Dimineaţa, octombrie 1919 (Anul 16, nr. 4820-4850)

1919-10-01 / nr. 4820

»mn. XVS-leo — NO. 4820 Cele două politiei Două Consilii­­ de miniștri au avut loc până acum- Ambele s’au ocupat de masurile ce trebuiesc luate, pen­tru a putea asigura alegerilor liber­­tatea formală. Rezultatul ar fi că alegerile vor fi amânate cu o lună, cenzura pre­ventivă va fi suprimată pentru a face loc uneia represive, iar starea de asediu nu va fi ridicată, ci nu­mai modificată în sensul de a scuti de formalități întrunirile electorale. Presupunem că aceste hotărîri vor lua forma unor decrete sau decret­te-legi- Până­ la apariția lor, până să vedem formulat negru pop alb, ce însemnează cenzură represivă și ce­­ libertatea întrunirilor electorale, cu menținerea stărei de asediu, se în­țelege că nu putem vorbi asupra a­­mănuntelor acestor hotărâri ale gu­vernului d-lui general Văitorianu. Dar nici nu avem nevoie de ace­ste amănunte peutru a ne putea pronunța în principiu. Ei bine, în principiu hotărârile aceste nu­­ pot schimba întru nimic și iuațiunea actuală. Dacă cenzura e preventivă sau dacă e represivă mi schimbă întru nimic faptul e esențial că presa nu este liberă. Libertatea presei nu există de­cât­ când se a­­plică normele stabilite și de consti­tuția noastră, îndată ce cel ce scrie este supus unui control sau unei constrângeri, nu mai poate fi vor­ba de libertatea presei. A întreba presa, a îitreba un zia­rist, dacă preferă cenzura preven­tivă sau pe­ cea represivă, aminte­ște povestea bucătarului care­ a în­trebat găina dacă­ preferă să fie gă­tită rasol sau friptură. Și într’un caz și într’altul expresiunea liberă a gândirei este­ împiedecată­ Ba cenzura preventivă are avantajul că lăsă guvernului răspunderea ce­lor ce apar tipărite și asigură pre­sei o existență fie și mutilată, pe când cenzura represivă du­ce la complecta suprimare a presei, dacă se aplică. In ce privește libertatea întruni­rilor electorale, cu menținerea stă­rei de asediu, aceste două serii de măsuri nu sunt compatibile­ Pri­mul principiu al stărei de asediu este tocmai că se interzic întruni­rile, adunările de oameni. Dacă su­primi acest principiu, ce mai rămâ­ne din starea de asediu, de­cât poa­t.i>­­­via executivî iâia», a uuitn la lume de a fi nimeni nu o mai poate găsi fîîL-­o țară care­ are doar o jus­tie organizată. Dar, se va spune, libere vor fi numai întrunirile electorale. Dar cine decide dacă o întrunire este sau nu ele­corală ? Ce definește o întrunire electorală ? Prezența în­­tr’ânsa a unor candidați ? Dar simpli alegători cari ar voi să se a­­dune spre a se consfătui în vederea alegerilor, nu pot convoca o întru­nire electorală ? Dar cărei întruniri nu se poate da carat­erul de întrunire electorală ? Și atunci ? Dacă nu se ridică deci starea de asediu și cenzura, nu se poate vor­bi de libertatea alegerilor, u­n ar­bitrar redus, tot arbitrar rămâne. Or, cu cenzura represivă, cu liberta­tea întrunirilor electorale, tot la a­­pr­cierea unor persoane izolate și pentru fiecare caz în parte, rămân reduse drepturile și libertățile e­­sențiale ale cetățeanului. Și repe­tăm încă odată ce am­ spus de atâ­tea ori: votul universal fără liber­tățile consituționale este o minciu­nă, iar libertatea presei și a întru­nirilor, pentru a garanta libertatea alegerilor, trebue să fie complecte și pentru toți cetățenii. Acestea spuse, nu putem totuși să nu constatăm încă odată, că politi­­cianii noștri mi se pot