Dimineaţa, iulie 1919 (Anul 16, nr. 4729-4758)

1919-07-01 / nr. 4729

ANUL XVI-iea.— No. 4729 issti Sin Sí htm cer isisül In subteranele fortului Jilava sunt sute de deținuți în prevenție­ Dela l aceștia am primit de mai multe ori scrisori cu chemări desnădăjduite­­ de ajutor, cu strigăte de durere la care nici o inimă nu poate rămâne nesimțitoare. Am făcut tot ce am putut face­­ pentru ei: am pledat cauza lor, căci este una*și aceea? cauză pentru toți. Am obținut făgădueli de amnis­tie pe cari l­e știu s'ncere, dar a că­ror realizare întârzie și am compăti­mit din tot sufletul unor suferințe, pe cari le întrevăz­ui mă cutremur­­ de groaza lor, fără însă a mă încu­­­­meta să le descriu. AA X­rinovici Mi o /­*</■"р *-vîin <4 *.»» 4«m n din ultimele scrisori primite, câteva rânduri, J de luni de zile, zac, asvârlitt în beciurile acestea câteva sute de ne­norociți, țărani sau muncitori, acu­zați de dezertare, a căror vină însă, luată în parte și cercetată, ar duce negreșit la liberarea tuturor dacă Intr’a­devăr s’ar urmări dreptatea. Nu veți găsi însă aci nici unul din cei rămași în teritoriul ocupat ,care să dispute de mijloace materiale sau de protecția celor suspuși. Cele mai dificile situațiuni de ale acestora au fost.. ..aranjate". Nimeni nu își întoarce puțin gân­dul spre acea toamnă nenorocită când trupele răzlețe, fără coman­­danți, fără hrană, fără nici o îngriji­­re, se retrăgeau într’o debandadă in­­grozitoare, pe șosele desfundate, sub ploile ce nu mai conteneau, și care cădeau în vreun șanț, zdrobiți de os­teneală, de nemâncare, răniți de um­blet, înfrigurați de boală... Ei își de­săvârșesc acum chinul, nejudecați de 8 și 10 luni, închiși la Jilava și în alte închisori din țară, pe când copiii și nevestele lor mor de foame acasă iar ogorul le rămâne nozmmcit și­­ făeîeditor estimp și poate încă pen­­tru la anul. Cei bogați, boierești și ciocotașii, care în timpul ocupației dușmane e­­rau bine cunoscuți ca dezertori un­de sunt ? De ce nu sunt și ei aci ? De ce ? fiindcă aceștia, la un sim­plu chiei pot da­ numai nn bacșișuri atât cât o întreagă familie de neno­rociți s'ar îndestula o lună întreagă. Aceștia se plimbă liberi și nesu­­părați de nimeni. Ei au trecut pe la Curțile Marțiale, și-au aranjat situa­­țiile și dosarele lor sunt clasate, au căpătat hârtie la mână că sunt in regulă și acum sfidează pe cei care, mai puțin dezertori ca­ dânșii, putre­zesc de vii, nemâncați și chinuiți, în cimitirul temnițelor noastre mili­tare. Cercetați, domnule Costa-Foru, do,­sarele afacerilor clasate, sau ale ce­lor liberați provisoriu și veti da ime­diat de firele unor astfel de afaceri încât veți rămâne îngrozit de putre­­gaiul ascuns acolo. In dosul Curților Marțiale mișună misiții, care exercită de multe ori cu succes cele mai grase șantajuri Cercetați registrul închisorei Ji­­lava, registrele Curților Marțiale, și nu veți găsi o singură față simandi­­coasă Toți au știut să se puie la a­­dăpost. Consultați pe d d. Tom­a Dragu, Radu Rosetti și alți avocați cari vin mai des în contact cu cei d’acolo, nu se poate să nu cunoască bubele ce vă arăt“ . Am scurtat, am ales, căci scri­soarea e lungă ca suferința, mișcă­toare ca sinceritatea ea însăși., In­tr’adevăr, ceea ce anonimul scrie e perfect adevărat. Cunosc cazuri de cocoloșiri scandaloase. Dar mai știu că bacșișurile» au jucat marele lor rol și la sate­ în selecțiu­­nea ce s’a făcut, pentru recrutarea dezertorilor. Din zecimile de mii ce sunt în a­­celaș caz, nu cei mai vinovați stau închiși, ci cei mai săraci’sau neno­rocitele victime ale nemiloasei ,,Nă­paste* . N’ar fi fost mai bine, mai ome­nesc și mai practic ca toți aceia cari, pentru un motiv sau altul, n’am­ urmat regimentele lor în Moldova, să