Dimineaţa, iunie 1919 (Anul 16, nr. 4700-4728)
1919-06-11 / nr. 4709
m ANUL XVI-lea.Wo. 4709 Ce se petrece la Paris O comunicare oficioasă Chestiunea drepturilor minorităților Cuvântarea d-lui Brătianu * ■ — . näspü*su8 Iui Wsfison In sine opinia publică e pusă în situatiune de a cunoaște cele ce s’au petrecut la Paris și cari au dat loc la protestul d-lui Brătianu. ..Viitorul“ publică sub forma unei corespondențe, un comunicat oficios în care se arată și chestiunile cari au provocat incidentul și modul cum d-l Brătianu a apărat punctul de vedere românesc și răspunsul pe care i l-a dat președintele Wilson. Cetitorii vor remarca de sigur că în ziarul nostru, a ca priceput, din puținele informationi ce ne parveniseră, și ce se întâmplase și am ghicit bine și punctul de vedere al delegatiunei noastre. ȘEDINȚA DE LA 29 MAI La 29 Mai a avut loc ședința în care d-l Clemenceau a prezentat plenuluri Conferinței, tratatul de pace cu Austria. De fapt d. Clemenceau nu aducea în ședință însuși textul tratatului, ci numai un rezumat care nu cuprinde nici clauzele militare, nici clauzele privitoare la reparationi, acestea fiind încă în studiu De asemeni nu s’au adus la cunoștința delegaților nici clauzele militare din cauza influenței ce ar fi putut să aibă asupra Principalelor Puteri, după cum au fost scoase claunele politice care priveau în special Italia, ca fiind socotită, mare putere. Erau prin urmare numai clauzele care priveau pe cei mici. C. Brătianu, după ce a întrebat pe președinte dacă , textul e complect sau e vorba numai de un rezumat, fie el oricât de fidel, a cerut amânarea cu 48 de ceasuri a prezentării tratatului, pentru ca puterile direct interesate să ia cunoștință ce el. D-l Brătianu a fost invitat să-și prezinte observațiile în scris, ceea ce d s- a făcut printr'o întâmpinare prezentată în ședința de Sâmbătă 31 Mai și în care spunea în esență următoarele : ÎNTÂMPINAREA SCRISA A D-LUI BRATIANU 1) In tratatul de pace nu se făcea mențiunea Bucovinei care aparține României prin tratatul de alianță și prin adeziunea ei necondiționată la unire cu patria mumă. 2) D Brătianu s’a raportat la declarația sa făcută în ședința de la 27 Mai, pe care a repetat-o, aducând la cunoștință Conferinței că România a dat egalitate tuturor locuitorilor ei fără osebire de neam sau de religie, precizând că sunt cetățeni români toți acei născuți în țară și care nu sunt supuși altui stat, precum și toți cetățenii nouilor teritorii dezrobite care nu doresc o altă supușenie. De altminteri descentralizarea administrativă care va lua curând ființă, va asigura tuturor minorităților cele mai larg, drepturi și cele mai depline libertăți’ D. Brătianu a mai declarat că România e gata să primească toate dispozițiile pe care statele care alcătuesc Liga Națiunilor vor fi dispuse în această materie să le admită pe propriile lor teritorii. In alte condițiuni decât acestea, România nu va putea admite în nici un caz o intervenție din partea guvernelor străine în aplicarea legilor ei interne. De altminteri reprezentanții României au votat la alcătuirea Ligei Națiunilor, pentru orice fel de garanții care se vor propune deopotrivă pentru toate statele care formează Liga. Considerând că drepturile tuturor Statelor sunt aceleași, egale pentru toți, mari și mici, România în afară de aceste principii, nu va putea iscăli niște stipulațiuni care i-ar țărmuri drepturile ei de suveranitate. Este chiar în interesul Ligei Națiunilor, ca, înlăturându-se ideea oricărei gradații între popoarele aliate, să dispară orice posibilitate de contradicții în ceea ce privește marile principii care îi justifică scopul și inspiră" activitatea Ligeii Orice intervenție din afară care de fapt nu vor putea acorda nimic mai mult decât ceea ce de fapt România a acordat cetățenilor ei fără deosebire, va putea primejdui opera de fraternizare pe care și-a însușit-o statul românesc. Acest lucru nu poate fi admis deoarece ar crea