acomoda vremei nß­i, că sunt incapabili de a’și însuși­­ concepțiile politice ale democrației. Față de Rusia ca și la Budapesta, am văzut mereu cum au pierdut ocazinea de a ridica pres­tigiul țarei, prezentând-o ca iniția­toare a­­ u­mor măsurilor și acte­lor democratice. In politica internă spirituul reacțion­ar predomină. Nu la înlăturarea măsurilor excepțio­nale, se gândesc ei, ci la mijlocar ca ridicându-le în aparentă, sä le men­ite în fond. Concepția democratică spune: prima alegere sub regimul votului universal trebue să ia în­că și sub regimul libertăților de­pline. Spiritul reacționar spune : Cu depline lbertăți votul universal în­semnează­­ sfârșitul oligarhiei. Generalii» cu o­ne­­ vor vota până în cele din urm­ă 1 Datoriile Ungariei CONSILIUL DIRIGENT LICHIDEAZĂ CHESTIUNILE FINANCIARE CU ST­A­TUL MAGHIAR In vederea lichidării fostului stat ■ungar. Consiliul dirigent a luat dispo­ziții pentru aranjarea chestiunilor financiare cu guvernul din Budapes­ta însărcinând­ cu această misiune j de t­n consilier ministerial ș­ 1 d'i'ec'or de finante în Arad­ Iul’» Arsinovic*. D-Sa va pleca la Budapesta unde va lua conducerea afacerilor î­nanC'a­­re de lichidare, luând totdeodată contact cu ministerul de finanțe un­guresc cu care d-efi sire autorizație să­.titdiee stipulații provizorii până la definitiva lichidare, in numele Consiliului d'r'senf-Intre altele «tasa va traf* ri ra 1«­­c­e’a stipulații cu guvernul ungu­resc în chestia’ ahi’c’pati’tasri salarii­lor și a pensiei, foncț’onarilor, pensio­­narilor, văduvelor­­ și orfanilor cari rămân supuși unguri, cum Și în chestia pivitoare la materialige d­­efectele ofterior și percepu­­tor de sub jurisdicțunea Gems’i’ului dirigent și a împărțit­i fondurilor Uite de sub ad­­mnistratia ministeriii,i’ e i­nante ivngar. Manifestatnie socialist­ din Ru­sciuîC BULGARII SE AGITA CONTRA TRATATULUI DE PACE GIURGIU. 29.—Membrii paridu­lui socialist comunist din Rusciuk, au limit în zilafe de 27 și 28 ort., donr In­tr*ntr«r« hi­t ala teatrulli Modela, cj .n­'a­ut data A taxan­­drovska. Au luat parte numeroase delega­țiu­ni din județul Ruscioik. Au luat cuvântul d-nii Atanasoff, șeful partidului socialist «U» Rusci­uk, care a făcut un rezumat al tratati­velor rift în Conferința Păcii, arătând cu t­<îiziunile grele, la care a fost su­pus poporul bulgar. Au vorbit apoi d-ni Ivan I­ .și Chtek­ov. care au declarat că poporul este gata de a continua războiul, dacă conduHse tratatului de pace, «v­­ °r­­i revizu­ite. După in­trunire, populația a ma­nifestat pe străzi, și apoi s'au dus la protectura județului, unde o de­legație, a cerut sa nu se semnezi tratatul de pace. — Idem MUNCITORI AUSTRIAC! VOR LUCRA LA REPARATIUNILE DIN, FRANȚA Temps“ d­ it 26 l. c. publică următ­­oarea telegramă din­ Basel: — „D. Reimer a adresat guvernu!«! francez o telegramă cerând o comunicare cât m­ai grabnică posibilă privitoare la urfea­­rea lucrărilor austriaci pentru reclă­direa devastată din Franța“. ?