fie acum trimiși pe front să’și fa­că datoria și să’și ispășească vina, mare sau mică, ce-au avut ? Amnistia astfel codiționată dată pentru toți soldații și grade inferioa­re nu ar întâmpina absolut nici o o­­punere. Dezertori n’au fost numai flămân­­zitii și despuiații închiși în fortur­i Acești nenorociți bătuți de Dumne­zeu și de oameni știu ei pe alți de­zertori cari se plimbă liberi. Ce îi revoltă e că dreptatea niu se face pentru totî ci, sub pretextul dreptă­ței, se face nedreptate cu ei și sfăn­­țuiala cu ceilalți. Apoi, dacă se judecă vinovații de­zastrului din 1916, drept și logic ar fi să începem cu cei mai mari! Ce! Ei, soldații­, sunt singurii vi­novați? De aceea e vreme ca o largă am­­i­nt­e să-i redea pe aceștia familii­lor lor­ desperate si muritoare de foame. C. G. COSTA-FORU :­ a semnarea păcei Pacea cu Germania, s’a semnat. Răz­boiul cel mare, cel mai mare din câte­ a cunoscut istoria, s’a terminat. El n­u va fi fost un vis urât, ci o tristă rea­litate, care va rămâne înscrisă cu foc și sânge în inima popoarelor. Dar ar fi o mai mare nenorocire de­cât a fost acest război grozav, dacă dintr’insul noroadele n’ar trage învăță­tura logică, dacă din pacea ce i­­ urmea­ză, n’ar rezulta acel așezământ care să puie capăt pentru totdeauna sfâșierilor sângeroase, stabilind raporturile dintre sfinte pe baza dreptății, pe baza concu­renței pacinice spre mai mult progres și bună­stare. Pacea încheiată la Versailles este o pace de­ justiție. Aceasta se declară mereu. Dar­ pentru ca ea să îndrumeze lumea spre o vreme nouă, ea trebuie să devie și pacea de dreptate. Intr’a­­colo o îndreaptă nu numai crearea Li­­gei națiunilor, dar și acea scrisoare semnată de d. Clemenceau în­ numele aliaților, prin care se deschid învinși­lor perspectivele unei vremi mai bune­­a posibilităței și pentru dânșii , de a intra în Liga națiunilor și de a bene­ •ficia astfel de avantagiile politice și e­­conomice pe ca­r ea le acordă mem­brilor ei. Dar nu e numai atâta. Războiul a cerut mulțimei jertfe ur­­iașe, dar i-a­ dat și un impuls neaștep­tat- Fața lumei s’a schimbat și se va schimba tot mai mult Glasul popoare­lor se ridică tot cu mai multă putere, copleșindu­l pe cel al guvernanților. Răul vrea să devie el ciocan și ritmul prefacerilor sociale devine din ce în ce mai­­ accelerat, răsturnând toate noțiu­nile, schimbând toate valorile materia­le și morale. Toate statele și popoarele își fac bi­lanțul și — vorba directorului ziarului ,,Avanti“ — constată mari deficite. Da­toriile lor publice au atins proporții fantastice. Unde este leacul pentru­ a remedia greutățile financiare, cari­­ a­­menință însăși statele? Să devie birui­torii robii economici ai celor cari s’au ținut de­parte de foc sau s’au apropiat de ei cu mai puține jertfe? Să cople­șească popoarele lor istovite de noui biruri grele, cari scumpind și mai mult­­ traiul, ar perpetua numai greutățile, dar nu le-ar rezolva ? Trebue curajul marilor și adâncilor reforme- Curajul de a băga mâna a­­dânc în buzunarele celor bogați, cu tit­­jul de a împărți toate beneficiile între muncă și stat, curajul de a preveni prefacerile sociale violente, îndrumân­­du-le pe­ calea legilor. A doua zi după pace, grija națiunilor nu e­­ mai mică, decât a fost în ti­mpul războiului. Căci anunțarea păcei ca sa fie eficace, trebuie să aducă omenirea bună voire, să aducă oamenilor mulțu­mire, putința unui trai omenesc și ci­vilizat. In aceas­tă direcție țara noastră v­a fi împinsă și de împrejurările externe. Dar ea nu­ trebuie să aștepte aceasta, ea trebuie să facă deja sine. Să lăsăm metodele vechi, primejdioase și inefi­cace. Să clădim România nouă că fac­tor al democrației mondiale, al dragos­tei de aproapele, al m­uncei