Dimineaţa, septembrie 1919 (Anul 16, nr. 4790-4819)

1919-09-15 / nr. 4804

Recordul Ce prețuește viața unui om când este vorba să bați un reco­jd ? Un automobil militar care trecea el pe strada Regală cu o viteză neobici­­nută, a călcat un cop’l­m l’a omorât. Publicul a­ protestat, un alt efter ■nervenit pentru a pune pe ‘recător’ locul lor și incidentul s’a închis­ Incidentul s’a Inch’s și se va desch­de mormântul care va ascunde cadavrul imitea' al­imul b'e' cop’l 'o4 a'ât de nevinovat ucis cât de nevinovat a fost adus pe lume, întrebarea este: se vor deschide por­t’Ie pușcăriei pentru a în ț­hiț‘ pe sasi­li ? Ne îndoim. SITUAȚIA POLITICA D. "Mânui ezită Ce politică are fruntașul Ardealului Se amâna alegerile? După demisiunea verbală, a guvernului Brătianu, o dată la Sinaia, d. Man­iu a plecat grab­nic la Sibiu. Fără ca să fi comunicat ceva însă de mandatul pe care d. Maniu îl avea­ de la Suveran, cercurile politice liberale și o­­poziționiste dădeau ca fapt îm­plinit, însărcinarea ce o avea Președintele Consiliului Diri­gent. D-sa plecase la Sibiu să ia în amănunțită cercetare si­tuația politică, în legătură cu­ a­­titudinea Conferinței de Pace, și după o dezlegare cu frun­tașii ardeleni, să aducă Suve­ranului ultimul cuvânt, i Cercurile guvernului­­ asigu­rau că d. Maniu va continua li­nia politică a șefului partidului liberal, adică rezistență cu orice risc și până la capăt. GREUTĂȚILE SITUAȚIUNEI "Așteptările guvernamentali­lor se pare că au suferit o oare­care decepțiune. D. Maniu, du­pă ultimele impresiuni, încear­că a se degaja de linia de con­duită a partidului liberal, in ce privește politica externă și in­ternă, D-sa păstrează o rezervă complectă. Cu toate inzistențele ce se pun, pe lângă dânsul, d. Maniu, judecând după discreția pe care o manifestă rezerva^ ne­logică în cazul când ar voi cu tot dinadinsul să-și asume rolul de echilibru în politica din a­­fară și în cea interioară — se teme ’ să’și ia răspunderea si­tu­ațiunei. D. Maniu cunoaște de­sigur și atitudinea­ pe care o va lua opoziția naționalistă față de un guvern în care elementul libe­ral ar fi mai mult ori mai pu­țin preponderent? Și faptul a­­cesta nu a cântărit puțin în ba­lanța argumentelor negative. Dar în afară de aceasta, cre­dem că. d. Maniu se deosebește fundamental de politica de re­zistență a d-lui Brătianu. Cer­­­urile apropiate omului de stat ardelean, spun că d. Maniu e pentru tratative, și că hotărâ­rea definitivă e condiționată de rezultatele ce se vor obține. D. Iuliu Maniu se teme apoi de un amestec prea pronunțat în politica de partide a vechiu­lui­ regat, — amestec pe care i l-ar impune calitatea sa de prim ministru în guvernul care va prezida alegerile. Eri se știa, în cercurile ex­­ministeriale liberale, că d. Ma­niu declină categoric sarcina formării noului cabinet. Liberalii lansează din nou posibilitățile cabinetului’ Mano­­lescu-Râmniceanu sau, chiar revenirea... d-lui Brătianu. In cercurile opoziției, convingerea întreagă e că nu se va putea forța prea mult nota și că sin­gurul mijloc onorabil de a ob­ține avantagii și ameliorări, e un guvern Take Ionescu-gene­­ral Averescu. DAR ALEGERILE ? Se pare că o nouă amânare a alegerilor, nu este exclusă. Da­că această versiune se va ade­veri, căci noi având-o din lagă­rul liberal s’ar putea să ne a­­flăm­ în fața unei noni manopere, —atunci s’a înțeles desigur unde trebue, că abțierea opoziției unite a partidului țărănesc, a partidului socialist și a partidu­lui naționalist nu e de natură nici să asigure liniștea internă, și nici să dea viitorului parla­ment al României Mari autori­tatea neștirbită de care va avea­ o absolută nevoie. El va fi chemat sa pună te­meliile organizației noui a