Dimineaţa, august 1921 (Anul 18, nr. 5349-5374)
1921-08-01 / nr. 5349
Uitat la imoravuri Ironia faptelor e uneori cruda. Niciodată însă nu a fost mai sângeroasă ca în cazul nostru. Un precupeț — probabil originar din Dolj — a avut deunăzi un conflict cu un trecător. Motivul se înțelege dein sine : specula. Discuția deveni oarecum violentă, așa cum se întâmplă la nivelul străzii. La în moment dat, precupetul i enervat făcu un gest, obscen. Imediat fu înșfăcat de mulțimea indignată și dus la poliție unde i se făcu proces-verbal pentru atentat la bunele moravuri. Ar fi vrut și el să știe ce e aia: „bune moravuri”, dar poliția nu dă explicații. In adevăr că problema e Interesantă chiar pentru noi care avem dacă nu alte calități, cel puțin meritul de a fi citit un cod al manierelor elegante. Care sunt bunele moravuri și care sunt gesturile obscene? Oare ceea ce e obscen în piața mare e de bun ton la câțiva metri mai departe, spre Mitropolie? Oare moravurile țăranului din Dolj treime să fie mai austere decât ale stăpânului său de moșie ? Oare vocabularul negustorului ambulant trebue să fie mai academic decât al diplomatului trecut prin cancelariile de la Quai d’Orsay și Ballplatz ? Chestiunea merită să fie precizată. O definiție pe baze aoui trebu este găsită. Căci altfel codul penal ar putea să ne facă o poznă. Firește că aceste observații n’au nimic a face cu politica. Nu, fie sunt exclusiv filologice. _________ PL Principiile și interesele 1 [ul| de pilot [fui Kentului. E o adevărată frumusețe. Aci interesele franceze cu cele engleze se ciocnesc. Anglia a intrat în raporturi comerciale cu regimul sovietic, pe când Franța nu se împacă cu nicî un preț cu bolșevicii. In același timp englezii au intrat în conflict cu turcii pe cari, indirect îi sprijină francezii destul de direct rușii. Astfel în actualul conflict orienta englezii sunt adversarii rușilor cu cari au reluat relațiile comerciale, iar francezii fac politică filo-turcă alături de soviete cu care sunt la cuțite. Rezultatul, dacă în războiul greco-turc, înving grecii, politica franceză suferă o înfrângere deși înfrânți vor fi bolșevicii adversarii lor, iar dacă înving turcii, triumfă politica franceză în Orient dar se întăresc bolșevicii în Europa ceea ce pune la grea încercare politica filo-poloneză și europeană a Franței. Incontestabil respectarea principiilor pure este un lucru forte prețios dar cu condiția ca să rămâi naiv. Cinicii sunt oameni foarte înțelepți, de multe ori Constantin Bacalbașa Domeniul naivitate este foarte ampră aruncătură de priviri asupra O întins, în el trăesc mai ales oamenii cei mai corecți, aceia cari cred — vorba populară — că tot ce zboară se mănâncă. Principiile, fac, în domeniul vieței politice, aceleași oficii pe care le fac preceptele morale în domeniul vieței morale. Spre a educa, spre a tine în frâu noțiunile rele atavice și întotdeauna deștepte în om, legiuitorii și filozofii au decretat un număr de regule morale obligatorii pentru conduita în viață. Și cu toate acestea, cei dintâi cari se abat de la ele, sunt tocmai aceia cari le-au proclamat infailibile. In atât de vastul câmp al ideației politice s’au cristalizat câteva credințe purtând ștampila deosebitelor partide. Așa, de pildă conservatorii sunt apărătorii proprietate!, a! tradițiilor, a! religiei, a formei actuale a Statului, etc. 10dedalii sunt partizanii celor mai întinse libertăți în toate domeniile. Socialiștii sunt partizanii participării omului la toate drepturile, partizanii egalitate economice dușmanii tuturor constrângerilor și așa mai departe. Dar toate acestea numai în teorie. Practica ne dovedește zilnic semn că este destul ca unul din aceste principii să intre în neînțelegere cu interesul individual sau cu interesul colectiv pentru ca, atât individul