două feluri de cetățeni într-un stat, unii care ar avea încredere și ar fi solidari cu statul căreia aparțin, și alții care, sprijinindu-se pe o intervenție străină, vor fi împinși la ostilitate față de statul acesta, aliutându-și protecția peste hotare EGALITATE PENTRU TOȚI întâmpinarea d-lui Brătianu reamintește apoi că cu ocaziunea discuțiunei proiectului Societăței Națiunilor, se propusese un articol care prevedea că nici o piedică nu va trebui să existe in libera exercitare a oricăror credințe, religii sau opinii care nu vor fi în conflict cu ordinea publică și bunele moravuri. După jurisdicția respectivă, nimeni nu va fi stânjenit in viața lui, in libertatea lui sau în urmărirea fericirei așa cum o înțelege el, aderând la o astfel de religie, credință sau opinie, independent de neam, de rasă sau de culoare. Acest articol însă n’a putut fi admis, deoarece aducea o atingere suveranității statelor. România e gata să accedeze la tot ce s’ar decide cu privire la drepturile minorităților și la chestiunea tranzitului cu condiția ca orice hotărîre luată să se aplice deopotrivă tuturor, principiul egalităței între state trebuind să domine în Societatea națiunilor. D-l Bratianu a vorbit apoi de chestiunea financiară și delegatul Franței, ministrul Klotz a recunoscut dreptatea punctului de vedere român, amânând discutiunea sa definitiv — așa spune comunicatul oficios — n’a vorbit numai în numele României, ci pentru toate statele mici și pentru a sluji două mari principii hotărîtoare pentru viitorul micilor state și pacea popoarelor: întâiul principiu privește liniștea, ordinea și frăția popoarelor aceluiaș stat; al doilea se raportă la egalitatea tuturor statelor, mari sau mici. In fine România a cerut In numele micilor națiuni să nu li se impună condiții pe cari nu le pot admite. RĂSPUNSUL D-LUI WILSON In ședința de Sâmbătă 31 Mai a răspuns delegației noastre d-l Wilson : Două idei se detașează în deosebi din importantul său discurs: întâi, că „Principalele Puteri“vor fi garantate pentru menținerea condițiilor cât mai drepte la care a ajuns Conferința și al doilea, că tot Principalele Puteri“ care vor lua asupra lor angajamentele și sarcinele, tot asupra lor vă cădea și răspunderea, pentru că ele au făcut cele mai considerabile sforțări In decursul acestui război „forța“ lor iată garanția finală a păcii mondiale. Președintele Wilson și-a încheiat discursul făcând apel la o colaborare cordială și voluntară, ca singura bază posibilă, dar această bază e numai de partea unde se găsește forța, care e suprema garanție a păcei. La observațiile d-lui Brătianu că singura bază e păcei nu poate fi decât dreptul și nu forța, d-l Wilson insă a ripostat că nu vede alt mijloc decât această formulă, iar d. Brătianu i-a replicat amintindu-i vechile sale principii, exprimându-și teama despre efectul contrar al sistemului aplicat astăzi. România în tratatul cu Austria Atât in textul tratatului de pace cu Austria, remis prin radiograf, cât și în cel publicat de ,ziarele franceze, am căutat zadarnic dispoziția care ar fi îndreptățit protestul delegaț lunei noastre. Ne-am exprimat imediat părerea că trebuie să fie la mijloc o omisiune. Bănuiala noastră o găsim adeverită de rezumatul tratatului publicat de ziarele englezești. In acest rezumat, la capitolul reWiv la Polonia si, Ungaria, găsim următoarea frază : ..ROMANIA CONSIMTE LA UN TRATAT SIMILAR ASUPRA PROTECȚIEI MINORITĂȚILOR SI LIBERTATEI TRANZITULUI Im ce se referă cuvântul similar ? La pasagiul al doilea pe care-l gasim în capitolul Statul Cehoslovaci capitol identic redat în rezumatele presei franceze si engleze [UNK] la-tă-l. ..CEHOSLOVACII ACCEPTA SA ÎNCORPOREZE IN TRATATUL CU PRINCIPALELE PUTERI ALIATE SI ASOCIATE TOATE MASURILE CE AR PUTEA FI SOCOTITE NECESARE PENTRU PROTEJAREA MINORITĂȚILOR DE RASA, RELIGIUNE SI LIMBA SI PENTRU ASIGURAREA LIBERTATII DE TRANZIT SI A UNUI TRATAMENT ECHITABIL AL COMERȚULUI ALTOR NAȚIUNI AsTfel protestul d-lui BRătianu isi găsEște explicația. 