Dimineaţa, septembrie 1921 (Anul 18, nr. 5375-5400)

1921-09-15 / nr. 5387

I tJLU­MFLE ȘTIRI ? Mi i­ TOATĂ LUMEA ȘI DIMINEAȚA Dante și științele naturale Opera lui Dante e universala și universale, ca ale tuturor oamenilor Renașterei, au fost cunoștințele și preocupărilor sale. Cu mândrie oa­menii de știință ai Italiei urmăresc în Divina Comedie rezultatele cer­cetărilor științifice empirice ale lui Dante. Cum Goethe a avut de fapt im­portante descoperiri științifice, pe când despre altele făcute ulterior a avut presimțiri intuitive, tot așa unii oameni de știință italieni, cred a putea constata în opera lui Dante unele descoperiri și priorități­ în domeniul științelor naturale. Ceia ce e sigur este că Dante a fost un minuțios și conștiincios ob­servator al naturii. Imaginile și comparațiunile sale el le împru­muta realităței pe care o surprinde admirabil în cele mai fine nuanțe ale ei, pe care o urmărește în viața oamenilor ca și a naturei care-l în­conjoară. Aceste imagini și compa­rații nu-I servesc numai ca orna­ment stilistic, ci, și in aceasta om de știință, pentru a da o noțiune cât mai adecuată despre ceiace are de spus. In special Dante a fost un savant astronom. In Divina Comedie astro­nomia joacă un rol important și în­greunează omului modern urmări­rea grandiosului poem. Nu trebue însă uitat că pe vremea lui Dante multe cunoștințe astronomice erau populare, cari astăzi ni se par ba­last științific. Pe atunci nu existau ceasoarnice și calendare și chiar oa­menii cei mai simpli se orientau după zodii. Ași cine mai cunoaște zodiile? In schimb observă un sa­vant modern, azi toți copiii știu că pământul se învârtește în jurul soa­relui, ceiace Dante nu știa. ta­ examen de admitere în școalele pregă­titoare de ofițeri activi ln ziua de 20 SEPTEMBRIE 132], în localul școalei de infanterie Bu­curești (str. Isvor), se va ține un nou examen de admitere pentru lo­curile rămase vacante la școlile de ofițeri activi pentru Infanterie, Ge­niu, Administrație și Școala Teh­ni­că de Construcții. Cererile de Înscriere cu actele pe­­­văzute la decizia ministerială 530 din 921, publicată în ,Monitorul O­­ficial“ 67 din 921, vor fi înaintate p­ână în ziua examenului, școalei a infanteria No. 1 din București (Dealul Spirei). Actele pot fi complectate și pre­zentate la intrarea în școală. Certi­ficatul de studii, original sau co­de, trebue neapărat prezentat acum a examen. Ivi­na comedie Marea operă a lui Dante, seamănă in construcția ei cu arhitectura u­­nui dom care unește masivitatea cu cea mai perfectă simetrie. Ea este împărțită în trei părți, conform cu concepția catolică despre lumea de apoi: Infernul, Purgatoriul și Para­disul. Fiecare din aceste părți se compune din treizeci și trei de cân­tece, afară de partea întâi care are 34, pentru că primul e socotit ca un fel de prolog al întregului poem. Astfel acesta se compune exact din o sută de cântece. Prologul ne arată pe Dante ieșind dintr’o pădure în care se rătăcise și zărind o colină scăldată de soare pe care se decide s’o urce. Dar trei fiare: pantera simbolul sensualită­­ței, leul simbolul orgoliului și lu­poaica simbolul aviditaței, i se pun în cale. In desperarea poetului, îi apare ca salvator Virgiliu, care-i a­­rată că drumul salvării duce prin iad și purgatoriu și se oferă să-l conducă în împărăția cerească prin suferințe spre Paradis. Călătoria In lumea cealaltă începe: „Nel mezzo del co-niin di nostra vita." adică, „la mijlocul drumului vieței lui Dante“ în al 35-lea an al vieței sale, în Vinerea Paștilor anului 1300. Călătoria pornește de la poarta Ia­dului, căreia