Sta­tului o propagandă liberă, o egalitate de luptă a tuturor can­didaților, abolirea măcar pentru o lună jumătate a legilor res­trictive, și mai cu seamă nea­mestecul administrației* —sunt singurile mijloace ca Adunările Legiuitoare să nu devie antica­­derile unui anume club politic. Poate garanta cineva ca aces­te simple adevăruri vor fi înțe­lese? Ne Va răspunde la aceas­tă întrebare noul guvern................afara am­ rușcar’e^ «ând. Astăzi taxi mame, se va ști foame, probabil cine va veni să condu. /«8- ön potrivat uL car al Statului Român. Ș i atunci vom cunoaș­te d­acă România merge pe dru­mul larg al democrației reale, sau pe cărările înguste ale poli­ticianismului Junitienist care ne duce de râpă. la „Acceleratele“... cari nu mai sosesc! Lumea se­­ moare prin trenuri din cauza îmbulzeai și direcțiunea C­­F­­R, iar a amânat pun­erea în circulație a nouilor acce­erate. Acum când se pare că avem loco­motive, avem vagoane. *vems func­ționari 'a ii'i care e un mister cum nu Putem sa »vem <Team­>... !­­După câte suntem informați „bírni,­rițe“ au hotărât ca in<r'° anum'tă z‘ (când va fi aia nu se știe) să se du­bleze toate trenurile actuale- Foarte frumoasă i­dee, dar publicul e exas­perat fiindcă acest m-n’e eveniment «a se mai produce. Mulți ar fi fost foarte mulțumiți dacă s’ar fi făcut măcar un in cer­ut punâ'ulu.se in exploatare m­od de vreme. 2_3 tre'uid re­lintite pri«. C’Pare-De ce să ste» locomotivele și vago ®, neie «legea­ ba și de ce rub'­cul Fă_și ex­pună frăța­re acoperișurile și sfcâr­b­, vagoane!"!­ ? Nu cu­mv“ acum când »vem ce er« mai g­reu de avut. ne lipsesc func­ționarii cari să pună ne hârtie p­e că­­riîe și sosirile ■' două.'rei trenuri ce s'ar înființa ? Ba nu rău. Ar f­i extraordinar ca c’­­neva să mi’și dea seama că un sin­­gur tren în Plus ș' o singură zi câști­­gatg ar Prezenta adaptagii incalcula­bile din toate Punctele de vedere. Aae­l domn'ior. care *ți întârziat «in cauza Prea multor sărbători, sau a orelor de serviciu pre ® reduce dați gata mai repede pe<ecu' acel» dorjj iârt­e pe care »tau acrise »reie cân'1 trebue să plece și să sorească norl« accele­rare! Destulă­ lum­e a­­ fost strivită prin­­tre tampoane și pe scări și destui sol­­dați ›a rămas fără c»P pe la poduri pentru c* s ă nu dați z ° r să ieșim­­,in starea n,pnor ° cică în care ne găsim. Cerem lucru­ acesta din partea mare­lui public, fiindcă e­. «ăm­cul. Păti­mește- Ce'or mar' pt^a Pu­țin le lasă ! Pentru dinșii sunt trenuri speciale și vagoane ministeriale | ■ [UNK] [UNK]— —... — ■ — ■ D. Renner despre pace Nauen-Cancelarul austriac Renner s’n «xrrim*" în modul următor către un re­prezentant al Presei «asupra efectului tratatului l­­e pace :­­Pe "ed­rept ni s’au împus grele sarcini de războiu; actualul războiu a fost condus de A*istria pentru interesele m­aghiarilor, polonilor și yu_ go­slavilor care au urmărit o politică imperială cu «rmele'și' b»n» noștri. A­­cum lum­­ea voiește să afirme că n«­ am fi singurii provocatori ai «cestui războiu- Condițiun'te '‘® P«ce ne fa c ® să depindem de toți vecinii noștri; și dacă nu vom găsi str'jin îrf L'ga Popoare"«r. nu vom Pute» exista. I«Jeia alipirea la Germani» este Prezentată de Ce> din afară ca expresiunea pangermanismu­­lui, în realitate insă este exprimare» dpt nădejdei noaastre. Către un »H reprezentant al presei­ Renner a exprimat nădejdea că chestiu­nea Tirolului de Bua> va cărata o solu­­țiune care să corespundă aleeratismu­­lui clasic al Italiei și *ă f»că cu Putin­ță relațiunile «micale'între Austr'* și Italia. Austri* se va retrage acum de la ori și ce politică externă. Ea se va dedica numai clădirea înăuntru, lăsând Ligei Popoarelor grija de a se zba*e cu v.c'. n'i Austrie1-“ OGLINDA ZILEI LIBERAȚI Sardelele sanitare imensa cantitate de sardele so­sită în țaaa noastră a dat prilej ne­guțătorilor să creieze o n­ouă srusă de speculă. Semnalul l’a dat Întreprinderea vintilistă „Banca Românească“ ca­re a avut depozite imense de sar­dele în porturile dunărene. In loc ca aceste conserve să fie date consumatiunea publicului cu prețuri modeste,­ samsarii și inter­pușii mai multor angrosiști de co­loniale d­in București. Brăila și Ga­lati au acaparat toată cantitatea de sardele, provocând astfel o lipsă to­ta­lă a acestui aliment t­e toate pie­țele comerciale din țară. Spre a se putea tripla prețurile sardelelor acaparatorii a găsit mij­locul de a determina să se dea o circulară­ di­spoziție, prin­ care se pune o taxă asupra sardelelor. Taxa aceasta vexatorie a majo­rat­ costul sardelelor numai în 24 de ceasuri—­adică tocmai atâta timp necesar pentru ca marele consorțiu al acaparatorilor de sardele în frun­te cu deochiatul Dumitrescu­-Viili­­taru să vândă cu câștiguri fabuloa­se toată cantitatea de sardele aca­parată în ajun cu prețuri minime de en gr­os. Acum se vorbește de o nouă is­pravă cu un alt transport de sar­dele. E vorba­­ ca două vagoane cu a­­cest aliment au trecut în Transil­vania cu o­ etichetă de material sa­nitar si sub paza unui medic, mo­bilizat ad-h­oc pentru a supraveghea ca nimeni să nu observe aceasta metamorfoză ingenioasă, ca­re adu­ce unui cunoscut băcan câteva sute de mii de tei câștig-Cunoaște d. D­u­m­itr­e­sc­u- Mi­li­t­a­rî acest băcan ? N’ar f­i ca d-sa să’l d.Aurite listei iK-ntru ostenirea traiului, din case d. Dum­itrescu-M­i­l­i­t­ari face parte cu a*âta paradă ? Aud ? ! Dacian —­­.r­. , ’-----,-----*, — -------------- — Nu e vreme de perdut! Există în calea Plevnei­ un așa numit birou de 'nnormatiun și de pașaip parte a celor car­e voesc să plece în străi­nătate. Acest birou exagerează însă așa de mult­­, discreti­­ j că nimeni nu află ni' m'c — n'c’ ch­'ar cel i­ desesati ! Sunt oameni cari vin zice íidregi dea­­râiKlul fără să fi putut pătrunde­­ înă­­untru. « Ce poate să fie acest birou ? Trebue să f­e urna din cele o­m e și una de organizațiuni administrative, a căror pran și alt­ m scop este să facă lumea să’și p­ară la vremea­ Ce Dumnezeu? Ne-am săturat de d­i­rou­ri de in­form­ațiuni, cari ne­­, infor­mează că n'au­ niciodată nimic ca să n’o spună ! Publicul vrea, dacă nu i se satisfac cererile, cel puțin să-i cruțe timpul. Mai mult ca oricând azi, nu e vreme de pierdut! Desființarea vechilor vămi W —■ —­ ■ - Em­ a fost ultima zi de funcțio­nare a vămii Predeal. Vamă fiind complect lichidată, nici un control nu se va m­aii face, la acest punct. De asemenea vama Vârciorova a fost mutată la Orșova, care ră­mâne numal vamă dunăreană. Peste câteva zile va fi desfiin­țată și vama Câineni. Pe măsura desființărei vechilor vămi, se înființează altele pe noua frontieră. Astfel pe­­ noua frontieră dintre Serbia și România și secto­rul de sud de pe linia de demarca­ție dintre Rom­ânia și­ Ungaria, s’au constituit până în prezent vămile următoare: Orșova, Drancova, Moldova­ Veche Baias, Clopodia, Moravița, Temișoara și Arad. Lu­crările pentru înființarea­ vămilor pe reșt­rii sectoarelor, sunt în curs. TELEFON Direcția 10.66 Redacția 6.67 Administratis. 