Dimineaţa, septembrie 1919 (Anul 16, nr. 4790-4819)

1919-09-01 / nr. 4790

Pentru o societate ca $1 pentru C om, problema pâtnei e problema damentală a existentei. Statul dator sa îngrijească de jâteea ce­tățenilor săi. El e dator să vegheze asupra calitate si prețului ei, pentru ca' să fie lesne accesibilă tuturor. In România, tara pâtnei, t­ era $în 1 este și azi foarte ușor statului să-și în­deplin­­ească acea datorie/ Numai că atunci când e vorba de pâine, trebue să excludă orice gând­­ de fiscalitate, iar când jocul liberei concurente arată că amestecul lui începe să dea rezultate contrare celor pe cari le urmărește, tre­bu­e să renunțe. . * Azistăm de câteva zile la o­­ dis­cuție foarte curioasă. S’au fixat pre­țuri maximale pentru grâu, pre­țuri maximale pentru măciniș și pre­țuri maximale pentru pâine. Cu a­­ceste condițiuni s’a dat libertatea comerțului de grâne și de pâine. Dar brutarii noștri din Capitală se declară nemulțumiți de prețul ma­ximal pentru pâine, pe care, în ra­port cu cel stabilt pentru grâu și măciniș, o găsesc neîndestulător față de scumperea lemnului și a mânci de lucru. Cum se vede, sun­tem amenin­țați, din cauza prețului maximal, să rămânem la cartelă, sau în cazul cel ma bun, să mân­căm pâine integrală. ■ $r totuși, legile economice , vor pune repede regulă aici. Prețul ma­ximal pe grâu, fixat la zece mii­­ de lei vagonul e excesiv. Zadarnic protestează mani agricultori când se afirmă aceasta. Ei nu l-ar putea impune decât cinstituindu­-se în trust, adică stabilind un monopol al pâinei în favoarea lor. Aceasta în­să statul nu ar putea-o tolera și da­că i-ar trece prin gând, ca pe baza faimoaselor teorii protecționiste, s’o facă, s’ar produce o reacțiune în public care ar zgudui societatea în ■ temeliile ei. Căci specularea pâinei a fost totdeauna picătura care a fă­cut să debordeze vasul a­mărăciuni­­și a determinat procesul izbuc­nirea revoluțiișmilor. Prețul maximal însă­ nu e un preț o­bligaitor decât când jocul de­fere?­și^ ofer­tei ar încerca­ să treacă peste dânsul El este o limitare a ur­­cărei, dar nu un avantaj acordat u­­nor eventuali acaparatori cari ar moönpoliza marfa. Or, jocul liber al cerere? si oferte? a­u­ dus la o scă­dere a preturilor. Se oferă grâu cu nouă, cu opt ba chiar cu sease mii­­ de lefi Și e evident că producătorii nu vor pierde nici la aceste preturi­­ care tot sunt încă de cinci și șense ,**ri m­ai mari decât cele dinaintea războiului Această scădere a grâu­­lu însemnează însă și o scădere a prețului pâinei șî nu se poate ca guvernul să nu fie seamă de dânsa, reducând prețul maximal și im­punând brutarilor să fabrice pâine pe prețuri inferioare chiar celor fi­xate. Știm că brutarilor »u­­e convine aceasta. Când te-ai obicinuit să vinzi cu un leu cornul $î cu cinci lei trei litri de pâine albă, când adică te-ai învatat să realizezi beneficii fantastice, îți vine greu să vezi scă­zând aceste beneficii Dar pâinea nu e un obiect de lux.. Ea nu poate servi ca­ mijloc de îmbogățire câ­torva speculatorii, când nu­ s e în­găduit măcar statului să tragă un venit direct diinVmia. Și atunci, dacă brutarii cred că întreprinderi­le lor nu mai pot fi rentabile decât dacă se precupețește poporului pâi­nea, li se face lor un serviciu, iar fată de societate se îndeplinește o datorie elementară, expropriindu-se brutăriile, pentru a le comunitea, înainte de a încheia, încă o ob­­servațiune-Știm că finanțele statului, că inte­resul financiar obștesc este ca să se activeze exportul, fiindcă numai­ de la dânsul putem aștepta­ o îndrep­tare a valutei­ noastre, de care e strâns legată însăși vitala chestiu­ne a ieftenireii traiului. Dar nici chiar­­ acest argument nu ne poate hotărî să admitem exportul grâului, până când prețul pâinei și anume a pâinei albe, bune și frumoase, pe care o vrem si pentru muncitorime, nu numai pentru boeri, mi va fii cel mult de trei ori mai mare decât a fost­ înainte de războiul mondi­al.