Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)
1921-07-22 / nr. 5340
ANUL XVIII-lea. — No. 5340 10 pigme Si ar laidat in 1904 de COKST. MILLC STEi Feu exemplara!. In toată tara 1. P3191Î fim rut ier! 2? Iulie 1921 Bana BW închiderea Parlamentului La miezul nopții, aseară s’a închis după opt luni de aproape neîntreruptă activitate sesiunea ordinară a Parlamentului, începuse în Noembrie cu un program foarte bogat și era destinată să constitue examenul de capacitate al guvernului Averescu și prima piatră de încercare serioasă a noului regim democratic. Defectele, dificultățile și excesele regimului creat de sufragiul universal se văzuseră în alegerile generale și parțiale din anul trecut, iar fracțiunile ce constituiau Parlamentul avuseseră în toiul verii precedente prilejul unui contact la temperatură ridicată. Auspiciile sub care se deschidea sesiunea de Noembrie erau în teorie deci favorabile. Din nenorocire însă chiar primele ședințe au fost suficiente pentru a învedera că experiențele câștigate nu folosiseră și că acel contact al partidelor rămăsese tot așa de înveninat ca mai înainte. De la un cap la celalt sesiunea avea sa fie o succesiune de violente discuții, de încercări obstrucționiste, ele excese majoritare — într’un cuvânt f de manifestări ce „impuneau spectatorilor , le judeca negatvă asupra murții proaspăt. In primele Iunii aflau Tie birou trei mari proecte de reforma: cel agrar, cel electoral și cel administrativ —• activitatea Camnenilor a fost foarte sterila. Pesimiștii puteau aproape sa piarda speranța. După vacața Crăciunului se produse însă înp reviriment prielnic Guvernul luan »târârea de a impune eduitării of r'i'iTrcȘ'OTIST.ivc'o Irterio'arda de intensă legiferare. Hotărârea aceasta a »uns la multe exagerări antidemocratice la acte de autocratism arbitrar, la reale falsificări ale liber'iților parlamentare și ca efect la două penibile retrageri ale opoziției coalizate de la lucrările adunărilor. Am comite însă o nedreptate dacă am nesocoti energia activă din ultimele luni și pachetul c,u atât de greu pe cât de important al legilor făurite Rezervele noastre asupra proectelor care astăzi au putere de lege, prin voința unei majorități fără sclipire,in discuții,fără lărgime în concepții, fără entuziasm in acțiune, dar întotdeauna prezentă la urne, au fost formulate zi cu zi în acest loc. Ele au influențat în oarecare măsură desbaterile și au marcat întotdeauna un piper de vedere serios, obiectiv, desinteresat și popular. Nu e locul să revenim în detalii. Am avut cu toate scăderile regretabile cu toată graba din ultimul timp, prima sesiune de legiferare temeinică din perioada de după război. Că temeiurile ar fi putut fi mai solide și sistemul man unitar, este o altă chestiune. Ni s’a dat o soluționare constituțională a problemei agrare, o mare și complexă reformă financiară, o legislație de muncă (ce e drept, dubioasa) și, în fine, acel buget care ne lipsea atâta și care cu toată hipertrofierea capitolului de cheltuilli reprezintă o mare sforțare de a da un echilibru vistieriei și o orientare diferitelor departamente. Valoarea practică a acestor legi, trăinicia lor rămâne să se vadă de acum înainte. Ea nu depinde de parlamentul care pleacă la odihnă, ci de organul executiv, de guvern. Din împrejurări multiple Parlamentul ne-a rămas dator cu reforma administrativă, cu cea electorală și cu pregătirea Constituței de mâine, împrejurările au fost atât de grele încât nu putem să facem încriminări. Avem dreptul să nădăjduim că și acei care au lucrat și acei care au fost împedicați și acei care n’au vrut să lucreze vor chibzui asupra greșelilor comise și că până la Noevrîbine toți laolaltă vor ști să găsească acea cale de înțelegere care singură poate consolida cuceririle noastre democratice. Căci toate legile prezente și viitoare nu vor valora nimic dacă în urma lor va rămâne un parlament compromis și subminat EUGEN FILOTTI a unui cuvant parlamentaris— când totuș se ■ Un leu—17 centime Ml Ultimele zile au fost foarte defavorabile leului nostru la Paris. Cursul lui a scăzut mereu și ultima cotă de care avem