Dimineaţa, decembrie 1919 (Anul 16, nr. 4878-4907)
1919-12-01 / nr. 4878
; cap. î strigoiul: El« o noapte rece de omonisrire. Vântul sufla ghețos printre stânci, prin trecătorile negre ca gurițe de jad. Pe vremea asta prevestitoare de iarnă grea» intre Pretroșani și frontiera noastră dușmană dădea« lupte crâncene pentru a pătrunde în țară pe valea Jiului. Treizeci de batalioane de infanterie aiustro-ungarit tunuri de toate c&abrete, cavaleri«» toate veneau puhoi să atace trupele noastre de pe dreapta și stânga Jiului. Armata I care dusese lupte grele dar victorioase, avea acolo numai 20 de batalioane cu efectivele scăzute și cu puține tunuri. Printre trupele ce se aflau în rezervă între satele Curpeni și Bumbești , până la Scheie, de’ câteva zile se șoptea că umblă un strigoi. Muriseră ei mulți viteji in luptă dreaptă cu dușmanul» morminte erau la tot pasul» dar soldații jurau că unii» numai unul s’a făcut strigoi și o umblă îmbrăcat în zeghe lungă albă printre stânci și se arată în zori pa <trulelor cari se întorc din punctele de 3 părinte de observați« In noaptea de 16 Octombrie» Ta văzut o patrulă călăreață și a tras asupra lui» dar strigoiul a dispărut de « pe muchea de stâncă» apoi umbra lui albă a fost zărită de vale pe o cărare ce ducea spre tabăra inamică. In aceeași noapte dușmanii deslănșțuiseră atacul cam la vre-o 30 de km. < de frontieră de la Jiu spre apus. i Foc și pară curgea din tenurile lor mari dar și ai noștri răspundeau: din răsputeri făcând să clocotească codrii și munții de vițeț, de vaete și croote 1 prelungi» căci tdiiaií- äSi&nst» 1 Meffirruau voinicește, trăgând cu tunurile . j până ce se roșeau gurile de oțel, până ce cădeau și ei istoviți de ne odihnă , și de foame. < A fost atunci mânia lui Dumnezeu j în cer și pe pământ. Pas cu pas ai noștri se retraseră spre trecătorile noastre și rezervele de la Schele așteptau intrarea lor In dantul de foc. Ședeau cam la o parte 15 soldați mohorâți și chinuiți de nesomn. Făcuseră retragerea luptând pas cu pas și zilele de odihnă lăsate acum» erau ‘ numărate. Deodată unul din ei care se culcase lângă trunchiul unui copac» sări în picioare și cu brațul întins răcni. — Uite-i! După el! Na! Na! ■Se porni atunci o goană nebună pe drumul pietruit ce ducea spre vale. De prin bordee apărură soldați somnoroși strigând trăgând focuri de arme la vânit. < Un locotenent apăru dintr’um bor , troiu strigând și întrebând ce se petrecuse. — Vin dușmanii strigau unii. _Strigoiul răcneau alții. Se făcu atâta larmă încât gornistul începu a suna adunarea și numai atunci vitetul se potoli și soldații începură a se aduna în jurul superiorilor furioși și nedumeriți. — A trecut strigoiul! — L’am văzut» e un bătar, ziseră mai mulți soldați. — Era să pun mâna pe fel când a sărit în râpa de corp... O fi vreun spion» zis« locotenentul. Trebue căutat și prins. Câteva facle fură aprinse și se începu căutarea prin râpa adâncă în fundul cărei curgea un puhoi de munte. Nimic» nici o turmă nicării. Osteniți și îngrijați aduseră soldații acest raport șefului lor. Dar nu le fu dat să se