Dimineaţa, iunie 1919 (Anul 16, nr. 4700-4728)

1919-06-11 / nr. 4709

m ANUL XVI-lea.­Wo. 4709 Ce se petrece la Paris O comunicare oficioasă Chestiunea drepturilor minorităților Cuvântarea d-lui Brătianu * ■ — . näspü*su8 Iui Wsfison In sine opinia publică e pusă în situatiune de a cunoaște cele ce s’au petrecut la Paris și cari au dat loc la protestul d-lui Brătianu. ..Vii­torul“ publică sub forma unei cores­­pondențe, un comunicat oficios în care se arată și chestiunile cari au provocat incidentul și modul cum d-l Brătianu a apărat punctul de­­ vedere românesc și răspunsul pe care i l-a dat președintele Wilson. Cetitorii vor remarca de sigur că în ziarul nostru, a ca priceput, din pu­ținele informationi ce ne parveni­­seră, și ce se întâmplas­e și am ghi­cit bine și punctul de vedere al de­lega­ti­unei noastre. ȘEDINȚA DE LA 29 MAI La 29 Mai a avut loc ședința în care d-l Clemenceau a prezentat plenuluri Conferinței, tratatul de pace cu Austria. De fapt d. Clemenceau nu aducea în ședință însuși textul tratatului, ci numai un rezumat care nu cu­prinde nici clauzele militare, nici clauzele privitoare la reparationi, acestea fiind încă în studiu De a­­semeni nu s’au adus la cunoștința delegaților nici clauzele militare din cauza influenței ce ar fi putut să ai­­bă asupra Principalelor Puteri, du­pă cum au fost scoase claunele po­litice care priveau în special Italia, ca fiind socotită, mare putere. Erau prin urmare numai clauzele care priveau pe cei mici. C. Brătianu, după ce a întrebat pe președinte dacă , textul e complect sau e vorba numai de un rezumat, fie el oricât de fidel, a cerut amâna­­rea cu 48 de ceasuri a prezentării tratatului, pentru ca puterile direct interesate să ia cunoștință ce el. D-l Brătianu a fost invitat să-și prezinte observațiile în scris, ceea ce d­ s- a făcut printr'o întâmpinare prezentată în ședința de Sâmbătă 31 Mai și în care spunea în esență ur­mătoarele : ÎNTÂMPINAREA SCRISA A D-LUI BRATIANU 1) In tratatul de pace nu se făcea mențiunea Bucovinei care aparține României prin tratatul de alianță și prin adeziunea ei necondiționată la unire cu patria­ mumă. 2) D Brătianu s’a raportat la de­clarația sa făcută în ședința de la 27 Mai, pe care a repetat-o, aducând la cunoștință Conferinței că Româ­nia a dat egalitate tuturor­ locuito­rilor ei fără osebire de neam sau de religie, precizând că sunt cetă­țeni români toți acei născuți în ța­ră și care nu sunt supuși altui stat, precum și toți cetățenii nouilor teri­torii dezrobite care nu doresc o altă supușenie. De altminteri descentra­lizarea administrativă care va lua curând ființă, va asigura tuturor mi­­norităților cele mai larg,­ drepturi și cele mai depline libertăți’ D. Brătianu a mai declarat că România e gata să primească toate dispozițiile pe care statele care al­­cătuesc Liga Națiunilor vor fi dis­puse în această materie să le admi­tă pe propriile lor teritorii. In alte condițiuni decât acestea, România nu va putea admite în nici un caz o intervenție din partea gu­vernelor străine în aplicarea­ legilor ei interne. De altminteri reprezentanții Româ­niei au votat la alcătuirea Ligei Na­țiunilor, pentru orice­ fel de garanții care se vor propune de­o­potrivă pentru toate statele care formează Liga. Considerând că drepturile tuturor Statelor sunt aceleași, egale pentru toți, mari­ și mici, România în afară de aceste principii, nu va putea is­căli niște stipulațiuni care i-ar țăr­muri drepturile