Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)
1920-09-16 / nr. 5088
V /-» ANUL XVI-lea. - No. 50886 pagini SO bani este si plarain pagini In toată tara . Joi 16 Septembrie 1920 Ziar fondat în 1904 de CONST. MILLE întinderea spiritului revoluționar cu momentul izbucnirei războiului european, când spiritul naționalist cucerise toate partidele socialiste din Europa și când nici unul din acestea n’a îndrăznit să ridice glasul împotriva războiului, s’a crezut că mișcarea socialistă internațională se va topi sub valul naționalismului biruitor și nu puțini au fost aceia cari au cântat prohodul socialismului. Dar iată tó astăzi, după încheerea păcei, se observă în toată lumea o puternică expansiune socialistă, ceea ce înseamnămu că socialismul a reînviat din cenușa sa proprie, dar că nici nu a murit vreodată. împiedicat o clipă în manifestările lui, el a găsit în mizeriile provocate de războia hrana necesară pentru a lua un avânt mai mare decât oricând. Expansiunea aceasta îngrijorează cu drept cuvânt clasele cari au beneficiat până astăzi de ordinea burgheză. <Și nu vorbim de îngrijorarea provocată de bolșevism, care chinuește ca o fantomă imaginația beneficiarilor regimului de azi. Bolșevismul— sau cel puțin a ceea ce se înțelege obișnuit la noi sub acest nume — poate fi un fenomen trecător, menit să dispară odată cu pricinile cari l’au produs și cu intrarea omenirei într’o fază de ’»creiUtri î mateabil. Ceea ca fașă e caracteristic pentru vremurile de după războiu și ceea ce îngrijorează cu drept cuvânt guvernele. eu difuziunea pe o scară tot mai întinsă a spiritului revoluționar. Fenomenul e cunoscut și el se manifestă în toate ramurile de activitate. Dar nu burghezia stăpânitoare se poate plânge de existența acestui fenomen, căci ea însăși la provocat. In adevăr, nesiguranța zilei de astăzi, spiritul revoluționar starea de permanentă agitație a masselor lucrătoare se datoresc dezorganizări economice poduse de războiu. Faptul este atât de evident, încât până și un ziar conservator ca „Steagul*, de pildă, poate scrie: „Bolșevismul pentru ziarul d-lui Marghiloman face manifestare cu caracter revoluționar e bolșevism <— este un semn de degradare a civilizației și el e opera burgheziei, care sub masca naționalismului și a civilizației a ascuns rapacitatea și calcule infame de concurență“. Provocând războiul mondial, capitalismul și-a greșit socotelile, și astăzi, guvernele din toate țările văd crescând mereu valul nemulțumirilor produse de dezagregarea economică. Menit să întărească regimul capitalist, războiul l’a slăbit și a sporit enorm de mult numărul adversarilo săi. Massele sânt frământate, spiritul revoluționar se întinde tot mai mult, socialismul ia o expansiune din ce în ce mai mare. §j burghezia trebue să-și mărturisească că ea singură,prin nechibzuința ei a dat avânt acestor fenomene. Vina ei principală e că a făcut războiul, fără să fi putut calcula consecințele lui imense. O a doua vină e că, dar pă ce n’a știut să înlăture războiul, nu știe acum să încheie pacea. Vorbim nu de pacea formală, care se poate formula în câteva paragrafe dintr’un tratat oarecare, ci de pacea reală, , ceea care dezarmând arde dintre națiuni, restabilește în acelaș timp echilibrul lăuntric în sânul fiecărui stat Incapabile să realizeze acest echilibru, clasele guvernante oftează acum —la Steagul de pildă — după „stările normale în cari trăiau d?r>q milioanele de oameni dinaintea războiului". Ziarul conservator progresist se consolează cu gândul că orice primejdie ar dispărea dacă viața economică s’ar normaliza dacă s’ar putea restabili căi de comunicație regulate, schimb normal și o balanță comercială activă. Evident că înfăptuirea acestor deziderate ar aduce o reală îmbunătățire în criza generală de astăzi. Dar restabilirea situației de dinainte de războiu nu mai e cu putință. Clasele conducătoare, prin greșelile și incapacitatea lor, și-au pierdut prestigiul de care se bucurau în fața masselor. Și poate că schimbarea raportului de forța dintre guvernați și guvernanți se datorește mai mult scăderea prestigiului acestora din urmă decât creșterei reale a puterei celor dintâi. Orișicum, războiul lasă în urmă-i o stare de spirit pronunțat revoluționară, care nemai având încredere în organizarea de astăzi, va tinde la înfăptuirea unei alcătuiri nav>" mai potrivită cu aspirațiunile masselor. Iosif