Dimineaţa, decembrie 1920 (Anul 17, nr. 5150-5176)

1920-12-01 / nr. 5150

Mesagiu! regal fa teorie Mesajul regal este expunerea dorințelor și intențiunilor Suveranului. In statul constituțional și parlamentar, Mesagiul contrasemnat de guvern, apare ca un program de activitate imediată al acestuia, ca o expunere sumară dar fundamentală a concepțiilor și intențiunilor sale. Cine parcurge Mesagiile Suveranului de la întemeierea Românie până astăzi, nu se poate să nu fie izbit de faptul că ele au devenit pe măsură ce vremea a trecut, tot mai puțin cuprinzătoare, tot mai banale. La începutul domniei regelui Carol sunt încă acte, cu caracter istoric, spre sfârșitul ei devin documente de un caracter mai mult formal. Se înțelege că acest caracter a Mesagiiior regale, e imprimat și de împrejurări. începutul domniei regelui Ferdinand coincide cu fapte de o atât de mare însemnătate, numele și personalitatea lui sunt legate fie atât de fundamentale schimbări, încât, dacă lipsește cronicarul cu pana de fer care să le dea forma emoționantă și sesizantă, faptele vorbesc însă prin ele însele și în mijlocul prefacerilor mari și a haosului care le însoțește și din care datoria esențială a guvernanților este să ne scoată, mesagiile acestea vor rămâne acte istorice și posteritatea va deduce dinr’însele starea de spirit care predominat la făurirea României mari, proporțiile generațiunei noastre față de evenimentele ce i-a fost dat să trăiască. In ce privește în special Mesagiu cu care regele a deschis actuala sesiune a Camerelor, — ni se pare că se pot deduce dintr’însul câteva idei călăuzitoare. In politica noastră externă strângerea relațiilor cu țările aliate. In cea internă așezarea consolidatei mai cu seamă pe armată, apoi pe țărănime prin împroprietărirea căreia s’a pus definitiv piatra fundamentală a ordinei sociale. In ce privește problema fundamentală a refacerei, problema financiară, se anunță alcătuirea unui buget normal, cu cheltuelile cât se poate mai reduse și acoperite prin diferite măsuri inspirate de principiul dreptătei sociale. Acesteia i se asigură realizarea prin întocmirea impozitului general progresiv pe venit. In ordine economică se urmărește sporirea producției prin diferite măsuri, cari nu se specifică, dar a căror directivă se poate ghici din faptul că au nvoie de un corolar care se anunță sub forma grijei de a asigura buna stare a muncitorimei prin reglementarea asociațiunilor profesionale și a contractului de muzcă. Cum se vede concepția și programul de activitate al guvernului se mișcă între um democratism țărănesc, mai mult conservator și oarecari tentative sociale mai moderne. Guvernarea apare oscilând între energică înfrânare și oarecare concesiuni sociale. Mesagiul nu încheie fără a face un apel la unirea minților și inimilor în serviciul Patriei. După cum am arătat cu altă ocaziune, apelul acesta e justificat prin însăși situațiunea în care ne găsim doi ani după armistițiu, încă nu vedem nici începutul ieșirei din haos, nici începutul unei închegări și aceasta, după ce s’au succedat diferitele partide la cârmă. Ști vor acum să se unească în vederea unei acțiuni, care, dacă nu ar da rezultatele așteptate, ar însemna pur și simplu falimentul păturei stăpânitoare de la noi? Sau intransigența tuturor părților, cari vor refuza să intre în compromisuri, va paraliza iarăși orice acțiune? La întrebarea aceasta gravă, decizivă, lucrările Parlamentului vor avea să răspundă; va avea să răspundă atitudinea guvernului. Regele prin Mesagiu a arătat o cale. Guvernul a acceptat-o. Va primi ca o înfăptuire? Brănișteanu Noul maștrii ce luasc și comerț poonezi' Varșovia. Oficialul anunță că Steczewski a fost numit ministru de finanțe și Przanowski ministru de comerț și industrie Primul ministru despre C F. R. Cu prilejul