ei de suveranitate. Este chiar în interesul Ligei Na­­­țiunilor, ca, înlăturâ­ndu-se ideea oricărei gradații între popoarele a­­liate, să dispară­ orice posibilitate de contradicții în ceea ce privește m­­a­rile principii care îi justifică scopul și inspiră" activitatea Ligeii Orice intervenție din afară care­­ de fapt nu vor putea acorda nimic mai mult decât ceea ce de fapt Ro­mânia a acordat cetățenilor ei fără deosebire, va putea primejdui opera de fraternizare pe care și-a însușit-o statul românesc. Acest lucru nu poate fi admis de­oarece ar crea două feluri de cetă­țeni într-un stat, unii care ar avea încredere și ar fi solidari cu statul căreia aparțin, și alții care, spriji­­nindu-se pe o intervenție străină, vor fi împinși la ostilitate față d­e statul acesta, aliutându-și protecția peste hotare EGALITATE PENTRU TOȚI întâmpinarea d-lui Brătianu rea­­mintește apoi că cu ocaziunea dis­cuțiunei proiectului Societăței Na­țiunilor, se propusese un articol ca­re prevedea că nici o piedică nu va trebui să­­ existe in libera exercitare a oricăror credințe, religii sau opi­nii care nu vor fi în conflict cu or­dinea publică și bunele moravuri. După jurisdicția respectivă, nimeni nu va fi stânjenit in viața lui, in li­bertatea­ lui sau în urmărirea feri­­cirei așa cum o înțelege el, aderând la o astfel de religie, credință sau opinie, independent de neam, de rasă sau de culoare. Acest articol însă n’a putut fi ad­mis, de­oarece aducea o atingere su­­veranității statelor. România e gata să accedeze la tot ce s’ar decide cu privire la drep­turile minorităților și la chestiunea tranzitului cu condiția ca orice ho­­tărîre luată să se aplice deopotrivă tuturor, principiul egalităței între state trebuind să domine în Societa­tea națiunilor. D-l Bratianu a vorbit apoi d­e chestiunea financiară și delegatul Franței, ministrul Klotz a recunos­cut dreptatea punctului de vedere român, amânând discutiunea sa definitiv — așa spune comuni­catul oficios — n’a vorbit numai în numele României, ci pentru toate statele mici și pentru a sluji două mari principii hotărîtoare pentru viitorul micilor state și pacea po­poarelor: întâiul principiu pri­vește liniștea, ordinea și frăția po­poarelor aceluiaș stat; al doilea se raportă la egalitatea tuturor state­lor, mari s­au mici. In fine România a cerut In nume­­le micilor națiuni să nu li se impu­nă condiții pe cari nu le pot­ admite. RĂSPUNSUL D-LUI WILSON In ședința de Sâmbătă 31 Mai a răspuns delegației noastre d-l Wil­son : Două idei se detașează în deosebi din importantul său discurs: întâi, că „Principalele Puteri“­­vor fi ga­rantate pentru menținerea condiții­lor cât mai drepte la care a ajuns Conferința și al doilea, că tot Prin­cipalele Puteri“ care vor lua asupra lor­ angajamentele și sarcinele, tot asupra lor vă cădea și răspunderea, pentru că ele au făcut cele mai con­­siderabile sforțări In decursul aces­tui război „forța“ lor iată garanția finală a păcii mondiale. Președintele Wilson și-a încheiat discursul făcând­ apel la o colabora­re cordială și voluntară, ca singura bază posibilă, dar această bază e numai de partea unde se găsește forța, care e suprema garanție a pă­­cei. La observațiile d-lui Brătianu că singura bază e păcei nu poate fi de­­cât dreptul și nu forța, d­-l Wilson insă a ripostat că nu vede alt mij­loc decât această formulă, iar d. Brătianu i-a replicat amintindu-i ve­chile sale principii, exprimându-și teama