Dimineaţa, august 1921 (Anul 18, nr. 5349-5374)

1921-08-01 / nr. 5349

Uitat la imoravuri Ironia faptelor e uneori cruda. Ni­ciodată însă nu a fost mai sângeroasă ca în cazul nostru. Un precupeț — probabil originar din Dolj — a avut deunăzi un conflict cu un trecător. Motivul se înțelege dein sine : spe­cula. Discuția deveni oarecum vio­lentă, așa cum se întâmplă la­ nive­lul străzii. La î­n moment dat, pre­­cupetul i enervat făcu un gest, obs­cen. Imediat fu înșfăcat de mulți­mea indignată și dus la poliție un­de i se făcu proces-verbal pentru atentat la bunele moravuri. Ar fi vrut și el să știe ce e aia­: „bune moravuri”, dar poliția nu dă expli­cații. In adevăr că problema e Intere­santă chiar pentru noi care avem dacă nu alte calități, cel puțin me­ritul de a fi citit un cod al manie­relor elegante. Care sunt bunele moravuri și care sunt gesturile ob­scene? Oare ceea ce e obscen în piața mare e de bun ton la câțiva metri mai departe, spre Mitropolie? Oare moravurile țăranului din Dolj treime să fie mai austere decât ale stăpânului său de moșie ? Oare vocabularul negustorului am­bulant trebue să fie mai­ academic decât al diplomatului trecut prin cancelariile de la Quai d’Orsay și Ballplatz ? Chestiunea merită să fie precizată. O definiție pe baze aoui trebu este găsită. Căci altfel codul penal ar putea să­ ne facă o poznă. Firește că aceste­ observații n’au nimic a face cu politica. Nu, fie sunt exclusiv filologice. _________ PL Principiile și interesele 1 [ul| de pilot [fui K­entului. E o adevărată frumusețe. Aci interesele franceze cu cele engleze se ciocnesc. Anglia a in­trat în raporturi comerciale cu re­gimul sovietic, pe când Franța nu se împacă cu nicî un preț cu bolșe­vicii. In același timp englezii au­ intrat în conflict cu turcii pe cari, indirect îi sprijină francezii destul de direct rușii. Astfel în actualul conflict orienta englezii sunt adversarii rușilor cu cari au reluat relațiile comerciale, iar francezii fac politică filo-turcă alături de soviete cu care sunt la cuțite. Rezultatul, dacă în războiul gre­­co-turc, înving grecii, politica fran­ceză suferă o înfrângere deși în­frânți vor fi bolșevicii adversarii lor, iar dacă înving turcii, triumfă politica franceză în Orient dar se întăresc bolșevicii în Europa ceea ce pune la grea încercare politica filo-poloneză și europeană a­ Fran­ței. Incontestabil respectarea princi­piilor pure este un lucru forte preți­os dar cu condiția ca să rămâi naiv. Cinicii sunt oameni foarte înțe­lepți, de multe ori­ Constantin Bacalbașa Domeniul naivitate­ este foarte ampră aruncătură de priviri asupra O întins, în el trăesc mai ales oa­menii cei mai corecți, aceia cari­ cred — vorba populară — că tot ce zboară se mănâncă. Principiile, fac, în domeniul vie­­ței politice, aceleași oficii pe care le fac preceptele morale în dome­niul vieței morale. Spre a educa, spre a tine în frâu noțiunile rele atavice și în­totdeauna deștepte în­ om, legiuitorii și filozofii au de­cretat un număr de regule morale obligatorii pentru conduita în via­ță. Și cu toate acestea, cei dintâi cari se abat de la ele, sunt tocmai aceia cari le-au proclamat infaili­bile. In atât de vastul­ câmp al idea­ției politice s’a­u cristalizat câte­va credințe purtând ștampila deo­sebitelor partide.­­ Așa, de pildă conservatorii sunt apărătorii pro­prietate!, a! tradițiilor, a! religiei, a­ formei actuale a Statului, etc. 10­­ded­alii sunt partizanii celor mai întinse libertăți în toate dome­niile. Socialiștii sunt partizanii pa­rti­­­­cipării omului la toate dreptu­rile, partizanii egalitate­ econo­mice dușmanii tuturor constrânge­rilor și așa mai departe. Dar toate acestea numai în teorie. Practica ne dovedește zilnic semn că­ este destul ca unul din aceste principii să intre în neînțelegere cu interesul individual sau cu­ in­teresul colectiv pentru ca, atât in­dividul cât și colectivitatea, să