Nădejde mari si mici Guvernul ca sa fie sigur că se va întinde bine mușamaua peste incendiu, Joia depozitul de mărfuri din Constanța, a numit in comisia de anchetă chiar pe unul dintre principalii vinovați. * S'a anunțat in unele ziare că din transporturile de lemne ale funcționarilor dela Poștă se fură ei se vând lemne pe drum. Casa de credit a funcționarilor de la poștă ne trimite un comunicat in care protestează contra străinilor ce se amestecă denunțând astfel de lucruri. In alte vremuri s'ar fi protestat contra celor care fură, azi se protestează contra celor care denunță. La întrunirea convocată de primărie în sala Tomis, s-a denunțat că se fac potlogării la căile ferate cu repartiția vagoanelor și locomotivelor pentru trenurile navetă ale speculanților de lemne. Denunțătorii și cei denunțați sunt funcționari publici. Totuși nu se iau măsuri nici contra unora, nici contra La Galați s'a descoperit o nouă contrabandă de ruble pe un vapor care a intrat oritn apele românești. In alte țări se importă cu vapoarele alimente, la noi se importă ruble. Administrația comunală a chemat pe cetățeni și le-a spus că în tot timpul verei n’a fost în stare să facă pentru aprovizionarea lor cu lemne nici măcar atât cât au făcut cei de pe urmă speculanți . Se impune dar să numească o comisie interimară din rândurile speculanților. Ar fi mai utilă și mai potrivită cu obiceiurile țărei. OGLINDA ZILEI se duc rilmlinelele Bine că a venit vremea să plec «din tara asta »che @ atâta mirerle* Pe plaja dela Deauville Profiluri fpanco*i>omâne •T - ^»55i3535Hö&ääöijiär ••-*?&*«*o*• * • -ifav.‘ M. Marghiloman Baronul fie Majcay (După „La vie parlsienne.*) ^jSss^SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSISât'^''^-'^' '• Un non partid? D. D. Bogdan-Duică profesor universitar, a lansat un apel „către țărani, preoți, învățători și tinerime prin care îi cheamă să pune bazele unui partid „țărănesc ardelean“. Apelul îl publică „Gazeta Transilvaniei“ și se sfârșește astfel: Programul îl vom hotărî intr'un congres, pentru a cărui pregătire cei ce au dedat vreun sfat îl pot da de pe acum subsemnatului. " Partidul va ține seamă de vechile grupări țărănești, cu ale căror organizații va căuta să lucreze tn bună înțelegere __ până in momentul în care se va putea, vorbi serios despre o deplină fuziune cu ele sau despre alcătuirea unui mare partid democratic, țărănesc și național, despre care se vorbește, dar care încă mi se află nici măcar la pragul realizării". n TV,. ..-ni-kS este un , Cuza al Ardealului, vorbim de șeful huliganilor dela Iași. . . Dar acțiunea d-lui Bogdan Duica a fost totdeauna mai mult negativă și la bătrânețe nu are să se transforme. MICI ÎNSEMNĂRI Sfine «linii! In sala „Tomis“,monopolizată ani de zile de întrunirile socialiste, a răsunat de curând glasul părintelui Capitalei care în disperare de cauză, ne mai știind pe unde scoate cămașa, acum în pragul iernei, și-a convocat toți copiii ca să-i întrebe „ce e de făcut?“ Da, nici mai mult nici mai puțin, ce e de făcut cu iarna ce bate la ușe, cu frigul pentru care nu sunt lemne, cu pâinea ce lipsește și care când e, e proastă, cu alimentele din ce în ce mai scumpe, tn fine cu toate articolele ce trebue să îngrijească prin lipsa lor pe un gospodar priceput. Atenția primarului pentru oropsiții de soartă cetățeni i-a mișcat, i-a onorat cu asupra de măsură și dacă au fost pe ici pe colo câțiva recalcitranți, care au manifestat cu uimire și indignare despre tardivitatea ei, restul a plecat .Vins în chip duios. La dreptul dreptului, această părintească atenție ar fi fost poate ülui mai utila, și binevenită daca avea loc de pildă prin primăvară, când măsurile reflectate in comun ar fi avut timp larg să fie puse In practică. Dar suntem poate prea pretențioși și o atenție gentilă rămâne tot gentilă chiar când după ea folosul e nul. Căci să-mi dea voie d-nul primar a-i spune că multele, grelele lipsuri, mizeria și specula ce vin în cortegiu dureros odată cu primul fior al toamnei, nu se mai spune acum de nici o consfătuire fie ea in sala Tomis sau aiurea și vântul iernei pustiu și rece va sufla singur în urechile părintelui Capitalei refrenul furnicei, intrebăindu-1 ironic, ce a făcut toată vara? * Și la întrebarea asta orice răspuns iscusit, orice discursuri, nu vor ține vai loc de lemne, nici de pâine și alte ingrediente indispensabile oropsiților