despre efectul contrar al sis­temului aplicat astăzi. România în tratatul cu Austria Atât in textul tratatului de pace cu Austria, remis prin radiograf, cât și în cel publicat de ,ziarele fran­ceze, am căutat zadarnic dispoziția care ar fi îndreptățit protestul dele­­gaț lunei noastre. Ne-am exprimat i­mediat părerea că trebuie să fie la mijloc o omisiune. Bănuiala noastră o găsim adeve­rită de rezumatul tratatului publicat de ziarele englezești. In acest rezu­mat, la­ capitolul reWiv la Polonia si, Ungaria, găsim următoarea fra­ză : ..ROMANIA CONSIMTE LA UN TRATAT SIMILAR ASUPRA PRO­TECȚIEI MINORITĂȚILOR SI LI­BERTATEI TRANZITULUI Im ce se referă cuvântul similar ? La pasagiul al doilea pe care-l ga­sim în capitolul Statul Cehoslovaci capitol identic redat în rezumatele presei franceze si engleze [UNK] la-tă-l. ..CEHOSLOVACII ACCEPTA SA ÎNCORPOREZE IN TRATA­TUL CU PRINCIPALELE PUTERI ALIATE SI ASOCIATE TOATE MASURILE CE AR PUTEA FI SO­COTITE NECESARE PENTRU PROTEJAREA MINORITĂȚILOR DE RASA, RELIGIUNE SI LIMBA SI PENTRU ASIGURAREA LI­­BERT­AT­II DE TRANZIT SI A U­­NUI TRATAMENT ECHITABIL AL COMERȚULUI ALTOR NAȚIUNI AsTfel protestul d-lui BRătianu isi găsEște explicația. 25 tist~v -'** MmiMi de la adversitate Sarb âtorirea ferata profesorilor francezi, antârile rostite Cuvi­otsis­ In sala Senatului, au fost ofi după amiază, sărbătorit' în mod deosebit, profesorii universitari francezi, sosiți în tară a colabora la reorganizarea în­­vătământului nostru universitar. Serbarea a avut loc la orele 4 d. a. în prezența d-lor dr. Angh­elescu ,mi­nistrul instrucției publice, I. Atanasiu directorul Universităței, profesor­lor u­­niversitari C Dissescu, D. Onciu, dr. Babeș, [. G. Longinescu, C. C. Arion, Murgooiu Mironescu, Toma Stelian, dr Obreja, M. Vlădescu- dr. Severeanu, Sihleanu­, Pr. Ec. C. Nazarie, Dragomir Demetrescu, D­­urmuzescu, d-nii Ma­­nolescu-Râmniceanu, St. Bonca primul președinte al Tr­­. Ilfov, Burileanu, C. Dobrescu administratorul Casei bise­ricii, Em. Antonescu, Kirițescu, etc. Profesorii, universitari francezi, au sosit la orele 4 iun., și au fost primiți cu o vie manifestație de simpatie. Profesorii universitari francezi sunt d­­ nii Lucien Poincare, vice­rectorul Academiei, din Paris, Ch. Diehl, Daniel Berthelot,­­Josef Bedier, P. Janet, Gus­­tav Fongeres, M. dr.­ Martonne, M. Meynial, M. Balthazard și Maurice Guyot D-i dr. Anghelescu ministrul instruc­ției publice, vorbind cel dintâi o salută pe profesorii francezi, care au venit a colabora la noua îndrumare a învă­țământului nostru superior și univer­­sitar. D-sa citește o telegramă a profeso­rilor Universităței din Paris. Trimisă la Iași în 1917, prin care poporul ro­mân era asigurat de toată simpatia po­porul­ francez. Citind­­ telegrama d. dr. Anghelescu ,mulțumește Universitarilor francezi care s'au ținut de făgăduială venind a participa în mod efectiv la noua îndrumare a învățământului nos­tru universitar. D-l dr. Anghelescu salută pe toti pionii culturei franceze, care au răs­pândit in toate popoarele civilizate sen­timentul iubirei, și al libertatii. Intre Franța­ și România este, spune d-sa, o strânsă afinitate de rasă, in cultura­ noastră, este un viu reflex al marel­ui nobilei culturi franceze. Sen­tinela fidelă la porțile Orientului, Ro­mânia așteaptă cu încredere, protecția amicală a Franței și a culturei ei. ■ Tră­ască Franța. V­D-l I. Atanasiu rectorul Universita­tea salută pe profesorii francezi, și