Dimineaţa, septembrie 1921 (Anul 18, nr. 5375-5400)

1921-09-15 / nr. 5387

Ann­ OTR-lea — Mo. 5337 Sias* ffondat In 19&4 tie CONST. MILLE 8 Pagini Astăzi 14 Septembrie se împli­nesc șase sute de ani de când a murit cel mai mare poet al Ita­liei, cel dintâi­,care a visat-o și cântat-o, așa cum este astăzi, c­­rezindu-i însă o și mai mare me­nit­ă în lume. Despre poetul Dante se vorbeș­te în altă parte a ziarului. Aci se cuvini să pomenesc de omul po­litic genial ce a fost, se cuvine te prăznuim pe acest mare băr­bat care a preconizat pentru țara lui, ceia ce abia după șease sute de ani s’a îndeplinit. Două revendicări a visat Dan­te pentru țara­... și pentru ele a luptat, și smerit: unirea Italiei și desființarea puterei laice a Pa­pilor. In vr­emea lui Italia era împăr­țită într-un număr mare de state și stătulețe stăpânite și terorizate de tirani cari se combateau între dânșii. Orașul său natal Florența era pe de­asupra speriat de lupte intestine. Două partide, cel al ghelfilor și cel al gibelinilor, se combăteau, fiecare așteptând spri­jin de afară, de la împăratul stră­in, de la Papa avid de putere a­­liat cu credincioși regi catolici, cari urmăreau și ei sub masca dragostei filiale pentru biserică, scopuri politice egoiste. In mij­locul luptelor acestora, în care el însuși a luat parte activă apă­rând constituția democratici, și autonomia patriei sale. Dante are viziunea nenorocire­ ce constitue ele pent­ru patria cea mare, la care pe atunci nimeni n­u se gân­dea încă și în care el vede salva­rea acelei mari moșteniri cultu­rala pe care italienii au primit-o dein antic#­ Romă. • "* " „Vai ție Italia, sclavă, ca săuj alei, „Fără cârmă col­abie, în marea furtună, „Tu care stăpână nu mai ești pe provincii!“ Și cu puterea de divinațiune a Zeniul­ui, el a înțeles că Italia nu poate scăpa din această stare de plâns, câtă vreme Papii nu vor pierde puterea lor lumească. Cre­dincios fiu al bisericei și credin­cios fiu al patriei, el vroia ca fie­care să-și păstreze puterea în do­meniul său natural, logic. .Altădată Roma, a ordinei creatoare, ■Doi sori avea, cari arătau astă „Și cealaltă cale, a lumii și-a lu Dumnezeu. ,iar unul­­ l-a stins acum pe celălalt. „Cu cârja se unește spada. Din astă ■ [UNK]Legătură însă amândourora le merge rău". Și Dante preconizează înțele­gerea între puterea spirituală a papilor și cea lumească a statu­lui, amândouă trebuind­ să lucre­ze de acord, în înțelegere, ca doi factori egal de însemnați, dar fie­care având sfera lui de activitate. Dacă acestor ținte politice ale lui le-a trebuit ș­ase secole pentru a se înfăptui, alta a rămas în sfera idealului și dacă o amintim, o facem numai pentru a arăta înăl­țimea de gândire a poetului, a­­vântul generos al sufletului său. Nu numai unirea Italiei, visa el tot momentul când era mai divi­zată, ci și ca ea să intre în toată moștenirea vechei Rome, ca în­trunind la Roma pe Papă și îm­­­părat să stăpânească prin amân­doi lumea, în spirit democratic și Umanitar. Căci împăratul visat­ie dânsul ca guvernând din Ro­ma lumea, era un fel de judecă­tor drept, iubitor de oameni ne­­depinzând decât de Dumnezeu și nu un Cesar în spirit autocratic, Dante arătându-și de câte ori a putut ura și disprețul său contra tiraniei, a cărei victimă a fost el însuși. Privind fastul de care se încon­jurau tiranii, el exclama: „Ce ne spun fanfarele, tobele, și trompe­tele lor decât: Veniți! Veniți că­lăi și păsări de pradă!