Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)

1920-09-01 / nr. 5075

fae irictis Această exclamație scoasă de către Gabe] Brennus nu are nu­mai o aplicație, ea are mai mul­te; această exclamație se poate aplica la toți învinșii, fiindcă soarta tuturor este dureroasă. Războiul ruso-polonez, cu toa­te alternativele lui ne oferă un nou exemplu despre soarta tris­tă ce așteaptă pe biruiți. „Dacă Polonezii ar fi rămas bătuți soarta lor era hotărâtă, dezar­mați, siliți să primească legea învingătorului, obligați să pre­dea Rusiei toate munițiunile, armele și întregul material de război, puși înăuntru sub con­trolul și tutela agenților bolșe­vici, Polonia d’abia deșteptată din lunga ei robie, ar fi căzut, sub alta aproape la fel de du­reroasă. Dar o sforțare patriotică a întregului popor Polon și aju­torul eficace și grabnic al Fran­ței, a răsturnat încă odată si­tuația. Astăzi Polonii înaintea­ză victorioși pe când armatele roșii dezorganizate se retrag în grabă ori capitulează în Germa­nia. Ori­cum se va sfârși acest război și ori în ce fel se va în­cheia pacea un fapt e sigur: bolșevicii vor ieși micșorați din luptă. Chiar dacă tractatul de pace nu va conține nici o con­diție umilitoare pentru ei, chiar dacă se va încheia o pace făr­ă învinși și învingători, bolșevi­cii tot învinși vor rămâne. E clar. Dacă guvernul Sovie­telor ar fi propus în momentul înaintărei lor condițione blânde și dacă, ajunși la porțile Var­șoviei, ar fi propus dânșii o pace fără biruitori și biruiți, în­frângerea lor de astăzi și con­­dițiunile de pace ce vor fi si­liți să le primească, nu i-ar fi atins. Fiindcă este sigur că Po­lonezii, sfătuiți de Marile Pu­teri prietene, nu vor cere mai m­ult decât să li se recunoască independența în marginile gra­nițelor hotărâte de Conferința de la Versailles. Dar bolșevicii bătuți vor tre­bui să renunțe la condițiunile ce au prezentat și vor trebui să renunțe în urma unor dureroa­se înfrângeri militare și a iz­­gorirei lor de pe teritoriul po­lon. . Oricare vor fi termenii viito­rului tractat de pace, două fap­te nu vor putea fi suprimate: întâiul ca au propus Poloniei condiții de pace umilitoare la care au fost siliți să renunțe; al doilea că, după ce au ajuns pâ­nă la porțile Varșoviei au fost bătuți, alungați din Polonia și siliți să iscălească un tractat de pace impus de învingător. Astăzi bolșevicii se găsesc la o grea cumpănă, ori încheie pa­cea ce li se oferă ori continuă războiul. Dar războiul, în ur­ma înfrângerei suferite, cu ar­mata victorioasă a lui Wrangel în coastă, cu U­kraina răsculată, cu cazacii în revoltă și cu în­frângerile din Persia este foar­te greu de continuat. Și, afară de asta, pe ce mo­tiv să-l mai continue? Când Polonezii au luat în primăvară ofensiva și au atacat pe Ruși, Sovietele se puteau pre­tinde în legitimă apărare, dar când Polonezii se vor opri la­­ granița țărei lor și vor rămâne în defensivă, agresiunea ruseas­că ar ridica întreaga opinie ci­vilizată împotriva Sovietelor. Războiul nu mai poate conti­nua și din cauză că guvernul Lenin-Troțky ese micșorat din luptă. Roșii învingători, prestigiul lor ar fi crescut nemăsurat și înăuntru și în afară, învinși vor suferi soarta tuturor învinșilor. Nu există exemplu în istorie ca un regim politic să fi supra­viețuit unei înfrângeri milita­re. Un război perdut este o sen­tință de moarte pentru guver­nul care l’a purtat. S’au văzut în istorie guverne nepopulare care, spre a-și în­tări poziția înăuntru, s’au arun­cat în aventura războinică; așa a făcut Napoleon III, așa a fă­cut Milan Obrenovici. Amândoi au pierdut războiul și amândoi au plătit înfrângerea cu tro­nul lor. Țarismul a fost răsturnat în Rusia fiindcă a perdut două războaie consecutive. Imperiul