îi roagă să prezinte Univers­taței din Pa­ris salutul de recunoștință al Univer­sitătei din București. D-sa arată cum fii boerlor români, in cursul secolului al 17-a, a plecat în Franța a-și îmbogăți sufletul la sporul culturei franceze pe care apoi au răs­pândit-o cu prisosință. Salută pe soldaț­i francezi care au murit pentru împlinirea ideal­­ui româ­nesc, in rândurile bravilor noastre ar­mate. D-nn profesor B Misir din partea fa­­cultăței de drept­ O. Densușianu din partea facultatei de litere, și Țițeica din partea facultățe, d-s științe, nu cu­vântări înălțătoare au relevat recuno­­ștința noastră pentru cultura franceză cea mai fină și mai strălucită. * D-l Lucien Poincaré vice rectorul Academiei din Paris, în cuvinte calde, vibrătoare, emoționante salută pe mi­ca soră România, de a cărei suferințe e viu pătruns. D-sa asigură poporul român de cel mai complect sprijin al poporului fran­cez,­ întru­cât socotește România, ca pe o soră mică și devotată. Adresându-se studenților, d. Poinca­ré, îi salută în numele studenților fran­cezi, care au luptat și murit vitejește pentru justiție și democrație. . După cuvântările rostite s’a servit iluștrilor oaspeți un foarte bogat bufet. R. C. D. * sáncig »W*rr I • im uii'iim u miauim uimii Bi mm .■■»nu îngrijirea Siam Iui Mergea agale ducând fără­ rușine un coș vechiu de papură, și un sac cârpit. Zic fără rușine, fiindcă pur­tătorul era un funcționar destul de mărișor la un minister — Ai moștenit ■ un­ unch­iu in Cana­da ? Zisei eu făcând cu­ ochiul la u­­tensilele In care încăpea marfă de 10.000 lei. — Pă­dracul făcu domnul funcț­­ionar cu venin. Mă duc să iau un bilo de zahăr. __ Cu sacul și cu un coș mare de pot intra și cu In el ? — Dar cartofii ? Dar săpunul, ma­­dipolonul, uleiul, măslinele,,,,, , — Și te mai plângi, bobocine ? — Crezi că se dau pe gratis ? — Știu, dar ce-are a face . Eftine și bune Nu știu ce-o fi murmurat in barbă, dar unde ii văzut holbând ochii și unde mi se propti in două picioare strigând : — Eu­ am nevoe de un kilo zahăr. Casa funcționarilor publici nu mi-l dă până ce nu iau 15 kgr, cartofi stricați, măsline, săpun Și o frân­ghie !„. I1 Văzând că lumea începuse să se adune, am luat-o la picior și m-am strecurat, ca un pui de bogdaproste intr’o bodegă unde an început a re­flecta :­­ Omul țipă, omul nu vrea car­­tofi, ceapă săpun, cremă de ghete, frânghie. Aceste­ lucruri sunt insă necesare omului. Atunci de ce țipă ? ? ?... După o matură chibzuire am a­­juns la concluzia că­ omul n'avea bani de­cât atât cât să­ șt­ia 1000 gr, zahăr Atunci de ce Casa funcționa­rilor­­ i dă cu sila și celelalte obiecte? Să fie acesta un­ nou mijloc de ușu­rare a traiului, sau o speculă, sau o șicană, sau altă draclovenie ? Țipătul lui nenea Mișu îi sună în­că în urechi. Cum de nu-l­ aude și d. ministru ? STAN BOLOVAN Granițele apusene ale României Granițele de apus ale României, așa cum au fost aprobate de Consi­liul de patru, trec prin Baziaș (care rămâne României), est de Biserica Albă, est de Vârșet, est de­­ Jimbo­­lea, treizeci kilometri vest de Arad, trei­zeci kilometri vest de Oradea Mare, 6­ kilometri est de Debrețin, vest de Satmar. Granița intre Serbia și­ Ungaria va fi puțin la nord de linia ferată Jimbolea-Szegedin (Chichinda Ma­re rămânând Sârbilor). Grevele din Capitală Agitația muncitorilor din Capitală continuă. Interesant e că cei cari au pornit această mișcare sunt tocmai lu­crătorii din întrepinderile