“ Dar nu numai contra tiranilor, ci și con­tra nobilimei s’a ridicat Dante. Evident că el nu poate fi înțeles și privit decât din timpul său și nobleță era atunci încă o forță reală. Il vedem de aceia justifi­­când-o prin „capacitatea ei sau a strămoșilor“, dar în scrutarea mai adâncă a lucrurilor, el ajunge în a treia parte a Comediei sale, să se dojenească singur că s’a mândrit cu propria sa origine nobilă, când nobleță „nu-i decât o mantie din care vremea taie mereu câte o bucată, dacă nu-i a­­dacjgi mereu valori noui“. Iar în­ altă scriere a sa el defi­­n­ește noțiunea „nobile“ și „no­­bilia", făcând aproape com­plet abstracție de condiția naște­­rei și identificându-le cu predis­poziția pentru calități morale, în special pentru cultură, nobleță fiind sora filosofiei. Și această inclinațiune către democrație, se poate înțelege da­că ții seamă că la Florența, unde Dante a dus luptele sale politice, toată lumea știa să citească, ar­gații cari mânau măgarii îi cân­tau canzonele și sonetele, iar cele mai frumoase și mai interesante manuscrise ce­­ le-au parvenit nouă oamenilor moderni, ca măr­turii ale vremurilor de atunci, au aparținut la origine unor simpli lucrători manuali. Ca toți poeții mari, Dante a fost și un caracter mare. Depor­tat pentru convingerile sale poli­tice, el a purtat cu demnitate a­­ceasta nedreaptă pedeapsă. Do­rul său de orașul natal e nemăr­ginit și descris în accente sfâșie­toare în pasagii celebre din Co­medie sa. Trăind într’o vreme în care se practica încoronarea poe­ților și în care mult mai nensem­­nați decât dânsul au primit acea­stă distincțiune, el a rămas neîn­coronat, fiindcă n’a voit s’o ac­cepte decât „supra le­fonti din San Giovanni“, adică de­asupra cristelniței bisericei Sf. Ion din Florența, de­asupra căreia fusese el botezat ca și sute de mii de alți copii ai orașului care avea să se mândrească atâta cu dânsul. Dar «i această dragost»­, cu tot acest dor de orașul său natal, când ii s’a propus să se întoarcă în condițiuni nedemne a refuzat scriind: „Nu pot eu oare vedea soarele și cerul înstelat pretutin­deni? Nu pot eu oare căuta și contempla adevărurile cele mai nobile fără ca pentru aceasta să distrug gloria mea, fără a mă scoborâ în fața poporului și a re­publicei Florenței? Lui Dante, vrei să sper, nu-i va lipsi nici­o­­dată pâinea...“ Iar în altă parte, revenind mereu asupra acestui mândru refuz, plătit cu atâtea dureri, el vorbește de „noua pa­trie pe care a găsit-o în limba și cultura italiană“. Acestei limbi i-a ridicat el uriașa catedrală care a strălucit și va străluci de alungul secolelor tuturor popoa­relor și care în întunerecul seco­lelor a ținut sufletește poporul i­­talian unit, până când a venit și ziua înfiripărei visului lui Dante. El însă a murit în exil și pe mormântul său a dorit să se scrie, eternă înfierare a abuzurilor tira­nice: „Aci zace Dante cel gonit din patrie, născut la Florența, mamă fără iubire“. B. BRANIȘTEANU. Dante Alighieri Comemorarea M Pante­ oul politic Cum se legiferează Parlamentul a votat astă vară o lege pentru regularea dreptului la pensie a ofițerilor care au făcut campania. Un articol din această lege preve­dea că și ofițerii de rezervă, funcțio­nari ai statului, având cel puțin cincisprezece ani de serviciu pot fi înscriși la pensiune ca și ofițerii activi, cu condiția ca să fi demisio­nat până la 1 Octombrie. Dispoziția aceasta n’avea nici un rost, și noi am protestat la timp împotriva ei. Nu era nici o rațiune, în adevăr, să se transforme în pen­sionari atâția oameni cari mai pu­teau munci. Aflăm acum că printr’un jurnal la consiliului de miniștri