­­Dacă astazi, jocul liber al cererei­­i oferte­, n’a redus încă prețul grâului la proporțiile. Indicate de noi, cauza e perspectiva exportului care face pe mulți agricultori să ret­ie grâul, să nu se prezinte cu el pe piață, în speranța că vor obține Prin export prețuri mai favorabile. Dacă însă vor ști că această pers­pectivă nu există, sau există ini­ma, în proporția în care a fi pus grâul lor la dispoziția cora sunt sio­ Jriicr români, vor ieși pe piață cu produsele lor și vor determina scop dorirea preturilor la cota îndreptă­­­țitră de nevoile interne în raport cu r­on+stü/'.­T« A'.____1 cantitățile disponibile. Ancheta împotriva generalulu! Ferret C'I'm I“ Banatul; D'n­ora'nul gen­eraln'ul Foch s’am­­ee Put­ma» de acum câteva săptămâni » anchetă, c«re să cercetez­e activitatea ® en«raiu!ui de trista aminti­r © Pentru «o! Român». Fa­rret- Z'le'e aceste» un t^UTnar c›amne ș* cr>f­orc^',unți din ■ Timișoara au­­ fost ascultați Jn această chestiune- Sadiul comitatului de anche­­*ă e 1» Ghi<dlin­da-mare- ..v-*'" — Sâ­nul vi se pară că e o glumă «au vre-a farsă menită sä dea loc unui cronici hazlii. Nu. e fapt« Statul » cam a«dat două rute vagoane curmale spre a le distribui soldaților. Gurtte­rele și cei ce caută pe­ o în soare, pretind că aceste curmale ar fi cam putrede­ Guvernul are o scuză de care tre­buie ținut serm­ă. Dacă —iertatî cacofonia —[ curma­lele sun]­, putrede, în schimb prețul lor este mai mare decât ai cel­or proaspete. De altfel ce-i lipsește soldatului nostru! Curmale, de­sigur. Ele se pot, ținea ușor în raniță, sau chiar nu cartușieră și dacă nu vor sa [o cu­ un prânz, dar într’un marș, «au alte exerciții militare curmalele înșelă foam­ea, chiar dacă sunt nu cam, c­i sadea putrede.­­ Leacul este original și nu trebue să ne batem joc de el, cu totdîna din­ sus. Ce­ ar face statui, de pildă, dacă țăranii, țn lipsa mălaiului, ar cere să -i «« dea alt aliment pentru a nu muri de foame ? Le-ar trimite statul prăjituri de la Capșa sau deja Riegler și problema foametei de la sate ar căpăta astfel o soluție salutară. " De aceia credem că autorii de re­viste, atât de ahtiați după „numere cu «acces“, nu se vor lega de curma­le­ © desenate armatei DACIAN ' Valiza diplomatică Sârbii au jefuit Simplonul. Călătorii au văzut cu durere cu­m ji se iau valizele, coșurile de voiaj și obiectele aduse din străinătate, în drumul spre țară. [ De ]a început’ din ziua de când­ a fost pus in circulație Simplonul, dis­păreau zilnic valize-Se credea la început că restul se datorește curiozităței sârbilor­­ de a vedea dacă nu e vorba de valize di­plomatice- în care ar putea găsi do­­cumente-In urmă s’a obsedat că marea a­­tențiune ce-o dau sârbii valizelor și coletelor de la bagaje nu se datorește unui gest diplomatic, ci s'mr­ u faptu­­lui de a fura. E dureros de­sigur pentru­ călă­torii cari au pierdut atâtea obiecte de valoare, dar poate că uni, se mân­­gâe cu ideia că un protest al alia­­ților, sau vreo intervenție energică a acelor state ce-au luptat