*» mt 4 PAGEíNI SBFSanf'BMmăro» 4 PAGINI »tractor: COHSV. KOLB In Treacăt La știință sau să noroc! La bacara, că nu­ ai șase zici ,­veste" sau ceri, carte ? Dar Ut paker> t> admi­sibil sa decări tspasse-parole" cu o carte, importantă, ori lut? DisUncțiunea e foarte utilă de când Curtea de Casație- secția lI-a, a stabilit jurisprudența cu î ,,spre a exista delic­tul prevăzut de art. 350 codul penal, nu e suficient să se practice locul de cărți, ci să se constate ce anume se joacă,­­deoarece legea pedepsește animal locu­rile în care norocul și întâmplarea simt hotărâtoare, mi si locurile in care inte­ligenta și calculul cont­ru­n­esc în mare parte”. Prin urmare tribunalele trebuesc de aci inimile s& apreciase cari sunt jocu­rile de calcul și inte&gența si cali de noroc, împărțirea jocurile in... științifi­ce, și de Las­ard­ini e însă lucru tocmai mor. Cum până în prezent nut a nici o lege (sau­ decret-lege) care să stabi­lească ,ie. Pildă că pokerul, brigiat sau pichetul sunt jocuri în care — cum zice Casația — ».inteligența și calculul con­tribuise în, mare parte“, iar macaua și stosul, din contră, jocuri in cari „noro­­rocul­­ și întâmplarea sunt­­ hotărâtoare“­­e de prevăzut că instanțele noastre vor fi foarte perplexe în darea sentințelor. De unde ști că cutare tribunal nu va condamna pe motivul că după dânsul "scriem în­ d(rterul" p­an joc dje noroc, pe când alt tribunal va achita considerând că acest loc are base„. științifice! Ce te faci în cazul acesta ? Ajungi până la Casație-poate chiar în s­ecțiile­ Unite, rămânând ca­ înalta Carte să se pronunțe dacă Kt un tripod bancherul X dădea boenic.~ științific, sau dacă Y- în cutare circumstanță- spunând potul" nu a comis o enormă gr­eșală și că a jucat la întâmplare! E foarte nostimă și plină de conse­cințe această finisprudenta a secției a ti-a Casației. De aci înainte judecătorii a chibiților și a stâlpilor de cafenea ce mie de părți, niu sa va retușa nici proba ca martori, nici expertiza­ poate nici descinderea locală. O naiul d­e a­teiă va căpăta Palatul de Justiție, «cea a chibiț­ilor și a stâlpilor de­ cafenea cari­ sub prestare de jurământ, vor tre­­bui să spună dacă d, X cunoaște în mod științific bacaram­ son este un simplu ageamin­... 10H0 Lipsa spâniei CONSTITUIREA DHL.A CAMERA DE COMERȚ 7.» «e corner', '“‘n n *vu* foc fxj'i d’rimeârS, o co««făte*re, nu vedere«, organizare­, scoatere' i>â'­­ne*. Consfătu*i^* » f0s»( prez\t)»tot de "*• TOr­ță. Vasilescu. Au­ participat % consfătuire d-n.H­tb_ orge*cti-Fuene« «t'n partea Shnilistul­ui morarilor, <*■ Zah«rc«nu 'Un .Siu. «ică%i«r agr­ cote, Go*'ge» coos­ierul agricol «’ jiriețiriui I>fov. ?' *Hn pa rt«a brutarilor dn» Cortesen, Mrd­er, S*ro­­e«cu și alț­ i. I« urm* discuțiilor urmate, s’« h­o*a­ rî* trum*rea vunei corn's'* cari să s*u­­,î%ze coriib­ie, pe­ baza cărora, să se reglementeze fabricare» prün e>. î« c«n­­titatij sufiectita mi*ru populația Oti­­­teiei. I« «ceastă comsîf» mi fost mitroiț'­­a­nd U­n»nîap» K'riță V*sh«scu» N'cu,­­tragcu-Duvuz, ar Hrube* '“n par­tea Li­, goi cu»nimatorilor și ziariștii: Alexii, Vâlt­ej, L. Ii­escu și M­ ciora-Comisia -Je­rna* sus va știrii* chestia­­ne* pârisri, fer Sâmb*ă 4 Octombrie, se va în*ru ®i în« nou,nu* în pa­atu! C», mere­ 1 de comerț, D- Georg«scu-Fuerea, a'n partea s*b­­d»c»tăiat morarilor, a Spus că v»; cău­. % să furnizeze brutarilor făină în cantități suficiente. Delegații. IAge* consumator­lor au for­­mulat n» chem­*@n*r. pentru Sindicatel e agricole­ care vor tren* să r­ri­uib­ă mâina d‘municat?. .rerogaț­i vor începe inspectarea morilor­ [UNK] * ___ R. C. D. Aliatii se ocupă de ali­­men­tarea singariei Budapesta. — D. Iloonar directo­rul alimentarei Europei a sosit aci Pentru st studia chestuimea alimen­tației Ungariei. e l OGLINDA ZILEI MILITA­RIZA­RE — Ca ți«ai *i sTt team­să așa Bunga camarade î — M’a numit ministrul popă în sat. Declarațiile cancelarului Austriei Noua formă de guvernământ *■ ....