25 tist~v -'** MmiMi de la adversitate Sarb âtorirea ferata profesorilor francezi, antârile rostite Cuviotsis In sala Senatului, au fost ofi după amiază, sărbătorit' în mod deosebit, profesorii universitari francezi, sosiți în tară a colabora la reorganizarea învătământului nostru universitar. Serbarea a avut loc la orele 4 d. a. în prezența d-lor dr. Anghelescu ,ministrul instrucției publice, I. Atanasiu directorul Universităței, profesorlor universitari C Dissescu, D. Onciu, dr. Babeș, [. G. Longinescu, C. C. Arion, Murgooiu Mironescu, Toma Stelian, dr Obreja, M. Vlădescu- dr. Severeanu, Sihleanu, Pr. Ec. C. Nazarie, Dragomir Demetrescu, Durmuzescu, d-nii Manolescu-Râmniceanu, St. Bonca primul președinte al Tr. Ilfov, Burileanu, C. Dobrescu administratorul Casei bisericii, Em. Antonescu, Kirițescu, etc. Profesorii, universitari francezi, au sosit la orele 4 iun., și au fost primiți cu o vie manifestație de simpatie. Profesorii universitari francezi sunt d nii Lucien Poincare, vicerectorul Academiei, din Paris, Ch. Diehl, Daniel Berthelot,Josef Bedier, P. Janet, Gustav Fongeres, M. dr. Martonne, M. Meynial, M. Balthazard și Maurice Guyot D-i dr. Anghelescu ministrul instrucției publice, vorbind cel dintâi o salută pe profesorii francezi, care au venit a colabora la noua îndrumare a învățământului nostru superior și universitar. D-sa citește o telegramă a profesorilor Universităței din Paris. Trimisă la Iași în 1917, prin care poporul român era asigurat de toată simpatia poporul francez. Citind telegrama d. dr. Anghelescu ,mulțumește Universitarilor francezi care s'au ținut de făgăduială venind a participa în mod efectiv la noua îndrumare a învățământului nostru universitar. D-l dr. Anghelescu salută pe toti pionii culturei franceze, care au răspândit in toate popoarele civilizate sentimentul iubirei, și al libertatii. Intre Franța și România este, spune d-sa, o strânsă afinitate de rasă, in cultura noastră, este un viu reflex al marelui nobilei culturi franceze. Sentinela fidelă la porțile Orientului, România așteaptă cu încredere, protecția amicală a Franței și a culturei ei. ■ Trăască Franța. VD-l I. Atanasiu rectorul Universitatea salută pe profesorii francezi, și îi roagă să prezinte Universtaței din Paris salutul de recunoștință al Universitătei din București. D-sa arată cum fii boerlor români, in cursul secolului al 17-a, a plecat în Franța a-și îmbogăți sufletul la sporul culturei franceze pe care apoi au răspândit-o cu prisosință. Salută pe soldați francezi care au murit pentru împlinirea idealui românesc, in rândurile bravilor noastre armate. D-nn profesor B Misir din partea facultăței de drept O. Densușianu din partea facultatei de litere, și Țițeica din partea facultățe, d-s științe, nu cuvântări înălțătoare au relevat recunoștința noastră pentru cultura franceză cea mai fină și mai strălucită. * D-l Lucien Poincaré vice rectorul Academiei din Paris, în cuvinte calde, vibrătoare, emoționante salută pe mica soră România, de a cărei suferințe e viu pătruns. D-sa asigură poporul român de cel mai complect sprijin al poporului francez, întrucât socotește România, ca pe o soră mică și devotată. Adresându-se studenților, d. Poincaré, îi salută în numele studenților francezi, care au luptat și murit vitejește pentru justiție și democrație. . După cuvântările rostite s’a servit iluștrilor oaspeți un foarte bogat bufet. R. C. D. * sáncig »W*rr I • im uii'iim u miauim uimii Bi mm .■■»nu îngrijirea Siam Iui Mergea agale ducând fără rușine un coș vechiu de papură, și un sac cârpit. Zic fără rușine, fiindcă purtătorul era un funcționar destul de mărișor la un minister — Ai moștenit ■ un unchiu in Canada ? Zisei eu făcând cu ochiul la utensilele In care încăpea marfă de 10.000 lei. — Pădracul făcu domnul funcționar cu venin. Mă duc să iau un bilo de zahăr. __ Cu sacul și cu un coș mare de pot intra și cu In el ? — Dar cartofii ? Dar săpunul, madipolonul, uleiul, măslinele,,,,, , — Și te mai plângi, bobocine ? — Crezi că se dau pe gratis ? — Știu, dar ce-are a face . Eftine și bune Nu știu ce-o fi murmurat in barbă, dar unde ii văzut holbând ochii și unde mi se propti in două picioare strigând : — Eu am nevoe de un kilo zahăr. Casa funcționarilor publici nu mi-l dă până ce nu iau 15 kgr, cartofi stricați, măsline, săpun Și o frânghie !