consfătuirei majorităților parlamentare, d. general Averesen, în expozeul tău, a recunoscut că situația dela C. F. R. este actualmente foarte rea". EsSte de la sine înțeles că în calitate de șef al guvernului d.l general Averesen s’a ferit să caracterizeze situația adevărată de azi a căilor noastre de comunicație cu adjectivul cel mai superlativ, ce merită să se aplice debandadei administrative a acestei instituții. încă de pe timpul neutralităței noastre C. F. R. au fost atacate pentru jaful ce se tolerează atât în direcție, cât și în diversele ei administrații. Specula ce s'a inaugurat apoi oficial în traficul căilor ferate a ridicat o furtună de protestări nu numai in presă, dar și în parlament, în unele ocaziuni susținute chiar de voci autorizate din majoritățile guvernului. Timp de doi ani dela reîntoarcerea guvernului in teritoriul vremelnic ocupat, situația dela C. F. R. nu numai că nu s'a ameliorat, dar se părea că o tăcere de complicitate a tuturor guvernelor a zăvorit citadela de jafuri, abuzuri și ilegalități de la căile noastre ferate. Faptele însă au ajuns acum de așa natură, încât despre debandada de la căile ferate românești au început să vorbească și gazetele din străinătate, între care se află și unele ziare cehoslovace. Presa, acestei țări amice și aliate a relevat faptul că direcția C. F. R. s'a dedat la „acte incorecte", întrucât nici unul din vagoanele trimise la noi nu au fost restituite Cehoslovaciei. In astfel de împrejurări primul ministru al țarei a fost, credem, destul de tnmănușat în expresia față cu C. F. R., recunoscând că situația lor actuală e „foarte rea". V. Sc. fiu sosit ® 53. Bine hrăniții deputați și senatori, își fac plimbarea pe calea Victoriei. Calcă apăsat, mândri de ei și siguri de putere. Nu fac loc nimănui pe trotuare par’c’ar fi in incinta Camerei. Cluburile, restaurantele, cafenelele și cabareturile s’au înviorat și toți patronii își freacă mâinile de bucurie. O veselie nebună în lumea demi-mondului, care știe să petreacă pe seama diurnelor și a diverselor societăți patronate de aleșii națiunii au sosit și cele trei vagoane de șampanie. Starea de asediu și cenzura nu se vor ridica, în schimb însă, prefectura poliției va prelungi orele de noapte în localuri, închizându-le la orele patru dimineața. Va dispare pâinea neagră, pe care n’o pot suporta stomacurile lor delicate, și vor relua iar ființă vagoanele rezervate numai pentru parlamentari Cât va dura sesiunea aceasta, și cine ar putea s’o știe, va fi o bucurie generală. Afaceri noi sunt în perspectivă și nouj nădejdi de a pune mâna pe franci, azi, după ce mulți s’au descurcat de vechile lor acțiuni cu tot cu primă. Va fi o veselie generală și astfel nu va fi desmințit numele ce La dat Bucur capitalei noastre. Red. Admiterea Germaniei în Societatea Națiunilor delegat englez la Adunarea Societățioi națiunilor care a cerut, in numeU muncitorimei engleze, ca Germania să fie admisă in Liga națiunilor» I lămurire necesarii Guvernul a binevoit să ridice cenzura pentru unele ziare, altele sunt încă supuse foarfecelor. Aceasta însemnează că cenzura, deși inexistentă, încă subzistă. Guvernul a proclamat starea de asediu. Ea nu s’a aplicat niciodată, dar prin aceasta încă nu însemnează că de drept ea nu există. La Curtea Marțială s-a declarat că suntem pe picior de pace cu toți vecinii, dacă suntem totuși în stare de războiu. Tot din dezbaterile procesului socialiștilor, am putut afla cu o veselă uimire că armata noastră a fost demobilizată, dar că trăim totuși în stare de mobilizare. Care e realitatea ? și ce suntem? Trăim sub cenzură, sub stare de asediu, în stare de războiu și e armata noastră mobilizată ? Punem aceste întrebări nu pentru că am dori să lămurim cu anticipație situația de drept a unor viitori delicvenți, cari să știe