împreună cu armatele sârbe să determine PP hoți să restimie obiectu­l furat«’ sau să dea despăgubiri pentru ele. Intre vazele furate crede a ști era, nnca galantă e Și una diplomatică, care­­ face să palpite două inimi. Sârbul căruia această valiză i-a căzut pradă s’a ales totuși cu­ o pă­căleală­­ diplomatică. In valiză era: un pieptene, o perie, o alifie de cănți mustățile Și un pa­chet de acrișor[ galante ]Cgnte CU panglică rose. V Se­ Dmlt piffle affin aesi pt offlie pffffl Ce spune d, Dumitres­­cu-Militari Specula o fac intermediarii Prețurile maximale sunt bune, dar pentru alții Negustori s’»u întru“1* cr* sub Pro,, șadin­ția d.iii Du­mitrescu-Militari ia ser d­ul societatei ..Unirea comercianților“ Pentru a discut» c“uz ® Io spe culii. Faimosul prote­stat al regimului. d. Dum­itrescu-Mi­slnni » protestat înpotri­­va Prețurilor maximale, dar a cerut c ® el­ s ă fie aplicat © zarzavaoiilor. ■ cerut comerțul­­'bor­dar » nu»t să «daoge că a­­ ras foloase Până »cum de pe urma tutur»r­erch­buitorilor și a cerut desfi­­ințarea internetic­­ r*lor-iată cum au decurs dezbaterile. La «dunăre a­­uat parte și d. Crihan ajutor de primar* D-­I. DUMITRESCU-MILITARI. președintele societății »»iată pe cei de față arătând »copul nr.trunivoi* Au vorbit d.ni­. S*ere Deltdeișani. Ștefan Filipescu, N. Cristescu, I* Voi­­culescu, Leo“ Aron °vic>, Gh. "Dinescu Redițeanu, I* Ionescu, Th. Surdan etc. La sfârșit a luat din noou cuvântuld- I- Dumitrescu-Militari care a »ratat că negustorii sunt acuzați că scumpesc viața, fără a se ține­­ earns de cauzele reale cari provoacă ridicarea Prețului mărfurilor- Ouzele sunt­ deprecierea l­ului pe piețele străine. Francul din Franța. Elveția. Spania." Greci». es c­e Plătit cu «Proap­e' 3 'ei !»r ]Ira engleză (20 tei) cu 90 lei. Trebiue «ă nu« adă­­ogăm scumpetea transportului cu căru­țe, ha­maii etc. bunul flac »1 diferitelor biurouri de mișcare din portur­, fur­­turile și stricăciunii, cu pr­eul trans­­porturilor, specula la care *® dedau in­­termixicar­i. Zeftenirea tratului nu se va realiza Prin fixarea de Prețuri arbitrare de la zi la zi—prin terorizarea negustorilor, ci prin dobândire« libertății depline a comerțului* * . D-sa Propune ca Liga consumatori­lor, îmb­oună cu comercianții să lupte Pentru libertatea­­«melectă a comerțu­­lui- Să se ia măsuri pentru desființa­rea negustorilor de ocazie* Văm de să nu vămu‘asta decât mărfuri aduse de negustorii Profe«'aniști—nu de negus­­torii de ocazie; masuri seve re Pentru acordarea cu înlesnire a vagoanelor la «vice cerere » negustorilor; să se ceara guvernului «ă vie cu u» de pre lege prin care să se regularortizeze ca vân­zarea mărfurilor sosite in foru­m, să se facă prin Camert­e de comerț Și a­tor autorități Intermediarii s ă fie ex­cluși cu desăvârșire. Cere ca o delegație » negustor"»r să convoace Camera de comerț din Capi­tală 1» 3, cărei ședință »ă '« parte și o delegație a L'goi consumatorilor, o del­­egație a primăriei Capitalei și un de­legat al mtrbisterului de comerț La a ceastă ședință se vor fixa Prețu­­rile în de e«mun acord* Face «Pel la negustori și industriași să vină in aju­torul populației, mulțumindu-se cu câștiguri cât mai modeste* Dacă brutarii ar avea voe să macine la mort­e din București ar putea să vândă făina sus. Prețul maximal fixat. Este necesar a g © fix3 Prețuri maxima­­le la producător' Pentru c* și zarzava­gii și măcelar« *ă Poată vinde mai ief­­tin. x-La sfârșit s’a ales următoare* com'­­® iune care v* cere