copii ai Bucureștiului, dăruiți cu un primar amabil dar un gospodar ca toți cei de până acum. FÜL. Ou alai maghiar vatra Mfti 7 . Budapesta, s- — Secu răspândit zvonuri cum că Ungaria, pregătește o intervenție militară contra Austriei in raport cu Franța. Agenția ungară a fost autorizată din cercurile cele mai competente să declare aceste zvonuri pur și simplu inventate. Origina lor se poate retrasa la aCÎîcari pentru a-și masca intențiunile agresive te atribue Ungariei, — (Korrbureau). Fapta unui medic Un medic al Casei centrale a meseriilor, denunță pe un coleg al său de la aceiași casă, pentru o faptă care nu trebue lăsată să rămăe fără anchetă în cartoanele ministerului muncii. In urma unui accident de muncă, un lucrător a fost adus într'o stare de sfud de gravă la spitalul casei centrale din strada Visarion. Medicul de la primirea bolnavilor, nu numai că nu a dat atenția cuvenită oricărui pacient, dar a dat pur și simplu afară pe lucrătorul, victima accidentului. Toate intervențiile și insistențele unui alt medic de la același spital n’au găsit nici un ecou de milă și de datorie profesională față cu lucrătorul accidentat și astfel victima muncei a plecat fără ajutorul medical, legitimit', datorii. Fapte de această natură, ufcita și nedemne pentru un midie, nu se întâmplă, pentru prima oară, și, se pare că, milioanele ce se strâng de la muncitori pe baza timbrelor de meseriași sânt cheltuite in așa mod încât merită critica opiniei publice. In genere Casa centrală a meseriilor are datoria de a supraveghia mișcarea spitalicească a instituțiilor medicale create de ea dar cu toată armata de inspectori și funcționari, creată peste trebuințele și necesitățile budgetare, rareori muncitorii pleacă căutați cu atențiune și nu odată are cuvinte de nemulțumire pentru modul cum se dă. asistența medicală lor și familiilor lor. Ceea ce a făcut medicul in chestiune trebue reprobat pentru demnitatea corpului medical. DACIAN ii Repisone Meslturi Dete guvernul a respins sprijinul ardelenilor — Declarațiile «Mul M. popovici — Oficiosul guvernului, în numărul său de aseară publică cu litere grase o „destăinuire“. Colaborarea cu partidul național nu s’a făcut •— este în esență cuprinsul articolului în chestiune — deoarece fruntașii acestui partid au cerut generalului Averescu ca situația în Ardeal să fie dată d-lui St. Ciceo Popp, lucru pe care șeful guvernului l’a refuzat. Un moment n’am putut crede acest lucru, deoarece eram convinși că oamenii politici ardeleni erau primii cari se convinseseră că, în interesul țării, o colaborare trebuește făcută negreșit și necondiționat. Totuși, în fața celor apărute în oficiosul guvernului, am crezut că e bine să obținem un răspuns din chiar locul indicat a’l da, în care scop ne-am adresat d-ui Mihai Popovici, fost ministru și actual deputat. D-sa ne-a dat următoarele lămuriri : „D. general Avereseu, care s’a dovedit a fi animat de un restrâns simț politic nu putea să înțeleagă anumite lucruri decât numai prin prizma dorului de stăpânire. Faptele stau însă cu totul altfel. Elementul românesc de peste Carpați, a înțeles să rămână solidar pentru o serie de ani și anume până la o consolidare a României Mari, pentru ca puținele forțe de care Ardealul dispune, să nu se mistuiască în lupte de partid. Acest timp trecut toții la dlaltă ar fi muncit pentru clădirea noului stat. De aceea am accentuat că o politică care tinde să ne desbine, provocând lupte fraticide este în detrimentul țării. D. general Averescu a înțeles însă această înaltă concepție de politică superioară ca una ce-ar fi izvorâtă din dorința de stăpânire sub orice guvern. Dacă conducătorii ardeleni ar fi fost călăuziți de o astfel de politică desigur că ei ar fi primit propunerea ce îi s’a făcut de a fuziona, metod prin care și-ar fi atins scopul, rămânând stăpâni pe situația din Ardeal. Dar fuziunea a fost refuzată tocmai din motivele mai sus arătate, Partidul Național crezându-se pentru un moment singur chemat să unească toate forțele din Ardeal, ca unul ce nu s’a înregimentat niciodată unei politici de partid. Concepția partidului nostru, nu izvorât dintr’un principiu de oportunism cu orice preț, ci din interesele superioare ale țării. Credem că însuși guvernul precum și marea majoritate a membrilor partidului poporului din Ardeal s’au convins de enorma greșeală care s’a făcut. Dacă s’ar fi urmat