Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)
1921-07-01 / nr. 5322
XViii lea No 5322 10 pigin! Ziar Sondatín 1904 de CumST. MILICE Fen lă țara all ■Äfa eiiäSSB^e af —Actlvltitea partementül — Multă vreme s’a adus Parlamentului actulnvtirea că nu lucrează și că pierde vremea în vorbărie lungă și sterilă. De câtva timp i se poate aduce învinuirea continuă, anume că lucrează prea mult De fapt,atât Camera cât și Spatul desfășoară deja o vreme activitate pe care am putea-o numi cu drept cuvânt proci srioasă. S’a apopiat sfântul sesiune, a ajuns fiara la par, și guvernul și-a dat seama că n’a realizat decât prea puțin din programul cu care venise. Și atunci, a aprins toate focuriile și a pus sub plină presiune mașina parlamentară. Așa se face <că reprezentanți! națiune!, după o îndelungată activitate nur verbală, s’ au văzut silit! la o laborioasă activitate practică de ultima oră. De fapt parlamentul are acum înfățișrea unei uzine în care se muncește, ziua și noaptea, cu febrilitate. Proectele se transformă în legi cu o iuțeală fantastică. O avalanșă de articole trec ca fulgerul pe dinaintea manilor care se ridică și se lasă în mod automatic. Amendamente se redactează în goană și sunt admise sau respinse, fără ca cineva să știe ce conțin ele. Nu numai publicul, dar nici măcar parlamentarii nu mai știu ce se votează. Mașina e în mers și guvernul are grija ca ea să nu se oprească. Spectacolul acesta constitue o adevărată caricatură a parlamentarismului. In teorie, legile, indiferent de cine se propune, trebue să iasă, în forma lor definitivă, ca expresia priMei conștiente a reprezentanților națiune rostită după o matură și serioasă cercetare. Aceasta, în, teorie. In practică însă, la noi, legile sunt opera guvernului, și ele nu trec pe dinaintea parlamentului decât ca printr-un birou de înregistrare. Camerele nu mai cercetează. Pun viza și dau drumul. Nu bănuim deloc bunele intențione ale guvernului. El și-a dat seama că nu e bine să se închidă sesiune parlamentară fără ca legea agrară să ia o formă definitivă, după cum iarăși nu e bine să se amâne până la toamnă reforma fiscală, reforma administrativă și atâtea alte legi de care se simte absolută nevoie. De aceea a dat greș parlamentului și pentru ca efectul să fie mai sigur, a ridicat deasupră-i amenințarea dizolvare!. In fata acestei perspective, majoritatea, cuprinsă de spiritul gregar, a făcut bloc în jurul guvernulu și dă iureș proectelor. Sistemul, e fi el folositor pentru guvern, care va putea înscrie și ceva pozitiv la activul său. Nu credem însă că e folositor pentru regimul parlamentar — reazemul cel mai sigur al democrațiilor burgheze -căci asemenea mijloace tind să-l compromită, luându-i orice prestigiu Și mai ales nu poate fi folositor pentru țară. Căci procedând așa, cum procedează astăzi, parlamentul îî va da legi multe, nu însă și’ legi bune, — în orice caz legile nu vor lua forma, cea mai bună pe care ar putea-o lua, dacă s’ar da parlamentarilor toată libertatea de cercetare și de discuție. Dar... necesitatea nu cunoaște legi și guvernul face și el ce poate pentru ca să nu rămâe cu căruța’n drum. Să ne consolăm cuvântul că spectacolul bizar al activității parlamentare de astăzi, va arăta guvernelor viitore că nu e bine ca parlamentul să piardă vremea în vorbărie lungă și inutilă, pentru ca să se pună pe treabă numai când va ajunge funia la pat. O rațională distribuție a muncei Parlamentului este încă o dovadă a capacitatei politice a unui guvern IOSIF NĂDEJDE Ziarul „dimimbața“ Primește senanmente: în țară ca: Lei 200 pe un an Lei îl HO. pe 6 luni Lei HO pe 3 luni in strământate cu: Lei 210 pe un an Lei 120 pe 6 luni Lei H0 pe 3 luni In Italia in perc«... • este declarată, în anglia serii apu je răsturnarea lui Lloyd feerie concentrare a liberalilor . Să ne ocupăm puțin de crizele politice din statele apusene. Pe când guvernul Briand a redus la tăcere chiar cele mai insistente glasuri opozante, creându-și astfel o solidă platformă de cârmuire, și pe când cabinetul Worth