cunoștință, cea de Luni, a fost de 17 centime. Zadarnic cauți o explcațiune acestui fenomen îngrijitor.Intr’adevăr, în momentul de față, daca există vre-o logică în operațiunile de bursă, — sunt toate motivele ca valuta noastră să se amelioreze.Avem o recoltă bună, care nu mai e numai în perspectivă, căci seceratul grâului e în toi. Mijloacele noastre de transport, sunt desigur pe cale de îndreptare. Mai e până să îndeplinească complect menirea lor, dar un progres considerabil avem de înregistrat. Finanțele statului sunt pe cale de a fi ordonate. Un budget echilibrat e votat și votate sunt mijloacele pentru acoperirea lui. Cum se explică atunci că Ieul nostru în loc să meargă crescând, merge scăzând? Unii ar voi să găsească explicația unui asemenea îfenomen, în manoperele speculanților. Dar cari sunt speculanții cu resurse atât de mari, încât să poată menține în permanență pe o linie descendentă moneta ’unei țări, ale cărei condiții economice sunt de natură a justifica ..și determina o scumpire a acelei monete? Nu explicația aceasta e cea mai puțin plauzibilă. Se atribuie forței omenești posibilități pe cari nu le poate avea contra fenomenelor naturale. Al unei ? mn'smă nu-î, dar explicația raaific, ar putea-o găsi decât un studiu foarte amănunțit al situațiunei noastre pe piețele internaționale, studiu pe care, cu gate că d’utorta vreme se vorbește de valută, nu l-a făcut nimeni, nici chiar statul. Dar între cauzele scăderea valutei, treime desigur să fie și soluțiunea ce s’a dat revendicărilor statului român privitoare la lichidarea financiară a răsboiului. Fapt este că din despăgubirile pe cari se plătește și le va plăti Germania, noi vom primi mai nimic, sume atât de mici și de neînsemnate, încât nu contează nici chiar față de obligațiunile pe cari noi le-am contractat în străinătate, pentru a putea duce războiul. Dela Austria și Ungaria nu se poate lua nimic. La Austria ar fi cel mult de dator Ungariei e vorba să fim puși să-î plătim încă. Se înțelege că nu poate fi exactă știrea că am fi fost scoși datori de către Comisia interaliată cu 45 miliarde în favoarea Ungariei. Dar ori și cum nu poate să rămân fără influență asupra valutei noastre, ‘dacă se află că învingători în război, în loc ca să putem lua vreo despăgubire, suntem încărcați cu obligațiuni financiare’ de-ale foștilor dușmani. Se înțelege că în fața scăderilor ce înregistrează valuta noastră, rămân ca singure eficace, cele două leacuri naturale, să restrângem pe cât posibil importul și să intensificăm în cea mai largă măsură exportul. Putem privi în acest caz cu cel mai mare optimism viitorul Fără aceasta, însă, cu toată bogăția noastră, scăderea valutei trebue să ne îngrijească și să ne alarmeze, căci ceva mai mult chiar decât finanțele și economia noastră națională, ar putea fi amenințat. B. „DIMINEAȚA“ Primește abonamente: In fără cui Lei 200 pe un an Lei 100 pe 6 luni Lei 50 pe 3 luni Ici străinătate cui» Lei 240 pe un an Lei 120 pe 6 luni Lei 60 pe 3 luni idiiagintă După cum au anunțat telegramele, a 12 iulie s’a inaugurat la Paris, în prezența reprezentanților tuturor națiunilor de rasă latină, monumentul geniului latin. D-l de Max a necitat cu aceasta ocazie uni poem de Mistral . ..Deșteaptăte rasă latină". Astăzi când se împlinesc o sută de ani de la nașterea lui Alexandra ne amintim că el a ridicat de mult rasei latine acel imn de slavă, încoronat la serbarea feribriului de la Montpellier, sub președinția lui Mistral:• Latina gintă e regină Intr’ale lumii ginte mari, Ea poartă în frunte o stea divină, Lucind prin timpii seculari Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi Ea merge ’n fruntea altor ginte Vărsând Îmbine 'n urma ei. Monuîstentul geniului latin 0 tragedie Crima nebunească a sergentului de la șosea are, prin morala care se desprinde dintr’însa proporțiile unei tragedii antice. Unde e condeiul inspirat care să descrie în fraze lapidare soarta sguduitor de tristă a țăranului Marin Nicolae Voicu din comn. Butiman? O facem cu slabele noastre mijloace. Se-ntorcea nenorocitul de la târg, mergea grăbit ca jf. să ajungă acasă din haosul