Dimineaţa, octombrie 1919 (Anul 16, nr. 4820-4850)
1919-10-01 / nr. 4820
»mn. XVS-leo — NO. 4820 Cele două politiei Două Consilii de miniștri au avut loc până acum- Ambele s’au ocupat de masurile ce trebuiesc luate, pentru a putea asigura alegerilor libertatea formală. Rezultatul ar fi că alegerile vor fi amânate cu o lună, cenzura preventivă va fi suprimată pentru a face loc uneia represive, iar starea de asediu nu va fi ridicată, ci numai modificată în sensul de a scuti de formalități întrunirile electorale. Presupunem că aceste hotărîri vor lua forma unor decrete sau decrette-legi- Până la apariția lor, până să vedem formulat negru pop alb, ce însemnează cenzură represivă și ce libertatea întrunirilor electorale, cu menținerea stărei de asediu, se înțelege că nu putem vorbi asupra amănuntelor acestor hotărâri ale guvernului d-lui general Văitorianu. Dar nici nu avem nevoie de aceste amănunte peutru a ne putea pronunța în principiu. Ei bine, în principiu hotărârile aceste nu pot schimba întru nimic și iuațiunea actuală. Dacă cenzura e preventivă sau dacă e represivă mi schimbă întru nimic faptul e esențial că presa nu este liberă. Libertatea presei nu există decât când se aplică normele stabilite și de constituția noastră, îndată ce cel ce scrie este supus unui control sau unei constrângeri, nu mai poate fi vorba de libertatea presei. A întreba presa, a îitreba un ziarist, dacă preferă cenzura preventivă sau pe cea represivă, amintește povestea bucătarului care a întrebat găina dacă preferă să fie gătită rasol sau friptură. Și într’un caz și într’altul expresiunea liberă a gândirei este împiedecată Ba cenzura preventivă are avantajul că lăsă guvernului răspunderea celor ce apar tipărite și asigură presei o existență fie și mutilată, pe când cenzura represivă duce la complecta suprimare a presei, dacă se aplică. In ce privește libertatea întrunirilor electorale, cu menținerea stărei de asediu, aceste două serii de măsuri nu sunt compatibile Primul principiu al stărei de asediu este tocmai că se interzic întrunirile, adunările de oameni. Dacă suprimi acest principiu, ce mai rămâne din starea de asediu, decât poat.i>via executivî iâia», a uuitn la lume de a fi nimeni nu o mai poate găsi fîîL-o țară care are doar o justie organizată. Dar, se va spune, libere vor fi numai întrunirile electorale. Dar cine decide dacă o întrunire este sau nu elecorală ? Ce definește o întrunire electorală ? Prezența într’ânsa a unor candidați ? Dar simpli alegători cari ar voi să se adune spre a se consfătui în vederea alegerilor, nu pot convoca o întrunire electorală ? Dar cărei întruniri nu se poate da caraterul de întrunire electorală ? Și atunci ? Dacă nu se ridică deci starea de asediu și cenzura, nu se poate vorbi de libertatea alegerilor, un arbitrar redus, tot arbitrar rămâne. Or, cu cenzura represivă, cu libertatea întrunirilor electorale, tot la aprcierea unor persoane izolate și pentru fiecare caz în parte, rămân reduse drepturile și libertățile esențiale ale cetățeanului. Și repetăm încă odată ce am spus de atâtea ori: votul universal fără libertățile consituționale este o minciună, iar libertatea presei și a întrunirilor, pentru a garanta libertatea alegerilor, trebue să fie complecte și pentru toți cetățenii. Acestea spuse, nu putem totuși să nu constatăm încă odată, că politicianii noștri