a obținut un însemnat vot de încredere, Itala și Anglia se află în plină criză. La Roma ea a izbucnit; la Londra se prepară încă. Despre cea dintâi am vorbit ori pe larg și putem adăuga numai că noul cabinet va fi probabil format din partidele din stânga, adică de reformiști, democrați și socialiști. Puternica grupare populista va trebui și ea fie consultată la alcătuirea guvernului. Va fi dat noului pri-ministru să înfăptuiască o concentrare pe care Giolkti nu a putut-o realiza. In Anglia cabinetul de coaliție, prezidat de Lloyd George, se clatină. Uniunea guvernamentală impusă de nevoile războiului și menținută de-acum nezișul tuturor greutăților, nu mai poate rezista dificultăților din timp de pace. Oportunismul d-lui Lloyd George a pierdut încrederea unei bune părți din gruparea unionistă, care până acum susținea guvernul lui. Lumea politică britanică dorește o clarificare a raporturilor: cele două partide istorice doresc să-și reia libertatea de acțiune. In primul rând însă se pune la cale răsturnarea lui Lloyd George. Motivele sau pretextele nu lipsesc, este chestiunea irlandeză, este criza economică, este insuccesul din ultimele alegeri parțiale. Semnalul crizei l-au dat două scrisori ale Lordului Salisbury către redacția lui Times. El imită gestul fraților săi, Lorzii Robert și Hugh Cecil, trecând în opoziție. Ca vechiu conservator, el invită pe prietenii săi să-l urmeze în despărțirea de guvern. Pe de altă parte, bătrâna foaie liberală Manchester Guardian, a destăinuit o conspirație dintre Lordul Birken,head și d. Churchill pentru răsturnarea lui Lloyd George. Această acțiune, care de altfel a fost desmințită în mod formal, se bucură de sprijinul tinerilor umaniști. Așadar ea pleacă chiar din sânul grupării guvernamentale. Chiar Lordul Curzon, ministrul de externe, pare dispus să joace un rol mai activ în guvern.. Pentru a înconjura primejdia, d. Lloyd George amenință el însuși cu spargerea mnkmei și cu reconcUkirea liberalilor guvernamentali cu cei opoziționiști. La Londra au avut loc tratative și un banchet parlamentar al ambelor fracțiuni liberale. Liberalii din opoziție nu se opun la o restabilire a partidului unitar, dar pun anumite condiții în privința Irlandei și a liberului schimb economic. Noua încercare de a aplana conflictul irlandez este de signu în legătură cu acreste tratative. Pentru moment lucrurile stau aoi. S’ar putea, ca prin neîntrecuta sa abilitate d. Lloyd George să se mențină la peutdre chiar cu ajuttoriă unioniștilor. Dar criza de care am vorbit trebueste înregistrată. Ea va continua de sigur să-și urmeze evoluția. O răni veche Sunt două corpuri de cetățeni cari ne dau vecinie prilej de-a auzi plângeri grave : militarii și farmaciști. Când e vorba de înaintări în armată și de concursuri de farmaciști, apoi e sigur că se tulbură cerul și pământul de tot felul de protestări. Azi la ordinea zilei e concursul farmaciștilor. Două comisiuni numite una după alta au fost contestate și casate. Și trebușoara asta se întâmplă și durează de când mă aflu pe lume. Trebue să fie ceva la mijloc. Ce-a fost anume data aceasta de iar s’au casat comisiile și s’au amânat concursurile nu prea știu, sau mai exact e prea lung și prea complicat ca să v’o spun. Până într’atât nu merge treaba încât e vorba să se vie cu o lege care să pue odată capăt scandalului. Slabă speranță însă ca să vedem un scandal curmat prin vre’o lege cu atât mai vârtos că proprietarii de farmacii trag hăisa și serviciul sanitar ceaia. Poate că n ar fi rău să se încerce eacul tocmai pe-acolo pe unde nimeni nu se gândește, și anume în loc să se facă o lege, trei legi, zeci legi să se desființeze toate legile. Cu alte cuvinte să se lase comerrțul farmaceutic absolut liber ca băcăniile manufactura și altele. Bineînțeles va putea fi farmacist sau droghist numai cine are diploma necesară, dar în negustoria lor să nu-și mai bage nasul nimeni. Vi se pare curioasă ideia aceasta? Vi se pare poate și primejdioasă ? Nu-e de ce. In Belgia și’n Italia e așa precum v’o spun