„. I1 Văzând că lumea începuse să se adune, am luat-o la picior și m-am strecurat, ca un pui de bogdaproste intr’o bodegă unde an început a reflecta : Omul țipă, omul nu vrea cartofi, ceapă săpun, cremă de ghete, frânghie. Aceste lucruri sunt insă necesare omului. Atunci de ce țipă ? ? ?... După o matură chibzuire am ajuns la concluzia că omul n'avea bani decât atât cât să știa 1000 gr, zahăr Atunci de ce Casa funcționarilor i dă cu sila și celelalte obiecte? Să fie acesta un nou mijloc de ușurare a traiului, sau o speculă, sau o șicană, sau altă draclovenie ? Țipătul lui nenea Mișu îi sună încă în urechi. Cum de nu-l aude și d. ministru ? STAN BOLOVAN Granițele apusene ale României Granițele de apus ale României, așa cum au fost aprobate de Consiliul de patru, trec prin Baziaș (care rămâne României), est de Biserica Albă, est de Vârșet, est de Jimbolea, treizeci kilometri vest de Arad, treizeci kilometri vest de Oradea Mare, 6 kilometri est de Debrețin, vest de Satmar. Granița intre Serbia și Ungaria va fi puțin la nord de linia ferată Jimbolea-Szegedin (Chichinda Mare rămânând Sârbilor). Grevele din Capitală Agitația muncitorilor din Capitală continuă. Interesant e că cei cari au pornit această mișcare sunt tocmai lucrătorii din întrepinderile statului, stânjeniți până acum de legea excepțională promulgată de fostul ministru Orleanu. Lucrătoarele de la R. M. S. au hottărât redactarea unui memoriu pentru formularea revendicărilor lor. Greva de la C. F. R. nu s-a aplanat incă. Situația din Bucovina RETRAGEREA COMANDAMENTULUI GENERALULUI PETALA Publicăm în altă parte a ziarului darea de seamă asupra impozantei consfătuiri a naționalităților din Bucovina, convocată de d. Flondor. Această consfătuire a dat loc unui incident de o gravitate excepțională, întrucât din considerațiuni strict politice se încearcă, a se lovi într-un militar, care nu și-a făcut decât datoria. Iată cum stau faptele. Din 1. Flondor ceruse guvernului bucovinean autorizația de a se ține consfătuirea pe care o convocase. D. Nistor refuzând s'o acorde șeful partidului românilor bucovineni a intervenit pe lângă d, general Petala, comandantul trupelor noastre care operează in Galiția, Generalul Pedala cunoscând bunele sentimente românești ale d-lui Flondor și intemeindu-se pe asigurările d-sale formale, că întrunirea n'are nici un caracter ant-național, ba dimpotrivă, a autorizat consfătuirea în calitate de comandant răspunzător pentru ordinea ținuturilor ocupate. Consfătuirea s'a ținut și a fost grandioasă. Din însuși textul moțiunei votate se vede că departe de a fi fost antipatriotică, ea cere in chiar interesul drei mai multă ordine, pricepere și cinste în administrație. Cu toate acestea, în urma intervențiilor d-lui Nistor, d. general Petala a fost chemat telegrafic la București, unde i s-a luat comanda. Generalul Petala a sosit în Capitală Sâmbătă, Formula inlaturare, dela comandament e rechemarea pe lângă ministerul de războiu, D-sa a fost inlocuit cu generalul ZadH.. . In cercurile militare, faptul a stârnit senzație de comentat cu aprindere, generalul Petala fiind o personalitate, atât prin calitățile lui militare cât și ca om integru. Nu este exclus la generalul Betala, după ce va fi supus Regelin nedreptatea care i s'a făcut, să demisioneze din armată O CONFERINȚA a D-LUI G. BOGDAN-DUICA Asociațiunea generală a profesorilor secundari din țară, a dat ai o serbare la Ateneu la care a participat un mare număr de profesori și elevi ai școalelor secundare din