solidare, protejate și echitabil răsplătite, să clă­dim România cea nouă­ pe baza con­tro­­lulu­i de jos în sus și a răspunderei ge­nerale, și o așezam pe baza­­ piramidei sociale și nu pe vârful ei, pentru a evi­ta nevoia unei echilibristice ale cărei rezultate morale le vedem­ Iată drumul cel bun al păcei, și care trebuie să fie preocuparea noastră de toate zilele de azi încolo. abonamente de vilegiatură Se primesc la ziarele „ADEVERUL« $1 „DIMINEAȚA« vertfrn toate stațiunile balneare $1 climaterice Lei 6 pe Lune 25 bani numărul Solemnitatea Semnarea păcei era Versailles Galeria Oglinzilor . Ea a fost clădită de Mansart din ordinul regelui Ludovic al XIV lea­­pe terasa ce se află între cele­ două pavilioane construite de Le Vau. Lucrările decorative au fost în în­tregime conduse de Le­­ Brun, care a pictat pe tavan,­ în trei­zeci de­ su­biecte. istoria lui Ludovic al XIV lea de la anii 1661 până la 1678. fiecar­e pictură e înconjurată de o bogată bor­dura aurita, inscripțiile explicative sunt de Boiseau și Racine­ (O schiță o­­riginală de Le Brun, Cucerirea ținutu­lui Franche-Comté, așezată pe un șe­valet, înleznește comparația cu com­poziția definitivă). Galeria are 73 metri lungime pe 10 metri 50 lărgime și 13 metri înălțime.. La cele 17 ferestre care dau spre gră­dini corespund 17 arcade împodobite cu oglinzi legate între ele cu motive de alămuri cizelate. Marile trofee de bronz aurit apli­cate pe splendidă ,marmură și cele 24 de grupuri de conii așezate pe cornișă au fost­­ modelate de cei mai mari sculptori din timpul lui Ludovic al XIV-l­ea­" . Acest splendid ansamblu decorativ trebuia să producă un efect și­­ mai grandios când­ galeria era mobilată cu minunata­ mobilă de altă dată. Se putea admira sub­ domnia lui Ludovic al XIV lea­ două­ imense co­voare de la Savonnerie, perdele de damasc­­ alb brodate­ cu aur, lustuiri, candelabre, console, taburete și hîr­­daie mari de argint conținând arbuști ca portocali,­ limbi, basonuri și vase cizelate de cei mai îndemânateci ar­gintari.­­ Toate aceste bogății dispărură cu începere de la anul 1689 și fură trans­portate la Monetărie spre a fi topite. Ele se găsesc reproduse într-­unele ta­blouri­­ din apartamentele mari. Au fost înlocuite apoi printr’un mobilier aurit care putea lupta în­­ splendoare cu mi­­nuni le distruse și care la rândul lui a fost risipit ca tot restul mobilelor din Versailles de vânzările revoluționare. Cele mai mai serbări ale Curței au­ avut loc în Galeria Oglinzilor. Printre ceremoniile moderne, trebue să rea­mintim binecuvântarea­ pontificală dată din balcon de papa Piu al VI-lea, la 3 Ianuarie 1804; banchetul inaugură­­rei Museului, la 1837; serbarea în o­­noarea reginei Engh­terei, la 1855; în­­coronarea­ regelui Prusiei ca împărat­ al Germaniei, la 18 Ianuarie 1871; ba­lul dat de mareșalul Max-Mahon, la sfârșitul Expoziției universale de la 1878, celebrarea solemnă a centenaru­lui Statelor generale, prezidată de Carnot înconjurat de toate corpurile Statelor, la 5 Mai 1889, în fine recep­ția de la 8 Octombrie 1898, a țarului Nicolae II, care apăru pe balcon ca­ să fie aclamat de mulțimea imensă în­grămădită în fața Castelului. De la una din ferestrele din mijloc ale galeriei se poate admira­­ vederea simetrică a grădinelor; la piciorul Castelului este Parterul de apă cu cele două basonuri înconjurate de bron­zuri, pe urmă în depărtare. Covorul Verde care conduce­­a admirabila pers­pectivă a Marelui Canal. Semnarea Sâmbăta după amiază la ora 3, în galeria oglinzilor din Versailles a fost semnat tratatul de pace între puterile aliate și asociate, și­­ Ger­mania. Plenipotențiarii germani, miniș­trii Herman Mueller și Bell au sosit in­­ timpul nopții de Vinen spre .Sâmbătă. Sâmbătă dimineața a a­­vut loc verificarea împuternicirilor. Cum nu putea fi vorba de o ci­tire a tratatului care are mai mult de­­ 400 de pagini­­, Clemenceau a adresat în numele Conferinței o scrisoare delegaților germani,­­cer­tificând că textul tratatului supus semnăturei lor este identic ca acel ce le-a fost comunicat.