«­«gi1 Care este situația de azi a Austriei Neues Widn'r Tragbla­­, în număr r«l său din 2Î Septem­­brie c., rela­tează importănte declarații ale can­cela­rul­­ii austriac Renner, făcute unui repreze­r­­nt al Agenției de Presă elvețian­a. Iată ce declară can­celaru­l Renne­r: Tânăra no­­­tră republică­ a dus la capăt cu e­roism, tratativele d­e pace. Despărțirea, de germanii din sud, de tirolezii din sud și de cei­lalți germani din preajma Alpiter, ne-a lovit cu­ cruzime- Cea dintâia schimbare, care zi se impune prin . o’C'fțGî..... «sc­hfiiil) yr( o. numiriî noastre. Noi vom primi n­u­­mirea de „Repiâblică austriaca“. In Adunarea naționala, însăși statul ît­ denumit „Tara germană din Alpi“. Și denumirea aceasta era aproape să devie populară. Insă numele no­stru in­terantri­^l „Republica aus­triacă“« nu înseamnă atenal jeep« noașterea ființei noastre de stat, ci statornicește și formă de stat. De acee­a, se pune întrebarea: repu­blică or. monarh.» ? Pentru moti­vul că nouă zecimi, cel puțin dîn to­telte tea popoarelor eliberte, au hotărât să se lepede de monarhie și de dinastia Habsburg, guvernul crede, până la recunoașterea de drept a tinerei noastre republici, să nu dea atențiune agitațiilor mo­narhiste. Republica va ști să-și a­­pere cetățenii de exprimente copi­lărești- Trebue să ne susținem cu propriile noastre mijloace. Noi sun­tem îsă slabi economicește, iar ța­­ra noastră este înconjurată din toa­te părțile de dusm­ HIT. De aceea tre­bue să facem apel la Liga națiuni­lor. Izolarea nu ne va servi la nimic. Noi avem voința fermă de a trăi în bună pace cu toți vecinii» Ajuto­rul Ligei națiunilor ne­­ este foarte prețios. Fără el, tratatul de pace devine *la sine inaplicabil. Sunt­tem o a doua Elveție, din grația marilor Puteri, dar mai săracă de­cât aceasta. Din punct de vedere politic vom fi la fel: o alianță­­ de o­­rașe și comunități. Suntem vecini cu ungurii, cu cari suntem uniți prin interese economice *­ și prin cursul Dunărei- Dar regiuni din Un­garia de vest, ne apartin. Republica austriacă va ști de­ la sine să revem­dice, prin mijloace externe, dreptul la acele regiuni. „Republica aus­­­triaca“ după ratificarea tratatului, va înicepe munca de refacere econo­mică și de îmbunătățire a stărei muncitorilor. Cancelarul Renner, a acentuat la urmă, din nou, asupra relațiilor de bună prietenie cu statele vecine, de care interese imediate leagă repu­­blica. Spre scopul acesta,, se în­dreaptă politica actuală a republ­­cei austriace. ••»Mt«»-«**» Descoperirea unei contra­bande de 750.000 ruble — Prin f’r 'Clegraî­ c — BRAI1.A. 29. — Brigada de s’guxantă din Brăila a surprig­s con­rabanda de 750-000 rufl­e- Con­rabandis*1* sif»1 ’re* în număr ș* se numesc: Anton Joan"de din Const anța N’colae Economu­s* Con­­s*an­ă Cosm*de, din Co­*santinopol Ei au ’n’rodus în tară prin Co”s­ta în­­treaga sumă de bar,* în ruble Romanov De la Cons­an­a cu un aut omob'l au ve­ti­ Ja Ghece'- 'ar de ac’ au trecut Du­­nărea cu o barcă. După ce s*au strecu­ra’ pri’i're grăii’cerii cari fac paza p»r­­*«?