Dimineaţa, mai 1919 (Anul 16, nr. 4670-4699)

1919-05-01 / nr. 4670

/ Germania n fayi Ricsi» CK ARTICOL DIN „VORWAERTS" Delegații germani se duc la Versail­les Investiți cu toate drepturile de a «rata și semna ra­­ oa. In ultimul timp au fost «Merite ma­­■lifestatiuni germane», cari îndreptățeau credința că guvernul actual german ▼roiește să exercite un fel de presiune asupra aliaților pentru a obține o pace mai favorabilă, amenințând mereu cu refuzul de a semna pacea și uu dezlăn­țuirea bolșevismului. Acum, în momentul când tratativele de pace încep, devine de un interes scot întrebarea: care sunt principiile de cari se,va conduce delegații mea ger­mană? Un articol intitulat „Ultimul mijloc“, apărut în­­.Vorwaerts" organul oficios și al președintelui Germaniei și al pre­ședintelui Consiliului răspunde la a­­ceastă întrebare. Iel acest articol se spune că parti­­dul social-democrat care susține guver­nul, continuă să combată bolșevismul­ ,­­ar bolșevismul și-a schimbat fața. El a început ca dușman al apărărei nationale și apare acum la Budapesta ca ultim­ul mijloc împotriva oprimarei naționale". Apoi continuând, Vorwaerts“ scrie: «In puține zile vom fi puși în fața aeceptiimei dacă pentru a obține alimen­te pentru trei luni­­ de zile, tr­ebue să acceptăm o robie intolerabilă de dece­nii, dacă pentru cartofi, pâine, fasole și slănină vroim­ sa predăm milioane din civilnaționalii noștri­, unei stăpâniri strei­ne. Neserioarea tratatului de pace nu însemnează încă abandonarea țărei în brațele bolșevismului și nici flămănzi­­rea. Căci, ce vreim noi? O pace con­formă cu principiile witeoniene, cum o vor socialiștii și toți oamenii cuminți din țările dușmane, cum numai milita­­riștii, capitaliștii și naționaliștii, din a­­ceste țări, nu o vor. «Dacă însă condițianile păcei ce ni S’ar oferi, ar fi inacceptabile și dacă streinătatea capitalistă ar recurge în flămânziri, atunci ar fi indeferent dacă Germania ar fi guvernată socialisticește sau boieevîstecește, democraticeșta sau life Sovieturi Prăbușirea ar veni în ori K« Cai." Și „Vorwaerts’Soc scrie astar «Trei forțe se înghesuie astăzi în spa­­­te strâmt al Imn­ei albe și vor să se extindă: imperialismul capitalist? socia­­lismul german care tinde « reconcilie­­rea popoarelor $­ la reconstruirea și re­voluția mondială bolșevist­. La mijloc ,petelismul german sub grozavă presiu­ne <£ t­ două părți. Și totuși numai el, dacă spiritu rău conciliator ar cuceri capetele și dincolo de graniță, poate scapa lumea de o catastrofă. Dacă în­cercarea aceasta nu reușește, apoi so­,­etalismul german va cădea ca un erou tragic și istoria ii va face dreptate. Da­că însă Germania rămâne în mijlocul Europei ca u­n cadavru în descompune, ia, apoi exalările sale vor prăpădi te­­mnea întreagă. Dacă rațiunea nu triumfă, nebunia va pune stăpânire pe Europa întreagă. Dacă pacea dreaptă nu vine, apoi cel mai nedrept dintre războaie, războiul civil, va cuprinde lumea. Asta vroim să spunem, să spunem mereu, cât m­ai e timp. Dar care mai e timp?” * "Articolul acesta spune lămurit că gu­vernul german amenință lumea cu bol. Se vremul, cu riscul de a prăpădi Ger­mania. Intru­cât e hotărât s-o facă, să se despartă adică de putere, pentru a o trece anarh­iei, e un lucru greu de spus. In tot cazul e evident că aliații nu vor admite să încheie pacea sub o ase­menea presiune, ci vor persista în a cere ceea ce ei socotesc necesar și drept, după atâtea jertfe. GIlUPURI SIMPLE sub Bibanul T# ! Bine că mai descoperii­ți unul ■Ain aceste specimene in zilele noa­­stre! Nu-i vorbă sunt ei multi îmbui­bați eu de toate tocmai acum când multora le lipsește ți striciul nece­sar, dar cel pe care, vUl prezent a­­cu­m e un biet frate intr-ale noastre nevoi, care de Pățit s'a îmbuibat ca un pațd de moda veche, iată­ l ce scrie: — *Am gustat și din fericirea îm­­butbdrei ți caut, să vă comunic că nu-i nici o feticire. Care am păpat, de dormit am