Capitală. După ce elevii au executat câteva coruri, o conferință referitoare la Banat a fost ținută de d. profesor G. Bogdan-Duică. COLONIZĂRILE SÂRBEȘTI IN BANAT In prima parte a conferinței ,d. Bogdan-Duică se ocupă de colonizările sârbești in fosta monarhie habsburgică intre secolele XIV și XVIII. Aceste colonizări nu privesc însă Banatul ,care abia la 1718 devine unguresc (pacea de la Pasarovitz) și de la care dată sârbii colonizează și în Banat, Banatul astăzi sârbesc, este un mare pustiu comparat cu partea românească a provinciei. Niciodată, sârbii nu au avut vreo preponderență etnică în Banat, și totuși intemeindu-se pe unele privilegii austroungare au reclamați stăpâniri neîndreptățite. Rezultattul psihologic al istoriei lor , de coloniști străini și de militari mercenari ba zugrăvit etnograful Fényes (1843) care îi arată: șireți răzbunători, mânioși, bețivi și iubitori de stăpânire (caracter nomad). " Privilegiile date de fosta monarhie, sârbilor, au permis acestora , să pună mâna pe mijloacele de cultură în Banat și în special pe biserică- cu toate astea la 1840 ei reprezentau deabea o teime ca populație, față de noi care aveam două treimi. COMBINATIUNI PAN-SÂRBEȘTI In a doua parte a conferinței d. Bogdan-Duică studiază diferitele combinațiuni pansârbești cu tendințe vizibile de încorporare a Banatului la Serbia. Ideea pan-sârbă își are origina ei, încă de pe timpul împăratului Petru cel mare. La 1804, patriarhul de la Carlovitz își exprima împăratului rusesc de atunci dorința ca toți sârbii să fie uniți sub un sceptru. La 1860 un învățat sârb, gazetarul Milovan Iancovici, care scotea în Elveția revistta „La Serbie”, cerea unirea Banatului cu Serbia. Când regele Petru a fost adus pe tronul Serbiei, d. Pasid șeful partidului radical și actual plenipotențiar al Serbiei la conferința păcei,i-a prezentat un program în care se preconiza de pe attunci sistemul pe care sârbii îl întrebuințează acum la conferință, adicâ: Serbia acordă concesiuni economice serioase, acelor puteri mari cari recunosc revendicațiunie teritoriale sârbești. CONCLUZIE Incheindu-și conferința d. Bogdan- Duică crede că luptele noastre pentru Banat vor fi foarte grele și nu-l vom obține, decât cu foarte serioase difcultăți și aceasta nu pentru că reprezentanți noștri diplomatici la conferința păcei sunt slabi, dar pentru că sârbii s’au dus la Paris foarte bine înarmați în această chestiune. Ei au semănat de foarte multă vreme în Banat, ideea că ei vor stăpâni cândva această provincie. Și în afară de aceasta, făcând concesiuni economice marilor puteri aliate cari îi susțin. Sârbii își zac pe bună dreptate. Capitalul străin va trece pe când granița ce vom câștiga va rămâne. Conferința a fost foarte viu aplaudată de auditor. I. P. Expozițiile din Capitală EXPOZIȚIA PICTORULUI CRISTOLOVEANU TRUȘINSCHI ȘI A SCULPTORULUI LEONIDA Trei tineri artiști, având fiecare calitățile deosebite, s’a întrunit laolaltă, aranjând o interesantă expoziție în sala No. 6 din strada Franklin. Cu un simț al desemnului bine desvoltat. d-l Trușinschi expune o serie de pânze, peisagii, capete, care denotă, un studiu și o dragoste de frumos promițătoare de un viitor strălucit pe terenul artei. Peisagiile d-lui Trușinschi au perspectivă și sunt sincere. , D-l Cristoloveanu. e remarcabil de asemeni prin bucățile expuse. Se vede că e un sârguitor, care la rândul său va ajunge departe. Am văzut cu plăcere câteva bucăți de seamă ale d-lui Cristoloveanu și în actuala Expoziție a Tinerimei, unde sunt destul de remarcate cu toată vecinătatea maeștrilor consacrați. Câteva statuete de o grație și modelaj sincer, aduce d-l Leontin complectând nota frumosului în această expoziție. Interesantă femeia din fotoliu, expresivă și nespus de naturală în atitudinea ei de abandon. In rezumat expozția d-lor Cristoloveanu, Trușinschi și Leonida e un mic cuib al artei unde amatorii de frumos se vor simți bine. FUL. CONVORBIRI CU D-NII LUCIEN, POINCARE. CH. DIEHL. ED DE MARTONNE Am căutat să văd pe membrii misiunii universitare franceze pentru a avea lămuriri asupra programului pe care și-l propune să-l realizeze în reforma învățământului nostru D. LUCIEN POINCARE ne-a spus: Nu venim la dv. să vă cucerim, Franțul nu cucerește. Vă invităm la o bună și prietenească colaborare pe tărâmul culturii. Vă vom da profesori și vi-i vom cere în schimb pe.