Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)

1921-07-01 / nr. 5322

XViii lea No 5322 10 pigin! Ziar Sondat­ín 1904 de CumST. MILICE Fen lă țara all ■Äfa eiiäSSB^e af —Actlvltitea partementül — Multă v­rem­e s’a adus Parlamen­tului actul­­nvt­i­­rea că nu lu­crează și­­ că pierde vremea în vorbărie lungă și sterilă. De cât­va timp i se poate aduce învinui­rea continuă, anume că lucrează prea mult De fapt,­­atât Camera cât și Spatul desfășoară deja o vreme a­ctivitate pe care am pu­tea-o numi cu drept cuvânt proci srioasă. S’a ap­opiat sfântul sesiune­, a ajuns fiara la par, și guvernul și-a dat seama că n’a realizat decât prea puțin din programul cu care venise. Și atunci, a aprins toate fo­curiile și a pus sub plină presiune mașina parlamentară. Așa se face <că reprezentanți! națiune!, după o îndelungată activitate nur verba­lă, s’ au văzut silit! la o laborioasă activitate practică de ultima oră. De fapt parlamentul are acum înfățișrea unei uzine în care se muncește, ziua și noaptea, cu febri­litate. Proectele se transformă în legi cu o iuțeală fantastică. O a­valanșă de articole trec ca fulge­rul pe dinaintea manilor care se ridică și se lasă în mod automa­tic. Amendamente se redactează în goană și sunt admise sau respin­se, fără ca cineva să știe ce con­țin ele. Nu numai publicul, dar nici măcar parlamentarii nu m­ai știu ce se votează. Mașina e în mers și guvernul are grija ca ea să nu se oprească. Spectacolul acesta constitue o a­devărată caricatură a parlamentaris­mului. In teorie, legile, indiferent de cine se propune, trebue să ia­să, în forma lor definitivă, ca ex­presia­ priMei conștiente a repre­zentanților națiune­ rostită după o matură și serioasă cercetare. A­­ceasta, în, teorie. In practică însă, la noi, legile sunt opera guvernu­lui, și ele nu trec pe dinaintea par­lamentului decât ca printr-un birou de înregistrare. Camerele nu mai cercetează. Pun viza și dau dru­mul. Nu bănuim de­loc bunele intenți­one ale guvernului. El și-a dat sea­ma că nu e bine să se închidă sesiu­ne parlamentară fără ca legea a­­grară să ia o formă definitivă, du­pă cum iarăși nu e bine să se amâne până la toamnă reforma fiscală, re­forma administrativă și atâtea alte­­ legi de care se simte absolută ne­voie. De aceea a dat greș parla­mentului și pentru ca efectul să fie mai sigur, a ridicat deasupră-i ame­nințarea dizolvare!. In fata acestei perspective, majoritatea, cuprinsă de spiritul gregar, a făcut bloc în jurul guver­nulu și dă iureș proectelor. Sistemul, e fi el folositor pentru guvern, care va putea înscrie și ce­va pozitiv la activul său. Nu credem însă că e folositor pentru regimul parlamentar — reazemul cel mai sigur­­ al democrațiilor burgheze -­­căci asemenea mijloace tind să-l compromită, luându-i orice prestigiu Și mai ales nu poate fi folositor pentru țară. Căci procedând așa, cum procedează astăzi, parlamentul îî va da legi multe, nu însă și’ legi bune, — în orice caz legile nu vor lua forma, cea mai bună pe care ar putea-o lua, dacă s’ar da parlamen­tarilor toată libertatea de cercetare și de discuție. Dar... necesitatea nu cunoaște legi și guvernul face și el ce poate pen­tru ca să nu rămâe cu căruța’n drum. Să ne consolăm cu­vântul că spectacolul bizar al activității par­lamentare de astăzi, va arăta gu­vernelor viitore că nu e bine ca par­lamentul să piardă­­ vremea în vor­bărie lungă și inutilă, pentru ca să se pună pe tre­abă numai când va ajunge funia la pat. O rațională distribuție a muncei Parlamentului este încă o dovadă a capacitate­­i­ politice a unui guvern IOSIF NĂDEJDE Ziarul „dimimbața“ Primește s­enanmente: î­­n țară c­a: Lei 200 pe un an Lei îl HO. pe 6 luni Lei HO pe 3 luni in străm­ântate cu: Lei 210 pe un an Lei 120 pe 6 luni Lei H0 pe 3 luni In Italia in perc«..