austriac a dispărut fiindcă a pierdut războiul împăratul Ger­maniei a pierdut tronul și ve­chea dinastie de Hohenzollern pentru acelaș cuvânt. Ferdi­nand de Coburg a trebuit să plece din Bulgaria fiindcă ar­matele sale au fost biruite în război. Bolșevicii se vor supune legei care nu suferă excepțiune și vor lăsa locul altui regim. Vae victim. Bine­înțeles guvernul Sovie­telor se va împotrivi și va re­fuza să recunoască victoria po­loneză; este sigur că va încer­ca o nouă ofensivă, dar totul este în zadar. Perzând marea bătălie de la Varșovia și fiind scoși din Po­lonia fără ca Polonezii să-i ur­mărească pe teritoriul­­ Rusiei, au perdut dreptul de a continua lupta. Ti'W'ă' odaia: Vaé metis. Constantin Bacalieașa Escedra angro-fr­aceia la Quitzig Nauen, 28.­­ După știri din Danzig în golful din Danzig a­ sosit o escadră engleză, compu­să din 4 mici crucișătoare cui­­rasate însoțite de câteva vapoa­re auxiliare. Unul din cuirasate poartă steagul admira­tăței en­gleze. In port au ancorat alte două vapoare de război engleze precum și două crucișătoare cui­rasate franceze* Situ­tia plinei Sosirea d-lui L Flondor.— Curante «fer­ le mn pr » viRla co.absi­berații in araeal. Anunțăm in altă parte a statului sosirea d-lui I. Flo­ndor, șeful par­tidului național din Bucovina. Pre­­sența in Capitală a d-lui l. Flondor este in­ stroinstă legătură cu apropia­ta remaniere a guvernului. D. Matei Cantacuzino, împotriva știrilor publicate de unele ziare, nu și-a retras demisia, ci dimpotriva, a rămas ferm în hotărârea de a nu reveni asupra gestului său. Deocam­dată, după­ cum am anunțat, interi­matul departamentului justiției a fost încredințat d-lui Dimitrie Greceanu. Aceasta este insă o soluție provizorie care dovedește intenția d-lui general Averescu de a profita de acest prilej pentru a face o remaniere mai largă a guvernului. In cercurile guvernamentale ,se dă ca s­igur astfel că portofoliul indus­triei și comerțului a fi fost oferit d-lui Flondor, a cărui cinste politică și a cărui rară energia ar fi singure­le pârghii pe cari s'ar putea salva definitiv reaua reputație a departa­mentului in fruntea căruia se gă­sește actualmente d. Oct. Tăzlăuanu. In orice caz, ieșirea din guvern a d-lui Oct. Tăzlăuanu, ca și desființa­rea locurilor de miniștri fără portofo­liu, ocupate actualmente de d-nii Ni­­ță Sergie, baron Stârcea și Mocioni, sunt definitiv hotărâte. Totul e o chestiune de sile. In rândurile partidului poporului s'a manifestat un puternic curent In favoarea remanierei, și chiar a unei colaborări cu federația opoziției. In această privința insă, soluțiile sunt încă împărțite. Avereseanii din Ar­deal simt ostili unei aproprieri de partidul național. D. general Averes­en pare insă să se fi convins că in­teresele Ardealului în primul rând cer o conlucrare a tuturor elemente­lor politice românești de­ acolo, și ar fi dispus să privească o colaborare cu partidul național, mai favorabil decât cu partidul țărănesc, din vechi­ul Regat. E puțin probabil însă, ca opoziția națională sâ se despartă pe chestiu­nea participărei ei la guvern.­­ Se afirmă că în congresul general liberal, care a fost anunțat pent­ru Septembrie, vor adera la programul partidului liberal și se vor înscrie in organizarea de sub șefia d-lui I. I. Brătianu, mai mulți parlamen­tari și fruntași politici din Ardeal, a­­tât din partidul național — unde ac­țiunea d-lui Vasile Goldiș e cunoscu­tă — cât și din partidul poporului. In ceea ce privește partidul poporului de lerteral Averescu a fost pus în cu­noștință de numele câtorva dintre care parlamentarii au angajat să trea­că în partidul liberal. Kp. oglinda zilei SPECULA Un membru din Comitetul infrănării speculei a fost pedepsit pentru că vindea marfa mai scum­ pa .