Dimineaţa, octombrie 1921 (Anul 18, nr. 5401-5427)
1921-10-01 / nr. 5401
Anni XVm.Iea - Hó. 5(i®I «far Vondat In 190/« de CONST. KILLE Libertatea individuală circuluie d-ui ministru al Justitiei adresate tribunalelor si parchetelor din tară au tendința lăudabilă de a purifica atmosfera mo radă a magistraturei, atinsă si ea in timpul războiului de unele scăderi, ca toate instituțiile noastre de altminteri D. ministru al Justiției dirteste să provoace in sânul magii rdraturei noastre o reacțiune binefăcătoare amintindu-i mereu, prin circulări, unele maxime și niște principii juridice cari stau la indust baza Justiției. Mijlocul ales nu e rău, întru cât, în relaxarea generală a simțului moral și in criza de autoritate prin care trecem, e, poate. Singurul care! stă la indentină. Temeiul lui psihologic e persuisiunea. Repetați cuiva de nemimi? jate ori că e om bun și fiți încredințați că-î veți face să șovăe pe calea răului. Sfaturile, îndemnurile, apelurile, repetate în mod stăruitori vor pui ca, în cele din urmă sa trezească incacțiunea pe care o urmărește d. ministru al Justiției. Fără Sindoială nu vom atribui mijloacelor i de mai sus puterea magică a Incat stațiuni lor vrăjitorilor, mai ales că, după cum constata și fabulistul Grigore Alexandrescu, minuni nu se prea fac în zilele noastre. Dar fenomene ca acela al albinelor lui Artisteu din mitologie s’au văzut de rtulte ori, atât în natură cât și în viața socială. D. ministru al justiției ar dori, intre altele, ca magistratii sa respecte cu sfințenie libertatea individuală, garantată de pactul nostru fundamental tuturor pamfienilor de treabă. Se întâmplă însă de multe ori ca un om cinstit, pe baza unei simple bănueli sau în interesul instrucției unui delict sau unei crime, să fie arestat și privat luni de de libertatea sa- Liege a a dat magistraților aceta a idevărat extraordinar și de a putea ridica libertatea cetățenilor. Dar magistrații sunt și ei i oameni, ca atari supuși greșelilor. De aci nenumărate erori și mai ales nenumărate orori. j D. ministru ăl justiției ar dori să se reducă la minimum;: acest sacrificiu pe care oamenii djă treabă sunt nevoiți să-l aducă; de o parte justiției, pe de alta slujitorilor ei. Judecătorul, am spus, poate greși. Ei bine, <. ministru ii Justiției îi cere să fie cu cea mai mare băgare de seamă în exercițiu ruterei extraordinare pe care Hollegea de a semna mandate de arestare, pentru că să nu săvârșescă erori. Dar fiindcă erori se săvârșesc totuși, circulara amintește magistratului că e dator să actele feze , cât mai mult instrucția pentru ca eventualii arestați pe nedrept să poată fi puși în libertate cât mai repede. Se atinge aici o rană adâncă a magistraturei noastre. *utinizare profesionala explicabila întrucâtva, judecătorii noștri vad în fiecare prevestit, un Vinovat și-1 tratează ca atare..?Și apoi, a devenit aproape un inbicelu ca, la o crimă sau un delicit să se aresteze cât mai mulți oameni dintre cei cari ar putea să fie vinovați, în speranța că prinții , ci se va găsi și vinovatul. E mai comod pentru instructor, dar e nespus de dăunător pentru aceia cariLe pot cădea victime fără vină. D. ministru al justiției cere deci magistraților să cerceteze cu scrupulozitate situata fiecărui arestat, să controleze zi ctele agenților de poliție judiciară își'să accelereze cât mai mult instrucția pentru a se putea pronunța, fie urgență asupra menținere sattu ridicărei stărei de detențiune prevtentivă. Este in circulată un pasaj care ar trebui să fii placardat, cu litere mari, în toate tabinetele de instrucție pentru ca judecătorii să-l aibă veșnic sub odăi. Iată-1: „Arestatul tip trebue să stea închis in prevertiție o zi mai mult de cit timpul sufflit necesar pentru facerea Instrucțiunii. Orice prelungire inutilă constitue un abuz care nu se poate toleraH. Am mai afiăura acestui palat și pe următorul: „Chiar un om