eu, iar la noi drogheriile nu sânt ele libere aproape ? Credeți că în Belgia și în Italia se moare mai mult ca la noi ? Ferească D-zeu ! Dimpotrivă, la noi se moare îndoit ca în Italia și întreit ca în Belgia. Și încă după ce murim ca mușteleni se mai tulbură ceasul morții și cu chestia aceasta a farmaciștilor nedreptățiți, parcă n'am avea destule altele ! Să-i lase deci pe oameni în pace și’n libertate, să li se pue numai pedepse grave când se vor constata fraude, și să-și vadă de comerțul lor fără comisii, fără direcții sanitare, fără limitare de locuri, și scandalul va înceta imediat și pe vecie. I. T. — Vă duceți cu microscopul la Iskorstor, die prefssor ? — Nu, mă duc la restaurant să mănânc o friptură cu prețîj maximal și vreau s'o văd și eu. Senatul și apoi Camera vor avea să se pronunțe zilele acestea asupra adeziunei noastre la statutul Curții parananente de justiție internațională. Este în afară de orice îndoială că parlamentul va da un vot în unanimitate favorabil. Este un imperativ al civilizației și al moralității de stat. Dar și publicul trebue să ia cunoștință de acest act însemnat. A venit vremea când asemenea chestiuni trebuie lămurite pentru toată lumea iar nu numai pentru o minoritate selectă de jurisconsulți și de bărbați politici. Chestiunea e aridă, dar nobilă. Ea nu poate fi străină nici unuia din cei ce doresc păstrarea și consolidarea păcii. Este vorba de aplanarea prin sentințe obligatorii a diferendelor, de drept internațional ivite între state. Din nenorocire judecata nu e tot atât de obligatorie ca sentințele. Cu alte cuvinte, statele nu sunt obligate să recurgă la justiția tribunalului permanent, dar odată ce i s-au adresat sunt datoare să i se supună. Deasemenea este regretabil că competința tribunalului este limitată la anumite litigii ce poartă asupra interpretării convențiunilor și tratatelor iar nu și asupra diferendelor politice care nu derivă din tratate. Nu este deci o curte obligatorie de arbitraj universal (supremul ideal al pacifismului) ci numai de un tribunal ce judecă după texte și după doctrină. Dar chiar dacă toate cerințele ideale ale păcii nu sunt satisfăcute prin curtea de justiție, progresul realizat este considerabil. Progresul chiar când este lent și parțial trebuește încurajat. Căci numai așa poate fi constant și durabil. PLEBS. FEL DE FEL Restauratorii au Încheiat un armistițiu cu primăria, dar continuă : cu consumatorii. ...jtSi nu faci decât un număr mastrâns de mâncări. Rămâne de văzut acum, Intre cele două tabere de beligeranți, care va flămânzi mai repede. Consumatorii sau restauratorii. * * * Un ziar întreabă direcția căilor ferate de ce nu înființează pentru anumite localități, trenuri de plăcere. E intr’adevăr o naivitate ca să-ți închipui, că așa cum se circulă azi pe căile noastre ferate, călătoria mai poate fi o plăcere. * * * La Ploești s’a descoperit o bandă de spărgători care se adăpostea în beciurile Palatului de Justiție, unde ascundea și obiectele furate. Să furi și să cauți adăpost sub pulpana justiției, asta e într’adevăr uimea cintemului. * # * Un cititor ne întreabă mirat cum se explică faptul că în ultimele cheraeri, vagoanele cu paturi au rămas neatinse. Se vede că aceste vagoane sunt mai bine unse decât ale noastre. Un om cinstit Caporalul de jandarmi rurali Seceleanu din secția Coștangalia, județul Cahul a fost bănuit de supesăî că este autorul unui furt , o sută de lei. . Amărât că o astfel de bănuială Îi poate fi atribuită, caporalul Secel și-a pus capăt vieței cu un ante de carabină. Pentru o sută de lei ! Pentru o simplă bănuială ? ! Ce dramă sufletească s’a petrecut acest om,, care a crezut că funcția de apărător al ordinei și avuției ublice nu numai că nu trebue să e pătată de-o faptă rușinoasă dar nici măcar bănuită — căci după sin uciderea nenorocitului caporal s’a dovedit complecta sa nevinovăție, ț In secolul nostru de înaltă corupțiune, azi când bacșișul se ia fățiș și cere oficial la maî toate administațiile publice, când hoții și fraudairii de milioane