­ Mareșalul Fochi a luat loc printre delegații francezi. . Printre invitați, au asistat la ce­remonie, membri biroului celor două Camere, cei patru președinți de consiliu,­ cari au fost la­ putere, în timpul războiului, d-nii: Viviani, Briand, Ribos si Po­intevé. d. Mille­rand. comisarul general al Repu­­blicei ,in Alsacia-Lorena etc­ Sâmbătă seara Parisul era în sărbătoare. Nouă retrageri cu torțe au parcurs străzile principale. Lyon. " Le .,Temps" face o dare de seamă asupra semnarei tratatului de pace. Castelul de la Versailles n'a fost decorat Actele delegaților ger­mani a fost verificate dimineața și au fost găsite în bună ordine. La ora 2 și trei sferturi d. Clemen­ceau și-a ocupat locul de președinte în mijlocul mesei principale. Câteva minute mai târziu a sosit și d. W­ison. D-sa a strâns mâna d-lui Clemenceau și a principal­lor plenipo­tențiari ,­iând loc apoi la dreapta pre­ședintelui de consil­u francez. La ora 3 și 10, în m­jtocul unei tă­ceri imm­estrianlf»­rdentintp.-m­­arh­ ger­­mani, în număr de 5 sunt introduși în sala oglinzilor de șeful uș­erilor al ministerului de externe. Ei au luat loc pe scaunele ce le-au fost rezervate la extremitatea­ uneia dintre părțile mici ale mesei plenipotențiarilor, lângă de­legata japoneză. La orele 3 și un sfert, d. Clemenceau s’a ridicat spunând : — Ședința e deschisă. Apoi a rostit o scurtă alocațiune în care a spus In­ esență: — Acordul între guvernele puterilor aliate și guvernul german, a fost făcut. Textul care va fi supus semrtărei dv este conform e­xempla­­relor cari au fost remise d-lor pleni­potențiari german). Semnăturile vor fi schimbate, ele const­tue un angaja­ment irevocabil de a executa cu loia­litate, și cu credință în integralitatea lor, toți termenii tratatului. In condi­țiile sale. Am onoare de invita pe d-nii delegați ai guvernului imperiului german să vină să semneze”. Cei cinci plenipotentiari germani se ridică, părăsesc locurile lor și în fața mesei mici centrale, ei se așează și rând pe rând iscălesc actul tratatului. La ora 3­ și trei sferturii defileul sem­natarilor este termnat. In acel moment detună inimile salve de tunuri din cele 101 lovituri ce s’au tras, anunțând că pacea s’a făcut. D. Clemenceau se ridică : — Condițiile păcei, a­­ spus el — în­tre puterile aliate și asociate și impe­­riul german sunt acum un fapt împli­nit. Ședința este ridicată. * H MUELLER Primul delegat german Proclamația primaru­lui din Versailles Lyon. — Primarul din Versailles a afișat următoarea proclamație : — Ziua cea mare pentru Ver­sailles a sosit Pacea victorioasă va fi semnată în galeria oglinzilor. Sâmbătă 28 Iunie a. c. Guvernul do­rește ca ceremonia să păstreze ca­racterul de­­ austeritate ce convine amintirilor de doliu și suferințe ale patriei. Totuși edificiile publice vor fi pavoazate și iluminate. Locuto­­rii vor urma de­sigur acest exem­plu. Toate măsurile de ordine sunt fixate de guvern. Publicul este in­vitat să se conforme acestor mă­suri. Pentru buna desfășurare a ce­remoniei, locuitorii și vizitatorii vor păstra calmul și demnitatea ce se cuvine în acest mare eveniment și pe care Versailles nu l-a depășit de 50 ani, căci incidentele de la 16 Iu­nie nu sunt imputabile populaței so­­locale. Ziua de 28 va fi cum trebue să fie o zi mare în data isoriei lu­me“. • Comisî Missea păcei Lyon. — Camera a ales Vineri co­­misiunea însărcinată să studieze tra­­tatul de pace Toți candidații