mi se pot acomoda vremei nßi, că sunt incapabili de a’și însuși concepțiile politice ale democrației. Față de Rusia ca și la Budapesta, am văzut mereu cum au pierdut ocazinea de a ridica prestigiul țarei, prezentând-o ca inițiatoare a umor măsurilor și actelor democratice. In politica internă spirituul reacționar predomină. Nu la înlăturarea măsurilor excepționale, se gândesc ei, ci la mijlocar ca ridicându-le în aparentă, sä le menite în fond. Concepția democratică spune: prima alegere sub regimul votului universal trebue să ia încă și sub regimul libertăților depline. Spiritul reacționar spune : Cu depline lbertăți votul universal însemnează sfârșitul oligarhiei. Generalii» cu one vor vota până în cele din urmă 1 Datoriile Ungariei CONSILIUL DIRIGENT LICHIDEAZĂ CHESTIUNILE FINANCIARE CU STATUL MAGHIAR In vederea lichidării fostului stat ■ungar. Consiliul dirigent a luat dispoziții pentru aranjarea chestiunilor financiare cu guvernul din Budapesta însărcinând cu această misiune j de tn consilier ministerial ș 1 d'i'ec'or de finante în Arad Iul’» Arsinovic*. D-Sa va pleca la Budapesta unde va lua conducerea afacerilor înanC'are de lichidare, luând totdeodată contact cu ministerul de finanțe unguresc cu care d-efi sire autorizație să.titdiee stipulații provizorii până la definitiva lichidare, in numele Consiliului d'r'senf-Intre altele «tasa va traf* ri ra 1«ce’a stipulații cu guvernul unguresc în chestia’ ahi’c’pati’tasri salariilor și a pensiei, foncț’onarilor, pensionarilor, văduvelor și orfanilor cari rămân supuși unguri, cum Și în chestia pivitoare la materialige defectele ofterior și perceputor de sub jurisdicțunea Gems’i’ului dirigent și a împărțiti fondurilor Uite de sub admnistratia ministeriii,i’ e inante ivngar. Manifestatnie socialist din RusciuîC BULGARII SE AGITA CONTRA TRATATULUI DE PACE GIURGIU. 29.—Membrii paridului socialist comunist din Rusciuk, au limit în zilafe de 27 și 28 ort., donr Intr*ntr«r« hit ala teatrulli Modela, cj .n'aut data A taxandrovska. Au luat parte numeroase delegațiuni din județul Ruscioik. Au luat cuvântul d-nii Atanasoff, șeful partidului socialist «U» Rusciuk, care a făcut un rezumat al tratativelor rift în Conferința Păcii, arătând cu t<îiziunile grele, la care a fost supus poporul bulgar. Au vorbit apoi d-ni Ivan I .și Chtekov. care au declarat că poporul este gata de a continua războiul, dacă conduHse tratatului de pace, «v °ri revizuite. După intrunire, populația a manifestat pe străzi, și apoi s'au dus la protectura județului, unde o delegație, a cerut sa nu se semnezi tratatul de pace. — Idem MUNCITORI AUSTRIAC! VOR LUCRA LA REPARATIUNILE DIN, FRANȚA Temps“ d it 26 l. c. publică următoarea telegramă din Basel: — „D. Reimer a adresat guvernu!«! francez o telegramă cerând o comunicare cât mai grabnică posibilă privitoare la urfearea lucrărilor austriaci pentru reclădirea devastată din Franța“. ?