poetul i-a pus celebra inscripție: „Lăsați orice speranță voi cari intrați“. In gravura de mai sus, artistul a reprezentat scena din cântecul al patrulea al Infernului, în care Dan­te, scoborându-se în treapta a doua a Iadului, vede voluptoșii mânați mereu de un etern vârtej. Printre dânșii pe Francesca da Rimini me­reu în îmbrățișarea incestuoasă cu cumnatul ei Paulo Malatesta, îm­preună cu care a fost ucisă de soțul ei care-i surprinsese. Ea este acela care-i spune lui Dante celebre­ cuvinte: „„Nessun maggior do\ore. „Che rtcordarsi del tempo félice „Nella miseria...” „Nu e durere mai mare decât a­­ceia de a’ți aminti de timpuri feri­cite, când te afli în mizerie“. Dante însă mișcat de durerea ei de suferințele ei, amintindu-și de frumusețea și adâncimea sentimen­telor ei, leșină și „cade cum cade un corp mort“. l UTEEATULâ - ARTA - ȘTIUȚI Poetul Dante Alighieri Universalitatea­­ operei a3. Umanitatea sa.—Perfecțiunea formei sale SAnaiela din „Viata Noaa"* Exilat din patria sa Florența, vic­timă a pasiunilor politice, oarbe a­­tunci ca și în toate vremurile, Dante a murit la Ravenna in noaptea, de 13,spre 14 Septembrie a anului 1321. Astfel se împlinesc astăzi exact șase sute de ani de când a închis ochii unul din cele mai universale genii pe cari le-a produs omenirea. Dante, pe care cu drept cuvânt unii l-au numit Homer­ ul Italiei, es­te cel mai mare poet al Italiei și nu numai al Italiei, ci și a întregei lumi civilizate, încă pe când trăia a devenit popular. Sonetele și canțo­­nele sale erau cântate de mulțimea orașului său natal și transformate petr-un grad în care chiar el­­ b­a le mai recunoștea. Dealungul veacuri­lor el a lucit ca o stea poporului ita­lian, fiindu-i sprijin și legătură de uinire în vremile vicisitudinelor is­toriei și simbol în luptele pentru bi­ruința idealurilor naționale. Lumea insă a umplut-o de frumusețea sch­­­eului său, de bogăția neîntrecută a­­ anteziei sale, de adâncimea limpede a sentimentelor sale, de nobleță pa­­sim­ei sale. * Opera care i-a asigurat nemurirea este cunoscuta sa Comedie, căreia a­­b­ia posterita­tea i-a zis divină, nu din cauza subiectului ce tratează, cum cred unii greșit, ci pentru a carac­teriza calitățile ei artistice. Nimic din ce este omenesc, nu este strein de Dante în această uriașă lucrare și tot ce este omenesc, e descris cu o putere de întrupare, de simțire, de pricepere cari nu au decât puține asemănări în literatura universală. Nimic din ce a constituit succesul și meritul operelor literare de la Dante încoace, nu lipsește din Comedia Sui. O putere de observațiune neobice­­«justă, care e totdeauna însoțită de compătimire, l-a îngăduit să de­scrie atât de plastic orașe, peisagii, ateliere, prăvălii, jocuri din vremea sa, încât nici picturile contimporane nu ni le-au păstrat mai bine. Nici un autor dela dânsul încoace nu a descris ca dânsul peisagiul și nu numai peisagiul mort, ci atmosfera 101, susurul vântului, jocul undei, furtuna în pădure, jocul valurilor măreț. El a fost primul om care du­pă căderea antichității, s’a urcat pe un munte, numai pentru a gusta frumusețea priveliștei. Dar ceea ce face mai ales meritul neperilor al lui Dante, este ceea ce constitue și meritul lui Shakespeare, o adâncă cunoaștere a sufletului și spiritului­ omenesc. In această privință, spune Burckhardt, finul cunoscător și is­toric al Renașterei italiene, „Come­dia este un pas uriaș spre recunoa­t­erea celei mai tainice vieți a fu­rtului și spiritului și începutul poe­­ziei moderne, prin bogăția și înalta putere plastică în descrierea spiritu­lui în toate gradele și