azvârle principiul în care ai cre­zut în ajun. In vremurile liniștite aceste, con­traste se produc mai rar, în­să în vremurile tulburi și, mai ales în epocile care sunt, numai eta­­e de tranziție între epocile așezate, a­­cest eoi de apostazie devine­­ re­gulă. Voiți exemple? Câte vor fi as­tăzi. Este știut că partidele, cu cât sunt mai înaintate cu atât semt mai călduros susținătoare al dreptului electoral al femeii. Peste tot con­servatorii sunt ostili ai ai­cărei prea largi a ideei, peste tot libe­ralii înaintați și, mai ales,socia­liștii sunt apărătorii ei hiotărâți. Dar este o excepțiune: Belgia. In Belgia e tocmai contrariul: Conservatorii catolici cer dreptul electoral cât mai larg psj­ntru fe­mei, iar radicalii și socialiștii îl combat. De ce? Fiindcă în Belgia îe­ j­mcea stă sub influența servilă a preotului care o domină din toate punctele de vedere. R­ezultatul este că, în alegeri" — la­ ultimele alegeri comunale — femeile au votat în masă înpotriva partidelor înaintate. Și de aci conflictul. Venind în dezbatere existiunea a­­cordărei dreptului de vtot , femei­lor pentru alegerile parlamentare, , socialiștii și radicalii au votat un contra, de­oare­ce reforma ar în­mulți simțitor numărul alegători­lor catolici. In fața interesului perfidului prin­cipiul s’a evaporat.. In Rusia socialiștii maximaliști au lepădat, rând pe rând, toate cre­­­dintele lor.­­Dar absolut­­ toate. Au luat puterea pentru a scoate Rusia din alianța Antantei sub cu­vânt că poporul rus este obosit de război și spre a încheia­ pacea cu Germania. Astăzi, dupîă cinci ani Rusia este singurul­­ stat ait veche­, înțelegeri care este încă în sta­re de război. Socialiștii ruși, au debutat prin , spre a desființa vechiul țarism. . dar tot Rusia este singura țară­­ europeană fără libertăți, fără ga­­ranții constituționale ți­ fără par­­­­lament.­­ Socialiștii ruși au luat puterea , începând prin a dezorganiza armata­­ și a prigoni pe foștii generali ta­­­­riști­ Astăzi guvernul sovietelor se­­ slujește pe toate fronturile de acești­­ generali, iar generalul Brasnov are­­ chiar misiuni politici­ și militare­­ omnipotente.­­■ 1 Socialiștii Ruși, au debutat prin desființarea industriei capitaliste și­­ prin socializarea fabricilor, dar as­­­­tăzi, în fata spiritului ostil al lu­­­­crătorilor, regin la vechiul regim­­ capitalist și burghez,­ c Și aci interesele partidului in­ c­­rând în conflict cu toate­ aceste i­­d­dei îmbrățișate pașă în­ ajun, au fost părăsite. „ I Dar ki politica din afară? O sim­­t i­au :afî, Ospitalitate Cazul consulatului cehoslovac din Cluj este fără precedent. Ne vine să credem că tradiționala ospitalitate românească nu­ a trecut încă munții în Ardeal, căci altfel grosolănia nu s’ar putea explica. Un consulat­ ce­hoslovac pentru Ardeal corespunde unei necesități reale. Legăturile co­merciale între provincia noastră și noua republică de la Praga sunt vechi și intense. Pentru supraveghe­rea și favorizarea lor se impunea în­ființarea unui oficiu consular în capitala Ardealului. Dar necesitatea aceasta superioară nu este la mintea oficiului de car­­tiruire din Cluj. El cunoaște nu­mai generali cu zeci de camere, înalți funcționari ai regimului și noua protipendadă ardelenească. Consu­latul cehoslovac? O cantitate negli­jabilă. Astfel consulatul a fost ins­talat într'o baracă din marginea ora­șului. Cum ar fi putut ei să cores­pundă acolo misiunei sale este o problemă. Și consulul n’a putut-o re­zolva decât trimițând la Praga o în­tâmpinare însoțită de fotografia ori­ginalului local. O fi fost drastică procedarea, dar era de­sigur meri­tată. ■ Atât i-a trebuit, oficiului de carti­­ruire din Cluj. Cum ? Consulatul în­drăznește să protesteze. Ca pedeapsă i se va lua și adăpostul actual. Să se descurce acum, dacă poate. Așa grăi șeful, biroului de cartiruire. Da­că acest domn este vindicativ, n’are decât să-și