condamnat are dreptul la respectul persoanei sale, necum un așa numai bănuit că ar fi săvârșit o faptă rea“. Circularilo r d-lui ministru al justiției sunt insipirate dintr’o adâncă grije pentru„ corectitudinea și prestigiul»«ar fi StratHch, dar și pentre respectul ce aceasta trebue să-l poarte liber țâței individuale. Nădăjduind că ele își vor produce efectul dorit, ne exprimăm totuși o dorință. Nu s’ar putea ca aceste circulări să fie trimise și parchetelor militare ? Știm că în mod oficial — întrucât suntem o țară cu două feluri de justiții — d. Mihail Antonescu nu are căderea de a o face. Dar măcar așa, pe cale particulară... Căci mai ales acolo se simte nevoie de amintirea acestor elementare principii de justiție. IOSIF NĂDEJDE 10 Pagini 1 leu exemplarul In toată tara 10 Pagini C 1 octombrie 1921 Olanda bogată și România nouă sau: Destul cu paharele ! In metagiul de deschidere al Parlamentului Olandez, regina, vorbește de greaua stațiune financiară a statului ți constata că va trebui ca ei care figurează printre cele mai principiu mai modest. Aceasta o spune guvernul unei țări ca Olanda, a cărei bogăție e cunoscută ți se exprimă ți în valuta ei care figurează printre cele mai urcate. Noi însă în România, nu am înțeles încă să punem întreaga viață a statului pe un picior mai modest creăm la autorități noui cărora le trebuie biverouri, funcționari ți automobile. Facem să circule trenuri speciale, când avem lipsă de locomotive ți vagoane ministeriale fără pasagerii cari plătesc biletul de drum, nu găsesc loc ca să țează. Mai facem ca mai toți funcționarii superiori să circule în automobile, cariele căi ți întreținerea lor costă bani grei ți necesită export de lei. Noi amețim lumea cu banchete eo.piyms* cari ce sfârșesc m. țam.țmd«. ți eu discursuri, prea scump plătit« din punga contribuabililor, încotro voim să mergem? Ceia ce bogata Olandă, pe care războiul a îmbogățit-o, iar greutățile perioadei de după război au athts'o numai indirect, socoate că i se impune, pentru a nu cere prea grele jertfe contribuabililor ei, — se cuvine mai ales să facem noi cari am suferit din cauza războiului atât de crud, cum n'am știut să facem, să fiie măcar aliații noștri, iar in perioada de după război ne-am văzut redusă moneda la o noua parte din valoarea ei. Niciodată n’a fost mai la locul ei exclamația: Destul cu paharele! U. ADrovizionarea renaște Este cunoscut lucru cât vorbele ișî schimbă cu vremea înțelesul ajungând uneori să însemne tocmai contrariul sensului lor original. Așa e și eu Aprovizionarea. Ce bună -ți sugestivă noțiuneara cuprinsă In cuvânt 1! acesta Înainte de rlboi. „ Toate dulcețurile acestui pământ arau sintetizate în Îmbrățișarea lui abstractă. Astăzi „aprovizionare“ înseamnă un ce hidos, un amestec de negijență, de fraudă, de inactivitate, de incendiu și de pagubă. Alterarea acestui cuvânt o datorim fraudelor din timpul războiului, gestiune deficitara a subsecretariatului de tristă memoria și negustoriei bancrutare a statului-comerciant. El bine, sub forma aceasta Îngrozitoare Aprovizionarea , pe punctul să renască. Ar urma să avem din nou un stat-negustor, depozite prădate sau incendiate și o ediție nouă de îmbogățiți fără justificare. Așa va fi dacă nu înțelegem greșit o știre oficială. Se spune acolo că după multe tratative grele — și cine nu știemi câtă dificultate se obține un credit în străinătate — statul nostru ar fi reușit să contracteze în Elveția un Împrumut de 40 milioane în moneda acelei țări,[ ceea ce pe cursul actual al francului suiteran echivalează cu vre-o 900 milioane lei. Pentru a obține acest credit a trebuit să accepțim ca 15 milioane de franci adică 300 milioane lei să ne fie dați sub formă mărfuri, desigur, elvețiene, adică foarte scumpe. Vor fi acolo materiale au cale ferată și mașini agricolei, cari ne sunt necesare. Dar v. r îi «W sigur și multe inutilități • proem», textile, ghete, ciocolată și x uite! chiar renumitul „Schweitzer Aaupra unui rest de 10 milioane ou se știe incă sub ce formă îl v. r oi Oricine se va întâmpla eu i .le acstea: Gingoga hrăparea i va transforma ca în trecut în Ira, aer și cenușe. Iar aceste luci din mii se găsesc masivii stază. PLSBfi. Noutățile zilei lui Leul a înregistrat o nouă creștere la bursa din Paris. d. Criza ministerială din Cehoslovacia s’a terminat prin constituirea unui guvern prezidat de d. Benet. D-sa defineți portofoliul externelor. Constituirea guvernului Beneț este privită ca o revenire la regimul parlamentar. Minoritățile etnice salută noul cabinet. Conferința ambasadorilor sub președinția d-lui Gambon, a discutat chestiunea Ungariei occidentale, luând act de intenția guvernului ungar de a se supune mediațiunii cehoslovace. Conferința a acceptat un principiu tratativele dintre Austria și Ungaria, cu condiția ca zona un litigiu să fie mai întâî evacuată. * Guvernul francez a comunicat Germaniei că sancțiunile economice vor fi ridicate la 30 Septembrie. Se zice că Germania a sfârșit prin a primi condițiile de control ale aliaților. * Aranjamentele Loucheur.Rothenau sunt acum examinate de principalii delegați din Comisia Reparațiunilor, pentru a fi puse in concordanță cu ultimatul de la 3 Mai. Aprobarea acordurilor de la Wiesbaden se dă ca sigură. * Reichstagul german va ți des chis mâine ți va lua in discuție tratatul de pace germano-americanL , ăk Ex-președintele Wilson s’a pronunțat contra ratificării acestui tratat. * La Washington vor începe lucrările pentru stabilirea programului conferinței de dezarmare. Din Londra se anunță că tratativele dintre De Valera și Lloyd George vor fi reluate. văr Germania a semnat convenția internațională privitoare la navigația pe Dunăre. Noul guvern polon și-a expus programul în Dictă anunțând și apropiata ei disolvare. Guvernul italian a prezentat d-lui Briand scuzele lui pentru incidentele de la Veneția și Milan. Acesta a răspuns că bunele raporturi franco-italiene rămân nealterate. ★ Guvernul a însărcinat pe ministrul justiției să găsească o formă juridică pentru amânarea plăților pe care negustorii noștri le au de făcut pe luna Octombrie, în străinătate. Guvernul german a convenit să ne trimeată materiale de electricitate, în contul despăgubirilor ce ni se cuvin, tc O nouă razzie s’a făcut ori în Capitală, în str. Lipscani, împotriva celor cari fac speculă cu valutele. îfi A început evaluarea averilor germane aflate sub sechestru. * Importul liber Reprezentanța instituțiilor noastre financiare, în consfătuirea pe care au feavut-o cu primul ministru au purta legătură, cum era și firesc, chestia valutei cu aceea a importului. Problema era de a se ști cum ar fi mai bine ,să se facă: «nterzică cu desăvârșire importul mărfurilor din străinătate, sau din contra, să le lase importul liber anuncându-se taxa urcare asupra articolelor importate. Cum In conferință nu s’a luat o hotărâre decisivă, d. general Aversen a tranșat chestiunea, adoptând soluțiunea din urmă, hotărând ca importul să rămâe liber dar să se aplice mărfurilor importate noi taxe progresive. Importul liber va avea un mare avantaj, acela că ne va scăpa de pacostea permiselor. .Știm cu toții cui se dădeau și mai ales cum se dădeau permisele. Rezultatul lor a fost scumpirea traiului, căci la costul mărfurilor se adăuga beneficiul speculațiunei și mai ales cheltuiala enormă făcută pentru obținerea permisului. Sistemul acesta transformase pe toți consumatorii din țară în tot atâția birnici ai câtorva privilegiați. Totuși, nu trebue să ne bucurăm prea mult de faptul că importul rămâne liber, căci el va fi lovit de noi taxe progresive, peste actualele taxe vamale. Nu știm dacă soluția aceasta va avea vre-un efect cât de mic, asupra valutei. Un lucru e cert însă, anume că efectele binefăcătoare ale libertăței importului