amețitor al orașului străinii nimerise Pe drumul cel mai scurt și mai frumos, pe șoseaua Kiselef. Soarta era deja pecetluită, căci nimerise ora solemnă când pe asfaltul boltit al drumului, automobilele și muscalii execută acele întreceri vertiginoase care constituise deliciul orășenilor blazați și un privilgeiu exclusiv al lor. In convoiul de limuzine și de echipagi fastuoase căruia lui Marin Voicu făcea o notă stridentă și supărătoare. Ce căuta țăranul acolo Când drumul lui era pe șoseaua Kano, sau a Filantropiei? Cum îndrăznea el să tulbure cursele elegante și uspra-moderne cu căruciorul lui preistoric și cu cele două mărțoage respingătoare? Era un adevărat scandal. Sergentul de la rândul al doilea, un adevărat paznic al orașului în contra sălbăticiei rustice, fu asmuțit în contra străinului. Acesta dc spaimă ,dele bice cailor, amenințând, după cum spune raportul ..obiectiv1’ al poliției să calce automobile și trăsuri! Și alunei sergentul indignat scoase revolverul și omora pe loc pe primejdiosul țăran. Stătea culcat în căruță, cu capul sdrobit și însângerat pe când automobilele nepăsătoare și splendide treceau, înspre orașul care scăpase de amenințare. Onoarea orașului fusese scăpată de insulta țărănească. *" Act nu mai putem continua. Ne lipsesc cuvinte, ne lipsește glasul. Pace fie Marin Niculae Voicu, din comuna Butiman, jud. Ilfov. PLEBS. VSffjfW'. Propniiil cMiffflței dela Washiagian Puterile nu s’a u pus inea de aceri asupra lui Mmesica dă micî «omuriscaS răspuns» * In comentariile sale asupra conferinței de la Washington „Le Temps“ observă cu foarte mare dreptate că în tot restul verii și la începutul toamnei atenția generală va fi îndreptată spre acest eveniment. Mai mult încă, toate hotărârile politice, care vor fi luate Până in Noembrie vor ține socoteală de perspectivele de la Washington. O dată fixat principiul unei limitări a armamentelor navale și terestre, rămâne să se fixeze programul de detaliu al discuțiilor. Aci acordul este mult mai greu de stabilit decât pe terenul principial. Insă actual de acest acord depinde succesul conferinței. Ce folos, în adevăr, că toată lumett e gata să pună stavilă dezarmăritor, când nu e în stare să înlăture cauzele care provoacă intensificarea înarmărilor sau nici nu știe să le descopere? # De pe acuma fiecare din statele participante manifestă intenția de a face propuneri și de a discuta programul. Anglia dorește ca acest program să fie stabilit la Londra. Japonia cere preciziuni asupra problemelor extrem-orientale ■ pomenite în invitația dl-hii Hartfing, iar Franța ișî rezervă și ea dreptul de a largi sau a restrânge cadrul discuțiilor. ..Le Temps“ găsește în această privință cuvinte nimerite. ..Se poate prevedea — spune el —, că problemele Pacificului lui vor putea limita desbaterile. Este imposibil de afirmat că una sau alta din chestiunile politice nu va fi luată în discuție de îa ședință, fie în conversațiile particulare, care adeseori au mai multă importanță decât ședințele." Față de aceste manifestări, guvernul american s’a simțit dator să-și arate părerea, care e de fapt hotărâtoare. După un consiliu de miniștri, care a avut loc la Washington, se anunță că Statele Unite nu au de gând să fixeze dinainte chestiunile ce vor fi supuse conferinței,dar Ișî rezervă dreptul de a Împiedica discuția unor probleme care, neavând nici un raport, cu scopurile bine determinate ale Conferinței, ar putea sa-i compromită succesul. Se vede de aci că America e decisă să circumscrie cu previziune desb necrite și să țină în mână conducerea lor. Lucrul poate să fie folositor, dar el alatuiasă puțin importanta Conferinței. Mai este însă destulă vreme pentru ca puterile să cadă de acord asupra unui program acceptabil pentru toate. Pren iâllo. A rulat cu o mare intenzitate la Cameră și, la Senat și va mai rula încă până la sfârșitul sesiunei, mai cu seamă că opoziția e absentă. Orice s'ar zice, sunt mai multe puncte de asemănare intre Parlamentele oligarhiei, și cele ale votului universal decât ar fi puncte de deosebire. Și în trecut se proceda la fel, se pierdea vremea cu nimicuri