s’a suspen­dat aplicarea acestei dispozițiuni din legea dela 19 iulie, până la mo­dificarea legei. Ne pare bine de această revenire tardivă, decât, ea poate fi cu bocluc. Căci se poate prea bine ca unii func­ționari ofițeri de rezervă să-și fi dat demisia in intervalul de la 19 Iulie și până astăzi, bizuindu-se tocmai pe pensiunea promisă de dispoziția care se abrogă acum. Cum rămân acești oameni? Și fără pensie și fără slujba? O mostră de cum se legiferează la noi. NB8TOB t feu exemplarul ?n toată fara 8 Pagini c *cl j1 septembrie 1921 UNGARIA SE EXECUTA? •«‘­■Trci'iME»»« «•«V Un succes al cabinetului Birth: Demisia lui Ion Hank­ Congresul pan-negru In urma ultimei note adresate de conferința ambasadorilor mi­nistrului Ungariei la Paris ce­rând evacuarea imediată a am­belor zone ale comitatelor occi­dentale, guvernul ungar a­­ propus conferinței să trimită contingente regulate cari se curăța Burgen­­landul de bandele de răsculați maghiari. Prin această propunere Budapesta, care mai înainte sus­ținuse că nu are posibilitatea de a controla pe rebeli, îi mărturi­sește răspunderea pentru situația creată în Burgenland. Se crede că propunerea va fi acceptată, dar cu oarecari rezerve, deoarece a Hat­­d au devenit cu drept cuvânt neîncrezători fată de intențiile ungurilor. Se va limita guvernu­lui din Budapesta un termen de câteva zile pentru evacuarea re­giunei și în caz când această nu va fi efectuată in mod satisfăcă­tor, aliații vor lua măsuri mili­tare pentru a forța executarea dispozițiunilor din tratatul de pace. Totodată, comisiunea interalia­tă, in urma demersului cancela­rului austriac care a protestat, contra năvălirea ungurilor pe te­ritoriul austriac, a decis crearea unei zone de siguranță între Wimpassing și Wiener-Neustadt.­­ O telegramă anunță demisia prreședintelui consiliului bava­rez, von Kahr, care a fost pus în minoritate de comisiunea perma­nentă din Landtagul barares. De­misia lui constitue un succes al cabinetului berlinez in conflictul cu Bavaria. Cauza principală a acestui conflict este, precum e știut, cererea guvernului imperiu­lui ca să se ridice starea de ase­­diu în Bavaria, sub scutul căreia militariștii și naționaliștii bava­rezi pregătesc nestingheri și res­taurarea monarhică. Guvernul ba­varez susținea că starea de asediu e necesară pentru a reprima agi­tațiile subversive. Dar pe când ea se aplica cu multă rigoare presei și manifestațiilor din stângă, agi­tațiile dreptei se bucurau de cea mai mare indulgență din partea autorităților, precum a dovedit chiar zilele acestea congresul na­ționalil­or­ germani din Muenchen unde s’a preconizat fățiș un răz­boi de revanșă. Acest congres nu numai că n’a fost­ tulburat de or­ganele guvernului, dar însuși d. von Kahr i-a trimis o telegramă de salutare. Prin demisia lui, pa­re că Berlinul va avea ultimul cuvânt d in diferendul iscat între cele­­ două guverne, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător pentru menținerea păcei interne in Ger­mania și pentru executarea­ tra­tatului de­ voce. A deșteptat mult interes con­gresul rasei negre finut la Bru­xelles în urma inițiativei publi­cistului negru din America, Bur­­ghardt du Bois. Pe câtă vreme la congresul precedent ținut la Pa­ris în 19/9, teoriile separatiste și bolșeviste ale unui alt leader ne­gru, Marcus Garvey, găsiseră mulți avocați, de data asta aceste teorii au fost aspru combătute de partizanii congresului cari s’au declarat contra exclusivităței de rasă și contra afilieri la interna­ționala din Moscova. In schimb