*» mt 4 PAGEíNI SBFSanf'BMmăro» 4 PAGINI »tractor: COHSV. KOLB In Treacăt La știință sau să noroc! La bacara, că nu ai șase zici ,veste" sau ceri, carte ? Dar Ut paker> t> admisibil sa decări tspasse-parole" cu o carte, importantă, ori lut? DisUncțiunea e foarte utilă de când Curtea de Casație- secția lI-a, a stabilit jurisprudența cu î ,,spre a exista delictul prevăzut de art. 350 codul penal, nu e suficient să se practice locul de cărți, ci să se constate ce anume se joacă,deoarece legea pedepsește animal locurile în care norocul și întâmplarea simt hotărâtoare, mi si locurile in care inteligenta și calculul contrunesc în mare parte”. Prin urmare tribunalele trebuesc de aci inimile s& apreciase cari sunt jocurile de calcul și inte&gența si cali de noroc, împărțirea jocurile in... științifice, și de Lasardini e însă lucru tocmai mor. Cum până în prezent nut a nici o lege (sau decret-lege) care să stabilească ,ie. Pildă că pokerul, brigiat sau pichetul sunt jocuri în care — cum zice Casația — ».inteligența și calculul contribuise în, mare parte“, iar macaua și stosul, din contră, jocuri in cari „nororocul și întâmplarea sunt hotărâtoare“e de prevăzut că instanțele noastre vor fi foarte perplexe în darea sentințelor. De unde ști că cutare tribunal nu va condamna pe motivul că după dânsul "scriem în d(rterul" pan joc dje noroc, pe când alt tribunal va achita considerând că acest loc are base„. științifice! Ce te faci în cazul acesta ? Ajungi până la Casație-poate chiar în secțiile Unite, rămânând ca înalta Carte să se pronunțe dacă Kt un tripod bancherul X dădea boenic.~ științific, sau dacă Y- în cutare circumstanță- spunând potul" nu a comis o enormă greșală și că a jucat la întâmplare! E foarte nostimă și plină de consecințe această finisprudenta a secției a ti-a Casației. De aci înainte judecătorii a chibiților și a stâlpilor de cafenea ce mie de părți, niu sa va retușa nici proba ca martori, nici expertiza poate nici descinderea locală. O naiul de ateiă va căpăta Palatul de Justiție, «cea a chibiților și a stâlpilor de cafenea cari sub prestare de jurământ, vor trebui să spună dacă d, X cunoaște în mod științific bacaram son este un simplu ageamin... 10H0 Lipsa spâniei CONSTITUIREA DHL.A CAMERA DE COMERȚ 7.» «e corner', '“‘n n *vu* foc fxj'i d’rimeârS, o co««făte*re, nu vedere«, organizare, scoatere' i>â'ne*. Consfătu*i^* » f0s»( prez\t)»tot de "*• TOrță. Vasilescu. Au participat % consfătuire d-n.Htb_ orge*cti-Fuene« «t'n partea Shnilistului morarilor, <*■ Zah«rc«nu 'Un .Siu. «ică%i«r agr cote, Go*'ge» coosierul agricol «’ jiriețiriui I>fov. ?' *Hn pa rt«a brutarilor dn» Cortesen, Mrder, S*roe«cu și alț i. I« urm* discuțiilor urmate, s’« ho*a rî* trum*rea vunei corn's'* cari să s*u,î%ze coriibie, pe baza cărora, să se reglementeze fabricare» prün e>. î« c«ntitatij sufiectita mi*ru populația Otiteiei. I« «ceastă comsîf» mi fost mitroiț'and Un»nîap» K'riță V*sh«scu» N'cu,tragcu-Duvuz, ar Hrube* '“n partea Li, goi cu»nimatorilor și ziariștii: Alexii, Vâltej, L. Iiescu și M ciora-Comisia -Jerna* sus va știrii* chestiane* pârisri, fer Sâmb*ă 4 Octombrie, se va în*ru ®i în« nou,nu* în paatu! C», mere 1 de comerț, D- Georg«scu-Fuerea, a'n partea s*bd»c»tăiat morarilor, a Spus că v»; cău. % să furnizeze brutarilor făină în cantități suficiente. Delegații. IAge* consumatorlor au formulat n» chem*@n*r. pentru Sindicatel e agricole care vor tren* să rriuibă mâina d‘municat?. .rerogați vor începe inspectarea morilor [UNK] * ___ R. C. D. Aliatii se ocupă de alimentarea singariei Budapesta. — D. Iloonar directorul alimentarei Europei a sosit aci Pentru st studia chestuimea alimentației Ungariei. e l OGLINDA ZILEI MILITARIZARE — Ca ți«ai *i sTt teamsă așa Bunga camarade î — M’a numit ministrul popă în sat. Declarațiile cancelarului Austriei Noua formă de guvernământ *■ ....