«’ pe când su’au spre ora? «n­­os’ 4îtâmpîr­ști de «“ serge“* d’n rtol’t’a specială a porițiîtii care a ceru* să I’ se verifice gean’a. _______ Contr,f­ basfeniștii au­­ încerca’ să num­­*ască pe sergen’ oferind £ 1­ i un pache* cu 10 000' ruble, dar age“'i­l pot*tienesc a refuza*. p’reaga sum­ă de bani se­ află depusă,la brigada de sigisranță, unde cot’rabind’s’l­ sr.n’ retinut>. A»ch­e*a se face pesten s’ab'I’b­ea prom­’c’ai­’ bani­­ or­.Direcția generală a s’gurantei a fos’ în$'I4|ța'ă. Marcel. TELEFON Oír*ec­ia 10.E6 Msella 6.S7 A«tmi«astraȘia 7.69 Publidistes 4/11 8 «ssasa Mersuri 1 (18) Octoimme III ® Sub regimul militar Primim următoarea scrisoare, atât de vorbitoare de la sine că ra nu mai trebuie nici un comerț rar. Domnule Director, Am fost chem­at în ziua de 27 Septembrie 1915*, în cabinetul d-lui Colonel Tănăsescu, șeful cri­stei*­ major al Corpului II de armate, prin cu Maior Ch­ristea del­a Co­­menduirea Pielei. D. Colonel Tănăsescu, acuzân­­du-mă că am uzat de trucuri avo­cățești în procesul de chirie care există dintre fratele meu, avo­ca Aurel Popescu. Proprietarul său, Maiorul V. Porumbaru­, am răspuns d-lui Colonel că, în felul în care punea chestiunea, insultându-mi dela­ început, nu pot sta de vorbă cu d-sa asupra umui proces car­e este a­ngajat în fața instanțelor ci­vile, formând dosarul No. 1435 din 1919. Se­ctte IV-a civ. col. Trib. Ilfov. l-am tăgăduit orice compe­tență în asemenea materie. • La acasta, d. Colonel a răspuns că nu va primi lecții de competență de la un „avocățaș“ în Cabinetul său de șef de Stat Major și, încu­rajat de solidarizarea d­in general Bârsescu, care se afla de față în a­cel­as Cabinet, a început să mă înjure în modul cel mai gri>solan (Cruci, Dumnezei și alte gingășii). M’am­ adresat atunci ambilor a­­cești domni ofițeri superiori, ară­­tându-le că sunt profesor, avocat, locotenent de rezervă în artilerie, mobilizat în această calitate ,la școa­lele de artilerie și marină și ie-ar­ cerut să revină asupra at­itudinei d­im­, întrucât, in calitatea care o aveam și ca civil și ca militar, m­i se datora alt tratament.­Fiindcă tocmai în acel moment, intra în Cabinet d. Colonel Căli­­nescu din cavalerie, care pocnește alături de mine. Fam rugat pe d-sa să dea referințe despre calitatea mea spre a determina astfel pe d-nii "General Bârsescu și Colonel Tănăsescu, să revîe asupra atitu­dine! d-lor. D.Colonel Tănăsescu nici nu a dat timp acestei în terven­torii sa se producă, reluând cu mai multă furie seria înjurăturilor grosolane. Nu eram putut opri atunci, de a califica drept ..aTO sola­nu“ procedări a d-lui col c­*«I Tănases­­cu, care, idei atunci, când *­■»,„ »» tras atenție asupra situației unde, nu a încetat de a mă insulte. La această caracterizare îndrep­tățită, atât d. general Bârsescu cât și d.­ colonel Tănăsescu, au strigat că i- am insultat în cabinetul d-for, în­­ timpul serviciului, iar d. colonel Tănăsescu, s’a repezit asupra mea, cu gura pli­nă de înjuraturi de grajd și m­’a lovit în mod barbar în pre­zența tuturor obicelor, cari se a­­flau în acel cabinet. Nu am ripostat decât cerând d-lui general Bârsescu să pună ca­păt agr­esi­un­ii a cărei victimă e­­ram. D-sar nu a găsit altă soluție, decât să mă dea afară după­ ce so­cotise că d. colonel Tănăsescu m’a bătut în­deajuns. 1 Dar d.. colonel Tănăsescu, nesa­­tisfăput incă cu aceaste, a mers mai departe, dad­a!