­. • este declarată, în anglia se­rii apu je răsturnare­a lui Lloyd feerie concentrare a liberalilor . Să ne ocupăm puțin de cri­zele politice din statele apusene. Pe când guvernul Briand a redus la tăcere chiar cele mai insistente glasuri opozante, creându-și astfel o solidă platformă de cârmuire, și pe când cabinetul Worth a obținut un însemnat vot de încredere, Ita­la și Anglia se află în plină criză. La Roma ea a izbucnit; la Londra se prepară încă. Despre cea dintâi am vorbit ori pe larg și putem a­­dăuga numai că noul cabinet va fi probabil format din partidele din stânga, adică de reformiști, de­mocrați și socialiști. Puternica gru­pare populista va­­ trebui și ea fie consultată la alcătuirea guver­nului. Va fi dat noului pri-mi­­nistru să înfăptuiască o concentra­re pe care G­iolkti nu a putut-o re­aliza.­­ In Anglia cabinetul de coali­ție, prezidat de Lloyd George, se clatină. Uniunea guvernamentală impusă de nevoile războiului și menținută de-acum nezișul tuturor greutăților, nu mai poate rezista dificultăților din timp de pace. O­portunism­ul d-lui Lloyd George a pierdut încrederea unei bune părți din gruparea unionistă, care până acum susținea guvernul lui. Lumea politică britanică dorește o clarificare a raporturilor: cele două partide istorice doresc să-și reia libertatea de acțiune. In pri­mul rând însă se pune la cale răs­turnarea lui Lloyd­­ George. Moti­vele sau pretextele nu lipsesc, este chestiunea irlandeză, este criza e­­conomică, este insuccesul din ulti­mele alegeri parțiale. Semnalul crizei l-au dat două scrisori ale Lordului Salisbury că­tre redacția­ lui Times. El imită gestul fraților­ săi, Lorzii Robert și Hugh Cecil, trecând în opoziție. Ca vechiu conservator, el invită pe prietenii săi să-l urmeze în des­părțirea de guvern. Pe de altă par­te, bătrâna foaie liberală Manche­ster Guardian, a­ destăinuit o con­spirație dintre Lordul Birken,head și d. Churchill pentru răsturnarea lui Lloyd George. Această acțiune, care de altfel a fost desmințită în mod formal, se bucură de spriji­nul tinerilor umaniști. Așa­dar ea pleacă chiar din sânul grupării guvernamentale. Chiar Lordul Curzon, ministrul de externe, pa­re dispus să joace un rol mai ac­tiv în guvern.­­. Pentru a înconjura primej­dia, d. Lloyd George amenință el însuși cu spargerea mnkmei și cu reconcUkirea­ liberalilor guverna­mentali cu­­ cei opoziționiști. La Londra au avut loc tratative și un banchet parlamentar al ambelor fracțiuni liberale. Liberalii din o­­poziție nu se opun la o restabilire a partidului unitar, dar pun anu­mite condiții în privința Irlandei și a liberului schimb economic. Noua încercare de a aplana con­flictul irlandez­­ este de signu în legătură cu acreste tratative. Pen­tru moment lucrurile stau aoi. S’ar putea, ca prin neîntrecuta sa abili­tate d. Lloyd George să se mențină la peutdre chiar cu ajuttoriă unio­­niștilor. Dar criza de care am vor­bit trebueste înregistrată. Ea va continua de sigur să-și urmeze e­­voluția. O răni veche Sunt două corpuri de cetățeni cari ne dau vecinie prilej de-a