üe lei o porție, am sa te vtoiam la înfrâna­rea speculei! — Vorbește mai încet D-le, căci eu sunt președinte* Sol emnitatea din« Tstrcov’st* Regele vorbind la Târgoviște cu ocazia transportărei capului lui IVihai caii ne revin — cazul principelui Schoss­­­burg-Walidenburg — Se pare că anumite personagii, a căror prezență n’ar fi tocmai fireas­că astăzi in România, nu numai că sa­u...­­in teritoriul nostru, dar ur­măresc să-și recâștige anumite si­tuațiuni pierdute. Ni se atrage aten­ția în această privință, că la Bacău a sosit de mai bine de o lună, prin­cipele Gunther de Schonburg-Wal­­denburg, fostul proprietar al moșii­lor Fântânele, Valea Sească și Tazlă­­ul Sărat din județul Bacău. Toate a­­ceste moșii sunt a se expropria în în­tregime, principele de Schonburg fi­ind supus străin. Totuș, acesta depu­ne mari stăruințe pe lângă anumiți oameni politici, cunoscuți germano­fili, din București și Bacău, pentru a scăpa de exproprierea totală. Principele Gunther de Schonburg- Waldenburg a fost căpitan în arma­ta­ lui Falkenhayn, a făcut parte din statul-major al mareșalului Maken­­sen și a fost trecut mai târziu în mi­siunea militară germană de la Iași a­­tașată pe lângă guvernul d-lui Al. Marghiloman. Inspectorul moșiilor sale era un oarecare Christian A­­dolph, urmărit pentru spionaj, și u­­nul dintre cei mai activi agenți ai propagandei germane în vremea neu­­tralităței. . . . . Toate acestea, sunt desigur destu­le titluri pentru ca principele german reîntors pe fostele sale moșii, să nu se sustragă legilor românești, și sun­tem convinși, moșiile sale vor fi ex­­propriate în întregime, mai ales că odată cu această operație se va su­prima și un focar de agitații și spio­naj. •• • in treacăt (••• azmuroi n’srt Slete Sunt unii oameni, cari, cu toată înfățișarea lor de savanți, întrebu­ințează câte­odată unele cuvinte fă­ră să le cunoască noțiunea, și cad in ridicol. Știul este, că țăranul, când îl doa­­re stomacul, zice că’l doare la Inimă, dar bietului țăran nu i se poate pre­tinde să aibă cea mai elementară ideie de anatomie. Nu-i așa ? Dar orășanului, care învârtește Capitala pe degete nu-i este de loc permis să facă asemenea confuzii. Mergând deună­zi pe stradă, mă acostează un amic—om impozant —■ care nu cunoaște deosebirea între ziarist și publicist. -- Mă dragă, îmi zise el, am cău­tat să te văd. — Pentru ?... —Tu scrii la gazetă și vreau să te rog un mic serviciu. — Anume ?... — Să dai ceva important ia sufi­tă, să mii freci pe proprietar ! . — Eu nu scriu decât schițe pentru rubrica mea. Da, despre ce e vorba, așa de curiositate ? — Stau­ în strada Parfumului și proprietarul nu vrea să mi curețe latrina cu anii. — De ce ? — Zice că nare timp, e prea ocu­pat, fiindcă e ș­eful unei societăți ba­­rometrlgft« 9m fI SCI ÎNSEMNĂRI Cui pri art smii In perturbarea grozavă socială a­­dusă de bolșevismul rusesc, multă lu­me a fost izbită, multe caste distruse și prăbușite și multe victime nevi­novate au clădit cu­ sângele și trupul lor, temeliile unei Rusii încă în fierbere. Printre cele mai simpatice dintre aceste victime, artiștii au dat un con­tingent care face să se stingă de du­rere orice inimă devotată muzelor. Cu duiumul au pierit literalmente de foame poeți mari, pieton și sculptori ce însemnau ceva în Rusia de altă­dată. Arta lor nu mai era utilă, ope­­rile lor nu se mai vindeau și tot ce strânseseră până în clipa dezastru­lui se prăbușise odată cu el, intiri la fei ne vin din Viena. In Austria artiștii nu mai au ce mânca. Bogata industrie ce intrebuința sute dintre ei și-a închis porțile fabricilor. Nu se mai topesc în furnale splendi­dele cristale de Boemia, nu se mai lucrează vasele unice de porțelanuri marcate ca și un tablou, iar