Dimineaţa, decembrie 1919 (Anul 16, nr. 4878-4907)

1919-12-01 / nr. 4878

; cap. î strigoiul: El« o noapte rece de omonisrire. Vântul sufla ghețos printre stânci, prin trecătorile negre ca gurițe de jad. Pe vremea asta prevestitoare de iarnă grea» intre Pretroșani și frontiera noastră dușmană dădea« lupte crân­cene pentru a pătrunde în țară pe va­lea Jiului. Treizeci de batalioane de infanterie aiustro-ungarit tunuri de toate c&a­­brete, cavaleri«» toate veneau puhoi să atace trupele noastre de pe dreapta și stânga Jiului. Armata I care dusese lupte grele dar victorioase, avea acolo numai 20 de batalioane cu efectivele scăzute și cu puține tunuri. Printre trupele ce se aflau în rezer­vă între satele Curpeni și Bumbești , până la Scheie, de’ câteva zile se șop­tea că umblă un strigoi. Muriseră ei mulți viteji in luptă dreaptă cu­ dușmanul» morminte erau la tot pasul» dar soldații­ jurau că unii» numai unul s’a făcut strigoi și o umblă îmbrăcat în zeghe lungă albă printre stânci și se arată în zori pa­ <­trulelor cari se întorc din punctele de­ 3 părinte de observați«­ In noaptea de 16 Octombrie» Ta vă­­­­zut o patrulă călăreață și a tras asu­­­­pra lui» dar strigoiul a dispărut de « pe muchea de stâncă» apoi umbra lui­­ albă a fost zărită de vale pe o cărare­­ ce ducea spre tabăra inamică.­­ In aceeași noapte dușmanii deslăn­­ș­țuiseră atacul cam la vre-o 30 de k­m. < de frontieră de la Jiu spre apus. i Foc și pară curgea din tenurile lor­­ mari dar și ai noștri răspundeau: din­­ răsputeri făcând să clocotească codrii și munții de vițeț, de vaete și croote 1 prelungi» căci tdiiaií- äSi&nst» 1 Meffir­­­ruau voinicește, trăgând cu tunurile . j până ce se roșeau gurile de oțel, până ce cădeau și ei istoviți de ne odihnă , și de foame. < A fost atunci mânia lui Dumnezeu j în cer și pe pământ.­­ Pas cu pas ai noștri se retraseră spre trecătorile noastre și rezervele­­ de­­ la Schele așteptau intrarea lor In­­ dantul de foc.­­ Ședeau cam la o parte 15 soldați­­ mohorâți și chinuiți de nesomn. Fă­cuseră retragerea luptând pas cu pas și zilele de odihnă lăsate acum» erau ‘ numărate. Deodată unul din ei care se culcase lângă trunchiul unui copac» sări în picioare și cu brațul întins răcni. — Uite-i! După el! Na! Na! ■Se porni atunci o goană nebună pe drumul pietruit ce ducea spre vale. De­ prin bordee apărură soldați som­noroși strigând trăgând focuri de ar­me la vânit. < Un locotenent apăru dintr’um bor­ , troiu strigând și întrebând ce se petre­cuse. — Vin dușmanii­ strigau unii. _Strigoiul­ răcneau alții. Se făcu atâta larmă încât gornis­tul începu a suna adunarea și numai atunci vitetul se potoli și soldații în­cepură a se aduna în jurul superiori­lor furioși și nedumeriți. — A trecut strigoiul! — L’am văzut» e un bă­tar, ziseră m­ai mulți soldați. — Era să pun mâna pe fel când a sărit în râpa de corp... O fi vreun spion» zis« locotenen­tul. Trebue căutat și prins. Câteva facle fură aprinse și se în­cepu căutarea prin râpa adâncă în­­ fundul cărei curgea un puhoi de­­ munte. Nimic» nici o turmă nicării. Osteniți și­ îngrijați aduseră soldații acest ra­port șefului lor. Dar nu le fu dat să se