vor fi anihilate de noule taxe. Vom sângera din nou sub valul de scumpire care ne amenință. NESTOR Aplicare proastă Am revendicat la timp o parte din paternitatea ideea oficiilor da Induderei. Nu vom fi deci aceia cari să critice astăzi constituția in sine. Nici chiar legea care le-a dat viață nu este susceptibilă de critici mai aprofundate. In schimb aplicarea sete mai prejos de orice critici. S’ar caste prea mult loc și o documentare prea mare pentru a dovedi că oficiile de Închiriere In forma actuală și cu metodele adoptate de ele reprezintă o sfidare a nevoii celei mai arzătoare din câte se pot Închipui in acest moment. Emu destinate să pună capăt unei grele probleme sociale, înfăptuirea a făcut din ele niște oficine unde favoritismul se înfrățește cu nesocotința. Nimeni nu pare a fi destul de obiectiv pentru a conduce oficiile. Funcționarii mai mici au meri acolo din capul locului numai devederi,a urei căpătueli bănoase. Nu știm dacă din puținele locuințe goale descoperite de oficii una singură cel puțin a ajuns în mâinile celor ce o meritau. Știm însă că nici chiar aceia cari au găsit case și care conveniseră asupra condițiilor de închiriere le-au pierdut din cauza oficiilor. Suntem obișnuiți să recomandăm și soluții. Chestiunea aceasta este însă atât de compromisă încât cutia nu poate fi găsită. . O cerere de grațiere Mai multe grade inferioare din arsenalul armatei care au fost încorporate în anul 1916, au fost dați ca dezertori, pentru că pe timpul când se agitase greva generală au lipsit de la serviciul lor. freșanea acestor grade a fost eu AVoms>! Bik&re ou <Mel, după ce au făcut campania anilor 1916—1918 și mobilizarea din 1919—1900, au fost prinși de greva generală, chiar în ajunul când urmau să fie eliberați. Situația acestor dezertori greviști a fost foarte sumar judecată de curțile mari tate, și fără a nu lua în discuție faptul că o dezertare simplă nu implica maximul de pedeapsă, ei au fost condamnați la câte 2—3 ani, în timp ce greviștii din Decembrie a1 anului de „constrângere“ au suferit condamnări mult mai ușoare de 4 luni până la un an maximum. Cu modul acesta gradele inferioare de la arsenalul armatei, după ce au făcut cinci ani armată, în preajma liberăriii lor, au fost trimiși în închisoare pe câte 2 și 3 ani. Cum In procesele greviștilor, s’a judecat, In general, cu două măsuri, ar fi drept și uman să se ție in seamă cererile, pe cari le fac mereu din Închisoare fostele grade inferioare dela arsenalul armatei, de a fi grațiați V. Be. O repartiție greșită Se știe că statul nostru a primit din partea Bulgariei un număr de vite, drept despăgubire pentru animalele de povară și cele de reproducție, luate nouă în timpul ocupațiunei. Aceste vite urmând să fie repartizate între locuitorii dobrogeni, cari au suferit cele mai mari pagube de pe urma ocupațiunei bulgare, statul român a pus ca primă măsură de distribuire, pe cei mai săraci dintre locuitorii dobrogeni. Or această dispoziție, deși cu intențiuni bune, a dat loc unor stări de fapte greșite. Locuitorii cei preferați în primul rând, au fost atât de săraci, încât neavând cu ce întreține vitele le-au vândut pe loc, astfel că scopul ajutorării acestor locuitori pentru a-și reface gospodăriile n’au avut efectul dorit A doua greșală, care a făcut obiectul unor plângeri unanime este egala distribuție a vitelor pe munfibul de comune, în loc pe întinderea regiunilor devastate. Distribuirea făcându-se de-a^Uma, din comună în comună, în număr egal, s’a stabilit mai apoi că locuitorii din regiunile devastate mai mult și mai greu, au primit în același raport cu acel cari au avut pagube ușoare, sau aproape neînsemnate. Cum s’ar putea îndrepta greșelile , Comisia însărcinată cu împărțirea vitelor trebue să primească dispoziția, din partea organelor respective, de a cerceta din nou listele celor înscriși pe tablourile de păgubiți și stabilind