de pe acum după ce anume legi și de cari instanțe urmează să fie judecați, întrebăm și cerem lămuriri guvernului, pentru că e o chestie de înaltă politică să se știe precis care e situația juridică internațională a statului român. Situația noastră internațională, starea noastră de drept public trebuesc lămurite, căci creditul statului depinde în cea mai mare parte de ele—și slavă Domnului, azi mai mult decât oricând, statul nostru are nevoe de credit. Un stat în războiu, o țară sub stare de asediu, în chip fatal îșî vor vedea creditul redus; iar un popor, care mobilizează, cu greu va putea obține credit dincolo de hotarele lui. Iată clar pentru ce guvernul ar trebui să dea o serie de decrete precise, cari să lămurească atât țara cât și străinătatea dacă trăim sau nu sub stare de asediu, dacă suntem în războiu sau pe picior de pace, dacă armata noastră e în stare de mobilizare sau nu. Procesul socialiștilor a pus in discuție și a produs echivocuri cu privire la aceste esențiale puncte, cari cer o deslegare pe cât de urgentă pe atât de precisă. Așteptămi. T. P. iSI Mii Până și d. prefect al poliției a început să se alarmeze de numărul și Îndrăzneala spărgătorilor și a hoților din Capitală, deși la d-sa sperăm că nu s’a spart și nu s’a furat încă nimic. Sentimentul fiind deci cu totul desinteresat, nădăjduim că el va fi spre folosul obștesc. Insă, din scurtul interview pe către l-a acordat, în această privință, unui confrate, avem impresia că d-sa vede cauzele cam greșit. Așa de pildă crede de prefect că înmulțirea ticăloșilor de jos provine din îndemnurile criminale ale unor mizerabili indivizi cari împing pe țărani să vie la București unde, negăsind de lucru sau luând exemplu de la destrăbălarea de sus, s’apucă de spargeri și hoții. Mai pe scurt și clar: iar mâna bolșevicilor s’amestecă și aci Marea comedie și cu bolșevicii ăștia ! Nu e sos la care să nu fie năgați. E o adevărată obsesie, o boală chiar. Asta ne amintește despre o epidemie analoagă care a bântuit Franța , de la finele veacului XVIII. Erau și atunci un fel de bolșevici cari provocau toate relele, până ce-au dat naștere chiar și marei revoluții. Fără de ei țara ar fi rămas pe veci liniștită și cum o făcuse D-zeu și oamenii cei cu o mie de ani în urmă. Acești fioroși rău-făcători avea doi șefi. Pe unul Îi chiema Voltaire și pe celălalt Rousseau. Se făcuse și un cântec : II est touché por terre Cest la faute â Voltaire; II est tömbé au ruisseau, C’est la faute â Rousseau. Dacă s’ar găsi cineva și la noi să compue o poezia cu cântec, pe tema acestor bolșevici cari până într’atât ne sâcâe încât ne umple Capitala cu țărani fără de lucru cari se transformă în pungași, ar fi poate un leac și o consolare. In orice caz am avea un interesant document, al timpului de astăzi. Index. OGLINDA ZSILEI Deschiderea Parlamentului Micuții flămânzi și goi inche@ cortegiul leii dlpotat. Dămneata am auzit că «ști om cu carte, c'ai fi prefesor la lași fică, azi,mâine, o să-ți și iasă și 'mneatale in cale, servitoarea, ca la alde Tranru ca să-ți zică, cu ploconeală, să trăești dom'le menistru ! Ș’am mai auzit că mai ești și om dăștept și dă treabă, care vai'zică, leberal nu ești. Foarte bine. Da' dacă ești așa cum ești cum ți se puse gura, nenîșorule, ca să vorbești dă „dușmanu din năuntru' t tine,'dom'le, ințăleg, că nici lo nu's cu destu'n gură, v'ați aduna fără, 'mneavoastră, ăștia, pă care v'a scos din găoace taica. Averescu, ți ca copii ascultători i-ați făgăduit că n'o să-i ieșiți din cuvânt, că n'o să faceți nici o drăcie, că n'o să-i turnați nisip în călimară, mici n'o sări infigeți ace în bandă. Foarte bine. Așa se și cuvine, dacă vrei să-ți fie ție bine pă lumea asta, să ai fraicari și cinci miișoare, taii, pă lună. Da', de, toate cu măsură. Adică telea ăi dă s'au pasără