odihnească în acea noapte. Prin furtuna ce se în­tețise»" împușcături puternice și dese, tropote de cai răsunară și ca un vâr­tej sosi o ceată de cavalerie aducând știrea că dușmanii înaintează» ai no­ștri se retrag­ din munți lăsând ma­terial și prizonieri. — De când s’a arătat strigoiul pe aci, tot vești rele vin» zise Cu amără­ciune un­­ bătrân caporal. Curând începură a sosi căruțe cu­ tot,­soiul de material, care cu­ bpi în­cărcate cu răniți» ambulante trase de cai și de carpeni» grupuri ■­­ de ostași fără­ arme» cu hainele in­solrențe plini de sânge și noroi. Se lumina de ziuă,când potopul a­­cesta de lume necăjită după un scurt popas la Schele» o porni înainte spre Bumbești de­ umde locuitorii fugeau spre Tg.­Jiu ducând vești îngrozi­­te ars. In ziua aceia ÎI Octombrie­ dușmanii­­ [UNK] reușiră­­ să ocupe zona muntoasă în timp ce trupele noastre ocupară întă­ririle de la sud. Rugi» .Valuri, Bum­­beșii Rezervele aduse din defapt ... Măsău­la înviorară ostașii gi a u în­cercat­ în luptele de rezistență, cu h­ritanicii mult mai numeroși și mai bi­ne echipați. In aceiași seară genera­lul Draga­­lina luând comanda armatei I plecă însoțit de patru­ ofițeri pe Jiu. Era un amurg posomorât și frigu­rosi fulgi rari de zăpadă pluteau în văzduhul cenușiu-Pe șoseaua Jiului un furnicar de că­ruțe, chesoaoe, ferigoane de tot sat și trupe de infanterie cu arme h bandulieră lndreptându-se spre munți- Saluta generalul și suite hin» răs­pundeau soldații în tăcere urmând a­­celaș drum-Se­svobîîsk- de dimineață că vor sosi trupe de întărire de la Cerna» de la Dunăre și chiar de la Olt- Și acolo luptele erau în curs. Tru­pele noastre în retragere țineau piept puhoiului ca­ amenința să treacă peste el și să cuprindă Muntenia, i­­ntod­u-se cu valurile bulgaro-turcești care veneau de la Dunăre- Bătea inima fărei rar și greu în cleștele de fier și foc ce se întindea lacom spre dânsa. Luptau vitejii noștri vărsând su­dori de sânge de sus din ramura de nord a Carpaților până jos la Turnu Severin ziua și noaptea, luptă cum­plită și inegală, căci doi dintre cei mai aprigi conducători de oștiri fu­seseră puși să mâne valurile p­rimei state împotriva României. La apus comanda armatele austro-ungare prusiene și bavareze» generalul Fal­­kenhayn. La sud Mackensen condu­cea trupele bulgare și otomane­ ~‘******r ■ ■­­u. Cerna apărând Cu îndârji?» fie­ ca pas de Töd. se*l'ásá'■dus' in voie «aiu­lui» copleșit acum de grele gânduri Dacă răsbeau dușmanii pe Jiu, de­zastrul Munteniei era desăvârșit. Sol­dații lu­i de la Cerna nu s’ar mai fi putut șietrage. armatele de pe OH ar fi fost nimicite. — Domnule general» !~a priviți la stânga» pe cărarea acria, zise un maior și dând pinteni calului se alătură de rodbia generalului. Dându-și gulerul mantalei la o parte, generalul puse binoclul la o­­chi și privi câteva secunde în direc­ția indicată. — Un țăran deschiiț zise «i cu ne­păsare. Un cioban rătăcit. — De ce n’ar merge pe drum ca toa­tă lumea ? răspunse matand și hr torcându-se porunci ca asprime omul sergent din apropiere să trimeată pe careva în urmărirea unadta tahit fugar. In amurgul neguros umbra albă se depărta mereu» în timp ca un călăreț cobora de pe șosea» luând poteca ce ducea spre dealul unde abia se mai zărea silueta necunoscutului ce intri­gase pe maiorul bănuitor­ Dinte’o căruță de țară» o feme* se ridică dintre boccele și fân. In­tinzând brațul după călăreț ea zise tare, ca să fie auzită de toți oei­cari trecea«­ — S« duce» săracul» la moarte! Noi venim de la Schele» « tm flăcău !