7.6S Publicitatea 11/84 tatate­­ W Hor Uescu ministrul român la Paris Pentru asigurarea păcii în Orient Lyon. 13. — In timpul ședinței consiliului suprem, ținut după sem­narea tratatului austriac, a fost dis­cutată chestiunea păcei­ cu Bulga­ria. ,,Le Petit Parisien“ afirmă ca consiliul a fixat pentru săptămâna viitoare, • remiterea tratatului ple­nipotențiarilor bulgari. Absența delegațiilor română și sârbă, face ca regimul Europei centrale să­ fie mereu amenințat de nestatornicie, spune Le Matin, dar se crede că absența nu este defini­tivă. Ministrul României la Paris, di. Antonescu, a­u făcut următoarele de­­clarrații ziarului Le Matin: Guvernul român, spune d. Anto­nescu, continuă să considere po­trivnic demnității României, actul primirii controlului marilor puteri, asupra legislației sale interne, fapt care ar permite statelor din care au ieșit minoritățile, să creeze în interiorul țării, o agitație primej­dioasă: este vorba de unguri, de bulgari si de minoritățile germane, cări s’au arătat in special active si agitate, în­ ultimul timp. Nu este vorba act de minoritatea ev­reea­scă, accentuiază ministrul. Putem adăuga la aceste declara­ții, spune Le Matin, că nu trebue să pierdem din vedere rolul conside­rabil, pe care o joaca România în Orient. Afară de aceasta, nici una din chestiunile, cari simt pentru România de un i­n­ter­es vital, ca Basarabia, Transilvania, Banatul, n’au fost rezolvate de aliați. Rezoluția pe care o vor lua, ter­mină Le Matin, va fi deci de o ex­tremă importantă pentru pacea o­­­rientală­ . VICTOR ANTONESCU GÂNDURI SE^iPLE A­donis... La Mica publicitate a unui ziar gă­sim următoarele perle: ..Un june funcționar, salariat cu ,­peste’ 8000 lei anual, înzestrat cu­ toa­te calitățile ideale• dorește ah... do­rește oameni chiri!... cusătoria ca o d-ră­jună sau văduvă (Nou y spit­ară mal y pense) corpolentă, gospelină. Plus să fie bogată, imobil sau moșie (fie chiar expropiată). Discreția e ga­­rantată și nu răspunde decât la oferte serioase insolite de fotografie„. Și anunțul acesta apar,­ mereu in vremurile grele de azi, când armata e­in țară străina la apus, când la răsărit avem zid de soldați, iar în interior ca­zanul public fierbe cum e mai rău... Pașnicul și înzestratul de D­ zon func­tionar care, bine­înțeles că e un Adonis după cum și iscălește, caută astfel o tovarășă de viață. Lacrimi de crocodil au curs din ochii subsemnatului citind acest anei dispe­rat al unui suflet de elită, care iși cau­tă cu atâta modestie imobilul sau mo­șia ideală !... Voi fetelor sărace cari sunteti gos­podine­, muncitoare, hidoase si dornice de un cămin in care dragostea să-si a­­ite locul, nu-l veti putea afla fără imo­bil sau moșie. Din partea noastră trimetem gratuit un sfat caritabil modernului Adonis: să se ducă la mănăstire! Niciodată el nu va primi fotografia i­­deală a moșiei, dorite­, fiindcă din feri­cire reprezentantele sexului slab nu se lasă momite de reclamele americane în ceea ce privește amorul. Să-și vadă junele funcționar conștiin­cios de sluibulita lui• (căci se poate să rămână și fără ea- dacă îi se vor în­mulți stictede sub pălărie). Să muncească și s­ă fie modest, iar dacă va întâlni vreo­dată o ființă care să­-i semene în toate• să caute să ago­nisească imobilul visat• muncind îm­preună. Dar dacă modernul Adonis suferă de teribila boală, prostia- oh- atunci e fără leac și fără salvare... STAN BOLOVAN fel'-' „Simplon— Bercea“ Avem ș' n01.­. ..S'mplon n!“ nosim­ ! E Bercea ! Dege»la» lu,m«a se indignează, că Sârbii reunesc „Simplonul“, câna '» »di la­ Borce» se petrec lucruri c»m !» Și Sârbii ce] puțin au justificare» că nu se ating­­ la »i lor. Pe când ]a noi e m»­ din contră, toate recla­mațiunile făcute și pen­­tru .­Simplon“ și Pentru .­­.Boree»“ au rămas fără rezultat­ Nu cumva și "u" și celălalt nu recunosc n'c' 0 altă autoritate «încât Consiliu' Suprem «tei» Versailles ? . I Ar f‘ bine fonică altfel j'u șt'm cu' să ne »‘’r­esăpn tocm • Te Atitudinea d-lui Maniu ’**n ",j ■” . Intorcându­-se la Sibiu, d. Maniu a făcut presei urmatoarea decl­a­ra­ție : ,Cât mă privește eu sunt și azi ,pentru concentrarea tuturor forte­­lor d>o fri­ce înt*’un guvern national, care să lupte pentru schimbarea condițiilor oneroase ale tratatului si în caz de nevoe să organizeze o acțiune de rezistență. Alte zvo­nuri lansate în legătură cu persoana mea sunt cu desăvârșire eronate“. Ziarul ."Patria“",­pitesorul consi­liului diligent, publică într'u­n­­ arti­col vizibilat „In fata un­ei hotă­râri.