în grevă, că dă ei fuse vorba, să fie numai decât „dușmani"? Dacă le-ai zice greșiți, n'ar fi de ajuns? Că, de, să luăm seama la cuvinte, dom'le dipotat, că nu e glumă să vii să spui la atâta omenire: „mă, să știți că noi, gubernii și dipotați, vă ținem dă dușmani" — ori fuse neamu la hotare, azi sunteți voi, nu cetate"". Că, asta vai'zică să ne punem cu tancurile, cu airoplanele, cu gazili, pă ei Și să-i potopim, ca pă șoacăți la Oituz. Că dacă-i dușman, e dușman, musai să l amesteci cu țărâna, n'ai încotro. Că, atuncea omu, și muerea lui și copilașii lui, o să și zică: păi, dă vreme ce ăștia marii mă scot dușman, nu greșit __ dac'oi fi — pen'ce să mă mai trudesc; că, dacă's dușman, mă ia prezonier sau mă'ngroapă, cu var, pă câmp, că asla-i soarta dușmanului. Nu, nu, dom'le dipotat, s'o luăm mai oblu, ce-i mai sănătos. Lesne i să-i zici lu ăla și lu ăla, dușman, da' când se arată, cu adevărat, dușmanu la hotare, lu „dușmanu din năuntru" ti zici frățioare și te uiți la el ce bine-i stă cu ranița’n spinare. Gata, Ajunge, l-ați scărmănat, v'ați făcu fără dambrava, ori fi greșit și ei, v’ajunge. Acu, cu vorba bună, că, la urma urmei sunt tot de ai noștri. Ce-i prea mult, ști că s'apleacă și apoi nu uita vorba bătrânească, mai vine capu la măsură. Cum ! Sortare ..._«£* .-o*»«»»« Ghiță Ciocănel Opina italană și chestia greacă Roma. 28. __ Presa italiană continuă să exprime părerea că Italia trebue să se dezintereseze de chestia dinastiei în Grecia. Tradițiile și istoria Italiei a arată prea bine că intervenția străină, chiar cu cele mai bune intenții, este o nenorocire pentru orice popor. Idea Nazionale” scrie că Smirna trebuia dată Italiei pe baza tratatului de Saint-Jean-Maurienne, dar Franța și Anglia au decis să o atribue Greciei invocând un număr de motive etnice. Acum, multe ziare franceze vorbesc de pierderea Smirnei, ceea ce ar însemna că Smirna a fost dată personal d-lui Venizelos, în ciuda acordului cu Italia. Ziarele italiene cred că plebiscitul din Grecia va da o mare majoritate regelui Constantin. Dificultățile ar putea începe în urmă, mai ales dacă nu se vor demobiliza, EqȘBgBtBaEBBnsaBKaaBinSB^^ Aliații si problema sreacfi Conferința dela Londra LYON. 28. — Prima conferință între cei doi miniștri, la care au participat d-nii Paul Cambon, Berthelot, Bonar Lew și Lord Curzon, ai avut loc Vineri după amiază la J Downing Street, fiind întipărită de cea mai mare cordialitate ci de cea mai vie dorință de a ajunge la un acord. „Le Petit Parisien" reproduce declarațiile d-uli Leygues care n’a venit la Londra numai pentru a discuta situația creată în Grecia, dar și pentru a examina multe alte chestiuni care interesează cele două țări. D. Leygues a afirmat că cei doi prim-miniștri tin să se concerteze cu reprezentantul Italiei, contele Sforza, a cărei plecare din Roma s’a anunțat. Guvernele francez și britanic au părere diferită asupra oportunitatei uner declarațiuni oficiale comune în privința Greciei. D. ] Lloyd George a expus cu deamănuntul argumentele cari-l fac să prefere o politică de așteptare; o presiune discretă a fost totuși exersată de cancelariile aliate. S’a abordat și problema despăgubirilor; și aci, înțelegerea a fost ‘ complectă în ce privește procedura de urmat. In sfărșit, presa franceză subliniază că chestia alianței franco-britanice, pusă la ordinea zilei de către Lord Derby în recentul său discurs din Guildhall, a dat loc la un schimb de vederi. . î Rații și problema greacă Paris. 