cari sunt locuitorii din regiunile cele mai devastate să distribue acestora vitele, după importanța pagubei suferite. DACIAN I'.De vorbarea almintiiiîiîîle noisări economice dÎ Mwa fi noi, dar și ei L eseul pentru ambele părți ! Scrisoarea pe care d. Aristide Blank a adresat-o ziarului „Le Temps“, are caracterul unei amicale, dar hotărâte lămuriri a situațiunei noastre financiare în raport cu aliații noștri. Nimeni la noi nu închide ochii asupra părții noastre de vină In dificultățile cari ne apasă și nici asupra insuficienței resurselor conducătorilor noștri în a găsi și aplica mijloacele de scăpare. Noi românii suntem mai curând înclinați a exagera vinele și lipsurile noastre, decât a le ascunde. Nicăeri critica nu-i mai slobodă,mai ușoară și mai ușuratecă decât la noi. Și până acum, ori de câte ori s’a vorbit în străinătatea aliată de situația noastră economică și de cauzele ei, prea ne-am mărginit să răspundem, dacă răspundeam, cu scuze, explicații și frăgădueli. D. Aristide Blank prin scrisoarea sa, pune pentru întâia dată înaintea aliaților noștri mari, cealaltă față a chestiunei, partea lor de vină în reaua noastră situațiune economică și financiară. Intr’o formă foarte reușită și fără aparența măcar a unui reproș, d. Aristide Blank arată cum în tot timpul, din ziua când încheindu-se armistițiul, România s-a văzut despuiată de aproape tot utilajul ei economic, ea a fost lăsată să se lupte singură cu greutățile ei financiare. Totuși din propriile ei resurse, ea a făcut mai mult diL cât se recunno,aște în străin*«!», ro.<’3 puțin de cât ar fi suntut face, dacă nu ar fi împiedicat-o împrejurări politice interne independente de noi, spune d. Blank în „Le Temps“» după ce în „Dimineața" a arătat la vreme câtă parte de vină avem și noi în ele. In special d. Aristide Blank a pus#nnc la punct chestiunea solvabilităței noastre. Nu ne plătim donurile de tezaur? In fața unei valute dezastruoase din motive trecătoare, statul nostru sleit de război, nu face față semnătura sale? Dar în chestiune de solvabilitate nu contează oare un trecut corect și un activ serios și real? Și ca argument decisiv d. Blank pune aliaților noștri întrebarea: care stat dintre cele beligerante nu ar fi fost în situațiunea noastră, care ar fi putut face față obligațiunilor sale, dacă creditorii săi nu ar fi consimțit să-i amâne plata, ba sfă-i acorde peste vechile împrumuturi neplătite, altele noui? Și această întrebare la care nu există două răspunsuri, nu cuprinde ea cel mai justificat și mai dureros reproș, nu subliniează ea și răspunderea aliaților noștri, cari închizându-se într’o atitudine de mefiență și criticism negativ față de noi, nu ne fac numai nouă greutăți, ci-și fac și lor rău?! Consolidând datoria noastră flotanta, ci ar spori valoarea bonurilor de tezaur pe cari le oferă la un curs atât de jos și acordându-ne nouă un nou credit, nu ne-ar ajuta numai pe noi în refacerea noastră, dar ar ajuta și propria lor industrie, care e bântuită de un îngrijitor șomagiu, de care comenzile noastre ar putea-o te cui. Nu putem decât dori ca glasul d-lui Aristide Blank, să aibă răsunet la aliații noștri. Adevărurile pe care d-sa le-a spus lor prin scrisoarea din Le Temps sunt dintre acelea cari întăreau prieteniile și cari nu se pot repeta in deajuna, căci repetate, nu se poate să nu fie în cele din urmă înțelese. Dar, cum bine a încheiat d. Blank, dacă odată și odată tot va trebui să se ajungă la, o colaborare utilă ambelor părți, de ce nu s’ar face ea pe dată?... Se vede însă că nouă greutăți și mai apăsătoare trebue să survie. Înainte ca conducătorii statelor să se convingă că solidarităței economice și financiare dintre state pe care împrejurările o demonstră mereu, trebue să-i corespundă o acțiune solidară de refacere și salvare. a „DIMINEAȚA" Primește abonamente 1 In țară cu Lei 200 pe un an Oglinda zilei Malis de efferire