dormit mai abitir ca un senator, apoi m'am plimbat cu setebeul, ți pe calea Victoriei ți la șosea. In sfârșit pot șire că am fă­cut timp de 2 zile o anchetă sumară de cum frăesc bogata ți declar că nu­ invidiez de loc. Greutate in capi greutate in stomac ți plictiseală a­­­­mă mică ! Să nu faci toată ziulica nimfc și să mănânci mult. Să umbli Ida fără scop, să dormi buștean 10 ore un șir, of ți iar of !... Ca un leu paralel am pornit la muncă ți mi-am zis că n’ați schimba truda mea, ți pofta de mâncare ce­­ am după muncă, cu nici un milio­nar **­ Dv. ce ziceți de această consta­ 4­­re? Pp”? ,’t/ Subsemnatul ti dd de, lună deep­­» ffl/R, mai ales că a găsit in ea ți cau­zele pentru cari cei bogăți­ți odih­niți ne epitropisesc tu toate. Dacă ti'ar face atâtea comisii pe capul no­­­­stru, cu­ ce s’ăr ocupa dumnealor? Ca să le treacă da urât fi srTși­affe. *n rost s’au apucat să acorde sau să­­ refuze permise, să .­elaboreze" preturi maximiale de cari nimenit habar , n'are. la sfârșit ca să 'ți ietiă dum­nealor poftă de mâncare ne țin pe n oi la depozite. , Ața este sau ba? ! Aveți cuvântul dv. care­ su­fieți deștepți de edf subsemnatul­­­­­ ^ STAN BOLOVAI^ Impresii dela palatul Cotroceni Oferite lămuriri. — Chestia evreiască, mai sinceră regină din lume Cea In salonul tapetat cu aur palid, mo­­b­­at cu stofe mătăsoase, glasul reginei armonios, cu in­tonativifi calde vibrează, răsună­ întreaga presă din Capitală prin reprezentanți autorizați face cerc în lu­nii­. E opinia publică în complexul ei care ascultă părerile, sentimentele, re­latarea faptelor și gesturilor a celei mai­­ democrate regine. Sânt fiica a două mari neamuri ne spune suverana. Și poate de aceea am moștenit energia lor. Iar în ceea ce pri­vește sentimentele regilor și reginelor să nu se creadă că ei nu sunt fiinte o­­menești. Și eu am fost o flință omenească, și eu am avut timpul meu de veselie, dar pe dată ce m'am văzut in fruntea unor mari responsabilități, pe dată ce împrejurările tărei mele mi-au­ arătat că e nevoie de mine, întreaga mea energie era închi­­nare Patriei și am lucrat și lucrez după cum știți... Admirabile cuvinte în gura unei re­gine, și mai cu seamă admirabilă gran­doare de sunet in simplitatea acestei profesiuni de credință. PATRIOTISMUL REGELUI Cu adevărate, cu calde accente de Simpatie ne vorbește apoi regina de su­ferințele regelui, de lupta lui lăuntrică, de patriotismul și devotamentul lui pen­tru tară. Regele e poate și mai demn de dra­gostea țărei ca mine, ne spune suvera­na. El­ a fost de un patriotism fără de pereche, căci atunci când eu mergeam cu cei către care mă împingea și tara Și inima mea, el a trebut să se lapede de tati ai lui, de familie și pământul unde copilărise El a suferit dar mi a ezitat o clipă. Oh, regele a fost admi­rabil zise reghta cu o privire profundă de ochiul superb albastru. REGINA ȘI BOLȘEVISMUL In ceasul scurs ca o vrajă în jurul reginei României, variate și nespus de importante au fost subiectele tratate fie mai pe larg fie mai ușor­ de dânsa. Bolșevismul­ pe regina noastră nu o sperie. Ea nu crede că el se va întin­de de­oare­ce nu are nici o bază se­rioasă, nici un pian, nici un program. Ce e bolșevismul, zice suverana. Un vânt distrugător, o dorință sălbatecă d’a dărâm­a fără a pune nimic pe loc. E ca și când ai voi să dărâmi o casă fără ca să lași nimic din ea, decât ici colo câte un stâlp gata să se surpe și el. Știți ce s’a petrecut la Riga? Știți că nu au nici un fel de resurse decât laiul și acesta se va sfârși totr’o zi. Deci cred că bolșevismul e menit de la sine să dispară cât mai curând. REGELE E FILO­ SEMIT O chestie de asemeni palpitantă, neui­tată de comunicările reginei, a fost și cea evreiască. Regele, ne-a spus suverana, nu e câ­­tu-și de puțin antisemit. El e pentru drepturile depline ale evreilor și dorința Angliei unde nici o deosebire nu se face printre fiii ei, ar fi Influențat de­sigur la noi te