­ârndu—mă arestat și predându-mă d-lui maior Cris­­tea dela com­cndu’rea piețri. .j­tent fost condus într’un cabinet, ■păzit de un soldat cu baionete la armă. După o jumătate de ceas, am fost­ condus în cabinetul d-lui general Boboc, care s’a declarat învestit cu anchetarea acestui caz. Cu un ton, care tindea la Intimi­darea mea, m­i-a cerut să-mi legiti­mez situația mea militară, pe care am le­gitimat-o cu ordinul No. 11598 din 919 al Marelui Stat Major și ordinul No. 198 din 1919 al ședia­­lelor militare de artilerie, prin care eram mobilizat pe loc ca profesor al școalei de artilerie. Pe acelaș ton de intimidare, mi-a ceru­t o declarație. L’am făcut atent pe d. general, că eu sunt victimă și voie face o plângere, nu o declara­ție și am protestat împotriva ares­­tării mele ilegale. DeaWa atunci am fost, liberat de sub paza, sub care­­fusesem pus. _ . Alexandra Popescu-Necșești Profesor, avocat, locotenent de re­zervă de artilerie, cu domiciliul în București, strada Pietăței No. 9. • AUSTRIA NUMEȘTE INSARCI­NAT DE AFACERI LA BERLIN * NAUEN.—D'iPă 7,­*rul „Wiener Zri­­*ung“ șeful d­e secție­i*r. Tt­^ol » fo*» ’nov'i Insarc’n»* de a?acer* *’ Aust­rie* EÎ AiîJin Consiliu] iz coroani; su­­!E”. Conferința nu acceptă politica faptelor îndepliniți Soluția lui Wilson în chestia Fiume — Da la trimisul nostru — ROM­A, — Față cu­ situația a­re votul de încredere externă creată de evenimentele­ sus lui Wilson cu privire. Fiume ar fi următorul: din Fiume, d. Nitti a consiliat reconvocarea Consiliului de Co­roană cu caracter consultativ și deliberativ. D. Nitti a expus situația țarei. Tit­toni a făcut o limpede expunere a situației ex­terne precizând termenii acor­dului cu Clemenceau și Lloyd George, pe care Fa susținut A declarat că Conferința nu poate primi ca un fapt îndeplinit ches­tia Fiume, căci ar creza prece­dente periculoase cu privire la Teschen, Klagenfurt, Tracia, Banat, înțelegerea între Nitti și Tittoni cu privire la această chestie, este deplină. După ter­minarea Consiliului, ambii au rămas să mai confere. Este ex­clusă orice criză. Cabinetul se va prezenta Sâmbătă Camerei. Va face ex­­­punerea lucrurilor. "Nitti va ce­r­­%*> U Să nu se împartă portul și o­­rașul. Ambele să rămână centrul unui mic stat între Italia, și Iu­goslavia. Drepturile autonome căpătate prin decret de la Maria Terezi să fie rezervate comunei. Să­ se renunțe la plebiscit timp de cincisprezece ani. Margine­­sc Italiei meridionale să rămână limitate la ultimul proect. Re­nunțarea la plebiscit exclude pericolul de anexiune din par­tea­ statului iugo­slav. Portul să rămână Ligei Națiunilor că port liber. Im­presia generală după Con­siliu e că limpezirea situației va aduce imediat soluția ei. M. MIRCEA illerii de favoare Secretarii de redacție ai cotidia­­­nelor din Capitate au în sarcina lor de a păstra biletele de favoare ale teatrelor și intrările gratuite la spec­tacle. Sarcina nu e ușoara si de spune mi chiar Rgata de neplăcerii. In afară de colegii din redacts ce-si așteaptă cu­­ ne răbdare rândul, mai sunt, și prietenii prietinilor cari asaltează zihnici redacțiile și-te dau astfel dovada că nu te tipa, când e vorba „să fi­i drăguț, așa cum am fost întotdeauna“ și să se dai bilete de te­atru. Prietenii—nu divulgăm sexul șr —nu se supare dacă biletele nu sunt disponibile azi, căci revin1 mâne, cu­­ același zâmbet afabil, cu același glas dulce de rugăminte ?i dacă în­tâmplător biletele iarăși nu simt li­bere „nu face nimic“, mi se su­pără, ferească D-zeu, și trec așa, că din întâmplare, înVo altă zi,­­când desigur vei fi „dreguț“ să se rezerve. Impasul în care a fost pus secre­tarul nostru de redacție de a refuza cu multă tactică o constă, cari-o solicitase, pentru a nu știu a câta toate biletele de favoare ale redac­ție­i mi-a amintit un­­ ac, pe care o inventasem, cu câțiva ani fa­ mna, pe când în calitate de secretar de redacție al unui cotidian și om zil­nic deranjat de vizitele deseori chi­nuitoare ale solicitatorilor de bilete. Ori de câte ori iuria câte xiu­a­­mic.