««gi1 Care este situația de azi a Austriei Neues Widn'r Tragbla, în număr r«l său din 2Î Septembrie c., relatează importănte declarații ale cancelarulii austriac Renner, făcute unui reprezernt al Agenției de Presă elvețiana. Iată ce declară cancelarul Renner: Tânăra notră republică a dus la capăt cu eroism, tratativele de pace. Despărțirea, de germanii din sud, de tirolezii din sud și de ceilalți germani din preajma Alpiter, ne-a lovit cu cruzime- Cea dintâia schimbare, care zi se impune prin . o’C'fțGî..... «schfiiil) yr( o. numiriî noastre. Noi vom primi numirea de „Repiâblică austriaca“. In Adunarea naționala, însăși statul ît denumit „Tara germană din Alpi“. Și denumirea aceasta era aproape să devie populară. Insă numele nostru interantri^l „Republica austriacă“« nu înseamnă atenal jeep« noașterea ființei noastre de stat, ci statornicește și formă de stat. De aceea, se pune întrebarea: republică or. monarh.» ? Pentru motivul că nouă zecimi, cel puțin dîn totelte tea popoarelor eliberte, au hotărât să se lepede de monarhie și de dinastia Habsburg, guvernul crede, până la recunoașterea de drept a tinerei noastre republici, să nu dea atențiune agitațiilor monarhiste. Republica va ști să-și apere cetățenii de exprimente copilărești- Trebue să ne susținem cu propriile noastre mijloace. Noi suntem îsă slabi economicește, iar țara noastră este înconjurată din toate părțile de dusm HIT. De aceea trebue să facem apel la Liga națiunilor. Izolarea nu ne va servi la nimic. Noi avem voința fermă de a trăi în bună pace cu toți vecinii» Ajutorul Ligei națiunilor ne este foarte prețios. Fără el, tratatul de pace devine *la sine inaplicabil. Sunttem o a doua Elveție, din grația marilor Puteri, dar mai săracă decât aceasta. Din punct de vedere politic vom fi la fel: o alianță de orașe și comunități. Suntem vecini cu ungurii, cu cari suntem uniți prin interese economice * și prin cursul Dunărei- Dar regiuni din Ungaria de vest, ne apartin. Republica austriacă va ști de la sine să revemdice, prin mijloace externe, dreptul la acele regiuni. „Republica austriaca“ după ratificarea tratatului, va înicepe munca de refacere economică și de îmbunătățire a stărei muncitorilor. Cancelarul Renner, a acentuat la urmă, din nou, asupra relațiilor de bună prietenie cu statele vecine, de care interese imediate leagă republica. Spre scopul acesta,, se îndreaptă politica actuală a republcei austriace. ••»Mt«»-«**» Descoperirea unei contrabande de 750.000 ruble — Prin f’r 'Clegraî c — BRAI1.A. 29. — Brigada de s’guxantă din Brăila a surprigs conrabanda de 750-000 rufle- Conrabandis*1* sif»1 ’re* în număr ș* se numesc: Anton Joan"de din Const anța N’colae Economus* Cons*ană Cosm*de, din Co*santinopol Ei au ’n’rodus în tară prin Co”sta întreaga sumă de bar,* în ruble Romanov De la Consana cu un aut omob'l au veti Ja Ghece'- 'ar de ac’ au trecut Dunărea cu o barcă. După ce s*au strecura’ pri’i're grăii’cerii cari fac paza p»r*«?