auzi plân­geri grave : militarii și farm­ac­ișt­i. Când e vorba de înaintări în arma­tă și de concursuri de farmaciști, apoi e sigur că se tulbură cerul și pământul de tot felul de protestări. Azi la ordinea­­ zilei e concursul farmaciștilor. Două comisiuni numi­te una după alta au fost contestate și casate. Și trebușoara asta se în­tâmplă și durează de când­ mă aflu pe lume. Trebue să fie ceva la mij­loc. Ce-a fost anume data aceasta de iar s’au casat comisiile și s’au amâ­nat concursurile nu prea știu, sau mai exact e prea lung și prea com­plicat ca să v’o spun. Până într’atât nu merge treaba încât e vorba să se vie cu­ o lege ca­re să pue odată capăt scandalului. Slabă speranță însă ca să vedem un scandal curmat prin vre’o lege cu atât mai vârtos că proprietarii de farmacii trag hăisa și serviciul sani­tar ceai­a. Poate că n ar fi rău să se încerce eacul tocmai pe-acolo pe unde ni­meni nu se gândește, și anume în loc să se facă o lege, trei legi, zeci legi să se desființeze toate legile. Cu alte cuvinte să se lase comerr­­țul farmaceutic absolut liber ca bă­căniile manufactura și altele. Bine­înțeles v­a putea fi farmacist sau droghist numai cine are diploma ne­cesară, dar în negustoria lor să nu-și mai bage nasul nimeni. Vi se pare curioasă ideia aceasta? Vi se pare poate și primejdioasă ? Nu-e de ce. In Belgia și’n Italia e așa precum v’o spun eu, iar la noi drogheriile nu sânt ele libere aproa­pe ? Credeți că în Belgia și în Ita­lia se moare mai mult ca la noi ? Ferească D-zeu ! Dimpotrivă, la noi se moare îndoit ca în Italia și între­­it ca în Belgia. Și încă după ce murim ca muștele­ni se mai tulbură ceasul morții și cu chestia aceasta a farmaciștilor ne­dreptățiți, parcă n'am avea destule altele ! Să-i lase deci pe oameni în pace și’n libertate, să li se pue numai pe­­depse grave când se vor constata fraude, și să-și vadă de comerțul lor fără comisii, fără direcții sani­tare, fără limitare de locuri, și scandalul va înceta imediat și pe vecie. I. T. — Vă duceți cu microscopul la Iskorstor, d­ie prefssor ? — Nu, mă duc la restaurant să mănânc o friptură cu prețîj maximal și vreau s'o văd și eu. Senatul și apoi Camera vor avea să se pronunțe zilele acestea asupra adeziunei noastre la statutul Curții parananente de justiție internaționa­lă. Este în afară de orice îndoială că parlamentul va da un vot în unani­mitate favorabil. Este un imperativ al­­ civilizației și al moralității de stat. Dar și publicul trebue să ia­ cunoștin­ță de acest act însemnat. A venit vremea când asemenea chestiuni tre­­buie­ lămurite pentru toată lumea iar­ nu numai pentru o minoritate se­lectă de jurisconsulți și de bărbați politici. Chestiunea e aridă, dar nobilă. Ea nu poate fi străină nici unuia din cei ce doresc păstrarea și consolidarea păcii. Este vorba de aplanarea prin sentințe obligatorii­ a diferendelor, de drept internațional ivite între state. Din nenorocire judecata nu e tot atât de obligatorie­­ ca sentințele. C­u alte cuvinte, statele nu sunt obligate să recurgă la justiția tribunalului per­manent, dar odată ce i s-au adresat sunt datoare să i se supună. Dease­­menea este regretabil că competința tribunalului este­ limitată la anumite litigii ce poartă asupra interpretării convențiunilor și tratatelor iar nu și asupra diferendelor politice care nu derivă din tratate. Nu este deci o curte obligatorie de arbitraj univer­sal (supremul ideal al pacifismului) ci