Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)
1920-10-01 / nr. 5101
I , I n i» a Hanni? ideea comunistă întocmi ca o molimă a făcut un salt îndepărtat. Din Rusia a sărit, peste toată Europa centrală, și s’a oprit în Italia. Lucrătorii italieni din industria metalurgică, organizați, printro îndelungată, propagandă, au ocupat cele mai multe ogdne din nordul țara și chiar în centru, s’au întărit înăuntru ■ Și au pus stăpânire pe ele. Cerința lor este ca, de aci înainte lucrătorii, pe lângă largă împărțire a beneficiilor, să exercite și controlul asupra administrației întregei industrii. . Mișcarea, din Italia este atât de serioasă că autoritatea n’a putut fi nici un preț să ajungă la o înțelegere între lucrători și Datrol !• Aceștia pretind ca, pe lângă ișirea lucrătorilor din atelierele ocupate cu forța, să conectese imedieze o mare parte dintre lucrători, din cauza lipsei de ocupațiune, de asemenea nu admit G averea lucrătorilor de a exercita control nr. 1) Lucratorii, la rândul lor, preoțind : 1) să nu fie concediat niciun lucrător, 2) Comitetele de lucrători să exercite controlul asupra administrației fabricilor, 0) dacă patronii declară, că nu pot plăti numărul actual de lucratori, aceștia își iau răspunderea de a conduce ei fabricile. Situația devenea gravă. Atunci d- Giolitti, șeful guvernului a luat rolul de arbitru și a convocat delegațiile patru i orele n’a dus la nici un rezultat D. Giolitti propus câteva soluții intermare, dar a admis controlul lunarilor. Patroni a declarat că nu pot primi altă soluție. Iar șefer guvernul a declarat că-și va răspunde aplicare acestei reforme. In urma fogicei Hotărâri în Itelia e mareierbere. [ 1 ) 1 Afară că cercurile socialiste toate celeste sunt ostile și de- Iclară că alta se află în ajunul unor grea evenimente. Corespondenții ziarelor din Front spun că industriașii au rama trăzniți de verdictul primul-c ministru, dar considera acel verdict drept o răzbunare 3 lui Giolitti. jn adevăr, d. Giolitti acum mei ani a fost pus în minoritate prin acțiuunea patriotică a marilor industriași cari au stăruit ca Italia să părăsească alianța austro-germană și să treacă alături de înțelegere. Și acum d-l Giolitti trece de partea îierătorilor, nu din convingere, ci numai din spirit de răzbui^M care a fost mobilul de care d- a răscurt, premierul italian, rnftt fapt I poate fi tăgăduit, acccla că $cü unui guvern monarhic a rjunoscut o acțiune revoluționar si a corisfințito. Pe acum o poarta largă ese deschisă patru revendicările viitoare. In Italia precedentul a început să dea roade fiindcă, în unele părțî ehar țăranii au în»«put să se miște și să ocupe proprietățile. Țăranii catolici, feriși au ocupat pământuri și op vor să le părăsească. Marea transformare care a pornit din Rusia se revarsă asupra continuului și va porni mai desers fiindcă neputința partidei lurgheze de a reclădi scace, ruinat războiul, va mări...prestigiul partidelor înva unire și va hotăra mască| încerce soluția extremie imunismului, va provoca ■’radicală a î îei. Ir mx vă fi atât acțiunea revoluționarilor cât incapacitatea adversarilor lor, dacă guvernanții de astăzi din toate țările nu vor putea găsi soluțiile reparatoare și salvatoare, bineînțeles că lumea desiluzionată și deznădăjduită va căuta zilele mai bune în soluțiile prezentate de preoții comunismului. Aceasta este eterna istorie a tuturor revoluțiilor și a tuturor marilor prefaceri sociale. Revoluția paexnică din Italia este cu mult mai elociate decât revoluția sângeroase din Rusia, Constantin Bacalbava u MORȚI $! RĂNIȚI — „Temesvarer Zeitung“ din 28 Septembrie, sositori, publică următoarele : La începutul săptămânei, în noaptea de 19 spre 20 Septembrie, s’a produs într’o stație mică de lângă Zagreb o ciocnire cu urmări catastrofale. Pe