acordarea drepturilor la evrei, dacă, de mai natote, cum spus ei, regele nu ar fi fost și ei cu aceleași sentimente. In lumina electrică ce inundase salo­nul, unindu-se cu câte­va raze de soa­re ale unui apus întârziat ce roșeau au­rul pereților, statura înaltă și fină a re­­ginei care se sculase în­ picioare luă o măreție plină de grație. Cu toții simțirăm că avem înaintea noastră pe femeia prototip al inteligen­ței, conștientă de valoarea ei și gata de a lupta pentru a face să triumfe ori­ce cauză dreaptă fie a tarei față de alții din afară­ fie a celor dinăuntru față de cei care nu vor vor să o asculte. FULMEN Regina Maria Un dyferemâ »lvându-se între propriet­arii și lucră­torii tipografi, toate zia­rele au fost nevoite să-și suspende apariția. Reluând astăsi contactul, cu cetitorii, se cerem scuze­ pentru întreruperea in­voluntară care a interve­nit în apariția ziarului nostru. Ulli in­im­ii atii pentru populația 3. AL. CONSTANTINESCU A RE­­CEPȚIONAT STOCUL SOSIT In portul Constanta a­ sosit un vapor american care a adus 1.000.000 kgr. carne de porc sărată­­ și untură pentru populația orășenească. * D. Al. Constantinescu, ministrul In­dustriei și președintele comisiei de a­­provizionare, însoțit de d-nii colonei Ghenădescu și lt.-colonel întendant Va­­silescu, s’a dus la Constanța, unde a recepționat alimentele sosite. D-sa a dispus să se trimită de ur­gență în Capitală un însemnat trans­port de untură și carne sărată. Acea­stă măsură a fost luată­­ în vederea provocărei unei oftiniri a unturei pe care speculatorii o vând cu 35—42 lei kilogramul. De la direcția aprovizionărei ni s’a comunicat erî ca a și sosit în Capi­tală 12 vagoane cu untură și 4 vagoa­ne cu carne sărată. .De aseme­ni că pe drum se află încă 25 vagoane cu un­tură și 10 vagoane cu carne sărată. Direcția aprovizionărei va distribui populației în ziua de Sf. Gheorghe, 23 Aprilie stil vechiu, în toate halele un­tură și carne pe preț maximal. Tot­­ de Sf. Gheorghe se va vinde po­pulației și carne de miel. Pentru carnea de miel, direcția de aprovizionare n’a fixat încă un preț­ maximal, lăsând libera concurență în­tre comercianții măcelari. In vederea aprovizionărei Capitalei cu carne de miel s’a liberat peste 300 de permisuri comercianților măcelari. R. C. D. * * I ii 1 ziarilor Eli La Sib­u Zilele acestea au fost primiți cu entusiasm la Sibiu un grup de zia­riști englezi, francezi, americani și italieni, veniți ca să facă o anchetă minuțioasă asupra stărilor de lu­­cruri din România Mare în special în Ardeal și Banat. Ziariștii aliați sunt următorii: profesorul Magnau, director la „E­­cole des­­ Hautes Etudes“ ca repre­zentant al ziarului ,­Petit Parisien“, Emile Henriot, redactor la „Le Tempo“ dr. E. Vercesi­ de la ziarele italiene „Secolo“, „Giornale d Italia“ și ,,Corriere d Italia“. Lloyd Allen de la sindicatul de presă din Statele­ Unite și d. Becot, de la agenția „Ra­dio".­­ Misiunea e Însoțită de d. G. Moto­­sani, fost consul al României și re­prezentant al ziarului ,­L’Echo de Paris“ și al agenției „United Press“. Cu toții au vizitat orașul, exami­nând cu atenție caracterul de vechi­me al unora din clădiri. Seara, a avut loc la " ..Uniune“ o masă colegială la care au luat parte câteva personalități distinse din Si­biu câte­ și reprezentanți ai presei locale. La sfârșit au ținut însuflețite toasturi­le dr. Silviu Dragomir care aduce omagiu ziariștilor aliați pen­tru că au apărat ideia de libertate și dreptate. Termină spunând un bun Sosit și dând asig­ura­rea distin­șilor oaspeți că România Mare va fi un stat de ordine, care va pune u­n cordon împotriva pericolelor din Orient, ridicând o barieră a civiliza­­ției. Răspunde de Magnau de la ..Petit Parisien“ care bea în numele Fran­­ței pentru România, de vreme ce Ardealul el însuși este azi România. Părintele dr. I. Lupaș spune în li­m­­­ba latină câteva cuvinte de bună venire celor sosiți, cărora răspunde d. dr. Vercesi