s’a acceptat teza deputatului fran­cez din Guadalup că nu există ra­se inferioare deși există unele rase înapoiate in desvoltarea culturală și că progresul viitor al celor 200.000.000 de negri din lume e strâns legat de acela al rasei albe. Congresul a recunoscut că colec­tivitățile negre nu se pot emanci­pa­ decât treptat și cu ajutorul al­bilor. Pricina cea mare Când doctorii, babele cumetrele se adună la patul unui bolnav mai grav găsesc, cum e și natural, tot felul de pricina bietei lui stări, fie­care după învățătura sau fantezia lui. Ba că e dela ficat, ba de la ini­mă, ba că-i „un trimis“ sau „un fă­cut“, etc. Acelaș lucru se întâmplă astăzi leului nostru cel atins de consump­­ție. I se găsesc sau se inventă ne­numărate pricini cari să explice tristul fenomen: inflație, lipsă de muncă, risipi , budgetare și altele, criza transporturilor, speculă, lux nebun și câte și mai câte, multe a­­devărate, două-trei din ele ceva mai puțin adevărate. Pricina cea mare însă o ocolită, pe rana veritabilă mai nimeni îi­ pune degetul; și totuși mi se pare că ea sare în ochi: constituția bolnavului, proasta lui ereditate, debilitatea ge­nerală a organizmului care formea­­­­ză teren prielnic baccililor, iată ce ■ nu se pune în­deajuns în evidență. Nimic grav n’ar prezenta situația noastră economică și financiară dacă nu ne-ar apăsa Îngrozitor cele treizeci de miliarde risipite nebu­nește și fără control de câțiva ani încoace, și mai cu seamă modul ex­traordinar în care s’a făcut formi­dabila risipă. Nu vedeți că leul se ofilește exact în măsura în care se apropie sca­dențele bonurilor de tezaur răspân­­­­dite cu nemiluita în străinătate? Nu vedeți că lumea pierde încrederea ’ In noi treptat cu îndepărtarea ori­căror speranțe In consolidarea da­­­­toriei publice? ! Leacul? Nu știu. Mai căutați și­­ visa vis. Eu v'am făcut să puneți de j­getul pe rană. Fără adăpost Lipsa de locuințe în București a făcut ca un mare număr de chiriași evacuați în timpul din urmă pe baza sentințelor judecătorești de evacuare, să rămână pe drumuri. Aceste familii au găsit un adăpost provizoriu în baraca pe care minis­terul muncii o are în calea Griviței, în fața gării de Nord. Ne aflăm însă în preajma toam­nei și, pe vreme rea, baraca aceasta nu poate constitui un adăpost pen­tru atâtea familii împovărate cu copii. Semnalăm oficiilor de închiriere situația jalnică a acestor familii. Se cuvine ca în primul rând lor să le fie atribuite cele dintâi case cari vor rămâne libere la închiriat. PAN. l Mici însemnări Spre modernizare? Sunt numai vr’o câtți-va ani, zece »au doisprezece, de când pas cu pas, am putut constata meritul spre răs­pândire, mai in toate straturile so­ciale a frumoaselor motive romă­nești, al iilor, bluzelor, cămășilor ■ n vremuri num­ai satelor noastre. P’atunci, num­a; “ eâ...' o a*pedi*e anuală a societăților „Munca", „Fur­nica“, „Țăsătoarea“ prezidată de re­gretata suverană Elisabeta, arăta iubitoarelor­ de lacrîmT frin­d­­eomori de artă ies din acul vrăjit sau războiul primitiv al țărancei noa­stre. Cu vremea însă am evoluat și progresat. Magazinele Încărcate cu produse românești s'au deschis și pe zidurile Capitalei scoarțele cu culori vii surâd in bătaia vântului. Aceasta nu ar trebui decât să ne bucure, mai cu seamă când vedem că strei­nii sunt entusiasmați, de strălucirea modelor noastre in puncte sau nu șahace. Totuși în constatarea aceas­ta de bucurie e un mic punct negru, și anume­ tendința sătencei spre o așa zisă modernizare. Modernizare de formă, modernizare