convocare» Came­re­ de comerț din București și va face și ce'elalte interventii necesare: D-na I. Voiculescu, Stere Delateișanu, I Du­­mitrescu-Mil'tart, Ștefan Filipescu, I* Bedițeanu. Leon Aronovic­. C* Pche­­scu. Șt* iancu'escu S­* Florescu. I Ionescu. R. Ocheșanu, c* Brătulescu. N* Cristescu. D. Cub. N* Ștefănescu. P* Niculescu. N* N'culescu și C­ămă­­taru Rep, orum& mit Ti*axi sp­ostili __Ai P'a­rt 40 lei del» Dorohoi 1» București? Eu »m plăti* 80 lei din gara de Nord la Obor* Uscarea socialistă AGITAȚIA METALURGIȘTILOR Az' la ora 9 diffi­ge vor aduna Jn­s^_ 1« sindicatelor delegații 'ucrătorilor din fabrici]© metalurgice din Capital^ spre a discuta in privința m­ăsuriloor ce ur­mează a fi luate în legătură cu memb­r‘ul înaintat. TINERETUL SOCIALIST Az' ia ©rele 2 jum p m* cercul T­_­neretul Socialist ține ședință cultura'ă în localul clubului 8ocialșt* D. Em* So. c ° r v* desyuita 0 conferință ca­ucaUvă. Tni* au­ debarca­t oi SESM, unea © au debarcat din nou c­etsa­samente de aliate. Valuzi roșii la Paris Leul admis in cot­a oficiali (De la corespondentul nostru special) Paris, 26 August* — Ca bursa de aci a avuit loc o întrunire­a banche­rilor și a hotărât s­ă înscrie în cotă schimbul unui mare număr de țări și în special cota schimbului Rom­â­niei. Primul curs înscris a fost de 40 la 42 franci pentru suta de lei. De atunci, schimbul asupra Româ­niei, urmărind de altfel depreciarea celorlalte devize s’a scoborât la 33 jumătate, pentru a se ridica azi ia­răși la 35 trei sferturi, ca cel mai scăzut curs, la bursa de azi până la 37 trei sferturi. Cercurile fi­nanciare franceze declară că nu-si pot explica această depreciere a leului, dar e adevărat că nici o inter­ven­tie guvernamentală nefiind de Sperat si mari ,cantități de lei con­tinuând sa fie oferite pentru nevoile exportului, scăderea valutei româ­ne are oarecum o explicație na­turală. — R. A. Ea informa­ti unde de mai sus are corespondent,-­!:; rsPs-tȚji special a-1 vem­ de adăugat că $i în Elveți­a cursul leului a scăzut în proporții mai mari chiar decât la PaGs. Toa­te măsurile artificiale luate de gpe vernul nostru, sunt, cum nici nu se poate altfel, neputincioase de a sprijini valuta. Pe când la vitrine­le caselor noastre de schimb se a­­fișează devizele cu 50—60 la sută pentru paritate, nu găsești de e­­xemplu franci­­ elvețieni decâ­t pe aproape patri lei. Să fie oare Ro­mâniei mari imposibil de a realiza un împrumut de valută ? L­ucml e cu atât mai necesar cu cât zguduie și creditul comerțului. Dîntr’o scrisoare particulară ce ni se pune la dispoziție, vedem ca de­precierea leului a produs mare în­grijorare în cercurile comercianților francezi care au făcut afaceri cu ța­­ra noastră. Credem că ar trebui în­cetat cu pelu­ca de expectativă $*t de făcut la nevoe, jertfe mai grele chiar, pentru a reface valuta leului­! Serbia nu acceptă plebiscitul Din Informațiunile noastre, lega­ția Serbiei la București va da astăzi sau mâine un comunicat oficial, a­­supra șifei publicate în presa ofi­cioasă privitoare la plebiscitul în Banat. Ziarele guvernului au anunțat că delegații Serbiei la Conferința pă­­cei vor comunica h­otărirea Serbiei ca în Banat să se facă un plebiscit integral. Comunicatul oficial al Legației Serbiei deschate categoric această versiune. Guvernul de la Belgrad nu a luat nici o h­etărire de asemenea natură iar comunicarea Biroului presei din Belgrad­ nu este autentică. INIȚIATIVA CETATEHEAICA . Manutanța armatei va înceta peste câteva zile de a mai aprovi­ziona populația Capitalei cu pâine. Ceea ce n’a izbutit să organizeze administrația comunală în der­curs de două luni, se va putea organiza în două zile. Să nu ne facem deci iluzii. Cetățenii care au organizat rezistența în­potriva s­eculoi, tot ei au datoria să organizeze­ aprovizionarea populației cu pâine-Să se constitue deci imediat un comitet cetățenesc care să ia asu­pra sa aprovizionarea Bucureștilor.