din partea presei ita­liene. Seria­ toasturilor a încheiat’o d. dr. Moroianu care închină paharul mai întâi presei franceze și apoi pentru presa aliată care, deși mai de curând, a îmbrățișat deasemeni cu căldură, cauza noastră dreaptă. Banchetul care s’a terminat la o­­rele 11 a cimentat și mai puternic legăturile de prietenie între oaspe­ții aliați și ziariștii români. ‘ Incidentul diplomatic din Paris Chestiunea portului Fiume la ziarele cări n’au apărut ziarele noastre, un foarte grav incident di­plomatic s’a produs la Paris. Din cauza chestiunei revendicări­lor italienești, cărora nu s’a putut găsi o soluțiune care să împace pe toți cei interesați și principiile din Bon­eme, — o ruptură s’a produs. Președintele Wilson s’a refugiat în publicitate, supunând judecăței opiniei publice mondiale, revendică­rile italienești în special cele pri­vitoare la portul Fiume. DECLARAȚIA PREȘEDINTELUI WILSON Hăță insistă a cere «deptina sava­­ranitate asupra acestei port Dele­gații ei au refuzat ultima soluțiune tranzacțională propusă de aliați ca­re era: «Flame, oraș complecta­­mente Uber. In afară de orice con­trol". Președintele Wilson, in fața acestei situationi, a dat publicităței o declara pune, in care expune punc­tul cău de vedere. Declarațiunea amintind că după încheierea pactului de le Londra, au mai intervenit in război state străi­ne de el; că prin am­fistițiul înche­iat cu Germania prin mijlocirea Sta­telor Unite ale Americei, s’au admis ca bază a păcat principiile de liber­tate și justiție latre popoare, nu s’ar putea acorda Italiei portul Fiume, fără a se contraveni la aceste princi­pii. Fiume, după președintele Wil­­son, nu aparține nici geograficește, nici etne graficește Italiei, iar econo­­mde este e­nodul vital­ nu al Italiei, ci al statelor nani create pe ruinele monarh­iei habsburgice. Subliniind prietenia caldă a poporului ameri­can pentru Italia,­­președintele Wil­son încheie anunțând că de­oarece numai pentru principiile de liberta­te «t dreptate între popoare, Ameri­ca a luptat și numai pe baza lor ar putea consimți să facă pacea, el speră că numai in baza acestor principii poporul italian ii va cere să încheie această pace. RĂSPUNSUL D-LOT ORLANDO D. Orlando interpretează declara­­ția președintelui Wilson ca fiind in­­dreptată deasupra capului guverna­­tn| italian, spre poporul Italian. Me­toda aceasta, spune el, aplicată până acum numai față de guvernele ina­mice, a fost apucată de astă dată și unui aliat care și-a dat sincer oste­neala de a căuta și ajunge la o în­țelegere- Și d. Orlando deduce că de­oarece d. Wilson s-a adresat popo­rului italian, ii va urma pilda și se va adresa și d-sa acestuia. Apoi d. Orlando relevă că nici o­­dată delegația italiană nu s’a refe­­rit la tratate, ci numai la principiile de justiție invocate de d. Wilson și face o lungă expunere a motivelor istorice și etnice cari Îndreptățea a­­nexarea portului Fiume la Italia. In fine premierul italian, imitând exem­plul lui Wilson, încheie făcând un elogiu poporului american. URMĂRILE INCIDENTULUI Apariția declarației președintelui Wilson a produs cea mai penibilă im­presie asupra delegațiunei italiene. Șeful ei de Orlando, și-a anunțat pe dată plecarea sa din Paris, nu însă fără a da mai întâi publicității un răspuns la declarația președintelui Statelor Unite, răspuns care, cu toată silința vădită ce -și dă, de p, se arăta stăpânit, tremură totuși de revocă și supărare. D-nii Orlando și Saphio au­ părăsit Parisul Restul delegațiunei italiene a rămas insă acolo. Nu există, deci rup­tură. Asupra păcei cu Germania inciden­tul nu va avea nici o urmare, portul Fiume­ncinteresând Germani­a și 1­ i­rita nerefuzând să semneze pacea cu dânsa, pace la care a colaborat. Sunt speranțe că se va mai găsi o soluțiune, însăși Wilson căutând să evite o ruptură. In tot cazul Anglia și Franța, semnarele portului de la Londra, se declară gata, în caz că I­­talia ar