Dimineaţa, octombrie 1921 (Anul 18, nr. 5401-5427)

1921-10-24 / nr. 5421

Criza politică Se anunță prin ziare că Suvera­nul a in­ceput consultarea membri­lor guvernului asupra soluțiunei ce cred că trebuie dată crizei politice. Se anunță în acelaș timp că Suve­ranul va consulta în acelaș scop pe fruntașii opoziției. Cuvântul este deci spus: Suntem intr’o criză politică. Dacă însă s’ar­­ tălmăci aceasta în sensul pur for­mal» tînandu-se în seamă numai criteriile aparente,­­numai faptul că opoziția s’a retras l$n Parlament și că deocamdată nu vroiește să reintre» s’ar comite o regretabilă greșală. Căci țara noastră trece1 de fapt acum printr’o criză politi­că cu rădăcini mult mai adânci, i printr’o criză care ar putea avea consecințe morale și materiale a­­firmante. Această criză se carac­terizează prin dificultăți de tot fe­lul, unele mai grave decât­ celelal­te, prin problemele vitale ce se pun cu imperiozitate ,pentru așezarea, pentru întemeierea, pentru consoli­darea și unificarea țărei, pe deo­parte și pe de alta prin dezacordul străpăstios, prin pasiunile excesive, «am­ despart pe toți oamenii noștri politici cari, prin experiența și ca­pacitatea lor, ar putea scoate co­rabia statului, rău încolțită de fur­tună, la un liman­­ luminos. Și totuși, nici­odată n’a fost mai evident de «fti acum, pentru tot omul care­­ fundește liniștit și fără patimă, că numai sforțarea comună a tuturor capacităților de cari dispunem, poa­te aduce salvarea. Până când țara nu-și va găsi echilibrul moral, care nu poate de­curge decât din echilibrul economic și financiar, nu­­ se va putea vorbi de desăvârșirea victoriei. România mare ideală, este o Românie în că­re să existe toate condițiunile pen­tru o liniștită și mulțumitoare vie­țuire a populațiunei sale. Idealul în perfecțiunea lui nu poate fi atins nici­o­dată» — dar azi ne găsim la antipodul ltd și se poate oare lăsa ca un vis de secole mângâiat să se prăbușească, pentru că oamenii cărora le-a fost dat să trăiască în ilipa când el se înfiripează, nu pot, pentru un moment măcar, subordona ambițiunile lor, fie chiar justificate, deosebirile lor de vederi, în ches­tiunile de amănunt, țintei supreme asupra căreia toți nu pot fi decât de acord : întărirea și scăparea patriei ? Totuși, trebue să constatăm că nici odată, oamenii noștri politici n’au fost mai divizați ca acum. Toți trăesc într’o atmosferă de re­ciprocă suspectare. Chiar în gru­pul care deține momentan guvernul te manifestă pe față diverginte de pederi. Fărâmițările se fărămițea­­ză și mai mult! Reminiscențe din vechea Românie, când unul din par­­tidele istorice era împiedicat să dea măsura întregei sale capacități, din muza pletorei de capacități ca­rei bântuia ! Dar azi­ țara mărită, fin are această pletoră. Ea­ nu are destule capacități, nu are in total cadre suficiente,—și când colo a­­ceste cadre insuficiente se despart la grupuri și grupulețe, cari se duș­mănesc reciproc, care se esclud re­ciproc ? Și ,asta când și copiii văd că suntem în ceasul al doisprezece­lea pentru începerea curagioasă,­ perseverentă a operei de salvare a țărei, prin refacerea, prin consolida­rea vieței sale economice, financia­ra, administrative! Criza politică prin care trecem a­­cum­, e deci mai ales o criză mo­rală. Solutiunea ei este prin urma­re in primul rân­d, de ordin moral. Așa că numai când Imperativul ca­tegoric al datoriei care comandă ,supunerea chiar și a celei mai me­­ritoase și puternice personalități, nevoilor obștești, înfrânarea chiar­­ a celor mai legitime ambițiuni și aspirațiuni ale ei, față de cerințele națiunei, care comandă unirea tu­turor forțelor capabile, numai când acest­ imperativ categoric al da­toriei va birui, ceea ce nu tre­bue să întârzie să se producă, fiindcă odată și odată când ar putea să fie prea târziu, tot se­­ va produce, — atunci și numai a­­­tunci criza politică de acum­ își va fi găsit soluțiunea. „DIMINEAȚA» „DIMINEAȚA" Primește abonamente,: In țară cu s­TIGI 200 p** un an Lei ÎOO pn O­hmf Microbii și leul Pe lângă dușmanii cei mari, dela o vreme s’au năpustit asupra noa­stră legiunile, ați fi tentat să scriu „lighioanele”, de dușmani mici, ne­văzuți, cari se numesc microbi, în special acei ai scarlatinei, ai difte­riei și ai tifosului. De­oarece duș­manii aceștia seceră numeroși ac­tuali și viitori contribuabili și pro­ducători de valută, autoritățile au început să devie miloase, umane și alarmate. De-aci gândul, dacă nu chiar hotărârea, fermă, de­ a se lua oarecare măsuri de apărare împo­triva celor ce slăbesc veniturile din care trăesc autoritățile. Ațî putea dv. ghici care a fost prima măsură ce s’a luat? Nu fac pe grozavul fiindcă sunt sigur că ațî ghicit-o imediat cu toții: e vota­rea unor