statului, stânjeniți până acum de legea excep­țională promulgată de fostul ministru Orleanu. Lucrătoarele de la R. M. S. au ho­­ttărât redactarea unui memoriu pentru formularea revendicărilor lor. Greva de la C. F. R. nu s-a aplanat incă. Situația din Bucovina RETRAGEREA COMANDAMENTU­LUI GENERALULUI PETALA Publicăm în altă parte a ziarului darea de seamă asupra impozantei consfătuiri a naționalităților din Bu­covina, convocată de d. Flondor. Această consfătuire a dat loc unui incident de o gravitate excepțională, întrucât din considerațiuni strict po­litice se încearcă, a se lovi într-un militar, care nu și-a făcut decât da­toria. Iată cum stau faptele. Din 1. Flon­­dor ceruse guvernului bucovinean autorizația de a se ține consfătuirea pe care o convocase. D. Nistor refu­zând s'o acorde­ șeful partidului ro­mânil­or­ bucovineni a intervenit pe lângă d, general Petala, comandan­tul trupelor noastre care operează in Galiția, Generalul Pedala cunoscând bunele sentimente românești ale d-lui Flondor și intemeindu-se pe asigu­rările d-sale formale, că întrunirea n'are nici un caracter ant-național, ba dimpotrivă, a autorizat consfătui­rea în calitate de comandant răspun­zător pentru ordinea ținuturilor ocu­pate. Consfătuirea s'a ținut și­ a fost grandioasă. Din însuși textul moțiu­nei votate se vede că departe de a fi fost antipatriotică, ea cere in chiar interesul­­ drei mai multă ordine, pricepere și cinste în administrație. Cu toate acestea, în urma interven­țiilor d-lui Nistor, d. general Petala a­ fost chemat telegrafic la București, unde i s-a­ luat comanda. Generalul Petala a sosit în Capitală Sâmbătă, Formula inlaturare, dela comanda­ment e rechemarea pe lângă mini­sterul de războiu, D-sa a fost inlocu­it cu generalul ZadH.. . In cercurile militare, faptul a stâr­nit senzație d­­e comentat cu aprin­dere, generalul Petala fiind o perso­nalitate, atât prin calitățile lui mi­­litare cât și ca om integru. Nu este exclus la generalul Beta­­la, după ce va fi supus Regelin ne­dreptatea care i s'a făcut, să demi­sioneze­ din armată O CONFERINȚA a D-LUI G. BOG­­DAN-DUICA Asociațiunea generală a profesorilor secundari din țară, a dat a­i o serbare la Ateneu la care a participat un mare număr de profesori și elevi ai școalelor secundare din Capitală. După ce elevii au executat câteva coruri, o conferință referitoare la Ba­nat a fost ținută de d. profesor G. Bogdan-Duică. COLONIZĂRILE SÂRBEȘTI IN BANAT In prima parte a conferinței ,d. Bog­dan-Duică se ocupă de colonizările sâr­bești in fosta monarhie habsburgică in­tre secolele XIV și XVIII. Aceste colo­nizări nu privesc însă Banatul ,care a­­bia la 1718 devine unguresc (pacea de la Pasarovitz) și de la care dată sâr­bii colonizează și în Banat, Banatul astăzi sârbesc, este un mare pustiu comparat cu partea românească a provinciei. Niciodată, sârbii nu au avut vreo pre­ponderență etnică în Banat, și totuși in­­temeindu-se pe unele privilegii austro­­ungare au reclamați stăpâniri neîndrep­­tățite. Rezultattul psihologic al istoriei lor , de coloniști străini și de militari mer­­cenari ba zugrăvit etnograful Fényes (1843) care îi arată: șireți­ răzbunători, mânioși, bețivi și iubitori de stăpânire (caracter nomad). " Privilegiile date de fosta monarhie, sârbilor, au permis acestora , să pună mâna pe mijloacele de cultură în Ba­­­nat și în special pe biserică- cu toate astea la 1840 ei reprezentau deabea o t­eime ca populație, față