odihnească în acea noapte. Prin furtuna ce se întețise»" împușcături puternice și dese, tropote de cai răsunară și ca un vârtej sosi o ceată de cavalerie aducând știrea că dușmanii înaintează» ai noștri se retrag din munți lăsând material și prizonieri. — De când s’a arătat strigoiul pe aci, tot vești rele vin» zise Cu amărăciune un bătrân caporal. Curând începură a sosi căruțe cu tot,soiul de material, care cu bpi încărcate cu răniți» ambulante trase de cai și de carpeni» grupuri ■ de ostași fără arme» cu hainele insolrențe plini de sânge și noroi. Se lumina de ziuă,când potopul acesta de lume necăjită după un scurt popas la Schele» o porni înainte spre Bumbești de umde locuitorii fugeau spre Tg.Jiu ducând vești îngrozite ars. In ziua aceia ÎI Octombrie dușmanii [UNK] reușiră să ocupe zona muntoasă în timp ce trupele noastre ocupară întăririle de la sud. Rugi» .Valuri, Bumbeșii Rezervele aduse din defapt ... Măsăula înviorară ostașii gi a u încercat în luptele de rezistență, cu hritanicii mult mai numeroși și mai bine echipați. In aceiași seară generalul Dragalina luând comanda armatei I plecă însoțit de patru ofițeri pe Jiu. Era un amurg posomorât și frigurosi fulgi rari de zăpadă pluteau în văzduhul cenușiu-Pe șoseaua Jiului un furnicar de căruțe, chesoaoe, ferigoane de tot sat și trupe de infanterie cu arme h bandulieră lndreptându-se spre munți- Saluta generalul și suite hin» răspundeau soldații în tăcere urmând acelaș drum-Sesvobîîsk- de dimineață că vor sosi trupe de întărire de la Cerna» de la Dunăre și chiar de la Olt- Și acolo luptele erau în curs. Trupele noastre în retragere țineau piept puhoiului ca amenința să treacă peste el și să cuprindă Muntenia, intodu-se cu valurile bulgaro-turcești care veneau de la Dunăre- Bătea inima fărei rar și greu în cleștele de fier și foc ce se întindea lacom spre dânsa. Luptau vitejii noștri vărsând sudori de sânge de sus din ramura de nord a Carpaților până jos la Turnu Severin ziua și noaptea, luptă cumplită și inegală, căci doi dintre cei mai aprigi conducători de oștiri fuseseră puși să mâne valurile primei state împotriva României. La apus comanda armatele austro-ungare prusiene și bavareze» generalul Falkenhayn. La sud Mackensen conducea trupele bulgare și otomane ~‘******r ■ ■u. Cerna apărând Cu îndârji?» fie ca pas de Töd. se*l'ásá'■dus' in voie «aiului» copleșit acum de grele gânduri Dacă răsbeau dușmanii pe Jiu, dezastrul Munteniei era desăvârșit. Soldații lui de la Cerna nu s’ar mai fi putut șietrage. armatele de pe OH ar fi fost nimicite. — Domnule general» !~a priviți la stânga» pe cărarea acria, zise un maior și dând pinteni calului se alătură de rodbia generalului. Dându-și gulerul mantalei la o parte, generalul puse binoclul la ochi și privi câteva secunde în direcția indicată. — Un țăran deschiiț zise «i cu nepăsare. Un cioban rătăcit. — De ce n’ar merge pe drum ca toată lumea ? răspunse matand și hr torcându-se porunci ca asprime omul sergent din apropiere să trimeată pe careva în urmărirea unadta tahit fugar. In amurgul neguros umbra albă se depărta mereu» în timp ca un călăreț cobora de pe șosea» luând poteca ce ducea spre dealul unde abia se mai zărea silueta necunoscutului ce intrigase pe maiorul bănuitor Dinte’o căruță de țară» o feme* se ridică dintre boccele și fân. Intinzând brațul după călăreț ea zise tare, ca să fie auzită de toți oeicari trecea« — S« duce» săracul» la moarte! Noi venim de la Schele» « tm flăcău !