­­ Grâu se nășește în­deajuns, sub prețul maximal și o samă de bru tării sunt: gata să reia lucrul ori­când vor găsi o mână de oameni de inițiativă, cu care să se poată înțelege. Problem ai maghiari Declarația noului guvern ungar Ma președintelui către conferință Președintele noului guvern ungar, d­' Fr­ederich, a făcu* pr'n m'jloc'rea Co­­m'sixche1 inte Taila*e d'n Bu**apes*a. ur­mătoarea ,declarațiune că*re Comer­n­ta păce*. In corcordanță cu dem­ersul ce s'a făcut în ședința dela 22 Austri', pr^ntul Iosef, guverna­orul Ungarei și suver­anul său a dem's'ora*. Noul guver** s’a cortiC­u1* după cum urmează: prim-min's'ru și m'n'suni de­m nom­e; Ștefan Fr­ederich« *Bdus*rlaș; ca minis'ni de externe a fos* desemna*. con*ele Imre de Csaky, achia­mente ab" sen*; sub'Secre*ar de s*a* la *n*emne: Edmond de Benitzky, fos* funcția 11; minis*«! de agr'cul'ură: ru"us Rub'nek, d*rec*or a* soc'e'ăte* natkmaie de a­­gr'culhica; sub-secre*ar de s'a*. S*eraB Szabó Sokorapa*ka, cultiva*or; m'@s'ru de comerț Frans de He*Br­ch. comer­­cian*. m­in's'ru de Franțe; Jean Qruml> fos* funcționar: minis.ru ,de război; ge­­neralul Frans Schne­zer; min's*«! al a"­­mnei^ărei publice; Carol Ereky. 'nginer și com­ered“*. m'n's'ru al cu**elor ș* al ‘“s'rud­ei publice; Carol Huszar, 'ns*1­ *u*or; sub-secre*ar de s‘a', ru'us Pekar scriitor; m'n'stru de Justine; Gheorghe Bș­ oghy, hidecă'or; m'nis*ru al m'nor*­­*ăf*lor naționale Jacques Bleyer, profe­­sor un'versi'ar; mIn,s*ru a* 'g'elie* publ*­ ce Andrei Csa­ lery, med'c; minis*ru a* propagande* Ștefan Haer, scris*or; m*­­nis*ra al cul*iva*or­,or Ion Mamyer, cui­­va*or­ *mn*s*ra al *ucră*or*lor ,ndus­­*r­ar*. Dan*el Olah, *ucră*or a* *ndus,r*er metalurgice­ A fos* ș* va f*­­n*p*deauna cu nepu­­**nță să se com'*ue un m*n*s*er care ar pu*oa să mu’tumească în ace*at* **mp diversele m*siun| m*í*'are res'dând la Buddapes*a. numeroase'o noas*re frag­mente de partide pol't'ce. ș* afară de­­ aceasta să dobândească sa rsfac­*a co­­mandamen*u*u* *rupe*or regale ale Ro­­mân*ei. Un lucru e cu­ *ea*e ades­ea sigur, e că m*n*s*erul. în ac*ua*a *u* compunere, posedă simpa,,a ș* încrederea absolu*ă a mare* ș* hotărâtoare* ma­ orilăt* a po­­poru'u* magh*ar-Șef*­ m's'unfor­m*l**are au avu* desi­­gur ocaz*unea de a se *ncredința de a­­ceast a. Am cău*a* să f­ n seama, să menajez ș* să sat!'sfac îo­r’un mod *eal toa*e jus­­*ele ‘'or'm­o car* s’at» prezenta* rând pe rând del*berăr'*or »Oas*re. Prin urmare sunt reprezentate în aces* cab'net: Industr'aș" mar* $* m'c*. co­­merciant". funcționar" agr'cultori* ș'lu­­cră*or" 'n'histr'a'i. ROLUL­ REZERVAT MUNCITORIMEI Comnu'e președ*tt*e, în vremea en­­vermilo* bolșev's* al I«' Bera Kuh“ par­­"du* democrafilor soc'a'îști s’a ames'e­­ca* ca par**dul comuni­ st'lor, fap* pe ca­­re frun*aș" soc*a"și* râma?! aCi nu *im­­pu* comune*­­’an accentua* "econ"e“** în d'scursur'îc for la congresul sovie'e* lor ca ?* în ziaru* lor of'c'a*. Ace?