%er«­, opriți oameni buni pe călăreț» să nu se mai ducă. . . — Tacă-ți gura, muera și riufl te ca un sergent călăreț. Acum sunt mulți spioni, pricepi?, El trecu pe lângă căruțe» fer ffetmsta rușinată se așeză la loc făcând încet o cruce. « Și ea, ca și cei care poposiseră Ia I satul ei» văzuseră în ultimele nopți și breta albă șirecurândui-se printre bordeeie soldaților. Nimeni nu la putut opri- Nimeni nu știa cine era și de unde venea. Mulți ziceau că e un strigoi. Pe drumul pe care dispăruse stri­goiul se putea ajunge la Tg.-Jiu. — Doamnei numai de n’ar ofeni dușmanul după noi. murmură femeea ghemuindu-se în căruță. Lăsase casa și vitele în voia soar­­tei, fugind de moarte năpraznică. Noaptea se lăsa tot mai neagră, tot mai rece peste mulțimea care se miș­ca spre vale și spre munți într’o în­vălmășeală tragică și măreață- CAP. B UN URLET IN NOAPTE La marginea orășelului Tg.­Jiu, chiar pe malul apei» într’o căscioară cu acoperișul de stuf» bătrânii soți Maria și Ion Hanganu vegheau la lr­mina lămpei dosită pe vatra fără foc, îmbrăcați în cojoace vechi­, zăceau ascultând zgomotele vântului ernati­c. In vâltoarea deschisă de război» « se simțeau pierduți» gata în orice clipă să primească moartea» dar dela căsu­ța lor nu s’ar fi mișcat ■ Nu mai gines de o sästamMna n’a tTsti bit­tte si Sts Că s’a prăpădit* zise baba fand <ün­g*u. _SURge lampa* # vrea Dumne­zeu si­fteî Mâtee c/sfie câne o m­ai fi stăpân P« «tei* / _ Văzut­*! care cu fugari? Pe unde ajung șoacățigoarie și pârjol­­ „ Tot da o moară să murim, zi­se bătrânul­ ridicu-se încet de pe scăunașul fi». trufcioare de lângă vatră. Nu se dau nici*®#", spunea azi i mul­te plați* c*a topit c*i de la Cerna; ca leii fu de viață și moar­te, cu dinții trate șoacăii și l-ar fi pus pe fugă. _ Să te audi’ăstos, răspuns« fe­­meea și întinse fe s.Pr* tempă, când din tăcerea ce-iluuia un urlet pre­lung și stareti fa’u să înmărmu­rească. _ Urlă câti zise moșneagul efi mânie. Trebui*3*­ am uitat. — Urlă a­u*. s’a dus Petrică al nostru ! Și 9c să stingă lampa, bătrâna își palmele la ochi și se porni pe plâr ® dus Petrică al no­stru* s’aa Bătrânul* ***!• «ba. D­ar eși­i ® tindă* deschi sa Și strigă câinele. Glasul lui £*»<« se auzi printre urletele ar»ui, © ane sil depărta de cast­ă. Un fior «te inima moșneagu­lui — Da» c* ‘urlă a moarte* rogi­­nă el* $i­r ® B^PP» în prag» a­șul glorios Aflare roman național din timpul vfisbolului nostru O ceată deasă «ce pare» apa. .Vintul rece sufla düa spre munți. Deodată bătate vântului aduse Un sunet, metalic, adânc ri armonios» fes­­norător te suflare« vâstului de noap­­te, în ceata, ce da copacilor de pe ma­lul apei aspecte bizare și sinistre. —■ Iar a venit n’o mașină nesnțeas­că pe sus, și ce ce»« Doamne! . "­Stinge fasspa, a* răsti