cât și colectivitatea, să azvârle principiul în care ai crezut în ajun. In vremurile liniștite aceste, contraste se produc mai rar, însă în vremurile tulburi și, mai ales în epocile care sunt, numai etae de tranziție între epocile așezate, acest eoi de apostazie devine regulă. Voiți exemple? Câte vor fi astăzi. Este știut că partidele, cu cât sunt mai înaintate cu atât semt mai călduros susținătoare al dreptului electoral al femeii. Peste tot conservatorii sunt ostili ai aicărei prea largi a ideei, peste tot liberalii înaintați și, mai ales,socialiștii sunt apărătorii ei hiotărâți. Dar este o excepțiune: Belgia. In Belgia e tocmai contrariul: Conservatorii catolici cer dreptul electoral cât mai larg psjntru femei, iar radicalii și socialiștii îl combat. De ce? Fiindcă în Belgia îe jmcea stă sub influența servilă a preotului care o domină din toate punctele de vedere. Rezultatul este că, în alegeri" — la ultimele alegeri comunale — femeile au votat în masă înpotriva partidelor înaintate. Și de aci conflictul. Venind în dezbatere existiunea acordărei dreptului de vtot , femeilor pentru alegerile parlamentare, , socialiștii și radicalii au votat un contra, deoarece reforma ar înmulți simțitor numărul alegătorilor catolici. In fața interesului perfidului principiul s’a evaporat.. In Rusia socialiștii maximaliști au lepădat, rând pe rând, toate credintele lor.Dar absolut toate. Au luat puterea pentru a scoate Rusia din alianța Antantei sub cuvânt că poporul rus este obosit de război și spre a încheia pacea cu Germania. Astăzi, dupîă cinci ani Rusia este singurul stat ait veche, înțelegeri care este încă în stare de război. Socialiștii ruși, au debutat prin , spre a desființa vechiul țarism. . dar tot Rusia este singura țară europeană fără libertăți, fără garanții constituționale ți fără parlament. Socialiștii ruși au luat puterea , începând prin a dezorganiza armata și a prigoni pe foștii generali tariști Astăzi guvernul sovietelor se slujește pe toate fronturile de acești generali, iar generalul Brasnov are chiar misiuni politici și militare omnipotente.■ 1 Socialiștii Ruși, au debutat prin desființarea industriei capitaliste și prin socializarea fabricilor, dar astăzi, în fata spiritului ostil al lucrătorilor, regin la vechiul regim capitalist și burghez, c Și aci interesele partidului in crând în conflict cu toate aceste iddei îmbrățișate pașă în ajun, au fost părăsite. „ I Dar ki politica din afară? O simt iau :afî, Ospitalitate Cazul consulatului cehoslovac din Cluj este fără precedent. Ne vine să credem că tradiționala ospitalitate românească nu a trecut încă munții în Ardeal, căci altfel grosolănia nu s’ar putea explica. Un consulat cehoslovac pentru Ardeal corespunde unei necesități reale. Legăturile comerciale între provincia noastră și noua republică de la Praga sunt vechi și intense. Pentru supravegherea și favorizarea lor se impunea înființarea unui oficiu consular în capitala Ardealului. Dar necesitatea aceasta superioară nu este la mintea oficiului de cartiruire din Cluj. El cunoaște numai generali cu zeci de camere, înalți funcționari ai regimului și noua protipendadă ardelenească. Consulatul cehoslovac? O cantitate neglijabilă. Astfel consulatul a fost instalat într'o baracă din marginea orașului. Cum ar fi putut ei să corespundă acolo misiunei sale este o problemă. Și consulul n’a putut-o rezolva decât trimițând la Praga o întâmpinare însoțită de fotografia originalului local. O fi fost drastică procedarea, dar era desigur meritată. ■ Atât i-a trebuit, oficiului de cartiruire din Cluj. Cum ? Consulatul îndrăznește să protesteze. Ca pedeapsă i se va lua și adăpostul actual. Să se descurce acum, dacă poate. Așa grăi șeful, biroului de cartiruire. Dacă acest domn este vindicativ, n’are decât să-și