­­Singura soluție este ca> facând ab­stractu é de interesele­­ de partid, din împrejurările de astăzi, să iasă un guvern național, care reprezentând toate provinciile Rom­âniei să for­meze, în fața Conferinței de pace, un adevărat bloc­ care înfățișează voința țărei, și nu a unui club. Către guvernul național de con­­­centrare, trebue să tindă toate ter­țele morale ale neamului nostru. Iarăși chiriile O URCARE DE PREȚ FANTASTICA In vedere« p ® rsP0c"v ®' c»re î* “m­e­ ninta a» fi feii't' să plătească în cu­rând cli'r'11 <*uble și k­'pl ® ca cele ac­tuale, bieții buciurește 1­ 1 își s­unt lma st­rânsă și mică *"t­ac grijă. Une­e ordfiri făcute chi­ar de pe a­­cu­ma Prevestirile proprietarilor, nu sânt <ie joc făcute -a le dea speranțe bune-Cât n­ostre negustori, ce era <’amu­n, cum argume,h­u' l ° r­ae căpeten"«. Ai 101 cum eftinim marfa’ când plăt'm ch'rne mare“ î» r»port cu ce v» fi în viitor­ Ca să »vem o idee V01 spune ce­­­lor care m­ai se­­ t'mesc de ceva ț» țar» românească că în Bulevardul E'j­abeta c­'r'a­n tre'­Patru Prăvălii. pr»Prietate» Eforiei Spitalelor C'vle s’a urcat ■­« 1« 3500, (‘ref rau cine* su'e) anua', la 35.000 lei­ E fant^at­ e. de necrezut d­'­r­e »sa E drept că t[tii 1 » decurs conform leg­ ei care »pune că loca'ur­ le Eforie' se vor »djudec» prin­ licitație D«r nu­e mai puț'n adevărat că în lacul ««qua­­toi-îjoj. monești c»re lacu'au î" ele *e vor ins*ala cât',va specula 11­1 fără de fr««» lui Dumnezeu, lin'șt'ti la gâmlul că tot gâsc» de Public le va plăt' cei 35­00 de franc' Pe an. Și Eforie va încă«», că l­oar o repet, e îl­­­ ege, și dacă s’a găs't c'ne să o cointereseze !»'IBIU' Public de ce “’ar hi» ! Măcar dacă din aceste venituri fantastice să de» o mân ca»e m»' c» lu­mea ce'or c're m­ ° r­d<* m­anh­ie î” sp'­­t«b­ie 0l- Ful­--------------—• --*»--------------­ T Pâine, lemne și locuințe! Problemele care agită populația nero­­așe a Capitalei astăzi­ sunt în număr de trei: pâine, lemne și locuințe-In vreme ce la Capsa cancanurile politice continuă cu bro, iar podul Mo­­goșoaei strălucește prin mulțimea fan­­i­lor și­ a cocotelor de trotuar, perife­ria se zbate înfrigurată în grija procu­­rărei unei bucăți de pâine, a unui adă­post și­ a unei nenorocite bucăți de lemn care le va încălzi vatra în iun­ie de iarnă. Solicitudinea celor puși să ne câr­muiască face ca astăzi preocupările de natura celor arătate mai sus să tul­bure liniștea nopții celor nenorociți. Chestiunea pu­ne­ cont­nuă și, astăzi a fi pur și simplu un scanda­ lamen­tabil. Două luni s-a făcut un zgomot de șantaj în jurul desființarei cartele­lor evocatoare de ami­ntiri nu tocmai fericite. Rezultatul a fost un formi­dabil f­asco. Două z­i­ populația Ca­pitalei nu a avut ce mânca deși se lăsase deplina libertate a vânzărei la brutării. După aceia s’au­ reîntronat castelele și iarăș­a es­t pe dos. Cel puțin 50 la sută d­e cetățeni în bucur­a primului moment asvârlise în foc blestematele cartonașe care vreme de doi ani drăgu­ise cu o îndrăcită zgârcenie pâinea lor și, a copiilor lor ac, în­tara eminamente agricolă.. Astăzi se anunță dîn nou suprimarea cartelelor și,desigur că vom răbda din nou neplăcerile foamei in chestia lemnelor ,i a locu­ntelor de închiriat ne-am spus în repetate rânduri­ cuvântul. Nu s’a făcut nimic. Case nu sunt și de Sf. Dumitru cetă­­țen­i care nu s’au născut proprietăți