insista asupra aplicărei lui, să facă față semnăturei lor. Cum se știe însă, Fiume nu e prevăzut in a­­cest pact. ȘTIRI POLITICE Drepturile evreilor La Paris s’a­u instituit un „Co­mitet al delegatienilor pentru drep­turile evreilor pe lângă Conferința Păcei". Figurează în acest comitet­ reprezentanții congresului evreu din America, precum și delega­tiu­­nile masselor evreești din Europa orientală. Scopul comitetului este: 1) de a obține egalitatea civilă și politică a tuturor evreilor care nu se bucură încă de aceste drepturi; 2) de a face să se recunoască dreptu­rile de minoritate națională în Eu­ropa orientală, acolo unde evreii trăiesc în masse compacte. Președinte al comitetului, d. Ju­lian W. Mack, magistrat, președinte al congresului evreesc american, politică înțeleaptă și hotărâtă în a­­­celaș timp. Demagogia care nu zace în firea poporului nostru, dar care se poate răspândi prin propaganda pescuito­rilor In apă turbure și Particularismul care poate găsi partizani mai ales la începutul în­chegării României Mari, fie printre utopiști, fie printre cei interesați pentru deosebite motive”, Răsplată D. colonel Lupașcu, care a­ publi­cat cunoscutele atacuri contra ge­neralului Averescu, e în fine răsplă­tit. A fost numit prefect al județului Cetatea albă. Statele mici și Pacea După cum­ au anunțat­ telegrame­le la 17 Aprilie, s-au întrunit sub preșudentia d-lui Clemenceau: cele 18 state mici, cari a­u declarat război Germaniei și printre cari figurăm șî noi. Ședința a durat — cum spune Le Tenis — abia o jumătate de ari. D. Clemenceau le-a comunicat că delegații germani au fost în­vitați să vie la Versailles și că li se va da lor cun­ostință de tratatul de pace, înainte ca acesta să fie înaintat de­legației germane. Reprezentanții micilor puteri în­trebând cum vor putea cunoaște deciziunile cari au­­ fost luate de a­­liați, cu privire la fiecare dintre ele, d. Clemenceau le-a răspuns că ori­­de câte ori au fost examinate in­teresele unui stat mic, reprezentan­ții săi au fost fisterați înaintea con­siliului de patru. Consiliul de zece care a țimit șe­dință după statele mici a hotărât, să ceară­­,tuturor statelor repre­zentate la Conferință care va fi ter­­meniul și procedura necesară pentru a obține la fiecare dintre ele, ratifi­carea parlamentară a tratatului ca­re va fi­ semnat cu Germania. Am fi curioși să cunoaștem răs­punsul ce vor da la această întreba­re reprezentanții noștri, Moartea lui Titu Fru­mușeanu a încetat din­ viață Titu Frumu­­șeanu, fost deputat de Târgu-Jiu și fost vice-președinte al Camerei. Membru al partidului liberal, el a fost un bun prieten și un om cu­minte care nu a luat niciodată lu­mea în trafic. A fost un mucalit, ale cărui glu­me și riposte au devenit populare și au circulat în­totdeauna în țara în­treagă. Iubitor de artă, făcuse din casa sa din Târgu-Jiu un cuib de frumusețe și de jovialitate. Un asemenea om, chiar dacă nu lasă o mare moștenire politică, nu lasă însă mied altfel de moștenire, ceia ce-4, ori­cum, un titlu și cu to­tul natural ca să lase multe regrete. Un interview cu d. I. C. Grădișteanu D. I. C. Grădișteanu fost ministru conservator, a făcut printre altele următoarele declarații, unui redac­tor al ziarului „Renașterea Română" care apare la Sibiu : ,,Nu mai încape vorbă, că în Ro­mânia există astăzi o criză politică și încă foarte serioasă prin faptul monopolizării întregii puteri a sta­tului de către un singur partid poli­tic, care și-a asumat în mod arbi­trar și în contra sentimentului ge­neral, o atotputernicie anti-constitu­­țională. Singura dezlegare norocoasă a si­­tuației o văd în constituirea unui guvern adevărat național, care să cuprindă toate capacitățile politice de valoare și care să facă alegeri de constituantă, în toată România Ma­re. Aceste alegeri dacă vor fi libere, vor însemna primul pas spre­ purifi­­carea atmosferei noastre politice, dând adevăratul ei rost vieței. „Fără