se denunță în zair în parlament, în presă și în oblic, când speculatorii operează ia în codrii Viceîei și când cinstea t«bue căutată cu lampa lui Diogene _ undeva, departe, într'un sat basarabean, un jandarm protestează cu un gest violent împotriva unei simple bănueli că ar fi un om neirustit. Sinuciderea care în mai toate împrejurările este o lașitate și o inzertare în fața luptei, ce o întâmpină omul cu viața este în cazul «aporalului de jandarmi Seceleanu K supremă forță care reiese smnîn [perna 1 din imoralitatea profundă a Vremurilor în cari cei necinstiți înfruntă, ffără să roșească, faptele celei mai josnice. DACIAN Ill ini L// Vineri 1 Iulie 1921 De la redacția noastră din Paris venit vara la Paris stafie pariziene Căldurile.— Fuga parizienilor.— Parisul oraș anglo-saxon.— Teatrele PARIS. Iunie. — In sfârșit a sosit vara și la Paris. Până eli au fost zile reci și îndurate, nopți friguroase. Azi e cald ca în Iunie la București. Să-î auzi pe parizieni. Nu mai au alt subiect de discuție. Obișnuiți trei sferturi din an cu clima nordică -- iarna, ploi și frig, primăvara și toamna la fel — cele trei patru luni de căldura îi sperie și fiecare nu face decât să se vaite ca nu mai poate de zăduf într’o zi care pentru noi româna este o căldură de abia normală. Ce ar zice parizieni dacă ar cunoaște după-amiezile tropicale de Iulie și August de la București? * * * De altfel primele zile călduroase au aed un efect imediat. Parisul se golește de parizieni. Toată lumea capătă vacanță prin sistemul rotației iar stațiunile climaterice și balneare sunt în Franța așa de numeroase încât se găsesc pentru toate lungile localități încântătoare de odihnă pentru cure de băiete soare și de aer..Intre 15 Iunie și 1 Octombrie jumătate din populația stabilă a capitalei la țară la munte sau la mare și nu rămân aci decât vecinicile valuri de străini, mai ales de englezi și americani, cari în aceste luni dau Parisului caracterul și aparenta unui oraș anglosaxon. Ii întâlnești pretutindeni: teatrele restaurantei și hotelurile, muzeele, străzile sunt pline de grupuri mici sau convoiuri compacte. Automobile enorme trec mereu transportând sub conducerea inevitabila lui Cicerone, o societate întreagă de 20—30 de străini, bărbați și femei, privind curioși în toate părțile de la un capăt al celuilalt al orașului. Mai ales englezii sunt natural foarte numeros deoarece la avantajul schimbului care le da putința să trăiască cu livrele sterline mai eftin în Franța decât în propria lor tară, se adaugă apropierea geografică dintre cele două capitale. Pentru londonezi azi Parisul a ajuns a fi ceia ce e Sinaia pentru bucureșteni. In câteva ceasuri au trecut canalul și au debarcat aci. Și astfel foarte multi din el spre a petrece ( Weenckend-ulsi îrșitul săptămnei) ..dau o goană pană la Paris de Sâmbătă după mază, până luni dimineața. E de prisos să mai repetăm lucrul știut că ia afară de englezi și americani toate celelalte neamuri ale pământului continuă a fi reprezentate azi aci ca și înainte de război în număr mai mare sau mai mic, ceia ce dă Parisului aceași infinită variație de expresii și de fizionomie ca jocurile de lumini și umbra pe o figură amenească. / _ ft» * Teatrele își continuă reprezentațiile, pentru ele nu există vacanță. Calitatea spectacolelor însă e mediocră. La Teatrele subvenționate — Opera, Opera Comică, Comedia Franceză și Odeonul se joacă vecinic aceleași piese, veohi, drame și opere din repertoriu cari se adresează mai ales marelui public. La celelalte teatre nesubvenționate de stat se dau comedii ușoare și ușuratice sau piesete care-și continuă seria începută încă din iarnă. In general mișcarea artistică, literară, intelectuală e înceată, deși în fiecare zi apar nenumărate volume nou! iar revistete literare și științifice îșî urmează firește ritmiri lor -urs periodic. Singurele evenimente cari au dat oarecare animație Parisului zilele acestea au fost recepția lai Robert de Flers la Academie, de pre care au relatat, Grand Prix și Steeple-Chaige la cursele