schimbările lui“. * te ce privește forma, Dante este iară? părintele poeziei moderne, și nu numai a celei italienești. El este finul de inițiatorii Sonetului, a a­­cestei forme poetice care reclamă cea mai severă disciplină de sine a Artistului și-o impune să caute cea mai precisă și mai concisă formă pentru gândurile și simțirile sale. Abia Petrarca a dat însă Sonetului forma pe care i-o cunoaștem astăzi, sub Dante regulile lui erau încă va­riabile. In „Vite Nuova“ romanul dragostei lui Dante pentru nemuri­toarea Beatrice, a publicat el sone­tele sale, cari singure ar fi ajuns pentru a-i asigura celebritatea dea­lungul secolelor. Aceste sonete sunt însă foarte variate ca număr de ver­suri și în unele din ele întâlnim până la opt ori aceeaș rimă. Proza din „Vita Nouova“ însă care însoțe­ște aceste sonete, povestind istoricul fiecăruia, împrejurările în care a fost conceput și simțit, sunt ca a­­cele admirabile cadre pe cari unii pictori și le zugrăveau sau sculptau singuri pentru a-ge prezenta mai bine și mai vrednic operele lor. * Dar ceea ce face ca din toată ope­ra lui Dante să se simtă suflarea geniului, este priceperea adânc uma­nă, compătimirea cu adevărat creș­tină, spiritul de nemărginită eroare și dragoste de aproapele, aversiunea mai ales pentru defectele sufletului, care disting opera poetului. Abia intrat în infern și auzind vaetele, plânsetele și urletele blestemaților răsunând prin cerul fără stele, și începe să plângă de compătimire. Când povestește grozava moarte prin foame a contelui Ugolino della Ghe­­rardesca, inima lui 11 îndeamnă: „Dacă de asta nu plângi, de ce ai mai plânge?“ Șți dacă vreim să încheăm acest articol, al cărui scop nu poate fi de­cât ca prin repezi note să trezească plăcerea unei mai de aproape cunoș­tințe a operei lui Dante, putem s’o facem fără a aminti meritul său în Ce privește limba Italiană? In vre­mea lui singură latina era socotită vrednică de a exprima idei și senti­mente mai înalte. Contemporanii lui Dante și-au și exprimat mirarea că nu a scris Comedia în latinește și el însuși începuse chiar să scrie pri­­­­mele capitole ale operei sale în a­­­ceastă limbă și anume in h­exametre,­­ întreaga soartă a poeziei italiene — "< observă Burckhardt — a depins de­­ faptul că n’a continuat astfel. Și­ putem spune că nu numai a poieziei i 1 italiene, ci într’o anume măsură poate și a poporului italian. Căci scriind Comedia în italienește, Dante a asigurat Italiei divizate instrum­en­tul care totuși avea să o adune și s­o fie unită sufletește până în ziua când și unirea politică avea­ să se­­ producă. Dante a suferit în viață multe a­­mărăciuni. Exilul l-a durut cel mai mult, cu toate că era în toate părțile bine primit Dar de la calea, cea dreaptă nu s’a abătut. Ca toți oa­­­­­menii cari au o menire mare, dure­­­rea și nevoia n’au putut răpune ca­­­­racterul lui dintr’o bucată. Și azi când lumea întreagă serbează împreună cu poporul italian, într’o comunitate de­ cultură și civilizație, a șasea sută a­­niversare a zilei în ca­re Dante a dis­­­­părut dintre oameni pentru a f« stifti luci mai luminos de pe firm«m«nturi nemărginit al artei, se vede reali­zată profeția pe care el însuși a pu­­s’o în gura dascălului său: ...Se tu sequi tua Stella „Non pud fallire a glorios, o [porto“ „Dacă-ți urmezi steaua ta, nu se poate să nu ajungi în portul gloriei“. B. Br. Viața lui Dante Alighieri (1265-1321) cum descrie Bocaccio pe Dante Dante Aligheri sau mai bine zis Durante Aligheri, deoarece Dante este o scurtare a lui Durante, s’a născut la Florența în anul 1265, In luna Mai, dintr’o familie veche, nu­mită