«’ pe când su’au spre ora? «nos’ 4îtâmpîrști de «“ serge“* d’n rtol’t’a specială a porițiîtii care a ceru* să I’ se verifice gean’a. _______ Contr,f basfeniștii au încerca’ să num*ască pe sergen’ oferind £ 1 i un pache* cu 10 000' ruble, dar age“'il pot*tienesc a refuza*. p’reaga sumă de bani se află depusă,la brigada de sigisranță, unde cot’rabind’s’l sr.n’ retinut>. A»che*a se face pesten s’ab'I’bea prom’c’ai’ bani or.Direcția generală a s’gurantei a fos’ în$'I4|ța'ă. Marcel. TELEFON Oír*ecia 10.E6 Msella 6.S7 A«tmi«astraȘia 7.69 Publidistes 4/11 8 «ssasa Mersuri 1 (18) Octoimme III ® Sub regimul militar Primim următoarea scrisoare, atât de vorbitoare de la sine că ra nu mai trebuie nici un comerț rar. Domnule Director, Am fost chemat în ziua de 27 Septembrie 1915*, în cabinetul d-lui Colonel Tănăsescu, șeful cristei* major al Corpului II de armate, prin cu Maior Christea dela Comenduirea Pielei. D. Colonel Tănăsescu, acuzându-mă că am uzat de trucuri avocățești în procesul de chirie care există dintre fratele meu, avoca Aurel Popescu. Proprietarul său, Maiorul V. Porumbaru, am răspuns d-lui Colonel că, în felul în care punea chestiunea, insultându-mi dela început, nu pot sta de vorbă cu d-sa asupra umui proces care este angajat în fața instanțelor civile, formând dosarul No. 1435 din 1919. Sectte IV-a civ. col. Trib. Ilfov. l-am tăgăduit orice competență în asemenea materie. • La acasta, d. Colonel a răspuns că nu va primi lecții de competență de la un „avocățaș“ în Cabinetul său de șef de Stat Major și, încurajat de solidarizarea din general Bârsescu, care se afla de față în acelas Cabinet, a început să mă înjure în modul cel mai gri>solan (Cruci, Dumnezei și alte gingășii). M’am adresat atunci ambilor acești domni ofițeri superiori, arătându-le că sunt profesor, avocat, locotenent de rezervă în artilerie, mobilizat în această calitate ,la școalele de artilerie și marină și ie-ar cerut să revină asupra atitudinei dim, întrucât, in calitatea care o aveam și ca civil și ca militar, mi se datora alt tratament.Fiindcă tocmai în acel moment, intra în Cabinet d. Colonel Călinescu din cavalerie, care pocnește alături de mine. Fam rugat pe d-sa să dea referințe despre calitatea mea spre a determina astfel pe d-nii "General Bârsescu și Colonel Tănăsescu, să revîe asupra atitudine! d-lor. D.Colonel Tănăsescu nici nu a dat timp acestei în terventorii sa se producă, reluând cu mai multă furie seria înjurăturilor grosolane. Nu eram putut opri atunci, de a califica drept ..aTO solanu“ procedări a d-lui col c*«I Tănasescu, care, idei atunci, când *■»,„ »» tras atenție asupra situației unde, nu a încetat de a mă insulte. La această caracterizare îndreptățită, atât d. general Bârsescu cât și d. colonel Tănăsescu, au strigat că i- am insultat în cabinetul d-for, în timpul serviciului, iar d. colonel Tănăsescu, s’a repezit asupra mea, cu gura plină de înjuraturi de grajd și m’a lovit în mod barbar în prezența tuturor obicelor, cari se aflau în acel cabinet. Nu am ripostat decât cerând d-lui general Bârsescu să pună capăt agresiunii a cărei victimă eram. D-sar nu a găsit altă soluție, decât să mă dea afară după ce socotise că d. colonel Tănăsescu m’a bătut îndeajuns. 1 Dar d.. colonel Tănăsescu, nesatisfăput incă cu aceaste, a mers mai departe, dada!