o linie laterală a stației se afla un tren de marfă încărcat cu porci, așteptând Expresul. Din motive nestabilite încă, Simplonul care venea de la Paris nu rula pe linia principală, ci pe linia laterală pe care se afla trenul de mărfuri. Simplonul se ciocni cu ultimul vagon al trenului de marfă. Locomotiva Simplonului se urcă pe vagoanele de marfă. Vagonul conductorului, vagonul poștei și un vagon de dormit, intrară unul într’altul. Personalul stațiune și o expediție de salvare venită din Zagreb începură imediat scă uidenätreze dărâmăturile și procedară la grelele operațiuni de salvare. De sub dărâmături s-au scos două cadavre ale unor ofițeri, francez și englez, precum și treizeci de pasageri grav răniți. O femee a dispărut; cadavrul ei nu a fost găsit sub dărâmături. Direcția căilor ferate Iugoslave a început imediat o anchetă severă pentru a stabili cine e răspunzător de această nenorocire. Osiiaiaii mialei [aia! In ultima etapă a călătoriei sale, la Paris, principele Carol a acordat o convorbire ziarului Le Petit Journal-Dacă prințul, ocupă în organicațiunea noastră de stat, o situațiune numai de viitor, tocmai de aceasta nu ne poate fi indiferent cari sunt părerile sale,, ce concepții politice germinează, în sufletul său. Din acest punct de vedere declarațiile pe care principele Carol le-a făcut ziaristului francez au un interes deosebit și ne pare bine că găsim pentru ele următoarea constatare care dovedește că a știut să se sustragă amețelei militariste care e urinarea oricărui război victorios. „Pentru moment — a spus prințul — trebuie să lăsăm chestiunile militare deoparte, deoarece suntem o plină perioadă de pace și să punem relațiunile noastre pe terenul economic, pur economic.“ Și ca o dovadă că voiajul l-a fert mult, căci la concluzia de mai sus a ajuns în urma constatărei ce a făcut, înconjurând globul, „că lumea întreagă este tulburată, fiindcă răsboiul a avut repercusiuni fu toate țâ . Dlsn. Un economist despre chestiunea rublelor Un dktins economist, care privește cusgenile economice și financiare de la tot, cu nepărtinirea și desinterezarea, învățatului, ne scrie: „gotițiunea pe care guvernul a dat în cestiunea schimbului rublelor este necontestat o greșală. In aparență ea este democratică, un fond e tot ce există mai antidemocratic. In aparență ea lovește în speculanți, în fond ea lovește populația basarabeană și în cei din vechiul regat cari au înlesnit relațiunile comerciale în*a România veche și provincia de patm Prut. Speculanții au o deziluzie, și perd în cele mai multe cazuri, din câștigul scontat, nu însă din ar vena lor. Populația basarabeană și cel mai bună credință din vechiul regat rusă, e lovită în avutul ei, perde din acesta. Astfel, triumful asupra speculanților posioliți, apare foarte palid față de efectul obținut asupra populației liberale. Pentru a neide musca, s’a ucis trupul pe care’l plictisea. Politica ce sa făcut cu schimbul rublelor, a fost o politică de urs. Ea n’a păcălit însă numai pe speculanți, ci și pe autorii ei. Ce s’a urmărit prin schimbul rublelor? Unificare a valutei In Basarabia- Si a obținut oare acest rezultat? Doamne pășește. Și in Basarabia și în vechiul regat mulți n’au prezentat rublele la schimb de teama, care acum se vede justificată, unui curs prea mic. Dacă însă populația basarabeană a rămas cu un stoc mare de ruble, se va putea oare impune veluta națională In Basarabia? Evident că numai cu forța- Cei cari insă cred că: In materie financiară, forte poate schimba situațiile de fapt se înșeală. Căci care e deocamdată efectul măsurei guvernamentale a schimbului rublei? O scădere vertiginoasă a cursului acesteia, adică o formidabilă reducere a avutului basarabenilor Acum sa luămn cazul cel mai evident în care impu/iti c« proporț1* s<d"a