de noi care a­­veam două treimi. COMBINATIUNI PAN-SÂRBEȘTI In a doua parte a conferinței d. Bogdan-Duică studiază diferitele com­­binațiuni pansârbești cu tendințe vizi­bile de încorporare a Banatului la Ser­bia. Ideea pan-sârbă își are origina ei, încă de pe timpul împăratului Petru cel mare. La 1804, patriarhul de la Car­­lovitz își exprima împăratului ru­sesc de atunci dorința ca toți sârbii să fie uniți sub un sceptru. La 1860 un învățat sârb, gazetarul Milovan Iancovici, care scotea în El­veția revistta­­ „La Serbie”,­­ cerea unirea Banatului cu Serbia. Când regele Petru a fost adus pe tronul Serbiei, d. Pasid șeful partidu­lui radical și actual plenipotențiar al Serbiei la conferința păcei­,i-a prezen­tat un program în care se preconiza de pe attunci sistemul pe care sârbii îl în­trebuințează acum la conferință, adicâ: Serbia acordă concesiuni economice serioase, acelor puteri mari cari recu­nosc revendicațiunie teritoriale sâr­­bești. CONCLUZIE Incheindu-și conferința d. Bogdan- Duică crede că luptele noastre pentru Banat­­ vor fi foarte grele și nu-l vom obține, de­cât cu foarte serioase dif­cultăți și aceasta nu pentru că reprezentanți noștri diplomatici la conferința păcei sunt slabi, dar pentru că sârbii s’au dus la Paris foarte bine înarmați în această ches­tiune. Ei au semănat de foarte multă vreme î­n Banat, ideea că ei vor stă­pâni cândva această provincie. Și în afară de aceasta, făcând conce­­siuni economice m­arilor puteri aliate cari îi susțin. Sârbii își zac pe bună dreptate. Capitalul străin va trece pe când granița ce vom câștiga va rămâne. Conferința a fost foarte viu aplauda­tă de auditor. I. P. Expozițiile din Capitală EXPOZIȚIA PICTORULUI CRISTO­­LOVEANU TRUȘINSCHI ȘI A SCULPTORULUI LEONID­A Trei tineri artiști, având fiecare calitățile deosebite, s’a întrunit la­o­laltă, aranjând o interesantă expo­­ziție în sala No. 6 din strada Fran­klin. Cu un simț al desemnului bine d­esvoltat. d-l Trușinschi expune o serie de pânze, peisagii, capete, care denotă, un studiu și o dragoste de frumos promițătoare de un viitor strălucit pe terenul artei. Peisagiile d-lui Trușinschi au perspectivă și sunt sincere. , D-l Cristoloveanu. e remarcabil de asemeni prin bucățile expuse. Se vede că e un sârgui­tor, care la rân­dul său va ajunge departe. Am vă­zut cu plăcere câteva bucăți de sea­mă ale d-lui Cristoloveanu și în actuala Expoziție a Tinerimei, unde sunt destul de remarcate cu toată vecinătatea maeștrilor consacrați. Câteva statuete de o grație și mo­­delaj sincer, aduce d-l Leontin com­plectând nota frumosului în această expoziție. Interesantă femeia din fotoliu, ex­presivă și nespus de naturală în a­­titudinea ei de abandon. In rezumat expoz­ția d-lor Cristo­loveanu, Trușinschi și Leonida e un mic cuib al artei unde amatorii de frumos se vor simți bine. FUL. CONVORBIRI CU D-NII LUCIEN, POINCARE. CH. DIEHL. ED DE MARTONNE Am căutat să văd pe membrii mi­siunii universitare franceze pentru­ a avea lămuriri asupra programului pe care și-l propune să-l realizeze în reforma învățământului nostru D. LUCIEN POINCARE ne-a spus:­­ Nu venim la dv. să vă cucerim, Franțul nu cucerește. V­ă invităm la o bună și prietenească colaborare pe tărâmul culturii. Vă vom da profe­sori și vi-i vom cere în schimb pe.