vor fi puși în alternativa de a se su­pune condiții­lor oneroase ale călăi­lor cari nu au sub soare decât meri­tul unor mizerabiile apartamente de închiriat sau de a dormi cu întreg ba­gajul în Cîșmi­­giu. Semne deasemeni nu avem decât pe scăpătate s cu prețuri,­fantastice, ce vom face la iarnă când cu toată bu­năvoința va trebui să­ ardem ceva spre a ne desmorți. Iată câteva întrebări la cari așteptăm un «răspuns din partea celor cocoțați în fruntea dregătoriilor obștești și,pe cari îi plătim din nevoile noastre ale ferici­ților cetățeni din Român­a Mare. P. A. S. Specula deh periferiile Capitalei UN SISTEM GREȘIT Ce sc refecta‘e­­le noi asupra spe’buler ce se­ practică la periferiile Capitalei, au avut u­n­ oarecare răsunet în cecu­rile po’it­e' noastre. Să nu eredez’ însă că s’au pornit jazzi pe la brutării pentru a se controla vânzarea pâinei sau că s’a luat m­ăgar un­ei măsuri pentru ca să nu se mai vândă carne pe ascuns cu 16 le’ kgr. Nu. C' cu totul altfel a Deep»' măsura de îmbunatățire Mâ' Je dor'tă de cel nevoiaș'. In s­rada Cotofeni 34 trăes­e un mic băcan, care are si un debit de iute“. El nu face n'c' un fel de specu'ă, a sufe­­r't 'n războ­­i unde a fost î" reg­ 80 ș’ e multum" să "ră'ască de' azi pe mâ’ne. în pace-Or* tocmai la el a începu' circ. 4 pe­­s'ter’e si cu alai a fos' tes­t'e acasă pen'ru ca să a’'a*e brevetul ! Negreși', se cerea un t­’c alai în mahala, ca să vadă lumea că să­­ au măsuri și în acest scop a fost ales cel mai sărac și mai model' d'n're negus'or’. Modul aces­a de­ procedare pe lângă că e neomenos llar încurajează pe ade­­var-at11 specute'ori ș’ exasperează pe ce’ speculati cari cunosc b’ne pe cei cari fac avere d’n nevoile lor. Sunt la periferii destul speculati' bo­gați s' bine cunoscut'. Dacă au'ori'ăt de noas're ,t'n să înfrâneze 'ăcomia, lor, trebuesc luate măsuri sistem­atice, cari să dovedească mulțime' ser’or'a'ea a*, fiu'oruiu' ce va să f' .se dea. Sistemul țapului ’spăși'or e prea vech­'u și In gren'ăt’se de ,az’ nu poa'e f' de n’c’ un folos. — M. I Candidaturi la Timiș partidul național din Timiș a f'xat ur­­măririre» ns'Ad« candid»ți pentru ju­dețul Tim^ L'pov» : Dr­ Coast M’sst's; Soc‘an’ ; Sever B °cu; Bel’nț : Dr. Gheorghe A­­dam; Recaș : Div Luc­an Georgey’C’ ; Buziaș : Dr. Pompi­u Ciob»"; G’rec : Pre‘­ Ioan Orre«­ C’acov»: Pre': Au­­gu*t’n Gh­ezar; Gă*a'a : Dr. Avram­ Imro*ne ; Gh'l»d : I”v. Gheorghe Jianu- Chelnerii se mișcă LOCALURI DE CONSUM­A­ȚIUNI POPULARE Se știe că greva chelnerilor a eșuat din cauză că bucătarii au spart rezistența acelora cari se ur­ni­seră spre a se da o mână de aju­­t­or ca să-și îndrepte soarta. Acum chelnerii, înlocuiți în mul­te părți cu personal femenin, și-au văzut revendicările mai diminuate decât înaintea grevvei, prin desfiin­țarea bacșișului obligatoriu. E adevărat­ chelnerii la introdu­cerea taxei de 10 la sută au înțe­les ca ea să fie suport­ată de pa­troni. Aceștia însă au aruncat taxa de consumație asupra publicului, care, ca în toate împrejurările a plătit, murmurând nemulțumit, dar exe­­cutându-se. Ni se duce la cunoștință că miș­carea chelnerilor tinde spre o nouă organizare, în afară de cea sindi­cală. E vorba de­ o asociație a­ chelne­rilor, cu scop de a cre­a atât în centru, cât și în părțile principale ale capitalei, localuri de consuma.