pentru basarabenii birurile dacă vor trebui să se plătească vânzând ruble pentru a’și procura, lei? E un exemplu din multe. Nu mai vorbesc de urmările politice, de tendința spre țara a cărei manetă o deține o populațiune, prin puterea mai mare ca oricând a faimosului nervos rerum Și toate acestea pentru satisfacția de a fi produs speculanților o deziluzie. Dar chiar problema aceasta a speculei, nu se prezintă atât de simplu. După unirea Basarabiei cu regatul României, cea dintâi nu ar fi putut, trăi fără a face comerț cu cel de al doilea: n’ar fi putut însă face acest comerț fără a-și procura lei și lei nu’și putea procura decât schimbând ruble. Cei cari au cumpărat, rublele au Îndeplinit deci o funcțiune economică utilă și nu rămân în cadrul speculanților urmăriți decât contrabandiștii și... baissiștii, adică cei cari speculează scăderea rublei. Acestora însă li s’a făcut jocul prin măsura guvernului, care, nu va trece multă vreme, și va trebui să vie cu o nouă încercare de unificare a valutei. Concluzia: Guvernul avea libertatea să nu schimbe de loc rublele. El nu le naționalizase prin ștampilare, nu luase nici un angajament față de ele. Nimeni nu-i putea, pretinde ceva. Dar dacă s’a decis să le schimbe atunci nu era logic să fixeze el un curs care zădărnicia scopul urmărit și lovia în modul cel mai grav populația basarabeană, depreciindu-i avutul in proporții cari pot avea grave consecințe pentru liniștea țarei și solidaritatea și siguranța națională Specula cu rublele însă, nu încetatea abea acum începe, spre cea mai mare pagubă a basarabenilor. Exportul aurului ? După șutt am anunțat situațiunea inextricabil.ă in care se găsesc societățile exploatatoare de aur, din neputința de a-l valorifica produsul tor a pus in discuțiune chestiunea exportului aurului. Bineîntem? ed această eventualitate pare fi prima vedere exclusă dată fiind neroto pa care ar are o-o statul de acest prețios metal. Se pune ninci întrebarea: ce este de făcut că nu ps deoparte exploatatorii trebue și încurajați, lăsându-li-și libertatea <de a, vinde aurul pe prețul zilei, iar pi ctt altă parte nici statul nici banca jovială si nici comerțul particular interior nu pot cumpăra acest aer. Aceasta e dilema care în mod fatal indus In discuție principială chestiunea exportului aurului. Dacă din considerente lesnie de Ințeles nu s'a tradus in fapt chestiunea exportului a trebuit lăsată liberă circulație / negocierea lui internă. Cum insă b asemenea, libertate fn actualele împrejurări echivalează cu exportul lift al aurului, întrucât nimic nu poate garanta contrabandele ce se cieface, se preconizează acualmitate H cercurile oficiale ideea cumpărărei negocierei lui prin export chiar de către stat.Chestiunea negocierei aurului este și rămâne deschisă iar hotărârile se se vor lua lau vom comunica la timp Rep. mici însemnări lor vom tremura Un proverb, francez, totdeauna justificat. »pude că: „cine se scuză se scuză”. Ne situația asta de pline scuze a intrat acum la porțile iernei tot aparatul administrativ al Statului cu primar în frunte, îngroziți de rezultatele unei veri unde au gustat numai plăcerile vilegiaturei, edilii noștri dau azi din colț In coHToată grija, lor se rezumă în două ...!vin*e:^Lim. vine si nu sânt lem"nePT Lătimuau" șii același trist feiriv. ministerul de Industrie de asemeni convoacă pressa „ca să-i expună starea combustibilului Capitalei“, întrucât această expunere va scuza pe cei ce o vor face sau va încălzi „a priori“ pe bieții cetățeni, nu știu, știu numai cu timpurile grele se prepară și că mulți, foarte mulți dintre fii Capitalei vor pune în sobele lor vorbele frumoase, regretele eterne, expunerile celora care culpabili de o neglijență nemaipomenită nu mai știu azi ce sa facă. Nu sânt lemne? Se va întrebi