^i dv. Vom deschide larg porțile uni­versităților noastre pentru studenții români și vă cerem să faceți la fel pentru studenții noștri Un program ? Nu avem încă, pen­tru că am venit nci să-l facem îm­preună cu dv. După ce vom avea contact cu reprezentanții dv. il vom ști și noi. • încă odată noi nu venim să do­minăm sub masca prieteniei. Avem nevoie de concursul dv. și vă che­măm să ni-l dați. D. CHARLES DIEHL adaugă: Șeful misiunii noastre v-a spus tot ce știm până acum. Ași putea cola­bora cu o preciziune: ne vom ocupa în primul rând de învățământul u­­niversitar. Universitatea pregătește generațiile ce vin și acestea sunt chemate să consolideze victoria. Și­­apoi, suntem toți profesori universi­tari Vom ajuta la organizarea uni­versităților din Cernăuți și Cluj și vom trimite profesori­ la București. Un contigent însemnat de profesori și profesoare de liceu se vor stabili act Și röfli ales în Transilvania și Ba­sarabia. De școlile primare nu ne ocupăm încă. Vă vom fi, credem, de folos, la desființarea spirtului german și maghiar în teritoriile cari au fost sclave. Prin aceas­ta însăși creăm puntea de trecere, în adevăratul românism, care este­ eminamente latin. D. ED. d? MARTONNE zâmbește, când ii cer impresiile: — Cari, impresii ? Sunt doar pen­tru a zecea oară in România (D. de Martonne a vizitat in repetate rân­duri țara noastră, a studiat limba și literatura română. Vorbește la per­fecție românește). Cere de­ acum ? Ar fi­ interesant dacă ași putea să vă spun ceva asupra Transilvaniei. Am văzut-o tasă în treacăt. Ne vom în­toarce insă pe­ acolo. In programul nostru intră câteva zile acordate u­­nei excursii pe acolo. Am observat in­să dintr’o privire că lumea e acolo mai fericită de­cât aci, că organiza­­ția e mai bine închegată. Și vă feli­cit pentru c'ați avut tăria să­ nu vă atingeți de bogăția țârei surori pe care ați alipit-o. In loc să vă nive­lați mizeria, ați preferat să suferiți, demn mai departe. Noi am făcut ace­­laș lucru, în Alsacia-Lorena. Ridica­rea valutei, prin socotirea, mărcilor in valoarea dinainte de războiu ne-a costat imens. Am făcut-o ■ totuși, fă­ră să ne luăm, compensații. Bine ce a fi­­ văzut și dv. necesitatea acestui gest. Sper să rămân aci vreo opt­ zile peste termenul comun al misiunii. Vreau să văd Basarabia. Mă intere­sează ca limbă, suflet românesc și mișcare socială. Îmi voi depune apoi raportul Conferinței Păcii. Am lucrat în Conferință până­ acum și am a­­mit de mai multe ori prilejul de care mă felicit de a susține cauza româ­nească. • Programul nostru ? Mă îndoiesc chiar dacă d. Biky,­ secretarul mi­­siunii noastre , cunoaște 11 vom a­­fla abia mâine după contactul că reprezentanții reformei dv­­in învă­țământ. . G. Robert de Flers și Statele mici In „Figaro“ din 5 Iunie, d­-l Robert de Flers ia apărarea micilor state, într-un prim articol lung de aproa­pe trei coloane și intitulat: Pentru micile puteri, — masa cea mică Intre­­ altele d-l de Flers explică astfel de ce­­ statele mici trebuie me­najate : Făcându-le nedreptate ,se micșo­rează dragostea puterilor mici pen­tru Franța. E admirabilă și mișcă­toare această dragoste. Ea ne vine din fundul Europei și din fundul secolelor. Ea e imobilată de atâtea amintiri, scăldată de atâta sânge și glorie Ea, are ceva misterios și de­părtat, care a făcut într’o zi de un mare scriitor român, pe d'-l Dela­­vrancea.. să spună! „Tot ce există mai frumos pe lume­ sunt povestele cu zâne și istoria Franței.“ Credem că n­u greșim dacă soco­tim că mai cu seama simpatia d-lui de Flers pentru Romania i-a inspi­rat pledoaria in favoarea statelor mici

Next