dela Noembrie până, în Mai, iar în ultima săptămână înainte de vacanție se da drumul robinetului legilor. Mica diferență pe care o vedem astăzi e numai acela că în loc de nimicuri am avut scandaluri. Finalul însă e absolut la fel ca altă dată. După două luni de imensă gălăgie eșea că le-o lege, acum In cea mai deplină tăcere ies legile ca cdmnatU la ■mașină. A paria că nouă deputați din zece nu p ar putea spune, nici chiar pe gândire, ce-a votat in ziua aceia. Un lucru e sigur însă: viitoarele sesiuni vor fi ocupate cu revizuirile lucrărilor din trecut. Din legile astea fabricate cu duiumul, fără a fi cunoscute și discutate, la aplicare multe din ele se vor dovedi ca hainele gata de târg, nici una potrivită pe talie. Și vor trebui reluate, pe-aci ciuntite, pe dincolo lungite, lărgite, strâmbate, în fine puse, la punct. Bine înțeles că până atunci noi publicul vom fi jenați și ridiculi cu haina, aceasta, alandala a legilor votate cu iuțeala benzinei Darev, îi pasă de noi! Afară numai dacă binecuvântatul regim național nu va face ca legile să nu se aplice.Atunci nu-i nimic de zis, va fi tot ce-a fost, cu sau fără legi nani. INDEX azi o sută de ani s’a născut Alexandri Opera și In felina wmiei sale și in cea a criticei literare toai Qieseti și Qdo&espu despre Alexandri " Pe când anul naștere lui Vasile Alexandri e bine și sigur stabilit, cel al zilei sale de naștere formează obiectul unei controverse. Totuși cercetătorii acestei, oricum, interesante cestiune ț biografice, consideră ziua de Z1 Iulie ca cea mai probabilă. Conform cu aceasta, s’ar împlini tocmai astăzi suta de ani de când Vasile Alexandri a fost dăruit poporului român și dacă această zi nu ar fi căzut In luna lui Cuptor, astăzi ar fi trebuit sărbătorit Centenarul marelui poet național. Așa însă, toate instituțiuniile indicate a I prăznui memoria, au luat-o înainte și presa le-a imitat exemplul. Ne găsim astfel in situațiunea de a cunoaște de ziua centenarului, părerile contimporanilor noștri, asupra operei lui Alexandri. Aceste păreri nu sunt unanime și nu vor fi probabil niciodată, fiindcă, pentru aprecierea operei lui Alexandri sunt două puncte de vedere: cel care o consideră în lumina epocei în care poetul a trăit și produs și cel care consideră scrierile lui în raport cu progresele realizate de literatura noastră dela dânsul încoace, pe temeliile din cari o bună parte el a pus. Judecată din primul punct de vedere opera lui e covârșitoare. Din al doilea punct de vedere se înțelege că rezistă mai puțin criticei, dar meritul ei cel mare este că dacă din acest punct de vedere, numai o parte din scrierile lui Alexandri se susține, această parte insă, e suficientă, pentru a’i asigura nemurirea și în fața unei critici care s'ar călăuzi numai de criterii pur literare. * * * Considerată din primul punct de vedere mi se pare că opera lui Alexandru, nu poate fi caracterizată mai bine, decât a făcut’o Maiorescu în următoarele puține și lapidare cuvinte: „In Alexandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cât s’a putut întrupa intr’o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară ei nu T a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în inimile celor mulți dintre noi — el le-a intrupat, frumusețea proprie a pământului nostru natal și a aerului nostru — el a descris’o ,*«ovinismul ginteî latine și ura în contra evreilor — el le reprezintă, când societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București — el a răspuns la această dorință scriindu-i cosmodii și drame; când a fost chemat poporul să-și jertfească viața în războiul din urmă — el singur a încălzit ostașii noștri cu raza poeziei. A lui liră multicordă a răsunat la orice adiere ce s’a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui. In ce stă valoarea unică a lui Alexandri? In această totalitate a acțiunei sale literare". Alexandrie apare în această admirabilă caracterizare, ca un tip reprezentativ al epocei în care a trăit, reprezentativ în calitățile și defectele ei, începând cu dorul de țară și dragostea de pământul natal, cu acel înflăcărat patriotism care a găsit cea