descarce patimile în ches­­tiunile sale particulare. Când este însă­ în exercițiul unei funcțiuni pu­blice care angajează statul, atunci n’are dreptul să o facă. I se vor ară­ta, suntem siguri, consecințele. n nordul Africei, unde în mo­mentul de față, și anume în bu­cata de­ Maroc ce li s’a dat, spani­olii încearcă pierderi grele în ur­ma revoltei generale a populației. N’au existat pe lume neamuri mai cu neputință de înfrânt și mai refractari la o pătrundere a­­ civi­lizației din afară, ca acelea­­ din nordul Africei. Și asta dintre în­căpuți “i din­ vremurile cele mai stră'f’Kim'ul ^ Berberi! sunt o rasă curioasă, o rasă a­parte, bara­ niciodată n’a su­ferit în liniște un jug­ străin și nici n’au primit să fie suflați cu o poj­ghiță de moravuri sau idei străine. Egiptul n’a fost în­ stare nici­când a-i cuceri. Așezarea grecilor antici în Cirenaica n’a putut dura­. Chiar cele cinci sute de ani de domnie romană, care a organizat și clădit mai mult pe pământul A­­fricii de Nord ca în ori și­care altă parte a împărăției, n’au fost în stare nu zic să asimileze, dar nici măcar să schimbe cu o totă firea berberă. De cum a slăbit imperiul, valul berber, nomad, a distrus și acoperit cu desăvârșire civilizația romană, nelăsând și neprimind nici o urmă din ea. Religia creștină a fost la un mo­ment dat, stăpână pe aceste ținu­turi, astfel încât biserica africană se numără, printre cele mai im­portante și mai strălucite dintre începuturile ei. Dar deja în veacul V după Hristos nu mai rămăsese nimic din ea. Nici un rând din Evanghelie nu s’a lipit definitiv de sufletul berber. , Dacă Cartagina n’ar fi fost dis­­strusă de romani, e foarte proba­bil că și pe ea ar fi cuprins-o și nimicit-o valul populațiilor băști­nașe în cele din­ urmă. Franța și Halda. Franța în­ spe­cial,­­ reîncearcă azi pe­ o scară foarte largă să reia opera greacă, romană și cart­agineză în Africa de Nord. Cu ce succes numai vea­curile viitoare o vor putea spune. Spania vedem că nu e în stare să se m­enție nici măcar în­­ colțul de Maroc pe care l-a dobândit. Două mici anecdote caracteri­stice. Dacă ai fierbe într’un cazan, scrie un francez, fin european și un berber, vei căpăta două buli­­oane deosebite. Mai de mult un berber a ajuns colonel în armata franceză, deci se putea crede că era un asimilat. De îndată însă ce a eșit la pensie, omul și-a cumpărat un cort și s-a așezat ca nomad în pustiu. Asta spune mult asupra chestiei. I. T. DIMINEATA" Primește abonamente In țară cui Lei 200 pe un an Lei 200 pe 6 luni Lei 50 pe 3 luni In străinătate cut Lei 340 pe un an Lei 120 pe 6 luni Lei 00 pe 3 luni Ce faci cu apa din Mare... O ducem la București, unde nu s’a mai văzut apă de când au început căldurile. '«sinto­..1*« vm. a—ai Zile SiîHe ii Am văzut prin ziare o coloană în­treagă de amănunte asupra formelor și demersurilor pe care trebue să le facă cei câ­rora li s’au luat obiecte de către inamic, pentru a fi, cred­, des­păgubiți — z.­c „cred” fiindcă drept să vă spun că nu le-am citit. Am ză­rit numai diintr’o ochire că trebue un memoriu detaliat care să se traducă și pe franțuzește — atâta mi-a fost de-aj­uns ca să-mi tac greața. E adevărat însă că n’am prea fost păgubit de inamic, de­sigur dintr’o simplă întâmplare norocoasă. Mi s’a lua­t un cazan de aramă și am dat poliției noastre «na plapumă, una, cuvertură de lână și una pereche de haine. Se zicea fcă’s pentru prizonie­rii români. Comisarul meu, care era un băiat inteligent și un om cum se cade, mi-a spus : — Te sfătuesc să dai ce ai mai rău și mai ferfenițos. — ? ? ! ! (eu). ’ — Nu te mira­,tiKi spun în chiar interesul prizonierilor, nu am d-tale. .. ? ? ! ! (iar eu). — Ce, nu pricepi? Dacă’s bune, se­ opresc în drum, dar dacă’s mai rup­te, merg la­­ prizonieri. Și astfel te vei bucura da pomană în ceruri. D­n păcate mi-am­ pierdut lefje­ria pe lumea cealaltă, căci lucruri­ prea rupte n’aveam ci