^i dv. Vom deschide larg porțile universităților noastre pentru studenții români și vă cerem să faceți la fel pentru studenții noștri Un program ? Nu avem încă, pentru că am venit nci să-l facem împreună cu dv. După ce vom avea contact cu reprezentanții dv. il vom ști și noi. • încă odată noi nu venim să dominăm sub masca prieteniei. Avem nevoie de concursul dv. și vă chemăm să ni-l dați. D. CHARLES DIEHL adaugă: Șeful misiunii noastre v-a spus tot ce știm până acum. Ași putea colabora cu o preciziune: ne vom ocupa în primul rând de învățământul universitar. Universitatea pregătește generațiile ce vin și acestea sunt chemate să consolideze victoria. Șiapoi, suntem toți profesori universitari Vom ajuta la organizarea universităților din Cernăuți și Cluj și vom trimite profesori la București. Un contigent însemnat de profesori și profesoare de liceu se vor stabili act Și röfli ales în Transilvania și Basarabia. De școlile primare nu ne ocupăm încă. Vă vom fi, credem, de folos, la desființarea spirtului german și maghiar în teritoriile cari au fost sclave. Prin aceasta însăși creăm puntea de trecere, în adevăratul românism, care este eminamente latin. D. ED. d? MARTONNE zâmbește, când ii cer impresiile: — Cari, impresii ? Sunt doar pentru a zecea oară in România (D. de Martonne a vizitat in repetate rânduri țara noastră, a studiat limba și literatura română. Vorbește la perfecție românește). Cere de acum ? Ar fi interesant dacă ași putea să vă spun ceva asupra Transilvaniei. Am văzut-o tasă în treacăt. Ne vom întoarce insă pe acolo. In programul nostru intră câteva zile acordate unei excursii pe acolo. Am observat insă dintr’o privire că lumea e acolo mai fericită decât aci, că organizația e mai bine închegată. Și vă felicit pentru c'ați avut tăria să nu vă atingeți de bogăția țârei surori pe care ați alipit-o. In loc să vă nivelați mizeria, ați preferat să suferiți, demn mai departe. Noi am făcut acelaș lucru, în Alsacia-Lorena. Ridicarea valutei, prin socotirea, mărcilor in valoarea dinainte de războiu ne-a costat imens. Am făcut-o ■ totuși, fără să ne luăm, compensații. Bine ce a fi văzut și dv. necesitatea acestui gest. Sper să rămân aci vreo opt zile peste termenul comun al misiunii. Vreau să văd Basarabia. Mă interesează ca limbă, suflet românesc și mișcare socială. Îmi voi depune apoi raportul Conferinței Păcii. Am lucrat în Conferință până acum și am amit de mai multe ori prilejul de care mă felicit de a susține cauza românească. • Programul nostru ? Mă îndoiesc chiar dacă d. Biky, secretarul misiunii noastre , cunoaște 11 vom afla abia mâine după contactul că reprezentanții reformei dvin învățământ. . G. Robert de Flers și Statele mici In „Figaro“ din 5 Iunie, d-l Robert de Flers ia apărarea micilor state, într-un prim articol lung de aproape trei coloane și intitulat: Pentru micile puteri, — masa cea mică Intre altele d-l de Flers explică astfel de ce statele mici trebuie menajate : Făcându-le nedreptate ,se micșorează dragostea puterilor mici pentru Franța. E admirabilă și mișcătoare această dragoste. Ea ne vine din fundul Europei și din fundul secolelor. Ea e imobilată de atâtea amintiri, scăldată de atâta sânge și glorie Ea, are ceva misterios și depărtat, care a făcut într’o zi de un mare scriitor român, pe d'-l Delavrancea.. să spună! „Tot ce există mai frumos pe lume sunt povestele cu zâne și istoria Franței.“ Credem că nu greșim dacă socotim că mai cu seama simpatia d-lui de Flers pentru Romania i-a inspirat pledoaria in favoarea statelor mici