numai de un tribunal ce judecă după texte și după doctrină. Dar chiar dacă toate­­ cerințele idea­le ale păcii nu sunt satisfăcute prin curtea de justiție, progresul realizat este consider­abil. Progresul chiar când este lent și parțial trebuește în­curajat. Căci numai așa poate fi con­stant și durabil. PLEBS. FEL DE FEL Restauratorii au Încheiat un ar­mistițiu cu primăria, dar continuă : cu­ consumatorii. ...jtSi nu faci de­cât un­­ număr mas­trâns de mâncări. Rămâne de văzut acum, Intre c­el­e două tabere de beli­geranți, care va flămânzi mai repe­de. Consumatorii sau restauratorii. * * * Un ziar întreabă direcția căilor fe­­­rate de ce nu înființează pentru a­­numite localități, trenuri de plăcere. E intr’adevăr o naivitate ca să-ți închipui, că așa cum se circulă azi pe căile noastre ferate, călătoria mai poate fi o plăcere. * * * La Ploești s’a descoperit o bandă de spărgători care se adăpostea în beciurile Palatului de Justiție, unde ascundea și obiectele furate. Să furi și să cauți adăpost sub pulpana justiției, asta e într’adevăr­­ uimea cintemului. * # * Un cititor ne întreabă mirat cum se explică faptul că în ultimele che­­raeri, vagoanele cu paturi au rămas neatinse. Se vede că aceste vagoane­ sunt mai bine unse decât ale noastre. Un om cinstit Caporalul de jandarmi rurali Se­­celeanu din secția Coștangalia, ju­dețul Cahul a fost bănuit de supe­­săî că este autorul unui furt , o sută de lei. . Amărât că o astfel de bănuială Îi poate fi atribuită, caporalul Sece­l și-a pus capăt vieței cu un ante de carabină. Pentru o sută de lei­ ! Pentru o simplă bănuială ? ! Ce dramă sufletească s’a petrecut­­ acest om,, care a crezut că funcția­­ de apărător al ordinei și avuției ublice nu numai că nu trebue să e­­ pătată de-o faptă rușinoasă dar nici măcar bănuită — căci după si­­n uciderea nenorocitului caporal s’a dovedit complecta sa nevinovăție, ț In secolul nostru de înaltă corup­­țiune, azi când bacșișul se ia fățiș și­­ cere oficial la maî toate adminis­­tațiile publice, când hoții și frauda­­irii de milioane se denunță în za­ir în parlament, în presă și în oblic, când speculatorii operează ia în codrii Viceî­ei și când cinstea t«bue căutată cu lampa lui Diogene _ undeva, departe, într'un sat ba­sarabean, un jandarm protestează cu un gest violent împotriva­­ unei simple bănueli că ar fi un om ne­­­irustit. Sinuciderea care în mai toate împrejurările este o lașitate și o inzerta­re în fața luptei, ce o întâm­pină omul cu viața este în cazul «aporalului de jandarmi Seceleanu K supremă forță care reiese smnîn [perna­ 1 din imoralitatea profundă a Vremurilor în cari cei necinstiți în­fruntă, ffără să roșească, faptele ce­le­i mai josnice. DACIAN Ill ini L­­// Vineri 1 Iulie 1921 De la redacția noastră din Paris venit­ vara la Paris stafie pariziene Căldurile.— Fuga parizienilor.— Parisul oraș anglo-saxon.— Teatrele PARIS. Iunie. — In sfârșit a so­sit vara și la Paris. Până eli au fost zile reci și îndurate, nopți fri­guroase. Azi e cald ca în Iunie la București. Să-î auzi­ pe parizieni. Nu mai au alt subiect de discuție. Obișnuiți trei sferturi din an cu clima nordică -- iarna, ploi și frig, primăvara și toamna la fel — cele trei patru luni de căldura îi sperie și fiecare nu face decât să se vaite ca nu mai poate de zăduf într’o zi care pentru noi româna este o căldură de abia normală. Ce ar zice parizieni­ dacă ar cunoaș­te după-amiezile tropicale