îndoială că toate partidele noastre politice vor suferi în mod fatal o transformare simțitoare și a­­c­east­a se va întâmpla la constituan­tă, când pe nenumărate chestiuni de principii ce se vor pune­ tendințele tuturora, fără deosebire de provin­cie, se vor diferenția, întrebată, asupra primejdiilor cari amenință România, d. Grădișteanu a declarat : Primejdiile care amenință Româ­­nia întregită sunt de două feluri : externe și interne. înăuntru, două sun­t primejdiile care ne pot amenința și care amân­două se pot ușor înlătura printr’o­ Conflictul dintre chelneri și patroni Conflictul dintre lucrătorii chelneri și patronii de restaurante- berării, cafene, lei, etc. s’a aplanat cu triumful celor dintâi. Săptămâna trecută a avut loc la „Modern“ o nouă consfătuire a asocia­ției patronale, în care au fost discutate din nou cererile formulate de federala chelnerilor. In urma cuvântărilor d-lor Leautey, Finkelstein, Popescu­ etc. s-a căzut de acord asupra doleanțelor lucrătorilor chelneri. Aceștia au obținut un procent de 10 și 15 la sută din nota consumației clientului, fixarea salariilor pentru lu­crători la 30 lei lunar- inclusiv masa, 120 lei fără masă, iar piccolli urmează să fie plătiți cu 60 lei și 100. Deasemenea s’a recunoscut de către patroni funcționarea delegaților pe lo­caluri cari vor tranșa imediat diferen­dele dintre patroni și­ lucrători. In urma acestor hotărîri urmează a se încheia zilele acestea contracte cu specificarea norilor condiții de muncă. In ce ne privește facem observația că fixarea procentului sus menționat în sarcina clientului nu o găsim întemeia­tă întrucât și așa consumațiile erau destul de ridicate. Dealtfel lucrătorii chelneri au cerut acest adaos de la pa­troni, nu de la consumatori, deoarece și ei și-au dat seama că anumite îmbu­nătățiri nu pot fi logic revendicate de­cât de la cei pe cari îi servesc. , Eli a avut loc o întrunire în sala sindicatelor­ aducându-se la cunoștința tuturor lucrătorilor revendicările câș­tigate. Au vorbit d-nii Demeter, Gănescu, Racoviță, G. Popescu, etc. S’a atras atenția lucrătorilor că nu­mai prin forța organizatei s’a putut câș­tiga cauza și s'a îndemnat la solidari­tate. Presa română la regina Maria Regina povestește ultima sa călătorie Speranțe bune din toate părțile.—Femeia română va avea drepturi. Răspunzând dorinței exprimată de regina, de a face cunoștință cu gaze­tele principale ale Capitalei­ au trimes Sâmbătă după amiază la Palatul Co­­trocenii câte doi reprezentanți de fiecare. In salonul bizantin, pardosit cu dale albastre de ceramică, cu stâlpii și pereții sculptați în aur palid, sunt Introduși cei patruzeci, cincizeci de ziariști nerăbdători d’a tintea sn, fine auzi, vorbi cu suverana. Mobilierul salonului e bogat. Un cămin placat tot cu lame de bronz aurit având la dreapta și la stânga lui, două nișe cu baldachi miri d’ase­meni aurite, strane bizantine, un chaise-longue în formă de barcă au­rită. Un tron pe trepte, sculptat ad­mirabil tot în aur, câteva mesuțe cu porțelanuri, reprezentând diferite ani­male în atâtti din fynostime, o bibliotecă cu cărți engleze legate în piele rară pe jos covoare de preț, e cadrul în care cu toții așteptăm să apară floa­rea fină, demmnă prin frumusețea, cu­­rajul, spiritul și dragostea de țară, de lucrurile prețioase ce o înconjoară. Geniversatate se leagă între colegi, scurte, cordiale. D na. Lahovary, d-nă de onoare a reginei, întreține o convorbire cu d-nul C. G. Costa-Foru prezidentul ,­Asociației Presei" și reprezentant al ^Adevărului” și fiica sa, sub di­rectoarea „Revista Tineranei și a copiilor**, Ora fixată, o» șase, sună, un vre­ji­tor apare la ușe și enunță pe su­verană. Surâzătoare, regina cu­ pasul ei care alunecă ca o unndă, repede intră, i se fac prezentările de către d-nul Costa-Foru și d. Emil­i Nicolau. A­poi toată lumea face cerc în jurul ei și suverana vorbește. Ea poartă o ro­chie gris-fer de charmetă moale, cu