%er«, opriți oameni buni pe călăreț» să nu se mai ducă. . . — Tacă-ți gura, muera și riufl te ca un sergent călăreț. Acum sunt mulți spioni, pricepi?, El trecu pe lângă căruțe» fer ffetmsta rușinată se așeză la loc făcând încet o cruce. « Și ea, ca și cei care poposiseră Ia I satul ei» văzuseră în ultimele nopți și breta albă șirecurândui-se printre bordeeie soldaților. Nimeni nu la putut opri- Nimeni nu știa cine era și de unde venea. Mulți ziceau că e un strigoi. Pe drumul pe care dispăruse strigoiul se putea ajunge la Tg.-Jiu. — Doamnei numai de n’ar ofeni dușmanul după noi. murmură femeea ghemuindu-se în căruță. Lăsase casa și vitele în voia soartei, fugind de moarte năpraznică. Noaptea se lăsa tot mai neagră, tot mai rece peste mulțimea care se mișca spre vale și spre munți într’o învălmășeală tragică și măreață- CAP. B UN URLET IN NOAPTE La marginea orășelului Tg.Jiu, chiar pe malul apei» într’o căscioară cu acoperișul de stuf» bătrânii soți Maria și Ion Hanganu vegheau la lrmina lămpei dosită pe vatra fără foc, îmbrăcați în cojoace vechi, zăceau ascultând zgomotele vântului ernatic. In vâltoarea deschisă de război» « se simțeau pierduți» gata în orice clipă să primească moartea» dar dela căsuța lor nu s’ar fi mișcat ■ Nu mai gines de o sästamMna n’a tTsti bittte si Sts Că s’a prăpădit* zise baba fand <üng*u. _SURge lampa* # vrea Dumnezeu sifteî Mâtee c/sfie câne o mai fi stăpân P« «tei* / _ Văzut*! care cu fugari? Pe unde ajung șoacățigoarie și pârjol „ Tot da o moară să murim, zise bătrânul ridicu-se încet de pe scăunașul fi». trufcioare de lângă vatră. Nu se dau nici*®#", spunea azi i multe plați* c*a topit c*i de la Cerna; ca leii fu de viață și moarte, cu dinții trate șoacăii și l-ar fi pus pe fugă. _ Să te audi’ăstos, răspuns« femeea și întinse fe s.Pr* tempă, când din tăcerea ce-iluuia un urlet prelung și stareti fa’u să înmărmurească. _ Urlă câti zise moșneagul efi mânie. Trebui*3* am uitat. — Urlă au*. s’a dus Petrică al nostru ! Și 9c să stingă lampa, bătrâna își palmele la ochi și se porni pe plâr ® dus Petrică al nostru* s’aa Bătrânul* ***!• «ba. Dar eșii ® tindă* deschi sa Și strigă câinele. Glasul lui £*»<« se auzi printre urletele ar»ui, © ane sil depărta de castă. Un fior «te inima moșneagului — Da» c* ‘urlă a moarte* rogină el* $ir ® B^PP» în prag» așul glorios Aflare roman național din timpul vfisbolului nostru O ceată deasă «ce pare» apa. .Vintul rece sufla düa spre munți. Deodată bătate vântului aduse Un sunet, metalic, adânc ri armonios» fesnorător te suflare« vâstului de noapte, în ceata, ce da copacilor de pe malul apei aspecte bizare și sinistre. —■ Iar a venit n’o mașină nesnțească pe sus, și ce ce»« Doamne! . "Stinge