cu Îngrijorare cetățeanul uimit, când pădurile sunt aproape lipsite de luminișuri așa de mult a crescut fagul și stejarul, iar lemnele noastre treceau chiar granițele? Da, nu sânt lemne, fiindcă din nou ne stă nainte greutatea problemei transporturilor, a lipsei de vagoane, de cai, de oameni care să le aducă etc. Organizația primăriei și a Statului fiind nulă toată vara, țăranul singurul transportator în care se mai speră, nu are nici o nevoe bănească. El așteaptă primul frig, va aduce de plăcere când i se va face de târguiala, câte un car-două enorm de scumpe și apucate de bogătași iar în depozitele primăriei de unde tot săracul credea să-și ridice câte un băț mai pe ieftin, va șucra vântul a pustiu. Cu toată disperarea insă a celor din fruntea autorităților noi tot credem că se va găsi vreun mijloc de remediere până mai vreme și nu vom risca a ceti ca în anul trecut la rubrica „întâmplări din Capitală“ știri ca aceasta: „Mort de frig“, O familie înghețată într’o magazie, etc. Să se îa deci măsuri, să se lucreze și să se facă mai puțină vorbărie și mai puține scuze care nu aduc la nici un rezultat nu te tîzesc pe nimeni FUL. Ca oamenii oglinda zile Cum se mănâncă câinii!.. Parca’s oameni» ■saaaaasaasg' ..........Tir1»«a-i’amassJiaesBa Cal 39 „bolșevici" Pentru ca să fi declarat bolșevic, in Basarabia mai ales, mi e nevoe să fii un partizan al ideilor tal Lenin si Trotzki. E de ajuns ca politia de siguranță și de provocare generală sa aibe nevoe de „un complot”, spre a-si justifica mistuirea" fondurilor de milioane din mult încărcatul budget al țarei, pentru ca din senin să răsară „un misterios" sau „un periculos complot bolșevic”. Cu sistemul acesta 39 de basarabeni, închiși, martirizați și chinuiți ca în zilele negrei terori inchizitoriale, au cedat sa... recunoască sub iscălitură că sunt bolșevici. Și astfel asistăm la procesul celor .,39 basarabeni bolșevici. Ce adăesbaturile procesiuhni rni pe ,fioroșii” acuzați. Ascultați mai ales depozițiile martorilor. Ca cruzimea fiarelor care sfâșie pentru plăcerea de a distrage, torturatorii victimelor au smuls declar plani de fapte ce n'au existat. "Achitarea basarabenilor confirmă farsa criminală a siguranței generate. Acei ce-au scuturat jugul țarismului și-au dat tânăra republică moldovenească in brațele fraților de dincoace de Prut, vor fi simțit cu durere „iubirea frățească" din ziua când pământul Basarabiei a fost călcat de primul jandarm rural și întâiul agent al siguranței publice, din vechiul regat. Vai, de-o astfel de „unire sufletească” ! DACIAN rmă- Mi util un p? Mr Un ziar vienez află că societatea de navigație dunăreană a decis înființarea unei direcțiuni speciale la Belgrad pentru Iugoslavia și la Brăila sau Galați pentru România. Tratativele cu România și Iugoslavia asupra acestei probleme, nu sunt încă terminate, dar există de ambele părți multă bunăvoință. Societatea de navigație dunăreană proectează clădirea in cursul anului viitor a două șantiere noi, precum și reînvierea navigației locale pe Dunărea de jos. Direcțiunile noi au un caracter exclusiv mțiohal și nu vor fi dependente nici chiar in privința administrativă de direcția central din Viena. MUVELELS „SM^ISSEIgl" IJUXTJC^L de N. N. »«.biccami Aveam, în bateria a 5-a din al 10-lea regiment de artilerie, un camarad care ne mai înveselea pleacă și ne mai făcea să ne mai dăm pe apa Sâmbetei necazurile. Era soldatul Ilincă, cam baiaoacheș la culoare, de meserie flautist într’un taraf din București. Și ce-i drept nu-i păcat, când punea el, câteodată, sările, flautul la gură și închidea ochii, cu gene lungi cap de cadână, ziceai că s’au întors privighetorile și-și fac de cap în luncă: „Cura naiba, mă flincă, să poate una ca asta, tu cioară, să cânți ca privighetoa** ’ îi cârâia câte