sculp­torii, pictorii rar mai găsesc în țara dezmembrată, sărăcită, o felie de pâine pentru opera lor, încetul cu încetul abia moare, mecenații au pie­rit sau au plecat pe alte tărâmuri și Statul are alte griji și alte nevoi. i Din fericire nu tot astfel stau lu­crurile și în țara noastră, unde cu toate că traiul material e enorm, de scump, tot se mai găsesc oameni de seamă care să se ocupe și de artă, acea hrană a sufletului indispensa­bili omului civilizat. Astfel am aflat că un grup de artiști, susținuți și în­curajați de un mare financiar filan­trop și artist totodată la rândul său, cutreeră toate locurile îndemnate prin vechimea lor istorică toate satele și mănăstirile unde s’au păstrat fru­moase modele românești, de­ pictură, sculptură, țesături, în scop de a în­ființa o mare fabrică de mobile, cu ramificări mondiale și caracter na­țional. De asemeni se vorbește și de o altă fabrică de olărie artistică sub­venționată de un alt tânăr Mecena și având în fruntea ei câțiva pictori de Seamă. Lucrurile astea sunt însă de văzut și la realizarea lor ne vom bucura cu toții știind că o țară ca a noastră lipsită de industrie și totuși cu atâtea comor­veci de artă nu va face decât să prospere în clipa când și străinătatea va putea admira gustul și arta curat românescă, ră­mase moștenire din bătrâni. FUL. Congresul ziariștilor San Paolo 29. — In Octom­brie vii­ r, va avea loc, la Ve­neția, congresul ziariștilor ita­lieni și străini. Se prepara o primir­e cordială și mari serbări în onoarea acelora, cari au drept misiune de a întreține publicul mondial cu chestiunile cele mai vitale, luminând conștiința po­poarelor. Am desmințit la timp toate versiunile înregistrate de date cu privire la împrumutul ex­tern care s’ar fi realizat de de­legatul României la Londra și pentru încheierea căruia. c­r pleca în străinătate d. Take Io­­nescu. Iată cum se publică în această privință însăși oficiosul minis­trului de externe ziarul „La Roumanie“ . „Vii­torul“ continuă să anun­țe că d. Take Ionescu pleacă în străinătate pentru a realiza u­n împrumut extern și cu această ocazie—escomptând un succes — declară că un împrumut ex­tern nu e necesar. „Viitorul" spune în­totdeauna numai flea­* curi. D. Take Ionescu nu se duce în străinătate pentru un împru­mut extern, ci numai pentru a-și petrece odihna meritată. Cât despre împrumutul extern el este absolut indispensabil, în­trucât Statul Român neplătind cuponu] datoriei, nu poate plăti bonul de tezaur emis de d. Ionel Brătianu și nu poate stimula cir­culația pe căile ferate fără loco­­motive. Nu știm dacă guvernul actual va­ reuși sau nu să con­tracteze un împrumut extern Dar dacă va reuși el va bineme­rita deja patrie și va merita pe drept injuriile d-lui Brătianu. Și dacă d. Take Ionescu ar pu­tea contribui la aceasta va fi foarte fericit de a fi adus un serviciu patriei și, prin acelaș serviciu, de-a fi nemulțumit pe liberali. Numai să se întâmple !“ lipitei tíairap „Deutsche­ Zeitung”" din Berlin, scrie că prin numirea lui Telekis ca preșe­­ședinte al consiliului de miniștrii. Un­garia încearcă să reconstitue starea sa economică, ruinată, cu sprijinul capita­lului și al guvernului francez. Pe d* altă parte, pare că Franța, însăși epui­zată de pe urma războiului samă să se sprijinească pe Ungaria nentr­ scopurile sale politice adică în contra Germaniei Dar opinia publică ungară e mai mult, ostilă Franței. Ungaria, a declarat dorința sa de a ceda surplu­sul de grăne Germaniei în schimbul produselor manufacturiste. In acest scop s’ar fi încheiat chiar un acord th­eatre păturile financiare a ambelor țări, Sarcas Schimbatei la Paris .Lyon. 28.­­ Londra 51.29; New- York 14.35; Belgia 106.25; Italia 66ă0; Praga 24; România 33: ElxsVla SSL

Next