ârndu—mă arestat și predându-mă d-lui maior Cristea dela comcndu’rea piețri. .jtent fost condus într’un cabinet, ■păzit de un soldat cu baionete la armă. După o jumătate de ceas, am fost condus în cabinetul d-lui general Boboc, care s’a declarat învestit cu anchetarea acestui caz. Cu un ton, care tindea la Intimidarea mea, mi-a cerut să-mi legitimez situația mea militară, pe care am legitimat-o cu ordinul No. 11598 din 919 al Marelui Stat Major și ordinul No. 198 din 1919 al ședialelor militare de artilerie, prin care eram mobilizat pe loc ca profesor al școalei de artilerie. Pe acelaș ton de intimidare, mi-a cerut o declarație. L’am făcut atent pe d. general, că eu sunt victimă și voie face o plângere, nu o declarație și am protestat împotriva arestării mele ilegale. DeaWa atunci am fost, liberat de sub paza, sub carefusesem pus. _ . Alexandra Popescu-Necșești Profesor, avocat, locotenent de rezervă de artilerie, cu domiciliul în București, strada Pietăței No. 9. • AUSTRIA NUMEȘTE INSARCINAT DE AFACERI LA BERLIN * NAUEN.—D'iPă 7,*rul „Wiener Zri*ung“ șeful de secției*r. Tt^ol » fo*» ’nov'i Insarc’n»* de a?acer* *’ Austrie* EÎ AiîJin Consiliu] iz coroani; su!E”. Conferința nu acceptă politica faptelor îndepliniți Soluția lui Wilson în chestia Fiume — Da la trimisul nostru — ROMA, — Față cu situația are votul de încredere externă creată de evenimentele sus lui Wilson cu privire. Fiume ar fi următorul: din Fiume, d. Nitti a consiliat reconvocarea Consiliului de Coroană cu caracter consultativ și deliberativ. D. Nitti a expus situația țarei. Tittoni a făcut o limpede expunere a situației externe precizând termenii acordului cu Clemenceau și Lloyd George, pe care Fa susținut A declarat că Conferința nu poate primi ca un fapt îndeplinit chestia Fiume, căci ar creza precedente periculoase cu privire la Teschen, Klagenfurt, Tracia, Banat, înțelegerea între Nitti și Tittoni cu privire la această chestie, este deplină. După terminarea Consiliului, ambii au rămas să mai confere. Este exclusă orice criză. Cabinetul se va prezenta Sâmbătă Camerei. Va face expunerea lucrurilor. "Nitti va cer%*> U Să nu se împartă portul și orașul. Ambele să rămână centrul unui mic stat între Italia, și Iugoslavia. Drepturile autonome căpătate prin decret de la Maria Terezi să fie rezervate comunei. Să se renunțe la plebiscit timp de cincisprezece ani. Marginesc Italiei meridionale să rămână limitate la ultimul proect. Renunțarea la plebiscit exclude pericolul de anexiune din partea statului iugoslav. Portul să rămână Ligei Națiunilor că port liber. Impresia generală după Consiliu e că limpezirea situației va aduce imediat soluția ei. M. MIRCEA illerii de favoare Secretarii de redacție ai cotidianelor din Capitate au în sarcina lor de a păstra biletele de favoare ale teatrelor și intrările gratuite la spectacle. Sarcina nu e ușoara si de spune mi chiar Rgata de neplăcerii. In afară de colegii din redacts ce-si așteaptă cu ne răbdare rândul, mai sunt, și prietenii prietinilor cari asaltează zihnici redacțiile și-te dau astfel dovada că nu te tipa, când e vorba „să fii drăguț, așa cum am fost întotdeauna“ și să se dai bilete de teatru. Prietenii—nu divulgăm sexul șr —nu se supare dacă biletele nu sunt disponibile azi, căci revin1 mâne, cu același zâmbet afabil, cu același glas dulce de rugăminte ?i dacă întâmplător biletele iarăși nu simt libere „nu face nimic“, mi se supără, ferească D-zeu, și trec așa, că din întâmplare, înVo altă zi,când desigur vei fi „dreguț“ să se rezerve. Impasul în care a fost pus secretarul nostru de redacție de a refuza cu multă tactică o constă, cari-o solicitase, pentru a nu știu a câta toate biletele de favoare ale redacției mi-a amintit un ac, pe care o inventasem, cu câțiva ani fa mna, pe