28. __ Pentru ca regularea chestiunei grecești să nu fie amânasta, dl. Georges Leygues a hotărât să-și amâne plecarea din Londra până Marți seara. El a avizat despre aceasta pe d. L’Kopsteau, ministrul Justiției, ca să explice motivele imperioase cari-l obligă să nu asiste Marți la ședința Camerei. Lyon, 28. — După știri publicate de presa franceză, ex-regele Constantin ar avea intenția să declare guvernelor aliate că guvernul actual al Greciei are ferma voință da a continua aceiași politică externă ca d. Venizelos, în colaborare strânsă și reală cu Franța și Anglia. Atitudidea partidului venizelit Lyon, 29. — Partidul venizelist publicat un manifest, precizându-și atitudinea în chestia plebiscitului. El arată că poporul Greciei s-a pronunțat deja în majoritate în favoarea întoarcerei lui Constantin, dar că la la sută din alegătorii eleni au votat contra. Nu mai trebue deci să se revie printr'un plebiscit asupra chestiei dinastice care e regulată din punctul de vedere interior. Situația La Atena Atena. 29. — Cercurile oficiale afișează mereu mult optimism relativ la criza dinastică. Corinilas, ministrul Greciei la Roma care a fost de curând la Paris, e așteptat la Atena unde va informa guvernul asupra opiniei franco-italiene. Abia pe urmă, Rallis va hotărî definitiv dacă e oportun să meargă la Paris și Londra, unde-l va însoți și Goromilas. O notă a guvernului grec Aderca. — Gas verem S Greciei a adresat miniștrilor marifappulsri ale Antantei o declarație spunând că se angajează să satisfacă pe deplin toate obligațismile contractate față de Antanta de guvernul precedent. Ex-diadocul sr. Elveția Lyon, 28. __ Ex-diadocul Greciei, rechemat de regina Sofia, a plecat din București în Elveția. latienne Cunchilot O femee înaltă, subțire, mlădioaă, cu capul mereu gol, încins pe munte cu o panglică, drapată într’o mantilă, în picioare cu sandale și lai cu seamă __ ori, ce vor zice legantele — fără corepi de măise. Aceasta e înfățișarea exterioaă, a aceleia care de câteva luni de vnd apare serioasă și rece pe stradele Capitalei este luată drept tot ce poftești, drept o excentrică originală, ,,se manifistă” afară drept ceea ce este. Adică, o artistă convinsă în suflet și inimă, o elevă dragă a celei mai mari dansatoare din lume, a Isadorei Duncan, și care umblând îmbrăcată într’un chip propriu o face pur și simplu fiindcă își poartă costumul, introdus de maestra maestrelor printre toate discipolele ei. Căsătorită cu un român din Basarabia, Lucienne Caravillet, a crezut cele ce i s’a spus despre noi, anume că suntem cetățenii micului Paris al Orientului, că suntem la curent cu orice manifestări noui de Artă și a ținut să ne împărtășească și nouă puțină emoție din dansul viitorului, așa de complex, de vibrant și profund, care exprimă în orice gest întreaga simțire a sufletului. Cei care au avut fericirea de a vedea la Paris pe ilustra Isadora, s’au dus cu entuziasm, au înțeles și au aplaudat pe Lucienne Caravillet Au mai aplaudat’o de asemeni și la intenția ei de a deschide o școală unde elevele să nu se pregătească numai pentru dansul saloanelor și al flirturilor, dar unde să capete acea armonie și grație a mișcărilor, acea mlădiere necesară oricărei femei. Cu deosebire, urmând pildei maestrei sale, Lucienne Caravillet vrea să-și formeze elevele sale și primește un număr de copile absolut gratuit. Ideia ca și întreaga ei persoană e originală mai cu seamă că în anunțurile școalei stă scris : ,,Nu se primesc bărbați”. Adică vrem să învățăm serios, vrem să studiem și nu ne trebue flirt. Ceia ce fie zis în treacăt a cam șifonat, mult pe unii prezentatori în special pe un tinerel care ținând de nasturele hainei pe secretarul d-nei Caravillot îi tot da zor că a fost pe front, că a fost rănit la spital și că s’a purtat foarte cuminte în mijlocul a o sumă de d-șoare. Inutil de a adăuga că toate argumentele sale au fost inutil. De va prinde sau nu ideia d-nei Caravillot nu știu. De dragul reputației noastre de țară modernă, de dragul adevăratei ane, eu îi doresc însă acces mare, în ciuda tuturor băieților „cuminți” și a damicelelor ce foxtratează. Ful.