** fruntaș* soc'al'ș". *E număr de 45 lucră*ori. Bu s'so serv' de 'nf'uenfa 'or pen*m a înv'nge bo'sev'smul’ ci s’au ral'a* acel*u* s's'em sau relng'ându-se in streInă*a,e, ati părăs' pe lucrător*, lă­­sându­* astfe* pradă idelor ra'nă'oare a'o bolsev'smuln* ș* tererre* gi­ versu*ur comun's*­Frim'aș' lor nebolșev*ci cari 'ucrati în s*răpăta'e s’au procura* relat'tivi* d'n par­ ea înțelegere*, dar n’au ven' în a­­îu'orn* °*c* al lucră,ori'or. Bir* a* S*a*u­­nu*. • Burghez*a maghiară im vrea să lase în părăs're c'asa mune"oare căreia î* des'nu țin rol *n po'itica vii'o'ulu*. Ș* as*fel reprezen*apt*for 'ucră'orl'or. *ar nu frun*așilor profes'onis*' a* demb­­cafilor soc'auș*l *e cer a *ntra în cabine­­t ul meu­ MISIUNILE ALIATE SA NU INFLU­ENȚEZE POLITICA INTERNA Pomm­'e PresediB,e b'nevo't* ca în­­ n*eresul posib­itățil uBe* lucrăr* efcace a lua d'spozițiunile pen*nu ca m'sim­'le­m*l'are residente la Budapest a a se abi'ne de a 'nfluența politica noastră *n­­'era ă, dar ca de să ne v'e în aju*or în ceeace pr*ves*e ment,Berea ordine* ș* s'ab'l'rea ec­'ibnim­* economic. NOUILE ALEGERI Cab'netii* meu 3 decis de a d'spune în așa fel în­că* Bo're a'eger* a'e Adu-­năre* national e să se facă pe baza sufra­­g­ulu' universa*. vo* secre*, egal**ar ?* pe comune *n cel mai sem"* "mp pos*­­b'l, adică de az* în 3­-4 săptămâni­ Orice ungur va recunoaște 'egal*­­*a'ea acestor a'eger*, așa ca n'ci o do'a'ă să nu se poa*ă Iv* că a'egerile corop'a*e nu se bazează ?* nu exprimă în mod real libera manifest are ș* votab națională. ALIAȚII SA CONTROLEZE ALE­GERILE VĂ rog Domnuto Președ*“*©. de a delega o comisione de control pentru a­­ceste alegeri. Ar fi de dorit ca d*“ acea* s*ă comisiu.,e să facă par*© democra/ sociol's". Alegerile vor avea loc pe 'eritor­ii« pe care să avem o în­clegere <31 coman* dam«B*ul *rupelor regate ale României- Domnule Președ*n*e, până când vom pu*ea pune gestiunea afacerilor guver­­namen*ale în­tânnire Adunărei naționa* to, guve^ul nostru provizoriu doris­e să realizeze urmatoarele: Nu tot cea com­plec­ă a bolșevismului; restabilirea administrației; continuele­ producțione­; egalitate politică; prega**­­rea ategerilor adunărel. DomBuse Președin­e, vă rugăm să fi “evoiți a ne spr­ijini la îndeplinirea da­­torilor “oastoe ș* *a hotărârea noastră fermă de a res*abui v*ața n oastră cons* i­uțională* GHWyan SM­PLE Omul prevăzător.©. La Techirghiol jandarmii au des­­coperit la un locuitori într'o sub­te­­rană o mare cantitate de mobile, co­voare­, motoare ți al­te obiecte puse de bietul om la păstrare de Pe când bântuiau dușmanii pe acolo. Acum au să-i facd desigur proces, și dacă n’o fi având rude cu proptele, o să înfunde și pușcăria. Judecând rum se judecă azi trebui Să zici că omul n'a fost decât prevă­zător după cum au fost și alții mulți­! Dacă nu le lua eu le­mau aici* H le făceau harcea­ parcea. Pe când lipsa era mai amarnică, frudii producători de almente­ au­ făcut la fel; fe-au pus bine la Pas­­irarc și apoi scoțând câte unteluș, vindeau cu litra și încasau cu sacul. Acei oameni prevăzători au ajuns psfazi milionari și nu fiu hotar de legi, de scumpete sau alte marafeturi. Bietul prevăzător din Techirghiol n'a avut, noroc- Să fi fost el in Ca­­pitală nu mai avea nevoie de subte­rană. Ar fi vândut obiectele la lumina zilei și nici un cotoiu n’ar fi zist miau! El, și pentru a fi prevăzător tre­­bue să aibă °mul un drămuleț de noroc. 