când în calitate de secretar de redacție al unui cotidian și om zilnic deranjat de vizitele deseori chinuitoare ale solicitatorilor de bilete. Ori de câte ori iuria câte xiuamic.. aî teatei fi'ri gratuit, îmî luam o înfățișare teatrală de om trist și indignat. -Firește, prima întrebare a soliei« tatondul era: — De ce ești așa necăjit? La care cu te aer plictisit tespraidearu; — Incuipisește-te amice, până acui îi m’a idsat un % — când era vorba de-o doamnă întrobfințam firește o expresie mai delicată — să-i dau biletele redactiei—ei, om, ca dâre de mână, sau,«a •sofia unui bogătaș, e un tupeu care m’a revoltat, de aceea sunt plictisit și necăjit. După câteva clipe, posibik.pen« stru acel, sau aceia, ce venise cu a* cote și gând, reluându-mî fața vei să întrebam: — Dar pe tine, sau, pe T4a frumoasă coniță, cu ce te pot servi ? — Cu nimic dragă, am v*teu să te văd, în treacăt. Știu că muncești mult și nu se deranjez. La revedere! — Triucul a primit de miu«». Cum a evadat și biletul de favoare. Soțul acesta de bilete se căpăta altădată fără multe rugăminți și uns freie spre a nu juca în fața iniar sau goalie, împărțeau bilete gratuite, cu targota cu care, în aceiași măsură, se dădea« pe vremuri ,,fraiurile de călătorie pe C. F. R.“ Cu același mijloc artiștii își propteau succes«?!» la debut, și la Premiera sau la beneficii, aranjând claca. . Acestor bilete se datorește, în mare parte, împrăștierea gustulu! de spectacole. .asta ca ,c ® eac ® ■ teatrul de altădată a semănat, culege astăzi graficti. g«»eratia de nonă .1 ® directori, impresari și artiști. _ Rețetele din ce în ce mai favorabile de la cassele teatrelor au făcut ■să se restrângă biletele de favoare,iar asăzi ele se dau de directorii de teatru cu multă selectiune și valabil ® în anumite zile în mai. Deseori, biletele de favoare au dat tec la incident ® destul de‘regretabile și displăcute. Direcțiunile teatrelor nu și-ar dăt seama de datori'-’- cu șî ăsnriă față cu acel cărora eliberează aceste bunee. Nu odată s’a pus în discuție rostul și rostul biletelor de favoare, în caz, când ele nu s ® respecta, dinadins, sau din greșală, de cei ce le-au emis. " Chestiunea este interesantă și din punct de vedere juridic. Se poate refuza intrarea în sală detinătorului unui bilet de favoare, pe motiv că, în seara spectcoMin sunt cereri de vânzare? Sau simt In drept a se simți nedreptățiți posesorii biletelor de favoare, când li se dă alte locuri, decât cele însemnate de biletul gratuit? Simt, sau nu datori acel ce eliberează biletele gratuite să îngrijească în același timp ca iscălitura tor să fie respectată la emiterea tocurilor? • » Refuzul de a se onora biletul de favoare poate da foc unei acțiuni și daune?. Să examinăm aceste mtrobări Desigur că, atâta timp cât biletul de izvoare se promite, fără a se elibera, faptul constitue; pentru acel co iui, se tine de cuvânt, ceea ce, vorba franțuzească definește..., a promite e nobil, a se tine de cuvânt e“... altăceva. Odată eliberat pișă, biletul de favoare devine o obligațiune de papoare pe direcția teatrului, sau organizatorul spectacolului este dator să o îndeplinească. Faptul că vorba de ute obiect oferit gratuit și poate fi rechemat sau refuzat în ultimul moment, este ca și scuza pe care ar invoca-o pe fata tribunalului comercial, gioan «tul, care și-a pus de complezență iscălitura pe o