mai cu sea­mă de modele. Crezând că fac mai bine, mai fru­mos, mai la modă, țărancele au în­ceput să delase vechile izvoade și să se inspire din cărțuliile colorate venite din Apus cu diferiți tranda­firi roși, boboci, păsărele și papagali de care par Încântate. Astfel am pu­tut vedea aduse spre a fi expuse la viitoarea expoziție de industrie româ­nească, covoare cu buchete de flori, cu fazani, etc. care numai în spiri­tul românesc nu sunt. De aceia, o cât mai de grabă intervenire, o selecțiu­­ne și sfaturi bune se impun din par­tea diferitelor maestre ale Cassei Școalelor, ca să nu cădem intr’un modernism cu totul regretabil pentru frumusețea artei românești. Ful, Tratative politice „Dimineața“ nu face politică. Adică să ne Înțelegem. Ea nu faci ceia ce se numește la noi politică. Ea nu trage sfori, nu face intrigi, nu combate cu orice chip pe nimeni, nu susține pe nimeni cu ori­ce chip. Ea privește faptele și oamenii cu obiectivitate. Ea se judecă și îl ju­decă num­ai după un singur cri­teriu: cel al unei drepte și demo­cratice concepții politice, care e sfințită și cu o picătură de mir so­cial. Căci, a face politică în sensul eu­ropean al cuvântului. Însemnează a te ocupa de trebile obștești, a căuta să le lămurești, să le cercetezi, să le găsești cele mai bune soluții, să critici pe cele rele, dar nu pentru a lovi în persoane, ci pentru a servi cauza bună. Asta vroește să facă „Di­mineața“ și asta face. In acest spirit vroim să înregis­trăm nci două știri cari circulă în cercurile de obicei bine informate. Una privește tratativele ce ar fi e­­xistând intre partidul țărănist si guvern, in scopul de a stabili o în­­­țelegere și a începe o guvernare co­mună. Cealaltă, tratativele ce ar ur­­­ma între partidul liberal și partidul național din Ardeal. Ambele aceste tratative ar merge bine și dacă ar fi să credem tot ce se vorbește, cela dintre, partidul liberal și partidul național ar fi terminate cu succes, pe când cele dintre guvern și ță­răniști, ar fi pe cale bună, înțele­gerea dintre liberali și partidul na­­țional, dacă s’ar confirma, ar duce la o campanie de răsturnare a gu­vernului, acordul între țărăniști și partidul poporului ar avea de scop să întărească guvernul, asigurân­­­du-i o puternică majoritate în Par­lament și posibilitatea unei liniștite guvernări. înregistrăm aceste știri în spiritul in care am arătat mai sus și aștep­tăm deja evenimente sau de la cei în drept, confirmarea sau infirma­rea lor. D, Pasări de prada S’au ivit iarăși, mai vorace decât, oricând, pasările de pradă ale spe­culei cu obiectele de prima necesi­tate. Nu se mai găsește în piață zahăr, nu se mai găsește untură. Le-au as­cuns speculanții pentru ca să pro­voace mari urcări de prețuri. Nu se mai găsește brânza pentru că se acordă permise de export de cașcaval tuturor speculanților cu trecere Nu se mai găsesc ouă decât pu­ține și scumpe, pentru că, mulțu­mită stăruințelor găinarilor — vrem­ să vorbim de crescătorii de găini, — sunt și ele libere la export, și nu­mai într’o singură zi s’a acordat un permis pentru opt vagoane de ouă. Pasările de pradă bântite nesupă­rate, ca și cum n’am avea guvern, ca și cum n’am avea autorități a căror menire e să apere populația de operațiile speculanților. Și totuși, n’ar fi nevoie decât de puțină bunăvoință și de puțină e­­nergie,­ pentru a tăia ghiarele în­tinse spre pradă. Dar lipsește și una și alta. NEY. V­ânătorul — Hai sa plecăm că a început sa mă plictisească... — Mai stai puțin... Mai are câteva cartușe și isprăveși

Next