­. aî teatei fi'ri gratuit, îmî luam o înfățișare teatrală de om tris­t și indignat. -Firește, prima întrebare a soliei« tatondul era: — De ce ești așa necăjit? La ca­re cu te aer plict­isit tesprai­­dearu;­­ — Incu­ipisește-te amice, până a­­cui îi m’a idsat un % — când era vorba de-o doamnă întrob­fințam firește o expresie mai delicată — să-i dau biletele redactiei—ei, om, ca dâre de mână, sau,­­«a •sofia u­­nui bogătaș, e un tupeu care m’a revoltat, de aceea sunt plictisit și necăjit. După câteva clipe, posibik.pen« stru­ acel, sau aceia, ce venise cu a* cote și gând, reluându-mî fața vei să întrebam: — Dar pe tine, sau, pe­ T4a fru­moasă coniță, cu ce te pot servi ? — Cu nimic dragă, am v*teu­ să te văd, în treacăt. Știu că muncești mult și­­ nu se deranjez. La reve­dere! — Triucul a primi­t de miu«»­. Cum a evadat și biletul de fa­voare. Soțul ace­sta de bilete se­­ căpăta­ altădată fără multe rugăminți și uns freie spre a nu juca în fața iniar sau­ goalie, împărțeau bilete gratu­ite, cu targota cu care, în aceiași măsură, se dădea« pe vremuri ,,fra­­i­urile de călătorie pe C. F. R.“ Cu același mijloc artiștii își pro­pteau succes«?!» la­ debut,­ și la Pre­miera sau la beneficii, aranjând claca. . Acestor­ bilete se datorește, în mare parte, împr­ăștierea gustulu! de spectacole. .asta ca ,c ® eac ® ■ teatrul de altădat­ă a semănat, culege astăzi graficti. g«»er­atia d­e nonă .1 ® di­rectori, impresari și artiști. _ Rețetele din ce în ce ma­i favora­bile de­­ la cassele teatrelor au făcut­ ■să se restrângă biletele de favoare­,­­iar asăzi­ ele se dau de directorii de teatru cu multă select­iune și vala­bil ® în anumite zile în m­ai. Deseori, biletele de­ favoare au dat­­ tec la incident ® destul de‘regre­tabile și displăcute. Direcțiunile teatrelor nu și-ar­ dăt seama de datori'-’- cu­ șî­ ăsnriă față cu acel cărora eliberează ace­ste bun­ee. Nu odată s’a pu­s în discuție ros­tul și rostul biletelor de favoare, în caz, când ele nu s ® respecta, dina­dins, sau din greșală, de cei ce le-au emis. " Ch­estiunea este interesantă și din punct de vedere juridic. Se poate refuza intrarea în sală detinătorulu­i unui bilet de favoare, pe motiv că, în seara spectcoMin sunt cereri de vânzare? Sau simt In drept a se simți ne­dreptățiți posesorii biletelor de fa­voare, când li se dă alte locuri, de­cât cele însemnate de biletul gra­­tu­it? Simt, sau nu datori acel ce elibe­rează biletele gratuite să îngrijea­scă în același timp ca iscălitura tor să fie respectată la emiterea tocu­rilor? • » Refuzul de a se onora biletul de favoare poate da foc unei acțiuni și daune?. Să examinăm aceste m­trobări Desigur că, atâta timp cât bile­­tul de izvoare se promite, fără a se elibera, faptul constitu­e; pentru acel co iui, se tine de cuvânt, ceea ce, vorba franțuzească definește..., a promite e nobil, a se tine de cu­vânt e“... altăceva. Odată eliberat pișă, biletul de­ fa­voare devine o obligațiune de pa­poare pe direcția teatrului, sau or­ganizatorul spectacolului este da­tor să o îndeplinească. Faptul că vorba­­ de ute obiect oferit gratuit și poate fi rechemat sau refuzat în­ ultimul moment, este ca și scuza pe care ar invoca-o pe fata tribunalului comercial, gioan­ «­­tul, care și-a pus de complezență­ iscălitura pe