poliță și ar pretinde judecătorului să fie scos din datoria solidară. ‘ "tact iscălitura, oricum ar fi — chiar gratiit dată — trebue onorată ! Juridicește vorbind biletul de favoare este un contract gratuit în care una din părți procură, fără echivalent, un avantaj celeilalte Part'. > Contractul acesta se deosibește tocmai de contractul oțierii,in care ambele parti voesc și înțeleg în momentul încheerei a-și procura avantagii și drepturi. Pe tema aceasta juridică a fost un proces interesant la Bruxelles. Un director de teatru a eliberat o leje gratuită unui ziarist. In seara spectacolului, baéiul de favoare a retras pe motiv că toate locurile au fost vândute. La prlatos ziaristul a cerut daune materiale pentru că cheltuise cu ; trăsura. C ® af ® r. flori, reproșarea toaletelor, pentru familie. A marcheat și daune morale—de ordin sentimental, cum a zis d. Marghiloman într-en proces cu comitea București — pentru rușinea ce-a suferit. Judecătorii din Bruxelles au găsit plângerea ziaristului justă și condamnând detectat teatrului a sancționat jurisprudența că biletail de favoare este o obligație de onoare ce trebue respectată. Un alt proces tot atât de interesant s’a pertractat în fata instanțelor din Londra. Un director al unnui ansamblu de operetă a oferit două fotolii de orchestră unei doamne. In seara spectacolului casierul a dat în tacul fotoliilor, două staluri obicinuite,invocând pretextul că pentru cele dintâi sunt cereri cu bani. * La judecaaă, posesorii biletelor ca martor, au declarat că în timp ce casierul refuza fotoliile gratuite, ei au cumpărat aceste locuri. Judecătorii din Londra au găsit că faptul constitue un „drept lezal“ și au condamnat la daune pe directorul operetei, pentru neîndeplnnrea ..contractului gratuit“ ce încheiase, și pe care „prepusul său comercial“, casierul, nu la respectat. Dar și în analele judecătorești din România se cunoaște un caz, în care un bilet de favoare a fost obiectat unui proces. Un impresar din lașî, substituiedu-se în drepturile unu«î alt impresar german cu piclejul venirea, în acea localitate a celebrei cântărețe Lote Beet a eliberat unei... „domnișoare“, un fotoliu gratuit. impresarul străin a «trecut peste iscălitura colegului său român "și a vândut fotoliul, fără a comunica acest fapt nici acestui din urma si nici „domnișoare“ la intrarea ei la teatru. La spectacol cumpărătorul biletului vetend la teatru găsi locul ocupat. Rezultatul control,nu a ridicat pe „domnișoară“, cu tot Protestul, eu energic. V doua zi „domnișoara“, care era prietena iemn cunoscut personagiu politic din capitala Moldovei, intenta proces și depanând caufmie, obținu un sechestru asigurător pe reteta din acea seară, prețuindu-și totdeodată paguba materială la 100 tei, iar cea „sentimentala“ la 5000 lei. • * Pentru că impresarul Kerlinte a înțeles că protecția fustei și influența prietenului „domnișoarei“, va fi mai mare decât toate argumentele sale s’a înțeles să plătească de bună voie despăgubiri. Și ca un girtleman ce era impre» surid s’a pus într’o ținută de rigoare și Vizitând pe „domnișoara“ în prezentat odată cu scuzele sale un plic ,parfumat cu o mie lei. Nu e vorba a fost tratat gentilul musafir, cu un ceai, adevărat rusesc și cuKipur-securi de la Tuflît oricum risu^dusa scump refuzul. Și afrontul «gkunei reprezentaiiia a sexului înudiT^. t V. SCÂNTEIE'