u. —• «äs** șși daaUifiticit, sclipindu-șî ochii ca tăciunele și dinții ca mărgăritarele; apoi doară, măi, frate-meu, neam de neamul meu, tot lăutari am fost; bunică-meu, Nicoriță Barbură, a cântat din nai în taraful lui Barbu Lăutarul, care cânta și lui Cuza- Vodă, — la curțile lui de la Ruginoasa, ■— și pleca în zori cu scripca doldora de galbeni. Și cică, după fiecare cântec, domnitorul Cuza striga: „Iată-te 'ncoa, mă Barbule“ și-i turna un pahar de galbeni, plinraș, în scrîpcă. Și când punea bunică-meu. Nicoriță Barbură, naiul la gură și închis, dea ochii, ziceai, măineică, că s’au strâns toate mierlele și privighetorile de pe lume, în sobor, în cerdacul umbrit de iasomîe, în care-i plăcea lui Cuza-Vodă să stea până târziu la sfat cu conu Mihalache Cogălniceanu, fratele său de cruce. Adormeau, mă băeți, apele și pădurile, ascultându-l pe Barbu și pe Nicoriță, și se sfințeau sufletele și lăcrăma Vodă-Cuza, răsturnat în jilțul lui de nuc din capul mesei, în mijlocul boerilor lui mari, nu ca sărăciile de astăzi. Erau tot unul și unul: Mihalache Cogălniceanu, Ghica de la Ghergani și Alexandri, — mart, mă, fiindcă aveau inimi mari și țineau cu sărăcimea“. Acu reghementul nostru lupta la Flămânda, unde făcuserămn pod de said, să trecem în Bulgaria. Trei dihănii de aioritoare austriacă îl pusese gândul rău podului; și, când cu gândul rău gândeai, numai ce se vedeai arătându-șî încet botul de după ostrovul lan* , parcă, spre podul nostru. Noi le pândeam, cum pândește pisica șoarecele, le lăsam să li bine de după ostrov; și, apoi, îi peam cu toate tunurile regimentul a se bombarda; dar, ce for că obuzele ni se sfărmau, ca pahare, de platoșa lor de oțel. D-fiul căpitan Bunescu ne „Voi, agenții de legătură î aci. Să vă găsesc în orice dar numai adăpostiți-vă binejul în zăvoiul frumos fă* măn, pe o ploae păstru și potopul de obuze, stăm ele scorburoasă, Iaucă. Nu mai cânta dea „cu glas tate“ cui „fiauluuu, ne topeș astea, o să trice podul de...“ Mai trăgea câteva tr’un muc de țigară și air: „Când pleznește câte-« mai aproape* inima; xvJ lângij Actele de bote? Pentru d. ministru al instrucției și cultelor. Toamna a sosit și cir ea școlile publice și-au deschis porțile pentru înscrieri și concursuri. Până acum doui ani, părinții elevilor, cari urmau să fie primiți laconcursuri sau cari trebuiau pur și simplu înscriși în școli, alergau după actul de naționalitate — căci, printre alte condițiuni ce se cereau viitorilor cetățeni, era ca să fie.... cetățeni minori deocamdată. Acum, de când țara s’a întregit și de când vântul cel nou al democrației a înglobat în drepturile cetățenești egale și depline, pe toți acei x cari erau ținuți departe, formalitățile de înscriere în școlile publice s'au complicat, și mai aust P*ulg bieții părinți. Azi nu li se mai cere, pe lângă celelalte acte, numai dovedirea naționalității, care nu mai valorează doar bani în ochii autorităților rare, ci și actul de botez. Numai românii creștini daxi sunt primiți în școlile __ pentru ceilalți nu sub prin definiție, deci fără a a concura. Pe calea aceasta, actul a ajuns la mare preț și de părinți, ai fericitelor otodoxe aleargă cu limba la parohii ca să-și procu valoroase pergamente. Chestia evreiască și clarităților în general, s’a așadar din voința di școli. într’o chestie religii Până acum țara româi putut mândri cu drept trecutul ei n’a fost pătrcutii religioase ca cel toxice. Acum însă se că ceeace strămoșii nu tat cu veacuri la nrmi Așa se înfățișează nouă cu vot universali Și lucrul e aproape, vernările oligarhiei, cât ele au putut ținei noritățile etnice pe cllitică de a nu fi fii noștri nici n’auj o religie dei. Stat la ceva mai mult, ein stituția dela 187 vorbărie princii ' religie nu la capătarej văr s'au ventat a1 eficace, rândul