fasspa, a* răsti dintililti te odăită sade bl%la*a *fse smâtl eu capul Manu Iffat © pâr © Â că adorfiiase* — Sună clopotefe? zise ea. Poate să mă și omoare că eu mai am de ce trăi . H «o «ec* sg șmlân! te tempă lasă încăperea în firi astferic complect* ‘ - Du acum« ce a vrea D-zeu mi-am cresc« eu fric« M Prieo* L am dat te toate scoliie, 5-as făcut te» cu carte ți i-am *is că treba ue să fie ascultător. . ~ E?. era îngto* bătrâna, tărătraibșe tocat sib» patul mare de scâtr durios ocupa tetregită Sid din fata ușei. Ete că «naim<8e a tegît? se auri ] basnă grim um. Tot! carcet^^sunt pe la caseîe tar. E unde * șters o? H«i? Era un «sid« om» cât ! * «duseoîe* fa ptag. Tu fost msmăs traid« Hmb S ^ *s»! és atâta vre»»? Vte«, pleacă, aibea vantî și ostessit ca tm ogar? Dacă la oaste swH fa, ci« e* au stă pi soi în focul si ,pripă« a ® BrâshieJț—Nu î «nai fiBeca* el a fi mort acum! îngână bătrâna* Era cop ®, dar tata» M ea*a de teu. Iți aduc! assânte ce spunieș, câne l’a adus acuso**, cit să fie meșneg ® <i ® aîuvei? —* Păi cincisprezece nai* eS 8ysa aci ani atunci, «*. —• Sămânță de viteaz moșnege — tetă — sătir. — Casă asta, știri..* N-a fost pe aci .• general, doar nu l-oi fi spun tu păcate!?1 taie? “ Eu? Să mă bată cincea ! Dar mierele câinelui se prepcura totrtl în lătrat furios. Pa$i si sprop^ac de casă. Un glas aspru chema noaptea — Soldați! 1 . ~ Sunt de alb aștri, äeserciuse bătrâna și se ridică ca tenpa Is ml.Trei soldațî fără mamtafle. pe de chiciură, bărboși și negri, intrară te odae. . . -- Sănătar ».oșnegător, zîse csiui și se duse drep, spre pat, unde se tirâsau oftând. ■ î* ~ ^ -6?9 strfcutera. sfe &M* Fam bătut și sau să mai vie. Dar tata «este« seaera» Dragaiat « râmi. ! • .......... « Vedeți, șadeți. rin» moța! feama?ând a tvfrtindu-e de este p!«terib «“ Of a fost «mamie! Se âf&mm munții ds Isikerfio ami trăgeau tete’tma, apa Jiului o să aducă loșuri »ulte. . — Puse Sag« de «ănănză tri năstimp«4 et s«a? ev riri mm.&d ***** vetafceSe că **Sor?« *■ tresî * •* T* ^ n o^sși.1 saa» hui. ■jțist sute de prizonieri tateă.nteato apse tunuri nu miteaSere eu muâfatta. mâncând p»mânWLitez poî tatess ps pai* D«r Bul* rl r *i» la mine teatâor. stea <3c mărme voroe! ^>uc, Stoit fratert de lateră» ,nu tun singur fa ® îras «pa... Acolo B v fandaseră hota.Bani M ss s...m. . rața îi se făcu neagră ofer*tă Tat! ori adunați fe Iwai M ?*§ie» se duce! ..*!*»**»„ . .. v •4 Repede aprinse bătenia ® hatMd că de ceai! și-o pa*« fa mtm triul care Închis* ochii MM părând ca doarme, f» • < n >■t: Se făce tăcere te odăS«L Cffurî* care tetwe stătea lângă «și privind ca ochT Meamteff pe totL Ctod !? văzu bătrâne ««5 mace» Pte di oțurare. Crose san»e a »art. »a piesa tea Purici Att! • tocit șî, taeü«» aprtosus ««Made Grand» pățind mămălia pwitra catoffi — Asta. a .«ori*„pe pai cu. îamina W, dar testemea, a rnfusa» pe rata !t ce Se chemr! mor peum jaa ®, »fer Ports« ceSaît » predoduce fa pe teorte «wparadin m&rt.. ■ CV«teemhl i *© aHBOMHE FETCTTIA lit !n înîii, soldatul cin de pe cal. prica și Pttre fugiră ca urmăriri de toată cavaleria lui Kuchne.