Cacciagula. Tatăl lui Dante a murit de tim­puriu, el fiind încă mic, așa că creșterea și educațiunea lui a ră­mas în seama mamei sale, Bella, o femeie de spirit și de caracter deo­sebit. Dante a fost un enciclopedist. A cunoscut aproape toate științele din vremea lui, toate artele, muzica, pictura, teologia, astronomia, filo­zofia, retorica și fizica. A stăruit însă foarte mult asu­­pra limbii și literaturii latine. N’a neglijat însă nici limba greacă și se pare că a studiat’o și pe cea eraică. Pe cât de inteligent, tot pe atât de sensibil, la vârsta prea fragedă de nouă ani, se înamora de frumoa­sa fetiță, Beatrice Portinari, care era de aceiași vârstă cu el. Beatrice a fost muza lui inspira­toare; ea plutește în toată viața și opera lui. Deși o iubea cu o pasiune divină, n’a putut să o ia în căsătorie. Poe­tul însă s’a căsătorit cu altă femeie, Gemma Donati. Iubirea lui pentru Beatrice, e des­crisă în „Vita nuova“, romanul dra­gostei sale pe care l-a publicat la vârsta de 26 ani.•îi «­­* Dante era o fire tăcută și visă­toare. Iată cum ni-1 descrie Bocaccio : „Dante era de talie mijlocie, ușor; aplecaL mersul său era nobil și grav, aerul său binevoitor și dulce. Avea nasul aquilin, ochii mari, fi­gura lungă și buza inferioară pu­țin ieșită față de buza superioară. „Avea­­ ața brună, barba și părul negru, des și creț. Fisionomia­ lui era aceia a unui om melancolic și meditativ. „Din fire gânditor și tăcut, el nu vorbea decât când era­ întrebat și absorbit adesea, cum era de obicei în reflexiune, el n’auzea totdeauna întrebările ce­­ i se adresau. Iubea cu pasiune artele frumoase, acelea chiar cari nu aveau­ un raport ime­diat cu poezia, cum este pictura. Luase lecții în tinerețea sa de la­ Cimabue, ultimul și cel mai cele­bru din pictorii cari au continuat tradiția artistică greacă. El a fost in foarte strânse legă­turi cu Giotto, urmașul lui Cimabuo și veritabilul creator al picturei moderne. Pe amândoi Dante îi po­menește’ *n Cornelia ."•« spunând că Giotto a întunecat faima lui Ci­­nabuo. Dante a avut de asemenea legături întinse cu muzicanți și cântăreți re­numiți din timpul său. Dotat el însuși cu voce frumoasă, cânta plăcut și cu voioșie: era mo­dul lui fericit de a da drumul emo­­țiunilor din sufletul său, mai ales când ele erau dulci și fericite“. Dante nu s-a ocupat numai cu poezia, el a luat parte și la luptele politice cari i-au fost fatale, de­oare­ce a fost exilat. Dante a vizitat Franța, s-a dus în Paris, unde urmă lecțiile lui Sigier, un învățat al timpului, și a parcurs apoi Italia. In acest timp a scris două tratate în latinește: De Monarchia și de Vulgari Eloquio. Prima este o apo­logie a imperiului roman, cea de a doua e un manifest pentru limba italiană. Afară de Vita­nuova și Canzoniere, opera lui cea mai de seamă care e răspândită pe întreg globul pămân­tesc, este Divina Comedie. Divina Comedie e tradusă în toate limbile. In limba română a tradus-o d-na Maria Petre Chițu, Niculae Gane și George Coșbuc. Dante a închis ochii la Ravenna in anul 1321, tn noaptea de 13 spre 14 Septembrie. Admirația italienilor a fost așa de mare pentru acest genial poet, încât s’au gmhit chiar puțin după moartea lui catedre pentru a i se studia opera. Entusiasmul poporului s’a trans­format în fanatism, zeificându-l așa de mult, încât în anul 1327 un anu­me Cecco d’Ascoli, care îndrăsnise să bârfească pe Dante, a fost ars de viu 4L. CANTORICEI 1n Septembrie 1Ö21 BUCUREȘTI Spectacole AZI MIERCURI 14 SEPTEMBRIE Teatrul Național. — Nevestele lui Pleșu. (Premieră). Teatrul Regina Maria. — Chema­rea Codrului. Teatrul