de Iulie și August de la București? * * * De altfel primele zile călduroase au aed un efect imediat. Parisul se golește de parizieni. Toată lumea capătă vacanță prin sistemul rota­ției iar stațiunile climaterice și balneare sunt în Franța așa de nu­meroase încât se găsesc pentru toate lungile localități încântătoa­re de odihnă pentru cure de băiete soare și de aer..Intre 15 Iunie și 1 Octombrie jumătate din populația stabilă a capitale­­i la țară la mun­te sau la mare și nu rămân aci de­cât vecinicile valuri de străini, mai ales de englezi și americani, cari în aceste luni dau Parisului carac­terul și aparenta unui oraș anglo­­saxon. Ii întâlnești pretutindeni: teatre­le restaurantei și hoteluri­le, muzee­le, străzile sunt pline de grupuri mici sau convoiuri compacte. Au­tomobile enorme trec mereu trans­portând sub conducerea inevitabila lui Cicerone, o societate întreagă de 20—30 de străini, bărbați și fe­mei, privind curioși în toate păr­țile de la un capăt al celuilalt al o­rașului. Mai ales englezii sunt na­tural foarte numeros­ de­oarece la avantajul schimbului care le da pu­tința să trăiască cu livrele sterli­ne mai eftin în Franța decât în propria lor tară, se adaugă apropie­rea geografică dintre cele două ca­pitale. Pentru londonezi azi Pari­­sul a ajuns a fi ceia ce e Sinaia pentru bu­cureșteni. In câteva cea­suri au trecut canalul și au debar­cat aci. Și astfel foarte multi din el spre a petrece ( Weenck­end-ulsi îr­șitul săptămnei) ..dau o goană pa­nă la Paris de Sâmbătă după mază, până luni dimineața. E de prisos să mai repetăm lucrul știut că ia afară de englezi și americani toate celel­alte neamuri ale pământului continuă a fi reprezentate azi aci ca și înainte de război în număr mai mare sau mai mic, ceia ce dă Pa­risului aceași infinită variație de expresii și de fizionomie ca jocurile de lumini și umbra pe o figură a­­­menească. / _ ft­­» * Teatrele își continuă reprezen­tațiile, pentru ele nu există vacan­ță. Calitatea spectacolelor însă e mediocră. La Teatrele subvențio­nate — Opera, Opera Comică, Co­media Franceză și Odeonul se joacă vecinic aceleași piese, veohi, drame și opere din repertoriu cari se adresează mai ales marelui pu­blic. La celelalte teatre nesubven­­ționate de stat se dau comedii u­­șoare și ușuratice sau piesete ca­­re-și continuă seria începută încă din iarnă. In general mișcarea ar­tistică, literară, intelectuală e în­ceată, deși în fiecare zi apar ne­numărate volume nou! iar revis­­tete literare și științifice îșî urmea­­ză firește ritm­ir­i lor -urs perio­dic. Singurele eve­nimen­te cari au dat oarecare animație Parisului zi­lele acestea au fost recepția lai Robert de Flers la Academie, de pre care au­ relatat, Grand Prix și Steeple-Chaige la cursele de cai, re­prezentațiile dansatoare­ ruse Anna, Pavlova la Opera în Grădina Ba­gatelle și la Trocadero. La Baga­telle pe marginea unui lac, noap­tea, la lumina lunei și a focului bengal, Pavlova îmbrăcată în alb a dansat moartea lebedei pe mu­zica lui Saint Saens: ai fost un spectacol de­ artă și o viziune rară. Primăria Capitalei, urmărind cu energie pe speculanți și pe înșelători cât va ține asta. Doamne! — a constatat că mulți brutari înșeală la cântar și la calitate, și a luat măsuri împotriva lor. Constatarea aceasta e veche de când sunt brutari pe lume. Dar nu, măsurile de acum, ori­cât de severe ar fi, nu vor izbuti să pun capăt răului Evident că primăria nu va putea exercita controlul ei zilnic, și iarăși e evident că chiar într’un asemenea caz se vor ivi atâtea alte pricini care vor zădărnici controlul sau vor face scăpați pe vinovați, încât la vre-o is­pravă mare nu se va ajunge nicio­dată. Chestia f­raudei cantitative și călită­tive a pâinii a preocupat de multă vreme și pretutindeni autoritățile. Măsuri diverse au fost luate, însă cu succese nesigure.