destul de bunicele. Dar văd că m’am­ rătăcit din drum. Una voiam să spun și eși în altă direcție. Mă gândeam adică la aceia că parcu’s prea multe­ și prea grele for­malitățile ca să-și intre oamenii în a­­vere. Evident că nu poți crede pe fie­care pe cuvânt, însă remarc că ina­micul când lua întrebuința mult mai puține forme. E adevărat că răul se săvârșește mai lesne ca binele, totu­­­l și nici binele nu trebue să fie așa de­­ colțuros, de măicălos și de țepos. Ni­cică simplitate și curantă n’ar strica. Cu ceia ce publică „Monitorul Ofi­cial” numai bogătașilor le va da mâ­na să mai reclame. De­ aceia eu unul îl dau încolo pe cazanul ăla de ara­mă ce mi s’a șterpelit de nemți, deși ei pentru mine valorează exact, în proporție, egal cu moara unuia, cu șlepul altuia, cu mobilele de preț ale unui al treilea, și așa mai departe. Multe se vor lipsi decât să mai in­tre la mașina asta de forme compli­cate și de șicane nesfârșite. INDEX Grecii vorbesc de cucerirea Constantinopolului Dar își fac socoteala fără­ celelalte­­ state. — Interesele Ru­siei, Franței, Italiei și mai ales Angliei se opun. — Șî pacea orientală nu se poate încheia fără aceste state. * Pentru prima oară da la înce­putul ofensivei elenice din Asia­ Mică presa greacă vorbește de sco­purile politice ale războiului și vorbește pe un ton foarte ridicat. Este acesta un fenomen caracte­ristic: imediat după succesele a­­proape decisive obținute pe front, grecii scot la iveală cele mai în­drăznețe pretenții ale arsenalului politic. Ei revendică Consta­ntino­­polul și cer eliberarea, tuturor po­­pulațiunior creștine , de sub­ stă­pânirea­ turcă. Din 1913, din lim­pul, războiului balcanic, pretenpu­­nde acestea n’au mai fost ridicate. fii Cum justifică grecii revendi­cările lor? Turcii puteau rămâne la Constantinopol numai accep­tând tratatul de la Sevres. Din mo­ment însă ce guvernul Sultanului s’a solidarizat cu naționaliștii de la Angara, refuzând ratificarea­­ tra­tatului, acesta nu mai are nici o valoare și regimul Cons­tan­tinopo­­lului poate fi supus unei revizuiri. Or, grecii pretind a­rmea asupra lui toate drepturile posibile, atât etnice cât și istorice și, în conse­cință, îl vor cuceri cu armele sau o vor pretinde la m­asa verde.­­ Chestiunea însă nu e atât de simplă pe cât vor s-o înfățișeze zia­rele grecești. Chestia Constantino­­pol­ ului se confundă cu a Strâm­­torilor și în această chestiune atât Marile Puteri, cât și Statele din jurul Marii Negre, a­u un cuvânt de spus. Printre aceste state se nu­mără nu numai România dar și Rusia,­ indiferent de regimul care o guvernează. Neutralitatea­ tutu­ror acestor state în războiul greco­­turc nu echivalează cu o desinte­­resare în chestia Strâmtorilor. O singură soluție le putea satisface pe toate: Internaționalizarea Strâm­­torilor și Co­nstantinopolulu. Din motive cunoscute această soluție nu a fost admisă la conferință și atunci s-a găsit formula controlu­lui interaliat. A înlocui astăzi a­­cest­ control, care reprezintă un minimum de garanții prin stăpâ­nirea. Unui singur stat, oricât de simpatic, este inadmisib­^ ir’or •se pontei more ’ : înapoi­­*­» .( * Și apoi nu trebuesc uitate pu­terile cari în definitiv sunt arbitrii situației. Italia, nu a admis nici­odată instalarea­ Greciei la Bosfor și Dar­danele. Franța cu atât mai puțin. Rămâne Anglia, și Anglia favorizează pe greci. Dar favoriza­rea aceasta nu trebue răstălmăcită. Anglia, se simte atât de­­ bine la Bosfor în­cât nu ar primi să discu­te nici chiar cu Ruda pe această temă, necum cu Grecia. Anglia poate avea interes să vadă pe greci la Smyrna, și în Tracia, se poate lăsa, cel mai liber joc în toată Ana­tolia. Orice slăbire a imperiului o­­toman asiatic, îi convine de minu­ne. Dar când e vorba de Constan­tinopol, atunci Marea­ Britanie, ca­re cu multă greutate a ajuns aco­lo, va spune protejatei sale elenice răspicat: Ty­stos, j’y