Cărăbuș. — Brambura. Grădina Blanduzia. — învârtiți­. Grădina Astoria. — Baroneasa Lili. Repertoriul săptămânal Teatrul Național. Joi (ziua): Tudor Vladimirescu­­ (seara). Nevestele lui Pleșu. Vineri: Nevestele d-lui Pleșu. Sâmbătă: Nevestele d-lui Pleșu. Teatrul Regina Maria. Compania Bulandra. Joi: Chemarea Codrului (matineu și seara). Vineri: Chemarea Codrului. Sâmbătă: Chemarea Codrului. Duminică: Chemarea Codrului (matineu și seara). Teatrul Cărăbuș: Compania Tă­nase. Joi: Brambura. Vineri: Brambura. Sâmbătă: Brambura. Duminică: Brambura. Grădina Blanduzia: Compania Ci­­i­galia. I Joi: invârtiții. Vineri: învârtiți!. Sâmbătă: învârtiți!. Duminică: Invârtiți: Grădieta Astoria: Joi: Amoral Uber. Vineri: Curs­a­ Grătare (debutul d-rei Eliza Florescu). Sâmbătă: Sylvia (cu d. Virgil Bărcănescu). Duminică: Sylvia, (închiderea stagiunii).* Tteatrele TEATRUL NAȚIONAL Eri după amiază a avut loc repe­tiția generală a comediei d-lui Ca­ton Theodorian Nevestele lui Pleșu în fața presei și a unul numeros pu­blic alcătuit din scriitori și artiști. Astă seară Nevestita lui Pleșu se reprezintă întâia oară. In rolurile principale : d-nele Marioara Zimni­­ceanu, Adelina Marculescu, Toto Ionescu, d-nil Sârbu, Critico, Manu, Romano, Boldovin Tâlvan. După cum se vede, afară de d-na Mărcu­­lescu, distribuția e făcută din ele, meritele tinere ale teatrului. Piesa a pusă la scenă și s’a re­petat sub direcțiunea d-lui V. E­­nescu. Matineul de mâine, Joi, poate fi socotit ca o premieră, căci se reia puternica dramă istorică a d-lui Iorga Tudor Vladimirescu, care ju­cată la finele stagiunei trecute, n­’a putut fi văzută de întreg publicul. Se știe, că la premieră, presă și public a fost unanim în a consacra un desăvârșit succes piesei d-lui Iorga. Direcțiunea teatrului Național ne roagă să anunțăm, că parchetul fiind desființat, nici un bal nu mai poate avea loc în acest teatru, așa încât nu se poate da curs cererilor numeroselor societăți care cer sala pentru balurile din iarna viitoare. TEATRUL REGINA MARIA Gl­amar­ea Codrului își urmează seria până săptămâna viitoare, când, Miercuri 21 c. se reprezintă întâia oară Bunbnny, de Oscar Wil­de cu d-nii Tony Bulandra, Al. Mi­h­­al­escu, G. Iliescu, d-nele Tantzi Cutava, El. Crisenghi și Bente Annie. . Imediat după o săptămână de la această premieră, adică Miercuri 28 se reprezintă Diavolul cu d-nele Sturdza-Bulandra, Micaela Costes­­cu, Mariella Rareș, d-nii Tony Bu­landra și Bălțățeanu. Această repede succesiune de pre­miere se produce pentru a îngădui direcțiunea să alterneze piesele­ după succes și după cererea publicului. GRADINA ASTORIA Amoral Liber se mai joacă astă seară pentru ultima oară. Mâine seară se reia Baroneasa Idill cu d-șoara Marilena Bodescu în Claris­sa și d-ra Bovy în rolul titular. Vineri seara compania ..Elysco’ reia Curse ! Grătare ! ! pentru de­butul d-rei Eliza Florescu, iar Sâm­bătă și Duminică se reia Sylvia cu­ d-șoara Bovy în rolul titular și d. Virgil Bărcănescu pentru prima oară în Edwin. Cu această repre­zentație, compania de sub direcțiu­­nea d-lui Blum închide stagiunea de iarnă. TEATRUL MIC. Un nou teatru. In sala cinemato­­grafului Regal vom avea la iarnă o stagiune de teatru cu o trupă în fruntea căreia figurează numele d-nei Elvira Popescu și d-lui Ianco­­vescu. Din „Cafeneaua Mică” în „Teatrul Mic“ d. Iancovescu vrea să dovedească, totuși, că rămâne „mare“. Direcțiunea artistică a companiei o are scriitorul Scarlat Frodi,, a cărui campanie înpotriva teatrelor particulare care nu joacă piese ori­ginale a fost discutată și ap­obată în un­animi­taft Ne place să spe­ram, că in repertoriul ce-l alcătu­­ește­ piesele originale etapă n lor de seamă. FILARMONICA Intre 17—23 Octombrie „Filarmo­nica“ ne va oferi o săptămână de muzică italiană antică. Pentru aceste concerte a fost an­gajat celebrul maestru Alceo Toni, de la Conservatorio din Milan, care a dirijat concerte similare la Milano, Roma, Viena, Paris și Londra. Programul acestor concerte va fi alcătuit exclusiv doi compozitori­ vechi Mien! (1600—1700) și se va bucura de concursul unei apreciate cântăre­țe Italiene, doamna Dină So­­nato.