­iuni populare, cari să concureze pe actualii lor patroni. Toate prețurile vor fi astfel re­duse, în­cât să braveze concurența patronilor îmbogățiți de pe urm­a speculei, la care nu vor să renunțe cu toate protestările legitime ale publicului. Nu putem decât lăuda inițiativa chelnerilor și de­sigur că vor avea sprijinul tuturor. Se va adeveri iarăși înțeleptul proverb românesc, când doi se ceartă. V. Sc. Pacea cu Bulgaria și revendicările lui Venizelos Paris. — tratatul de pace cu Bul­garia este­­ complect redactat excep­tându-se conditiunile privitoare la Tracia. In această chestiune nu s’a luat nici­ o deciziune- Propunerea a­mericană a eșuat, iar pupa propu­nere engleză în sensul acordăm Traciei răsăritene o autonomie de­plină și Tracia apuseană să fie ali­pită Greciei. întâmplă o rezisten­ță înverșunată din partea primului ministru Venizelos care­ revendică Tracia întreagă pentru Grecia. Fa­ță de dificultățile ivite în rezolvarea chestiunei Traciei, consliul suprem a decis să prezinte delegației bul­gare textul terminat al tratatului de Pace, rămânând ca rezolvarea che­stiunei Traciei să mai fie amânată. Fraudele "delș BdM$ După retragerea »rm»'e'or bulgare d'n R«b»dag l<>cu"tor" bulgar’> B’»u de­­a«t la jafuri, spărgând depoz'te'e de al’mi n'e ș’ furând totu', așa că auto­ r"ăt'l ° r româ«eș"­ la întoarcere» l0r. au 1’ s’» Pred»t deeâ' 165 sac‘ faso'e. 25 lăz' zahăr a câ'e 25 kgr., u“ Bac ® rez. 40 decalifr' v'n, tu'un și? altele cari nu a­egeau valoarea de 70­000 le'­ Al'­­ro ®ntele »u fos' predate ă& un cona'­­hulgar cu Procese verbal e, în re­gulă ș' »u f»s' recePt't0na'e de o comi­­shipă românească- M*rfa a fost decla­­rată predă de războ­u. La întoarcere» Po’pu'aț'e' ș' func. ’t­ onarilor refugiat’. ”"men'ele lipseau cu desăvârșire. Comandamentul fre». c ® z » 'va' măsura, c» po Pulat‘a să f'e satisfăcută d'n devoz'ul ex'stea', care, în scurt "mP. *’* ePu'za'. Ori, din declarațiunile martorilor, par­­­e dîntr’îpș' de rea crediată­ rezultă că »a fost »"men'e î» valo»re de 13.000­ 000 ici fapt care e în con'rez'cer ® cu cee» ce'sa prim't­­ de la com'tetu' bulgar­ Pe baza acestor <'aclarat'un’­ au for' dePuși^V'm­or Ve'er primar, Sto­an Teodor, cari­er. D- Nes'or m»r ® prep'\­­tar, P. Papa'tescu, fost fu“cț'onlar !» Pr'măr­e Roh’ngh'er, Le'bov'c' G'n ® f ș' L'pov'c'­Peste Puț'» însă, soB'nd 'a Balzedagi d- jude 'ns'ructor Păcuraru pentru perehoziți’, IW“' mulți c`tăte«' au do­­ved't că nu ce' »r­estaț' fân' adevărati' v'novați c' tocmai o parte d’n »ce'a c»mi `u făcu" declareț' în con're cel»r de Puș'. De asem«nea » fort depus ș' bulgarul Ț»ne D Ța”cu a utorul devastări' Sp'­­talioflu' ș’ al fur'ulu' dg tab­ă de '» b'_ serica, din Babadag- 1» corespondenț» v'to»re. v'm comun'c» nume'« atd ® vâ­­reu­'or an'or* «' freu<'elor­­,e 1» Baba­dag- — Core'P. in sunetul muziciior o seară târzie. Pretutindeni în capita­lă străbătând zăbranicul nop­ței care se coboară din ce în ce mai întunecată, se aprind luminile. O za­re roșiatecă reflx al becurilor e­­eotrice e răspândită d’asupra ora­șului și zgomotul în loc de a conteni parc­­ că se întețește mărit prin iz­bucnirea muzicelor di­n diferitele grădini de­ vară­ . In, odăița mea un­de toată ziua at­mosfera a fost înăbușitoare,d­in pr­i­cina soarelui ale cărui raze se lup­tă întreaga zi cu hârtia groasă lipi­tă de geamuri. odată cu aerul serei, dă năvală valuri, valuri de­ arm­on­ie pricinuită de toba mare, tromboa­­nele, cu dra­ basul, vioarele și vio­loncelul ale bogatei muzici combi­nate cu orchestră din animata gră­dină, a țmnut,varieteu. - Subiecb dei înv­idite al amb­elor me­se care, gospodine la casa si cu o­­m­ul lor, nicî Prin vis nu le-a trecut veleitatea de a petrece o seară la chant­an­t, curbcica cu mese albe ,loji albe, scena albă, toate albe cat un simbol par’că al făpturilor nevi­novate ce se perindă în fața și în josul rampei iluminate a giorno, sfântul refugiu al kteror chefliilor din­ centrul Capitalei, de care mă o­­cup­­e vecinul meu de totdeauna. — Bine de tine, îmi spunea într’o zi o drăguță dudue, prietenă bună, ai muzică în fiece seară. — Da, e bine, am