desem­­­nați de grupările politice au fost a­­leși, împreună cu 9 socialiști, afară de cei doi socialiști extremiști : Lon­­guet și May­crax. Un al doilea vot va avea loc Luni pentru ca să se constitue definitiv comisiunea de 60 de membri. Karfi 1 (18) Iunie 1919 PRIN A­RDEAL SIBIUL (Dela trimisul­ ui Iunie. — Pentru acei dintre ro­mânii din vechiul regat, deprinși a cunoaște Ardealul prin prisma strâmtă și falsă a discursurilor oca­­zionale, desigur că o plimbare cât e de grăbită ar fi, prin ținuturile de peste Carpați se impune. Și acest lucru se cere cu atât mai mult, cu cât printro mentalitate gre­șită­ o bună seamă dintre no­i nu ne simțim in­deajuns atrași de aceste locuri decât sub raportul idealist care speculat de unii prin abuz, a luat la un moment dat form­a unei arme, cu care în diferite ocazii lup­tau demagogii oportuniști. Cu toate acestea după cum am spus: Ardealul și în special Transil­vania, nu este inima, țara fetelor frumoase cu costume originale, a flăcăilor joviali și a preoțil­or mar­tiri. Transilvania este un ținut cu o intensă viață intelectuală, comercia­lă, industrială și agricolă. Cât privește populația românească rurală, activitatea ei este departe de a rezuma numai la conflicte cu jan­darmul, sau la șezători, unde între două basme și­ o cimilitură se stin­ge „Trăiască România Mare“. Nu. Românul ardelean este m­un,­citor și patriot fără a face politică. Satele ardelenești pot fi luate ca model de curățenie, gospodărie și­­ confort, sub care raport privit țăra­nul ardelean ar putea trece drept mic burghez față de slotul care e to­rturi­­ din vechiul regat Dar Ardealul are și orașe fru­moase. , Am stat o zi in Brașov, localitate de-o rară frumusețe în care aspecte m­edevale se îmbină cu cele moder­ne, d­ându-ți impresia un­ui decor de feerie. Clădiri monumentale și străzi drept tăiate, alături de priveliști pli­ne de pitoresc și profund evocatoare ale timpurilor de superb cavalerism. Sibiul, unde mă aflu de două zile îți face aceiași impresie cu deosebi­rea că dat fiind faptul că aci s’a con­centrat întreaga viață politică arde­ nostru special­ lenească și o puternică garnizoană Sibiul a căpătat ceva din fizionomia Iașilor retragere­. Oricum, curat cum e și lipsit de zgomotul vieții de noapte, o simți­toare deosebire există. Viața este oftină. * Și pentru un bucureștean, deprins tu streiului? Com­isii în vâx­uiții și altor Elizeuri, surprinderea nu este mică atunci când după o masă co­pioasă, plătește 20 coroane, ceea ca face tocmai 10­ lei Aceasta în cazul când frecventezi marele restaurante .„Römischer Kan­zer“ și „Europa“. Ori­unde în altă parte o masă su­­pra-incărcată costă maximum 10—12 coroane (5—6 lei). Hotelurile destul de frumoase au de asemenea tari­­furi scăzute. Cea mai elegantă ca­meră, având două paturi și tot con­fortul, costă 18 coroane (9 lei) pe zi. O cameră pentru o singură persoană la etajul II sau III poate costa 2 și 3 lei­ pe zi. Trăsuri sunt suficiente. Două linii de tramvai electric, fac un fel de centură a orașului o pădure frumoasă la câteva mi­nute de centru și două cinematogra­fe sunt menite să distreze pe nevro­­­patul bucureștean, care caută aci alt­ceva decât liniște și aer curat Armata română este pretutindeni bine primită și respectată. ■ Ofițerii noștri au o atitudine foar­te demnă și politicoasă față de popu­lațiile neromânești. Soldații la fel. * Dar a­ face o descripție a vieței ideale care este în Transilvania, ar însemna să scriu prea mult și mai ales să contribui la o bruscă scum­pire a traiului, prin gustul pe care l’ași deschide multora de a veni aci. Cum e de dorit ca acest lucru să se întâmple ceva mai târziu când se­tea de speculă va fi potolită în Re­gat și prin urmare o imitație