propunerea noastră, nu i-am vedea astăzi pe Basarabeni, Bucovineni și Ardeleni divizați și nici statul lipsit de forțele cele mai de valoare din provinciile alipite, cari stau la o parte. " Dacă s'ar fi făcut acest lucru, sfârșește d. Popovici, nu ne-am apropia atât de vertiginos de prăpat fia de care ne apropiem". " G. ROSIN Iar Hatan In armata Un corespondent ocazional CIO Focșani, se face ecoul unor barbarii ce se petrec în acel oraș la cazarmă de pompieri. Intr’una din zilele acestea vecinii și trecătorii au fost atrași de țipete disperate ce veneau din fundul curții căzărmilor de pompieri. Patru soldați țineau pe un comárad al lor de arme pe care un ofițer îl bâtea cu o frânghie înodatâ și udă. Jumătate de oră victima a fost bătută până ce istovită și grâlcîtă a leșinat pe banca de care cele opt mâini vântoase ale celorlalți soldați o țineau țintuită. Ofițerul acesta, ne asigură corespondentul nostru ocazional își face o plăcere diabolică de a bate pe soldații de sub comanda sa și nu O dată Își descarcă nervii și sălbătăcia pe trupul acelora ce fără putere și sub călcâiul disciplinei suferă bătaia cu frânghia udă. „Adevărul“și „Dimineața“ au protestat nu odată Împotriva bătăei in armată, ajunsă ca un sistem degradator și pusă în practică, din păcate, de ofițeri, cari nu cugetă ci cu acest act sălbatec infiltrează ură tninimele ostașilor. O anchetă, știm, că se impune. Teamă ni e însă că... victimele ofițerului să nu o plătească cu zile de arest inimoasa plângere a corespondentului ce ne-a relatat bravura ofițerului de pompieri. < V. Se, T Deschiderea noului an judecătoresc La înalta Curte de Casație. La Baron. Repartizarea judeătorilor La înalta Curte de Casație Membrii Curții de Casație întruniți in ședință solemnă pentru deschiderea noului an judecătoresc Erl a avut loc la înalta Curte de difica și schimbă unele legiferări, Casație și Justiție solemnitatea de deschidere a noului an judecătoresc. Au luat parte toți înalții magistrați, consilieri la înalta Curte. D. prim-președinte Victor Râmniceanu a ținut o cuvântare făcând o urare de bun sosit magistraților. In urmă a făcut un rezumat al activității magistraturii din anul precedent, arătând cum Curtea de Casație, ca ultimă instanță, a rezolvat toate chestiunile de natură urgentă și cari reclamau o grabnică soluționare din cauza împrejurărilor excepționale a vremilor pe cari le trăim. Astfel, cu privire la așezămintele de mână moartă, Curtea a stabilit că sunt persoane juridice, ceea ce dă loc la o mulțime de consecințe juridice utile și importante. Asupra chestiunilor ce mai rămân de soluționat în viitor, d. prim-președinte își arată dorința de a se putea mai cari dăunează distribuirea unei bune și grabnice justiții. Astfel, termenele în materie de recurs sunt în judecarea proceselor urgente, prea lungi, precum în legea proprietarilor unde acest termen e la fel ca și în dreptul comun. In urmă d-sa vorbește de filiera prea mare pe care o străbat procesele trecând dela Curtea de Casație din nou la Apel spre a se judeca fondul și că aceasta ar putea fi remediate prin acordarea dreptului înaltei Curți ca după casare să evoace ea însuși fondul. LA BAROU In sala de sus a bibliotecei baroului Ilfov s’au Întrunit avocații unde d. Decan Dobrescu le-a vorbit cu ocaziunea deschiderea noului an judecătoresc. Aduce mai întâiu un pios omagiu decedaților din baroul de Ilfov și spune că datoria baroului este să înființeze un oficiu de asistență pentru văduvele, orfanii și minorii advocaților. După războiul mondial se dă o luptă de clasă și una profesională. In lupta dintre profesiuni se creiază o elită de conducere care se va disputa intre ziaristica, magistratura și advocatura» ziaristică, magistratură, și advocatură»piniei publice, magistratura este prea ■pi„ teoretică și statică, advocatura însă e de părerea introducerii la Camus regata de lumea slabă și tot ea va conduce societatea democratică, soție a pledoariilor mixte, adică și orale și scrise și termină cuvântarea sa opinând că într’adevăr trebuește remediată situatiunea materială a magistraților si a funcționarilor judecătorești pentru ca să se poată lucra în chip rodnic la împărțirea dreptăți, cu condițiunea de a se democratiza D-sa arată apoi care este importanța corpului avocaților, pentru al cărui prestigiu și îmbunătățire trebuește să se ducă o luptă aprigă. (Qontinmrem pag. 11-a),