răspuns eu, of­tând, nevoind să lungesc­, vorba și mai cu seamă decisă a mă convin­ge că chiar e o fericire să aideTine când ți se cântă „S’auzi, s'auzi, sarf când diferitele prima-done, mai mult „done“ de­cât prima, distilea­ză repertoriul lor afr­odisiac în au­zul snobilor. ■ Forțându­-mă deci a’mî pleca min­tea în fiece seară, imperiului aces­tei sugastiuni de­­ fericire, după o lectură întreruptă, făcută din când când neînțeleasă de persistența vio­rilor a glasurilor, a paharelor care se ciocnesc și se sparg, încerc să’mî înecî toate gândurile, să las per­deaua peste tot clocotul de amin­tiri, griji și întâmplări ale zilei și să chem somnul. In grădina de jos, acompaniată de viori, o „diseusă“ îșî desir­ă cu voce mică cântecul d­e fiece seară. Nu în­țeleg ce spune­ frazele sosi­ndu-m­î neclare, totuși câte o notă mai ridi­cată din când în când ca să arate că diva are și glas, mă scutură din prima aromeală a somnului și când resemnată îmi zic : „Ce bine e să dormi cu muzică“ izbucnește odată cu aplanele, cu marșul triumfal al tobelor mari care urmează după fiece, bucată. Morfon, speriat a plecat în alte zări mai liniștite, mi-a lăsat ochii pradă lumi­ne­i electrice pe care o aprind din nou, și creerul în valma­șagul gândurilor fugite R d âte de sub cheia ce cu greu le încuiase. Mă încerc iară să citesc. Ce mOravuri interesante în En­­glitera! Thackera mă consolează plimbându-m­ă prin diferitele saloa­ne ale bruneților și­­ lorzilor d­in „Vanity Fair“ carea cu care­­ mă lupt de o săptămână în acompania­ment de orchestră, dizeuze și tron­­soane- De­odată văd că înțeleg mai bine, urechile mele nu mai sunt chi­nuite și liniștea din ele îmi pășun» de până în suflet. Trec câteva pa­gini cu deliciu și cu toate că ele mă fură, îmi aaminesc deodată că e târ­ziu de tot, că a doua zi am mu­lt de lucru și că, trebue neapărat să dorm. In grădina de jos tăcerea, liniștea contenită, și eu mă grăbesc să’mă legăn în ea prima toropeală. Un in­fernal asurzitor zgomo­t de aplau­­e, m­ă recheamă însă din ținuturile ț­ii­tarei. Aplauze, bravo, tăcere de câteva minute ,și iar aplauze și bravo. Nu mai aud nici un cântec, nici un­ grăs­ior sacadat sau răgușit care să în­dreptățească entuziasmul, și curio­zitatea mă face să dau la o parte toate socotelile practice asupra o­­rei târzii și neapăratei odihne- îmi ascut auzul cât pot.JTistinct aud în fin­e: „Asul de caro“, „Valetul de cupă“- Apoi iar aplauze.... Ma dau jos din pat, de la ferea­stră nu văd nimic­ Mă urc Pe perva zid­ei. In grădină la mere, cu conițe mai mult sau mai puțin elegante, unete cu capul gol, jumulit ca un stuf, altele cu pălării încărcate­ cu nene, râd, beau șampanie în tovă­rășia a diferiți imberbi. Pe scenă, minuscul de t‘>t. văzut de la­ înălți­mea unde sunt cocoțată, un domn în frac bate un pachet de cărți, le face să dispară și scoate la poruncă ba „valetul de treflă“, „dama de pi­că“, „așid de caro“. Era un prestidigitator. Oftez liniștită. Curiozitatea că­pătase dușul ei și cum nu­măru­l cu cărțile se pare că era ultimul, bine­cuvin­tez pe prestidigitator și mă scald iar în întuneric. E ora unu din noapte. Im­e anfin­­tesc de regulamentul poliției, sta­rea de asediu, de ora strictă a în­chiderei localurilor și surâd în stop, so­mnuîn­d­ Țipete, șuerături, pahare și sticle sparte, umple însă întreaga atmos­feră din grădină, din stradă- Cearta, zgomotul, bătaie e la culme. Fug ® la fereastră .Un imens scandal e F* toi. El ține două ceasuri. Nimeni nu intervine, poliția doarme, numai eu cai, nu am putut face la fel- de crapă de ziuă, capul mă doare, pa să-mi treacă mă silesc să zâm­besc, amintindu-mi de vorbele prie­tenelor : —Bine de tine, ai muzică în toate serile ! FULMEN

Next