1 Papucii vechi, ghetele putrede, ascunse la timp, așă-i că stau vân­dut aici cu sute de fei perechea Și n’a mai întrebat nimeni pe vânzător de unde și cum le are? " In frumoscut București- câte po­duri Și pivniți vor fi fost garnisite cu mobile fur­tuate, dar jandarmii nu s'au mai amestecat și liniște au fost­­. Deducem de aci­ că aerul de mare este neprielnic pentru cei­­ prevăză­tori!­ Astfel de procedee au mai mult succes la câmp deschis..,­ ­■ [UNK] [UNK] [UNK]11.11 1 ■ ■ ——— *^—^B)B—■———1­1 m* S*an Botovan Programul guvernului Jugo-Slav „Mal"“ Publica după o *elegr»mă dÎn Belgr»d declarațiile făcu*« m­ C«* mera sârbă de prim­ul m'nistru Davi­­dov'c*. Vorbind de c­auzajo tratatului de p»c[ privitoare ]» Jugo-Slav** m*­ nistrul a declarat că "unt baz»f © p« Principiile dreptului internațional condi­­țiunile cerut e de guvern și că nu se poate admite ca să fie micșorate în de­trimentul Iugo­slaviei* Cu Grecia. Români» c»nu au avu* u» sprijin­ internațional mai mare decâ* l’a avu* Serb*3, girv*raul act ual lu­crând in favoarea unei încrederi ma:­turte, v» asigur» pace» permanent ă în Balcani. Cu nouil«S «tate slav«­ Ceho_Slovacia și Polonia, se v« căuta strângere» rela­țiilor de amiciție* O adunare constituantă v* fi convo­­cată și v» fi derus un Prtfect de ]ege e, tectorală. Pe baz­ Hle«rrățel> guv«unul v* cău­ta o rezistență solidă conto» «narhto* care abuzând de libertate într’o par­te lucrează in detrimentul cel ° rl»­te părți »ie societăței* Expropriere» Proprietățel m»rt va fi acces«r»‘ă și chestiune» indemnizații, tot va ave» o soluțiune“* Presa in răzbeiu Am fi putut intitula rânduri­­e de mai jos, „rolul presei în războiri“. Socotim însă inutil acest lu­cru, căci numai acei ce nu voesc sa vadă, nu vad rolul pe care presa l’a jucat pretutindeni și în­totdeauna în războiu. Ceea ce voim să arătăm aici este atenția ce s’a acordat pre­sei aiurea, modul cum ea și-a făcut datoria acolo și felul în care a fost considerată la noi. La bazele celor două trata­mente, rezidă două mentalități și de aci deosebirea. 1 Luăm ca prim exemplu Fran­ța, sora noastră mai mare și luna pe care ne place să o imităm. Șeful serviciului de informa­­țiuni militare, a fost numit în Franța local-colonelul Marcel­­ Prévost de la Academia france­ză și subtilul autor al „Fem­ini­­tăților“.­­I­­n jurul său un întreg stat­­, major de­­ publiciști și ziariști, mobilizați, lucrau pe capete, în timp ce confrații liberi de servi­ciul militar urmăreau de aproa­­pe armatele de operații. Un serviciu special de cores­pondență expedia scrisorile „tri­mișilor speciali“ la redacțiile ziarelor respective, ai căror ce­titori cunoșteau în acest fel a­­mănunte din marele război, pe b­ani sobrietatea și laconismul u­­­­nui comunicat oficial nu se pu­tea da. Dar mai­ erau împreju­rări și locuri de unde presa lip­sea. O luptă neprevăzută sau Un­­ episod oarecare nu puteau fi în­registrate de corespondenții de război împărțiți mai mult prin sectoarele principal. Atunci, datorită unei alte m­entalități, din chiar mijlocul­­ combatanților se găsea câte ci­neva care scriindu-și repede im­presiile le expedia unui cotidian parizian și doar criticele nu lip­eau, din­­ aceste corespondențe. „Trimișii speciali“i se între­ceau în trimiterea de reportaje. Armata le falicita această e­­mulație. Plicul pleca cu trenul, c­anto-ul sau aeroplanul. Gazetele , guvernamentale sau opozițio­­­­niste, naționaliste sau socialiste erau deopotrivă servite, fără să se aibă în vedere că în corespon­dența trimisă, se lăuda sau nu o­­ acțiune oarecare. " Și corespondenții de război­­ au făcut acolo minuni. E clasic exemplul trimisului special