largi broderii în aceiași culoare de forma unor pastile, semănate pe în­treaga­­ stofă. Decolteul rotund și dis­cret, un șir de mărgăritare de preț la gât, un mic buchet de flori noz-pal la cingătoare, iar la picioarele foto­liul pe care e așezată Diana, cățe­lușa favorită a reginei, se culcă, a­­vând aerul că ascultă și ea ca toți fratele limpezi, armonioase ce curg după buzele stăpânei Regina vor­bește. CE AM FĂCUT IN STRĂINĂTATE, CE AM CERUT ȘI CE SPER.. — Wam­ chemai pe dv. reprezen­tanții Presei, române, ne spune dânsa pentru a vă povesti călătoria între­prinsă de mine și speranțele mele. După cum știți cu toții, am plecat din țară ca o reprezentantă a ei, cu gândul de a fi folositoare și de a căuta să ajut cât mai de grabă prin glasul meu nevoior ei Ceea ce am făcut a fost eu asen­timentul regelui care e un mare pa­triot și pe care l'am întrebat in aju­nul plec­arei: — Ai tu încredere in mine, pot vorbi, pot cere, pot spune ■tot ce vreau? — Da, mi-a răspuns el, am o în­credere neclintită în tine. Și nu exis­tă gest, vorbă, fapt, de al tău, pe care să-l dezarmez veodată, întărită de aceste cuvinte, continuă surâzând regina, am ajuns la Pa­­ris, unde în primele zile nu am voit poate să se știe rolul meu. Dar toți îl ghiciseră. Acolo mi-a fost foarte ușoară mi­siunea. Franța e țara dragostei, a en­tuziasmului, și a fost de ajuns expu­­nerea durerilor prin care a trecut țara, ca să miște, să înduioșeze și pro­­misiunile bune să curgă. Aju­ tmi­ne, le-am­ spus cu princi­palilor oameni politici, ajutați-ne să ne refacem, să ne revenim ln fire. Suntem lipsiți de toate. Trimiteți-ne, dați-ne. Nu cer insă de pomană, nu, țara mea e bogată, ea are cereale, și mai cu seamă, are petrol. Faceți-ne numai credH, un credit bun, larg, de prieteni și vă vom plăti totul. Oh! adăogă, regina cu zâmbetul ei fin, le-am spus, avem petrol, dar am complectat. „Petrolul nostru nu viri dăm pentru totdeauna, nu­ el e bogăția țarei mele, e capitalul nostru, solul nostru pro­duce însă destul spre a ne partea plăti cu timpul de tot ce veți face pentru, noi. Dați-ne numai timp și credit."" Am obținut mult la Paris ne­ asi­gură suverana. Lucruri ce am­ adus lucruri ce vor sosi, promisiunii ce se vor ține și apoi am trecut în Anglia. AICI LUMEA E ALTA In Londra, lucrurile s’au schimbat. Acolo nu am mai fost ca regină, ca reprezentantă a țărei mele, ci ca o femee din lumea mare, ca o dina din societate care caută să culeagă prie­tenii, căci Anglia e țara prieteniei. In Londra deci, la diferitele dineuri la care am fost in viată am povs­­tit la masă episoade dureroase din războiul, din refugiul, din exodul no­stru. Și când vedeam emoția, compăti­mirea pe fețele tuturor, adăugam; a­­cestea toate nu sunt lucruri citite au spuse mie, ci sunt lucruri văzute, trăite, suferite de mine. Apoi cău­tam să spun lucruri vesele, căci pe englez ca să-l captivi nu trebue nu­mai să-l înduioșezi ci să-l Și distrezi. După masă, stăpâna de casă îmi menaja câte o jumătate de ceas de cort ,orbire aparte cu vr’un personaj important, căruia îi pledam cauza României, cauză deja câștigată. Și din Londra am plecat cu mari spe­­speranțe, mari promisiuni. OMAGIUL AMERICEI Țara însă care vibrează de simpa­tie pentru noi, e America. Mi s’a spus de mulți americani că în războiul a­­cesta Statele­ Unite au avut nevoia d’a glorifica doui suverani și au­ glorificat pe regele Belgiei și pe re­­gina României. — Meniți la noi, Doamnă, mi-­ spus câte­va personagii importanței americane, și veți obține tot ce veți dori tot ce veți visa pentru România. Un miliardar american mi-a spus chiar la dispoziție un tren special­ spre a vizita toate orașele mari din­ America, unde am fost asigurată vă ni,i 90 - v­­oo știj cerc* Iar partea femeilor americane am primit un splendid pergament ca omagiu, pentru suferințele prin care am trecut împreună cu poporul meu. După turn vedeți încheie suverana, via, colorată, interesanta sa povestire am căutat să fiu de folos țârei mele. Și fără a fi învățat diplomația, finan­țele, economia politică, am vorbit un Apus de toate, și politică și finanța și economie. Cdt despre politică imi amintesc, she regina cu un nou zâmbet și mai accentuat că, la Paris mi ,’am re­proșat lipsa de unire, certurile dintre partidele noastre politice. Atunci a m răspuns: — Oare dv. Oamenili pofltid din Franța vă iubiți mult între dv.