mai frumoasă expresiune în „Ostașii noștri“ și sfârșind cu acel regretabil șovinism, cu acea oră contra evreilor, vestigiu dureros al unor vremuri de întunecare a mințil și sufletelor. Atâta însă ar ajunge pentru a face din Alexandri un mare personagiu istoric, nu însă pentru a’l așeza în panteonul literaturei române. Și totuși, orice s’a spus și orice s’a cris, Alexandri și-a asigurat un loc in acest panteon. Din uriașa lui operă, de care azi nici un om nu ar fi capabil și care prin multilateralitatea și seriozitatea ei îl arată cu adevărat, ca pe un om al unei perioade de naștere, se poate detașa o parte care poartă pecetea nemuritoare a poeziei. S’a vorbit îndeajuns acum de Pastelurile sale, pentru ca să fie nevoie să mai revenim aci. Dar iele nu sunt singurele sale poezii cari rezistă celei mai viguroase critice literare. Chiar în genul acela deochiat al poeziei patriotice de ocazie, el a creat adevărate perle- Pene? Curcanul, Sergentul și acea Horă de la Plevna, In care tonul popular e nimerit cai intuiția sigură a artistului: Iacă-mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci și-un godăcel Toți cu râtul de oțel— Dar Pohodul Sibir? Și s’a făcut adesea reproșul unor greșeli tecnice. Nouă ni se pare că ele sunt vroite. Ni se pare că nici un poet de al nostru, nu se poate lăuda că are versul imai natural decât Alexandri. Și numai despre dânsul se poate spune ceia ce a uimitj pe un mare critic francez în tecnica lui La Fontaine, că cu o duzină de cuvinte obicinuite, adunate într’un chip obicinuit, el știe să deschidă o lume. In câteva versuri cari nu conțin nici un cuvânt extraordinar, migălos, căutat, în fraze caree curg ca și vorbirea însăjși a poporului, el ne sugeră un tablou. Multe extemple pentru aceasta sunt în Paștele. Aș putea cita altele multe din alte poezii ale sale. Odobescu a «■elevat primele stele din Noaptea albă: Câmpul lung și late albeșt« Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint, Și apare nemișcată In abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit Miezul nopțeiL Totul tace, Lumea pare un mormânt Unde mort și rece zace, Leșul marelui pământ Și sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu - Vars'o jalnică lumină Pe gigantul său sicriu... La 1881, Odobescu, recomandând Academiei ca să acorde lui Alexandri marele premiu Năsturel, scrie: „Din nenorocire până în acești ultimi ani, țara noastră nic avi» și n’a știut să dea nici o răsplată demnă acelora cari cu braț ager, au despicat ogorul înțelenit al lmmbei și al culturei noastre literare. Dar — nihil desperandum!“ Da, să nu desperăm! Dacă la Centenarul lui Alexandri, critica liberă nu a căzut în extaze fără de rezervă, memoria lui ieste însă sărbătorită de toți fără rezervă in recunoașterea marilor lui calități și merite. _________B. BRANIȘTEANU V. ALEXANDRI (Cetifi continuarea in pag. U-a) Oameni și albine Fără îndoială că insectele formează, în felul lor, un punct culminant în evolluția vieții. De aceea nu arare ori se compară unul din aceste vârfuri, omul, cu unul din celelate vârfuri, albinele sau furnicile. Și’noi și ele am atiinS culmi extraordinare in ce privește traiul în societate și moravurile ce rezultă dintr’un asemenea trai. Imi veni în minte comparația dintre oameni și albine citind interesanta noastră corespondență de erî din Berlin. De altmintrele e de ajuns să ne rotim ochii în propria-ne țară pentru a găsi numeroase pilde la fel. Să ne oprim deci un moment asupra, calamitătei desfrâului, a acelui desfrâu hidos și nerușinat, pe care-1 vedem mai cu seamă de la război încoace. Când le faci viața grea albinelor, când le ieîmierea din stup, când în mod violent sau tâlhăresc ca să zic așa le răpești rodul muncii așa după cum de pildă am pățit-o noi oamenii prin faptul războiului,albinele își înmulțesc activitatea, își strâng rândurile, își mai întăresc încă disciplina, spre a face față nenorocitei. Dacă însă te tratezi dimpotrivă, adică te pui la dispoziție din belșug miere străină de-a gata sau zahăr, ele perd imediat obiceiul muncii, își părăsesc disciplina, devin leneșe, lacome, zavistnice, în fi