descarce patimile în chestiunile sale particulare. Când este însă în exercițiul unei funcțiuni publice care angajează statul, atunci n’are dreptul să o facă. I se vor arăta, suntem siguri, consecințele. n nordul Africei, unde în momentul de față, și anume în bucata de Maroc ce li s’a dat, spaniolii încearcă pierderi grele în urma revoltei generale a populației. N’au existat pe lume neamuri mai cu neputință de înfrânt și mai refractari la o pătrundere a civilizației din afară, ca acelea din nordul Africei. Și asta dintre încăpuți “i din vremurile cele mai stră'f’Kim'ul ^ Berberi! sunt o rasă curioasă, o rasă aparte, bara niciodată n’a suferit în liniște un jug străin și nici n’au primit să fie suflați cu o pojghiță de moravuri sau idei străine. Egiptul n’a fost în stare nicicând a-i cuceri. Așezarea grecilor antici în Cirenaica n’a putut dura. Chiar cele cinci sute de ani de domnie romană, care a organizat și clădit mai mult pe pământul Africii de Nord ca în ori șicare altă parte a împărăției, n’au fost în stare nu zic să asimileze, dar nici măcar să schimbe cu o totă firea berberă. De cum a slăbit imperiul, valul berber, nomad, a distrus și acoperit cu desăvârșire civilizația romană, nelăsând și neprimind nici o urmă din ea. Religia creștină a fost la un moment dat, stăpână pe aceste ținuturi, astfel încât biserica africană se numără, printre cele mai importante și mai strălucite dintre începuturile ei. Dar deja în veacul V după Hristos nu mai rămăsese nimic din ea. Nici un rând din Evanghelie nu s’a lipit definitiv de sufletul berber. , Dacă Cartagina n’ar fi fost disstrusă de romani, e foarte probabil că și pe ea ar fi cuprins-o și nimicit-o valul populațiilor băștinașe în cele din urmă. Franța și Halda. Franța în special, reîncearcă azi pe o scară foarte largă să reia opera greacă, romană și cartagineză în Africa de Nord. Cu ce succes numai veacurile viitoare o vor putea spune. Spania vedem că nu e în stare să se menție nici măcar în colțul de Maroc pe care l-a dobândit. Două mici anecdote caracteristice. Dacă ai fierbe într’un cazan, scrie un francez, fin european și un berber, vei căpăta două bulioane deosebite. Mai de mult un berber a ajuns colonel în armata franceză, deci se putea crede că era un asimilat. De îndată însă ce a eșit la pensie, omul și-a cumpărat un cort și s-a așezat ca nomad în pustiu. Asta spune mult asupra chestiei. I. T. DIMINEATA" Primește abonamente In țară cui Lei 200 pe un an Lei 200 pe 6 luni Lei 50 pe 3 luni In străinătate cut Lei 340 pe un an Lei 120 pe 6 luni Lei 00 pe 3 luni Ce faci cu apa din Mare... O ducem la București, unde nu s’a mai văzut apă de când au început căldurile. '«sinto..1*« vm. a—ai Zile SiîHe ii Am văzut prin ziare o coloană întreagă de amănunte asupra formelor și demersurilor pe care trebue să le facă cei cârora li s’au luat obiecte de către inamic, pentru a fi, cred, despăgubiți — z.c „cred” fiindcă drept să vă spun că nu le-am citit. Am zărit numai diintr’o ochire că trebue un memoriu detaliat care să se traducă și pe franțuzește — atâta mi-a fost de-ajuns ca să-mi tac greața. E adevărat însă că n’am prea fost păgubit de inamic, desigur dintr’o simplă întâmplare norocoasă. Mi s’a luat un cazan de aramă și am dat poliției noastre «na plapumă, una, cuvertură de lână și una pereche de haine. Se zicea fcă’s pentru prizonierii români. Comisarul meu, care era un băiat inteligent și un om cum se cade, mi-a spus : — Te sfătuesc să dai ce ai mai rău și mai ferfenițos. — ? ? ! ! (eu). ’ — Nu te mira,tiKi spun în chiar interesul prizonierilor, nu am d-tale. .. ? ? ! ! (iar eu). — Ce, nu pricepi? Dacă’s bune, se opresc în drum, dar dacă’s mai rupte, merg la prizonieri. Și astfel te vei bucura da pomană în ceruri. Dn păcate mi-am pierdut lefjeria pe lumea cealaltă, căci