pe front al ziarului „Petit Pari­sien“­ care prins într’un tir de baraj inamic, n’a găsit nimic mai bun de făcut, decât să scoa­tă aparatul „prinzând“ pe loc câteva clișee ce trebuiau să ilus­treze un­ reportaj de „grande en­­vergure“. » Ce să mai vorbim de um alt [[corespondent de război, mort de­­ curând, din cauza rănilor căpă­tate pe front, în timp ce vizita ‘ 3in câmp de bătălie ! Dar ziariștii au mers cu­ sa­crificiul mult mai departe. Iată-l pe Ludovic Naudeau s Prins de revoluție ,în, Rusia, de­­ unde trimetea ziarului său „Le Temps“ corespondențe asupra mersului operațiilor. Ziaristul care urmărise acțiu­nea armatelor țariste, nu este cruțat de bolșevici, ci închis, e dus la Mocsova. In zadar, Naudeau caută să explice acuzatorilor că simplu profesionist nu poate fi tratat ca „suspect“. Totul e de prisos. Ținut în închisoarea din Mos­cova, Naudeau este supus celui mai infam regim, care nu se în­dulcește decât în ziua când obli­gat sub amenințare, semnează un articol „bolșevic“­: „Ne găsim fără comunicației cu Franța, scrie el, și într’o si­tuație samloroasă într’o capitală în care nu ne reprezenta nici un agent diplomatic sau consular“. Și cazul lui Naudeau pus e­­ singurul. I­­I. Războiul ruso-jap­ânez e plin , fre astfel de exemple, când prin­tre prizonierii luați din primele­­ gânduri de tranșee, figurau zia­­tri­ști reprezentând cotidiane din­­ întreaga lume.­­ Războiul balcanic la fel a avut î He înregistrat cazuri tipice­­ ,de »2­­ curaj reportericesc Marele­ răz­­b­­oiu e și mai bogat în­ frumoase isprăvi gazetărești. ( " ■ Dar acolo în urma trupelor, ‘ veneau camioanele cu „jurna­­­­liști“. Și ce bine ,era informat publicul francez și cât de puține­­ secrete militare au fost divulgate. * . La noi am avut Măraștii, Mă­­rășeștii și acum în urmă Buda*­pesta. Dar cine s’a gândit ca presa să fie acolo ? Ba chiar mai mult. Ți-era in­terzisă stabilirea într’o comună cât de depărtată de front. I La Budapesta, un­de spectrul „ spionajului“’ nu-și mai avea nici un­­ rost — dacă în materie de presă și-a avut vreodată — guvernul s’a gândit la ziariști trai săptămâni după victorie. Eu care n’am așteptat „gra­ția“ guvernului am avut destul­­ de îndurat de ,pe urma titlului de „ziarist“, până am ajuns acolo. — Un ziarist !... mă anunță cu oarecare dispreț în voce, cineva ifăruia îi solicitasem serviciul de a mă introduce la un personaj tr^buia ^^ humeneasca lua­^ rea unor informații în drum spre Pesta.. — Un ziarist­? Sare ca azi „domnul“. Dar ce, nici aici nu scăpăm de ei ? Am zis la început că două mentalități fac deosebirea între presa de aici­­ și cea din occident.1 Presa a făcut dovada că nu­ împărtășește vederile celor ce se țin străini de anumite cerinți. E rândul celor ce ne conduc să facă și ei aceasta dovadă, cel puțin de acum încolo, căci până acum...­­ > • | * _________ GEORGE ROSIN Tratatul de pace în camera franceză Camera franceză s-a reunit marți du­pă o scurtă vacanție pentru a discuta legea privitoare la ratificarea tratatului­ de pace­ DL Clemenceau și aproape toți membrii cabinetului său se aflau pe banca guvernamentală. Au vorbit­ trei oratori: Emit Le Chappelaine și Fournier au exprimat oarecare observa­­t­uTi­ relative la­­ unele clauze :**:□­­tratat și asupra formărei armatei germane în particular. Dl. Raiberti­ a examinat în special clauzele garanților pe care le oferă tratatul de pace. Toate aceste garanții sunt lefigate pe tratatul Lisei Națiuni-« ■ ", ' ' ...... '------— v

Next