d­intililti te odăită sade bl%la*a *fse smâtl eu capul Manu Iffat © pâr © Â că adorfiiase* — Sună clopotefe? zise ea. Poate să mă și omoare că eu mai am de ce trăi . H «o «ec* sg șm­lân! te tempă lasă încăperea în firi astferic complect* ‘ - Du acum« ce a vrea D-zeu­ m­i-am­ cresc« eu fric« M P­rieo* L am dat te toate scoliie, 5-as­ făcut te» cu carte ți i-am *is că tre­ba ue să fie ascultător. . ~ E?. era­ îngto* bătrâna, tărătr­­aibșe tocat sib» patul mare de scâtr duri­os ocupa tetregită Sid din fata ușei. Ete că «na­im<8e a tegît? se auri ] basnă grim um. Tot! carce­­t^^sunt pe la caseîe tar. E unde * șters o? H«i? Era un «si­d« om» cât ! * «dus­eoîe* fa ptag. Tu fost msmăs traid« Hm­­b S ^ *s»! és atâta vre»»? Vte«, pleacă, aib­ea vantî și ostessit ca tm ogar? Dacă la oaste swH fa, ci« e* au stă pi soi în focul si ,pripă« a ® BrâshieJț­­­­—Nu­ î «nai fiBeca* el a fi mort acum! îngână bătrâna* Era cop ®, dar tata» M ea*a de teu. Iți aduc! assânte ce spunieș, câne l’a adus acuso**, cit să fie meșneg ® <i ® aîuvei? —* Păi cincisprezece nai* eS 8ysa aci ani atunci, «*. —• Sămânță de viteaz m­oșnege — tetă — sătir. — Casă asta, știri..* N-a fost pe aci .• g­eneral, doar nu l-oi fi spun tu pă­cate!?1 taie? “ Eu? Să mă bată cinc­ea ! Dar mierele câinelui se prepcura totrtl în lătrat furios. Pa$i si sprop^ac de casă. Un glas aspru chema noaptea — Soldați! 1 . ~ Sunt de al­b aștri, äeserciuse bătrâna și se ridică ca tenpa Is ml.­Trei soldațî fără mamtafle. pe de chiciură, bărboși și negri, intrară te odae. . . -- Sănătar ».oșnegător, zîse csiui și se duse drep, spre pat, unde se tirâsau­ oftând. ■ î* ~ ^ -6?9 strfcutera. sfe &M* Fam bătut și sau să mai vie. Dar ta­ta «este« seaera» Dragaiat « râ­mi. ! • .......... «­ Vedeți, șadeți. rin» moța! feama­­?ând a t­vfrtindu­-­e de este p!«t­erib «“­ Of­ a fost «mamie! Se âf&mm munții ds Isikerfio ami trăgeau te­­te’tma, apa Jiului o să aducă loșuri »ulte. . — Puse Sag« de «ănănză­ tri năsti­mp«4 et s«a? ev riri mm.­­&d ***** vetafceSe că **Sor­?« *■ tresî *­ •* T* ^ n­ o^sși.1 saa» hui. ■jțist sute de prizonieri tateă.nteato apse tunuri nu miteaSere eu muâfatta. mâncând p»mânWL­itez poî tatess ps pai* D«r Bul* r­l­ r *i­»­ la mine teatâor. stea <3c mărme v­o­roe! ^>uc, Stoit fratert de lateră» ,nu tun singur fa ® îras «pa... Acolo B v fandaseră hota.­­Bani M ss s...m. . rața îi se făcu neagră ofer*tă Tat! ori adunați fe Iwai M ?*§i­e» se duce! ..*!*»**»„ . .. v •­­4 Repede aprinse bătenia ® hatMd că de ceai! și-o pa*« fa mtm triul care Închis* ochii MM părând ca doarme, f» • < n >■­t: Se făce tăcere te odăS«L Cffu­rî* ca­­re tetwe stătea lângă «și privind ca ochT M­eamteff pe totL Ctod !? văzu bătrâne ««5 m­ace» Pte di oțurare. Crose san»e a »art. »a piesa tea Purici A­tt!­ • tocit șî, taeü«» aprtosus ««Made Gran­d» pățind mămălia pwitra catoffi — Asta. a .«ori*„pe pai cu. îamina­ W, dar testemea, a rnfusa» pe rata !t ce Se ch­­emr! mor peum jaa ®, »fer Ports« ceSaît » pred­odu­ce fa pe teorte «wparadin m&rt.. ■ CV«­teemhl­ i *© aHBOMHE FETCTTIA l­it !n înîii, soldatul cin de pe cal. prica și Pttre fugiră ca urmăriri de toată cavaleria lui Kuchne.

Next