lucruri prea rupte n’aveam ci destul de bunicele. Dar văd că m’am rătăcit din drum. Una voiam să spun și eși în altă direcție. Mă gândeam adică la aceia că parcu’s prea multe și prea grele formalitățile ca să-și intre oamenii în avere. Evident că nu poți crede pe fiecare pe cuvânt, însă remarc că inamicul când lua întrebuința mult mai puține forme. E adevărat că răul se săvârșește mai lesne ca binele, totul și nici binele nu trebue să fie așa de colțuros, de măicălos și de țepos. Nicică simplitate și curantă n’ar strica. Cu ceia ce publică „Monitorul Oficial” numai bogătașilor le va da mâna să mai reclame. De aceia eu unul îl dau încolo pe cazanul ăla de aramă ce mi s’a șterpelit de nemți, deși ei pentru mine valorează exact, în proporție, egal cu moara unuia, cu șlepul altuia, cu mobilele de preț ale unui al treilea, și așa mai departe. Multe se vor lipsi decât să mai intre la mașina asta de forme complicate și de șicane nesfârșite. INDEX Grecii vorbesc de cucerirea Constantinopolului Dar își fac socoteala fără celelalte state. — Interesele Rusiei, Franței, Italiei și mai ales Angliei se opun. — Șî pacea orientală nu se poate încheia fără aceste state. * Pentru prima oară da la începutul ofensivei elenice din Asia Mică presa greacă vorbește de scopurile politice ale războiului și vorbește pe un ton foarte ridicat. Este acesta un fenomen caracteristic: imediat după succesele aproape decisive obținute pe front, grecii scot la iveală cele mai îndrăznețe pretenții ale arsenalului politic. Ei revendică Constantinopolul și cer eliberarea, tuturor populațiunior creștine , de sub stăpânirea turcă. Din 1913, din limpul, războiului balcanic, pretenpunde acestea n’au mai fost ridicate. fii Cum justifică grecii revendicările lor? Turcii puteau rămâne la Constantinopol numai acceptând tratatul de la Sevres. Din moment însă ce guvernul Sultanului s’a solidarizat cu naționaliștii de la Angara, refuzând ratificarea tratatului, acesta nu mai are nici o valoare și regimul Constantinopolului poate fi supus unei revizuiri. Or, grecii pretind armea asupra lui toate drepturile posibile, atât etnice cât și istorice și, în consecință, îl vor cuceri cu armele sau o vor pretinde la masa verde. Chestiunea însă nu e atât de simplă pe cât vor s-o înfățișeze ziarele grecești. Chestia Constantinopol ului se confundă cu a Strâmtorilor și în această chestiune atât Marile Puteri, cât și Statele din jurul Marii Negre, au un cuvânt de spus. Printre aceste state se numără nu numai România dar și Rusia, indiferent de regimul care o guvernează. Neutralitatea tuturor acestor state în războiul grecoturc nu echivalează cu o desinteresare în chestia Strâmtorilor. O singură soluție le putea satisface pe toate: Internaționalizarea Strâmtorilor și Constantinopolulu. Din motive cunoscute această soluție nu a fost admisă la conferință și atunci s-a găsit formula controlului interaliat. A înlocui astăzi acest control, care reprezintă un minimum de garanții prin stăpânirea. Unui singur stat, oricât de simpatic, este inadmisib^ ir’or •se pontei more ’ : înapoi*» .( * Și apoi nu trebuesc uitate puterile cari în definitiv sunt arbitrii situației. Italia, nu a admis niciodată instalarea Greciei la Bosfor și Dardanele. Franța cu atât mai puțin. Rămâne Anglia, și Anglia favorizează pe greci. Dar favorizarea aceasta nu trebue răstălmăcită. Anglia, se simte atât de bine la Bosfor încât nu ar primi să discute nici chiar cu Ruda pe această temă, necum cu Grecia. Anglia poate avea interes să vadă pe greci la Smyrna, și în Tracia, se poate lăsa, cel mai liber joc în toată Anatolia. Orice slăbire a imperiului otoman asiatic, îi convine de minune. Dar când e vorba de Constantinopol, atunci Marea Britanie, care cu multă greutate a ajuns acolo, va spune protejatei sale