (Kerensky) să stagneze complect pe ziua de eri. BURSA Deși strigările au avut loc, totuși în atmosfera bursei e ceva artificial.­­ Acțiunile Băncei Agricole oferite cu 569 și acțiunile „Dacia România“ oferite cu 2050 nu sunt acoperite de cereri. „Banca Națională" '#câștigă 50 puncte și Blankuri'e 3 puncte față cu ultimul curs. Târgul liber se menține staționar. Au fost căutate obligațiunile Came­rei de comerț din Capitală de­oarece Luni 4 cr­. st. n. are loc tragerea la sorți a­ acestor titluri, pe ultimii trei ani 1917, 1918, 1919. Au încheiat­­ oficial: Efecte: Renta împrumutului Na­țional 93 K, 3/8, Banca Națională 7350 și Blankuri, emisia veche 1100. Mărfuri: Nici o operațiune. Schimbul: Coroana 5114,cu tendin­ță de scădere, Banca naț. 2 la mie. Problemele p­uitate interne interview ști d. AftaEel Cantacu­zino Puț­­rea ocultă care sprijină dinastia Brătlenilor Chestiunea s­ăspunderilor» — Renașterea Română din Sibiu publi­că un interesant interview cu d. Ma­tei Cantacuzino cu privire la situațiu­­nea politică din vechiul regat. CRIZA POLITICA La o întrebare a confratelui ardelean asupra cauzelor crizei polttcie de la noi, d. Matei Cantacuzino a răspuns: — „Cauza nemulțumirei generale și a extremei încordări la care asistăm chiar și în aceste mari împrejurări e cunoscută. Puternica organizație a partidului liberal» care atât prin insti­tl­tiile ce se define, cât și prin elemen­tele numeroase de muncă și disciplină ce le are la dispoziție a ajuns să mo­nopolizeze guvernarea in această țară, sprijinindu-se pe puteri oculte care par a fi covârșitoare, și care, ferindu-se de orice responsabilitate sub scutul ires­­­ponsabilitatei constituționale a Șefului Statului compromis în sentimentul pu­blic.. Această organizație — cu carac­terul ei de esclusivism sectar, lacom și acaparator, care revoltă toate conștiin­țele independenta prin odioasa nesoco­tire a marilor probleme interne re­zultând din unirea tarilor românești, — constitue cea mai mare primejdie pen­tru libertățile publice și pentru o în­drumare mai sănătoasă și mai cinstită a gîetei noastre politice“. .»Despotismul regimului falsifică și corum pe toate instituțiunile­ și până și reformele cele mai necesare, care sub conducerea lipsită de orice control a guvernului și cu suprimarea tuturor ga­ranțiilor constituționale, se transformă in arma de asigurare a atotputernicei tiranii a partidului“. ROLUL ELEMENTELOR DIN TARILE LIBERATE — Ce atitudine credeți ca Vor lua elementele din țările liberate? — ».Contribuția lor la lupta comună pe terenul politicei interne va consista în menținerea strictă a liniei de purtare adoptată, de­ a se abține de orice parti­cipare directă sau indirectă în organi­zarea partidelor politice din vechiul regat, întrucât aceste organizații sunt nevoite a-?­ reforma tendințele și mo­ravurile potrivit cu nevoile de clădire ale nouei Românii“. „Dar pentru ca această abstentiune să fie­ eficace­le »va trebui să se manifes­te mi­nimal pe terenul politic, dar șî mai cu seamă pe terenul economic prin rezistenta, fără spirit de distrugere, dar puternică, a­­ organizărilor economi­ce proprii din țările liberale, contra tendinței de acaparare +1 de absorbire a institutiunilor stăpânite de partidele politice din vechiul regat*. REGIM DE MONARCHIE PRIM , UNITIVA — Guvernarea de acum poate f pri­vită ca democrată? — Categoric nu ! Este un regim de monarhie absolută în forma ei cea mai primitivă și mai odioasă. Perioada de tranziție actuală cu toate măsurile și reformele ce le necesită trebuia in lipsa garanțiilor constituționale a parlamentului să fe pusă neapărat sub scutul cola­­­borării tuturor partidelor și a tutu­ror oamenilor politici din întreaga țară românească“. CHESTIUNEA RĂSPUNDERILOR — Asupra „răspunderilor“ ce părere aveți? — ,­întrucât atențiunea noastră mo­mentan trebuește fixată în alte di­recțiuni, această chestiune urmează a se relua in perioada de consolidare in­ternă. Greșelile cu credință se vor ier­ta. Neprevederile culpabile și ambițiu­nile nefaste prin exclusivismul lor își vor avea sancțiune politică. Necorecti­­tudinele și abuzurile își vor avea sanc­țiunea juridică“. — Ce părere aveți asupra procese­lor de atitudine antipatriotică? — ,—Nu pot să subscriu la destărf­­u­irea celor mai nestăpânite patimi care ni se oferă acum prin încrimină­rile fără limită ce se aduc până și unor oameni de convingeri. Justitia trebue să fie fără milă cu acel cari se vor dovedi că au practizat cu dușma­nul in timpul pe când ostașii noștri luptau. Dar, așa precum nimeni nu e in drept să pună la îndoială patriotis­mul acelora cari au părăsit tara in timpul primejdiei, tot așa nimeni nu ar­e căderea să judece patriotismul a­­celor cari au crezut de datoria lor de a rămânea sub ocupațiunea străină“.

Next