o poliță și ar pretinde judecătorului să fie scos din datoria solidară. ‘ "tact iscălitura, oricum ar fi — chiar grat­iit dată — trebue ono­rată ! Juridicește vorbind biletul de fa­voare este u­n contract gratuit în care una din părți procură, fără e­­chivalent, un avantaj celeilalte Part'. > Contractul acesta se deosibește tocmai de contractul oțierii,­in care ambele parti voesc și înțeleg în momentul­­ încheerei a-și procura avantagii și drepturi. Pe tema aceasta juridică a fost un proces interesant la Bruxelles. Un director de teatru a eliberat o leje gratuită unui ziarist. In­ seara spectacolului, baéiul de favoare a retras pe motiv că toate locurile au­­ fost­ vândute. La prlatos ziaristul a cerut daune materiale pentru că cheltuis­e cu ; trăsura. C ® af ® r. flori, reproșarea toaletelor, pentru familie. A marche­at și daune morale—de ordin sentimental, cum a­­­ zis d. Marghiloman într-en proces cu co­mitea București — pentru rușinea ce-a suferit. Judecătorii din Bruxelles au gă­sit plângerea ziaristului justă și con­damnând detectat teatru­lui a sanc­ționat jurispru­dența că b­i­le­tail de favoare este o obligație de onoare ce trebue respectată. Un alt proces tot atât de inte­resant s’a pertractat în fata instan­țelor din Londra. Un director al unnui ansamblu de operetă a oferit două fotolii de or­chestră unei doamne. In seara spectacolului casierul a dat în tacul fotoliilor, două staluri obicinuite,­­invocând pretextul că pentru cele dintâi sunt cereri cu bani.­­ * La judecaaă, posesorii biletelor ca martor­, au declarat că în timp ce casierul refuza fotoliile gratuite, ei au cumpărat aceste locuri. Judecătorii din Londra au găsit că faptul constitue un „drept lezal“ și au condamnat la daune pe di­rectorul operetei, pentru neîn­depl­­­nn­rea ..contractului gratuit“ ce în­cheiase, și pe care „prepusul său comercial“, casierul,­­ nu la res­pectat. Dar și în analele judecătorești din România se cunoaște un caz, în care un bilet de favoare a fost obiectat unui­ proces. Un impresar din lașî, subst­itu­­iedu-se în drepturile unu«î alt im­presar­­ german cu piclejul venirea, în acea localitate a celebrei cântă­rețe Lote Beet a eliberat unei... „domnișoare“, un fotoliu gratuit. impresarul străin a «trecut peste iscălitura colegului său român "și a vândut fotoliul, fără a comunica a­­cest fapt nici acestui din urma si nici „domnișoare­“ la intrarea ei la­ teatru. La spectacol cumpărătorul bile­tului vetend la teatru găsi locul o­­cupat. Rezultatul­ control,nu­ a ridicat pe „domnișoară“, cu tot Protestul, eu energic. V­ doua zi „domnișoara“, care era prietena i­emn cunoscut personagiu politic din capitala Moldovei, in­tenta proces și depanând caufmie, obținu un sechestru­ asigurător pe reteta din acea seară, prețuindu-și totdeodată paguba materială la­ 100 tei, iar cea „sentimentala“ la 5000­­ lei. • * Pentru că impresarul Kerlinte a înțeles că protecția fustei și influ­ența prietenului „domnișoarei“, va fi mai mare decât toate argumen­tele sale s’a înțeles să plătească de bună voie despăgubiri. Și ca un girtleman ce era impre» surid s’a pus într’o ținută de rigoa­re și Vizitând pe „domnișoara“ î­n prezentat odată cu scuzele sale un plic ,parfumat c­u o mie lei. Nu e vorba a fost tratat gentilul musafir, cu un ceai, adevărat ru­sesc și cuKipur-sec­uri de la Tuflî­t oricum ri­su^du­sa scump refuzul­. Și afrontul «gkun­ei rep­rezentaiiia a sexului înudiT^. t V. SCÂNTEIE'

Next