elenice răspicat: Tystos, j’y rests. Și cum fără aprobarea , Puterilor o pace greco-turcă nu se poate concepe, Grecia nu va putea trece peste acest răspuns. Situația în Maroc Lafague, 30. ~ Se confirmă că situația spaniolilor în Maroc tinde să se amelioreze sub energica fluență a generalului Berenguer. Orașul cârciumilor Când sosești în orașul Alexant* cele 70 ce existau până acum una (jud. Teleorman) și-ți exprimi admirația pentru viile din jurul acestui oraș, ai deseori prilejul să auzi de partea băștinașior povestindu-se următorul dialog ce a elvut loc odată între defunctul rege Carol și podgorenii acestui oraș. Regele Carol: Dar d-voastră cu ce vă ocupați mai iuit pe atei? Alexandr'miamii: Suntem podgoreni, Măria Ta, producem vinurile cele mai bune! Regele Carol:A,bun! Atunci desigur,că exportați vin? Alexandrianul (inocent)... Nu. Sire, noî, maî importăm... . . Regele Carol (surâzând): A! Atunci mari bețiv! maî sunteți dv! De acest dialog mi-am adus aminte aflând zilele acestea, dela poliția locală, că în micul orășel Alexandria intro lună de zie s’a mai deschis 15 cârciumi nou! ,pe lângă Nu știu cum e în alte orașe ale țării dar dacă și-n alte părți numărul debitelor de băut alcoolice crește în proporția liri care crește în acest oraș atunci suntem sigur că ne amenință un adevărat dezastru e privința sănătății publice. E uimitor lucru de constatat, ca, pe când statul opune o rezistență îndârjită la cererea atâtor licențiați in farmacie de a îi se da libertatea să-și deschidă "farmacii unde" bolnavii ar putea găsi leac bolilor — el lasă libertate nețărmurită cârciumiilor cari distrug viața cetățenilor și ruinează gospodăriile muncitorești. ’In orașul Alexandria diferiți croitori cismari, manuifacturiști, mecanici, chelneri etc. și-au scos din locuinție și ateliere sculele, mașinile, înlocuinduse cu teșghele pe care-s înșirate otrăvurile alcoolic divers colorate. Chefuri monstre se țin în toate noptile cu tarafii de lăutari, cari încasează mii de lei pentru nopți de cântare Dealungul străzii principale fiecare neguțător de cereale, fiecare cet cai istare și cârciuma lui unde alăturea de dopotele de cereale stau butoaiele de frică ș vht. Totul e aranjat automatic în aparentă pentru folosul câtorva, iar în realitate pentru ruina tuturor. Enormele plus valori câștigate de croitori și cismarî prin faptul că colegii lor devenind cârciumari, au micșorat concurența, urcând, câștigurile celor ce-și continuă meseria ;— trec toate în saltarele de bani ale cârciumarilor. " ■ Țăranii încasând sume mari de bani, dela cerealiști,, înapoiază o parte din aceste sume acelorași cereaiști "în schimbul ;ateopilului. Este astăzi comerțul cel mai rentabil, comerțul cârciumilor căci, după cum ne-a declarat un cârciumar exrrimar, client«] niciodată nu întreabă de preț. El plătește oricât i se cere! î L ia analizele succesive asupra băuturilor diverse luate de medievii orașului de la aceste cârciumi, laboratorul răspunde, că băuturile au ieșit rele, nereglementare. Direcția sanitară îi amendează pe cârcwmari la câte 100—200 lei dar își plătesc aceste amenzi râzând, fără a face măcar apelul la care au dreptul. Deci nici statul n’are de ce să se plângă căci d’n aceste amenzi se întreține „Casa sănătății publice" , de pe lângă direcția sanitară. Vei dețî ce admirabilă organizație! " Cârciumarii otrăvesc publicul și toti ei, prin amenziler pe cari le plătesc , le citesc pe,cei otrăviți prin „casa sănătății“ pe care o întrețin! ■ Nu e totuși o simpla coincidență : făptui ca orașul Alexandria care-șî înmulțește, lunar, numărul cârciumilor, trimite , zilnic atâția indivizi morți, de tuberculoză la cimitir . „La tuberculose s'attrappe sur le zinc” a spus marele profesor Înto cereaux din Paris. „Le zinc“ e teșgheaua cârciumarului. DR. Y<3REC