rests. Și cum fără aprobarea , Puterilor o pace greco-turcă nu se poate concepe, Grecia nu va putea trece peste a­­­cest răspuns. Situația în Maroc Laf­agu­e, 30. ~ Se confirmă că situația spaniolilor în Maroc tinde să se amelioreze sub energica­­ fluență a generalului Berenguer. Orașul cârciumilor Când sosești în orașul Alexant* cele 70 ce existau până acum­ una (ju­d. Teleorman) și-ți exprimi admirația pentru viile din jurul a­­cestui oraș, ai deseori prilejul să auzi de partea băștinașior poves­tind­u-se următorul dialog ce a el­vut loc odată între defunctul rege Carol și podgorenii acestui oraș. Regele Carol: Dar d-voastră cu ce vă ocupați mai iuit pe atei? Alexandr'miamii: Suntem podgo­reni, Măria Ta, producem vinurile cele mai bune! Regele Carol:­­A,­bun! Atunci de­sigur,­că exportați vin? Alexand­rianul (inocent)... Nu. Sire, n­oî, maî importăm­... . . Regele Carol (surâzând): A! A­­tunci mari bețiv! maî­ sunteți d­v­! De­ acest dialog mi-am­ adus amin­te aflând­ zilele­ acestea, dela poli­ția locală, că în micul orășel Ale­xandria intro lună de zie s’a mai deschis 15 cârciumi nou! ,pe lângă Nu știu cum e în alte orașe ale țării dar dacă și-n alte părți numă­rul debitelor de băut­­ alcoolice crește în proporția liri ca­re crește în acest oraș atunci suntem sigur­ că ne­­ amenință un adevărat dezas­tru e privința sănătății publice. E uimitor lucru de constatat, ca, pe când statul opune o rezistență îndârjită la cererea atâtor licențiați in farmacie de a îi se da libertatea să-și deschidă "farmacii unde" bol­navii ar putea găsi leac bolilor — el lasă libertate nețărmurită cârciu­miilor cari­­ distrug viața cetățeni­lor și­ ruinează gospodăriile mun­citorești. ’In orașul Alexandria diferiți croi­tori cism­ari, manuifacturiști, meca­nici, chelneri etc. și-au scos din lo­cuin­ți­e și ateliere sculele, mașinile, înlocuin­duse cu teșghele pe care-s înșirate otrăvurile alcoolic divers colorate. Chefuri monstre se țin în toate noptile cu tarafii de lăutari, cari încasează mii de lei pentru nopți de cântare­ Dealungul străzii principale fie­care neguțător de cereale, fie­care­­ cet cai ist­­are și cârciuma lui un­de alăturea de dopo­­­tele de cereale stau butoaiele de frică ș­ vht. Totul e aranjat automatic în a­­pa­rentă pentru folosul câtorva, iar în realitate pentru ruina tuturor. E­normele plus valori câștigate de croitori și­ cismarî prin faptul că colegii lor devenind cârciumari, au micșorat concurența, urcând, câști­gurile celor ce-și continuă meseria ;— trec toate în saltarele de bani ale cârciumarilor. " ■ Țăranii încasând sume mari de bani, dela cereal­iști,, înapoiază o parte din aceste sume acelorași ce­re­aiști "în schimbul ;ateopilului. Este astăzi comerțul cel mai ren­tabil, comerțul cârciumilor căci, după cum ne-a declarat un cârciu­­m­ar ex­rrimar, client«] nici­odată nu­­ întreabă de preț. El plătește ori­cât i se cere! î L ia­ analizele succesive asupra­­ băuturilor diverse luate de mediev­i­i orașului de la aceste cârciumi, la­boratorul răspunde, că băuturile au­­ ieșit rele, nereglementare­. Direcția sanitară îi amendează pe­­ cârcwm­ari la câte 100—200 lei dar î­și plătesc aceste amenzi râzând, fără a face măcar apelul la care­­ au dreptul. Deci nici statul n’are de ce să se­­ plângă căci d­’n aceste amenzi se­­ întreține „Casa sănătății publice­" , de­­ pe lângă direcția sanitară. Ve­­i dețî ce admirabilă organizație! " Cârciumarii otrăvesc publicul și tot­i ei, prin amenziler pe cari le plătesc , le citesc­ pe,cei otrăviți prin „casa­ sănătății“ pe care o întrețin! ■ Nu e totuși o simpla coincidență : făptui ca orașul Alexandria care-șî înmulțește, lunar, numărul cârciu­­milor, trimite , zilnic atâția­ indi­vizi morți, de tuberculoză la cimitir . „La tuberculose s'attrappe sur le zinc” a spus marele profesor Înto cereaux din Paris. „Le zinc“ e teșgheaua cârciuma­­rului. DR. Y<3REC

Next