­­ Totuși și o soluție trebue de găsit. Pare că cea mai bună, adică cea mai eficace, a fost aceia a orașului Paris luată în vremuri. Nu știu dacă mai dăinuește și astăzi Am propus-o și eu cândva la noi, dar n’am­­âdea de ce nu s’a luat în considerație. Iată ce-a făcut Parisul: A hotărât că pâinea, cel puțin cea care nu e de lux, să nu se mai vândă cu bucata ci numai cu greutatea. Pentru aceasta brutăriile au fost obligate să-și construiască cuptoare speciale ca să scoată pâini lungi de vre-o trei metri, astfel ca nimeni­­ să nu poată cumpăra cu bucata. Se tăia la cerere o porțiune oarecare, aproxi­mativ, din pâinea­­ cea foarte lungă și se cântărea, plătindu-se costul în consecință.­­Lucrul trebue să fi fost practic și convenabil deoarece în tot timpul des­tul de îndelungat cât am locuit la Pa­­ris am văzut mereu pe la brutari, pâini de­ acestea extraordinar de lun­i știu că astăzi e greu de construit asemenea cuptoare. Dar de ce nu s’a imitat chiar timp pilda Parisului­? Există motive temeinice care ne-ar împiedice, de la asta? Ar fi de dorit ca oamenii speciali, să ne lumineze­. Căci dacă nu există, soluție încc­­­tării înșelăciunii la cântar­e găsită. INDEX. Profesorul Olimpiu Șteîârteacu pu­blică în .,Luptătorul” o expunere pe cât de mișcătoare pe atât de justă despre situația precară a corpului didactic secundar. Vibrează în rân­durile profesorului toată pasiunea încă nealterată a tânăr­ului intelec­tual idealist, se simte teama chinui­toare de a­cea istovire a elanulu­i sufletesc, de acel pli du metier care transformă pe gânditorul liber în­tr’o inteligență mecanizată care în­registrează și transmite,­ dfiT nu a­­similează și nu creiază. Sunt drep­te constatările d-lui Ștefanovici și cazul d-șafie nu este izolat. Dar mo­tivele și remediile situației ne par a fi aiurea decât unde se găsește d-sa. Cauza mizeriei fizice și decrepi­­tudinei mintale a profesorilor stă după d-sa în modicitatea salariului. Remediul ar fi natural, o majorare a acestuia. Nu suntem cu totul de acord.. Salariul profesorilor este de­sigur o problemă grea. Problema adevărată este însă mai profundă și înglobează nu numai pe muncitorii corpului didactic, ci pe toți aceia ce lucrează cu creerul. Miizeria dublă de care vorbește d. Ștefanovici, bolferismul detestabil și sterp este comun, tuturor acestora. Este o criză morală prin care tre­ce , intelectualitatea și ea nu­ poate­­ fi înlăturată printr’orK alocație de câtevva sute de lei. Atmosfera aceea grup perdea« cețoasă care se lasă pes­te mințile unei generații întregi de intelectuali, porniți la luptă odi­nioară cu un avânt nespus de fă­­găduitor, o simțim cu toții deopo­trivă. Ea n’are de­cât un sigur leac: reasibil tatea dârză a spiritului și a cugetului. Mijlocul îi dă solidarizarea mun­citorilor cu materia cenușie a cra­niului. Dar nu o solidarizare de a­­cademicienii sclerozați pentru a pre­tinde o constituția care va veni și așa—ci una de forțe vii în vederea strictei apărări a intereselor și a prestigiului IoV Ei Fil

Next