­­ Ca soliști pentru simfonia IX-a de la „Arenele Romane“ au fost angajați: d-nele Drăgulinescu Stînghe și Elena Theodorescu, d-nii Romulus Vrăbie­­scu și George Folescu, pe cari direc­­țiunea Operei i-a pus la dispoziție organizatorilor serbărilor muzicale. * Reviste franceze A apărut No. 36—3 Septembrie din „La revue hebdomadaire“ cu un supliment ilustrat cu următorul sumar: Dr. André Hamvas: Statele Eu­ropei noul: chestiunea dinastică in Ungaria: Cine va fi rege? ; Jacqu­­es-Emile Blanche. — Pe drumurile Alsaciei. (Mul­house : Muzeul modern, Colmar, Mathias Grünewald și Martin Schonganes. Arhitectura germană modernă­; Robert Espujos— Un a­­vion imobil in aer: Progresul avia­ției va opri războiul; Henri Joly— Amintiri universitare. Félicien Pas­cal—Țăranii lui Ferdinand Fahre; Emile Henriot—Poezie: Plimba­rea; Martial-Picchard—Ultimul han (fine); Cronică și documente. fil3or**soare din TSTiem O Expoziție teatrală Esențialul © t. — Expoziția mortre VIENA, 5 Septembrie. — Expo­ziția de teatru atașată târgului de mostre a fost deschisă azi — cu șapte zile înaintea târgului pro­priu zis. Localul expoziției e noua aripă a „Burg“-ului, așa numita „Neue Hoffburg“. Sunt săli spa­țioase, cea mai mare parte lucrate in marmoră. Sala admirabilă a ceremoniilor e cruțată de expozi­ție. Ea e destinată reprezentațiilor de teatru, cari vor avea loc în tim­pul expoziției. Expoziția de teatru nu e siste­matizată de așa manieră ca să-ți dea­ impresia unui tot unitar. Multe elemente care aparțin do­meniului teatral, au fost sustrase mediului lor natural și încorpo­rate secțiilor industriale ale târ­­gului de mostre. Bogăția curat teatrală a expoziției nu este prea mult atinsă de acest inconvenient deși perspectiva suferă. Partea strict teatrală a expozi­ției e compusă din mașini produ­cătoare de efecte de lumina, mo­dele de decoruri, costume de tea­tru, etc. Câteva modele plastice de scene în miniatură — din „Bo­heme“, „Meistersinger", etc. — lu­crate cu multe finețe artistică, a­­trag atenția generală Mai ynetă ca expoziția propriu zisă de teatru e expoziția de­ mo­da. Sălile de modă debordează de lux și­ finețe. Ce legătură între modă și teatru? Există una evi­dent. Scena­ de teatru își datorește nu în mică parte, armonia­­ este­tică și modei. Expozanții au luat ca pretext gradul acesta de rube­denie dintre modă și, teatru, l-au depășit și au expus din plin. O m­ică licență care se iartă, având in vedere că așa cum se prezintă , expoziția de mode atinge înăl­țimi artistice. In aceiași ordine de idei e de căutat și rostul expozi­ției de mobile. Viena muzicală îșî are și ea tribuna de onoare. Editurile de muzică etalează toată comoara de lucrări, cari au făcut faima uni­versală a orașului muzicei. Fa­bricile de piano se prezintă cu o colecție impozantă de exemplare. Editurile de cărți literare, ofe­ră, prin aranjarea plină de „șir“ a edițiilor de lux, un tablou atră­gător. Expoziția de teatru a luat, după cum se vede, proporțiile unei ex­­pozițiuni de litere și arta frumoa­se, bogat încadrată de moda luxu­­rioasă. &

Next