* Nu vă certați de loc? Și la rândul lor «a zâmbit »și am tăcut. Acuma, «conchise regina, că aproape am terminat ce aveam să vă spun* sunt [«la a răspunde și ]a întrebă­rile Presei REGINA ȘI CENZURA O chestiune principală pentru noi. Se adresează d, Costa-Foru suvera­nei, e acela a Censurei, dacă ar fi bine voi să interveniți ca să fie mai do­molită. — Bine dar cam ce anume se cen­zurează. — Tot maiestate, tot, ori­ce expu­nere, orice critică a actelor guvernu­lui, a faptelor lui care nu sunt co­recte și care le dezvălue presa sunt cenzurate. — Asta «» ar trebui, zise regina. — Ea încă intervine câțiva si«­liști, s’a cenzurat și internetul ret a­ți binevoit a da dv. d-nă în Franța Și care a fost reprodus in presa noaa stră. (­­• — Da? Se vâră din nou supersetd, voi căuta să cercetez și să văd ce șut va putea face un chestia asta. FEMEILE VOR AVEA DREPTURI !— Fiind­că ne permiteți să vă în­­­trebăm, mă adresai la rândul meu­,î reginei, vă pot exprima doamnă aftj femeile române sunt pline de bucurie ■ că regina lor s’a pronunțat deschis lui Paris și Londra pentru susținerea­­ drepturilor lor. Pot ele spera în spri­i­jinul vostru, mai cu seamă că în Transilvania și Basarabia femeile au­ drepturile și dacă cele din România­ nu vor căpăta ar fi o mare injustiție. — Așa e­ t îi răspunse suverana, dar asta nu se va întâmpla. Regele este pentru dreptate și crede ea și mine că femeia română va avea dreptul ei. In ori­ce caz sunt sigură că va avea, drepturi in consiliile județene, in gos­podăria comunelor. E drept că în streinătate am susținut cauza femei­lor si cercetând eu de amănuntul amt. afin• un lucru care m’a bucurat. A­­nume, că în Statele unde efe s­ cnt acordat, toată lumea e mulțumită. Un lucru rar e de notat, el acolo unde femeia, conservatoare, iubitoare de ce posedă, a căpătat drepturi, otrava bolșevismului nu va putea pătrunde căci femeile 'i sunt dușmane.­­ Cu acestea încheie suverana intere­santa sa expunere, exprimându-ne la toți cei prezențți, mulțumirea că ne-a cunoscut și asigurându-ne că toate frumoasele speranțe și promisiuni pentru refacerea țărei noastre, vor­ deveni fapte în curând realizate. Am plecat cu toții încântați de­ gra­ția sinceritatea ei și urmăriți da­ ultimele ei cuvinte. Regele și cu mine suntem, niște su­verani democrați, care nu ne vom o­­pune la n­iciuna din dorințele popo­rului ceea ce ne va îngădui și nouă­­să avem părticica noastră de soare’ pe acest pământ.­­ FULMEN Societatea școalelor pentru creșterea orfanilor „Monitorul Oficial“ de eri public­­ă st­atutele „Societăței școalelor de fete pentru creșterea orfanelor". Scopul societăței este de a crește un număr de copile în etate de 7—9 ani, orfane, românce ortodoxe și a le pregăti într’o școală anume pen­tru meseria de crescătoare și edu­catoare de copii, precum a le da și pregătirea pentru a fi bune mame de familie. Pentru primii 7 ani se dă, preferință orfanelor de război. Societatea va fi condusă de un comitet administrativ, un comitet de direcție și unul de patronaj și censorii. Veniturile societății se vor com­pune din diferite subvenții, donații, legate și produsul serbărilor. Comitetul de direcție se compu­ne: președinte, d. minis­tru al in­­strucțiunei, vice-președinte, d-na Paulina Aslan și d-na Pia Brătianu. Secretară generală d-na Adela Pro­­ca. Secretară de ședință, d-na Nata­lia Leonida­ Casieră, d-na Horten­sia P­TM­­ncea. Membre: d-nele Ana Dragu. Aristia Pompeiu. Președintă de onoare d-na Eliza I. Brătianu.

Next