de cai, reprezentațiile dansatoare ruse Anna, Pavlova la Opera în Grădina Bagatelle și la Trocadero. La Bagatelle pe marginea unui lac, noaptea, la lumina lunei și a focului bengal, Pavlova îmbrăcată în alb a dansat moartea lebedei pe muzica lui Saint Saens: ai fost un spectacol de artă și o viziune rară. Primăria Capitalei, urmărind cu energie pe speculanți și pe înșelători cât va ține asta. Doamne! — a constatat că mulți brutari înșeală la cântar și la calitate, și a luat măsuri împotriva lor. Constatarea aceasta e veche de când sunt brutari pe lume. Dar nu, măsurile de acum, oricât de severe ar fi, nu vor izbuti să pun capăt răului Evident că primăria nu va putea exercita controlul ei zilnic, și iarăși e evident că chiar într’un asemenea caz se vor ivi atâtea alte pricini care vor zădărnici controlul sau vor face scăpați pe vinovați, încât la vre-o ispravă mare nu se va ajunge niciodată. Chestia fraudei cantitative și călitătive a pâinii a preocupat de multă vreme și pretutindeni autoritățile. Măsuri diverse au fost luate, însă cu succese nesigure. Totuși și o soluție trebue de găsit. Pare că cea mai bună, adică cea mai eficace, a fost aceia a orașului Paris luată în vremuri. Nu știu dacă mai dăinuește și astăzi Am propus-o și eu cândva la noi, dar n’amâdea de ce nu s’a luat în considerație. Iată ce-a făcut Parisul: A hotărât că pâinea, cel puțin cea care nu e de lux, să nu se mai vândă cu bucata ci numai cu greutatea. Pentru aceasta brutăriile au fost obligate să-și construiască cuptoare speciale ca să scoată pâini lungi de vre-o trei metri, astfel ca nimeni să nu poată cumpăra cu bucata. Se tăia la cerere o porțiune oarecare, aproximativ, din pâinea cea foarte lungă și se cântărea, plătindu-se costul în consecință.Lucrul trebue să fi fost practic și convenabil deoarece în tot timpul destul de îndelungat cât am locuit la Paris am văzut mereu pe la brutari, pâini de acestea extraordinar de luni știu că astăzi e greu de construit asemenea cuptoare. Dar de ce nu s’a imitat chiar timp pilda Parisului? Există motive temeinice care ne-ar împiedice, de la asta? Ar fi de dorit ca oamenii speciali, să ne lumineze. Căci dacă nu există, soluție încctării înșelăciunii la cântare găsită. INDEX. Profesorul Olimpiu Șteîârteacu publică în .,Luptătorul” o expunere pe cât de mișcătoare pe atât de justă despre situația precară a corpului didactic secundar. Vibrează în rândurile profesorului toată pasiunea încă nealterată a tânărului intelectual idealist, se simte teama chinuitoare de acea istovire a elanului sufletesc, de acel pli du metier care transformă pe gânditorul liber într’o inteligență mecanizată care înregistrează și transmite, dfiT nu asimilează și nu creiază. Sunt drepte constatările d-lui Ștefanovici și cazul d-șafie nu este izolat. Dar motivele și remediile situației ne par a fi aiurea decât unde se găsește d-sa. Cauza mizeriei fizice și decrepitudinei mintale a profesorilor stă după d-sa în modicitatea salariului. Remediul ar fi natural, o majorare a acestuia. Nu suntem cu totul de acord.. Salariul profesorilor este desigur o problemă grea. Problema adevărată este însă mai profundă și înglobează nu numai pe muncitorii corpului didactic, ci pe toți aceia ce lucrează cu creerul. Miizeria dublă de care vorbește d. Ștefanovici, bolferismul detestabil și sterp este comun, tuturor acestora. Este o criză morală prin care trece , intelectualitatea și ea nu poate fi înlăturată printr’orK alocație de câtevva sute de lei. Atmosfera aceea grup perdea« cețoasă care se lasă peste mințile unei generații întregi de intelectuali, porniți la luptă odinioară cu un avânt nespus de făgăduitor, o simțim cu toții deopotrivă. Ea n’are decât un sigur leac: reasibil tatea dârză a spiritului și a cugetului. Mijlocul îi dă solidarizarea muncitorilor cu materia cenușie a craniului. Dar nu o solidarizare de academicienii sclerozați pentru a pretinde o constituția care va veni și așa—ci una de forțe vii în vederea strictei apărări a intereselor și a prestigiului IoV Ei Fil