ar fi fără urmări mă opresc aci, rămâ­nând ca cu începere de mâine, să vă relatez rezultatul întrevederilor pe cari le-am avut cu mai mulți dintre conducătorii Ardealului C­­ROL. ganOURI SIMPI.fi Pul de epure Intr'un «r de căruțe de țară un băețaș ca de vr'o 9 anișori. ședea ghemuit , se uita cu niște ochișori plini de veselie și curtozicnic la mul­­imea de pe străzi. Era slăbuț și vioi și rădea cu toți dinții de plăcere că se vedea in târg. El inttetelul e co­pil ca toți copiii. Se crede in drept să se bucure de viață, să sburde și să facă toate nebuniile vârstei lui. Dar ce-l așteaptă pe micul țărănuș ? Dela 12 an’, e­­ scos cu plugul la câmp. La prăsilă, la plivit, la cără­­turi, la câmp cu vitele, muncă și iar muncă. Mâncarea ca vai de­ ea, im­­brăcămintea așișderea, iar când s’a ridicat flăcău, armata și pe urmă concentrări, biruri, zile de prestație, nopți de caraulă, rechiziții cu carul, toate, toate in­spinarea bietului ță­­rănuș care rădea și el sglobiu ca toți copiii. Și fără voe faci o asemănare în­tre copilașul acesta și puiul de epu. pe care ese la­ câmp și sburdă în lu­mina lunei. Si el se crede liber, Ju­ Pae îi sare... dar mai târziu va pri­cepe și el, că viața-i plină de cur­­se, vânători, copoi... Și, fără să vreau, la vederea copi­lului de țăran care râdea cu ochii vioi, simții, că inima se topește in piept, și ochii se umezesc de o a­­dâncă înduioșare și de o mare... ru­șine !... STAN BOLOVAN Atentatul din Com­. Pățești ODOBEȘTI— Mihai Mărgăritescu, secretarul comunei Pățești, Toader Jalbă, Nică Munteanu. Gh. Muntea­­nu și Dragomir Jalbă au săvârșit în noaptea de 30 spre 31 Maiu un aten­tat împotriva soților Grideanu, cu scopul de a se răzbuna și a-i jefui. Tâlharii se află acum arestați. Ei sunt anchetați de d. jud. de instruc­ție G. Marosin Cu toate încercările bandei de a face să dispară elemen­tele crimei, instrucția a descoperit suficiente dovezi de vinovăție. — B. . [lieu și Lloyd Egor vor vorbi despre pacea în* * cheiată Lyon. — „L’Homme Libre“ scrie: Lucrările conferinței nu vor fi între­rupte din cauza plecării lui Witcott și a lui Lloyd George. Se prevede că de Luni conferința va relua examinarea tratatului cu Austria. "Conferința prepară în acelaș timp tratatul cu Bulgaria și cu Turcia. După „L’Echo de Paris“ Lloyd George va ține. Luni un discurs asu­pra păcii în Camera Comunelor. Cle­­menceau de asemeni va vorbi Luni, când­ va depune tratatul de pace pa biroul Camerii. ' D. general Averescu la Rege COMENTARII ÎN JURUL AUDIENTEI Președintele Ligei Poporului a fost primit Sâmbătă la Palat intr’o lungă audiență. Deși se păstrează asupra convorbi­rei dintre Suveran și d. general Ave­rescu o discreție, explicabilă după u­­nele păreri. — avem Indicațiuni că pre­ședintele Ligei­ Poporului a­­ expus Re­gelui toată gravitatea situațiunei poli­tice interne și imensa răspundere pe care încearcă și ar dori să și-o asume guvernul­, prin­­ continuarea rămâne­re­ la putere și prin facerea alegerilor. Generalul Averescu a arătat Suvera­nului punctul de vedere al opoziției na­ționaliste. In ceea ce privește proble­­m­ele politice­­ actuale-Putem adăuga că Suveranul a dat toată atențiunea observațiunilor gene­ralului Averescu, — și că în rândurile Ligei Poporului impresia ce se dega­jează este mulțumitoare­ de pe urma a­­cestei întrevederi. Un fruntaș politic din opozite, — vorbind de această audiență, o comen­ta astfel : — Sunt acum prea multe consideren­te și e cu totul altă grupare de forte politice» — pentru ca singurul factor constitutional pe care -l avem, să nu arate toată grija și sa nu cumpănească serios posibilitățile zilei de mâine. Dominația unui partid căruia i s’a substituit o familie, — iși trăește ulti­mele zile. RF.

Next