formidabile credite. Acea­sta, a in adevăr, la orice­ împreju­rare se ivește, mare, mică, urâtă, frumoasă, deprimantă sau înălță­toare, prima idee care încolțește in mințile oficialilor și cea dintâi tea­mă ce cuprinde pe rostul murito­rilor. Prin urmare nici de data asta n'am Întâlnit încă o excepție: leii au fost porniți împotriva microbi­lor, să le dea D­e eu noroc și izbândă! Evident că nimic nu se poate în­­tcreprinde fără cheltuială, dar sunt totuși două observații de făcut: e& doar nici până astăzi nu s’a cruțat averea publică din punct de vedere sanitar, și rezultatul s’a­­­ făcut aș­teptat; și că nu e de ajuns de-a vota nouă zecimi și sutimi de mi­lioane pentru același scop ci de-a ști cum se vor întrebuința. Trecutul nefiind deci prea încurajator, pre­zentat și «î bogat încă de risipe și abuzuri, a­legitim să ne punem în­trebarea dacă noun­e jertfe ce ni se cer vor fi mai numeroase... pentru noi.­­ Și asta cu atât, mai mult cu cât leii vechi valorau 1­00 de centime și totuși nu s’au prea speriat microbii de dânșii, așa încât, cu len­ ăștia noui de 10 centime chestia devine și mai dubioasă. In fine primul pas pentru comba­terea epidemiilor s’a făcut și-l știți acum care este. Rămâne de văzut și pasul d­e-al doilea, care se chiamă, munca cinstită și îndeplinirea dato­riei. Dar mă tem că Toma ne ebiarnă pe toți cei ce plătim. * INDEX Vă rog nu vă alarmați tu sensul pudicității. E adevărat că îndeobște pe străzi nu prea auzi lucruri de înaltă morală. Dar din fericire alea deși se rostesc foarte des, nu se pot scrie. Pregătiți-vă însă de-a vă alar­ma din alt punct de vedere, căci iată ce-am prisos eiri cu urechea mergând înapoia a doi domni cari discutau cu animație, domni absolut necunoscuți mie. — Câte locomotive și câte vagoane ți s’au trimis la reparat? — în­trebă unul din ei. -, Destul­ de multe, da­r pot fi,e totuși ca nu mi s'a trimis decât două., o mașină și un­ vagom. -Celălalt făcut semne de mirare din mp, .din­ mâini și din tens>. La care interpelatul îi raspurnș: — E curios, dar « așa. Căci inch­i­­puaște-ti frate ce neregulă și ce fie­­pricepere domnește la căile ferate. Mașinile și vagoanele primite mai de toate tipurile, amestecate, unele de fabricațisie germană, altele de fabricație americană, ungară, polo­neză, în fine aproape de toate câte­­ pe lume, și din fiecare tip mi s’a trimis, parcă, înadins, câte un singur exemplar. Poți sfi­ți faci idee ca ri­sipă de timp și de lucru întâmpin. Nu e c­u putință să fabric două Muri da piese deodată, e&ei ca piesa cm, de a doua atom ce face, și nu­ mă pot folosi de piesele bune cele vechi spre a le tu trebuința la reparații, de­oarece »'am, cum îți spusei, decât câte un singur vagon» sen mașină de acelaș fel la dispoziție, încât merge, foarte îmmî. Și după o pensă: — Ce greutate era »ă 1« asortez* înainte? * Da, mi-am zis și «a auzind pozna asta, ce greutate era să le «­sorteze? Era, însă una, o recunosc. Pentru așa ceva se cere durere de inimă de averea publică, m­țică încordare de atenție, un mic supliment de muncă, dragoste, de meserie, pe scurt o se­­cuză de sentiment al datoriei presă­rat cu puțin patriotism veritabil. Ei,­­din nefericire tocmai aste ne lipsesc acum, ne lipsesc astăzi când se cer mai mult ca oricând. Și de­ aceea nu’s vagoane, nu’s ma­șini..­nu-î export, scade leul, o sume­denie de urmări grave după cum vedeți.■ - 1 . .. . Câtă îngrămădire­ și persistență de­ asemenea. girave urmări Va trebui oare ea să deschidem în sine ochii? INDEX Noutățile zilei * Papa a țins regelui Angliei io telegramă de mulțumire pentru tratativele cu Irlanda. De Valera a răspuns în termeni aspri la­ acea­­­stă telegramă. Et Un nou acord franco-kemalist a fost încheiat. Prin el se rezolvă chestiunea Ciliciei. *• E probabil că guvernul Wirth va rămâne la putere. * In urma răscoalei din Portu­galia, un nou guvern a luat cârma statului. Facultatea de medicină din Montpellier serbează al optulea centenar. *■ Din cauza scarlatinei civic bănuite, școlile din *Capitală, in cari s’au declarat cazuri de scarlatină, au fost închise pe timp de cinci zile. * Guvernul studiază ideia mo­nopolisărert asigurărilor de viată. * Comitetul Bursei din Bucu­­­rești s’a întrunit pentru a studia chestia valutei. S’a hotărât ca sălile de cine­­­matografe să fie închise câtva timpi pentru a se împiedica întinderea­ scarlatinei. * Partidul țărănesc desminte­ orice tratative cu guvernul. * Cutremurul deo pămănt s’a re-,­simțit eft în întreaga țară. j. * Avionul societăței franco-ro­­­mâne a tăcut ort câteva sboruri deasupra Capitalei cu invitați ci­­­vili. #• Scrisoarea adresată de De­j. Valera Papei e comentată de presa engleză ca o piedică serioasă care face imposibilă continuarea trata­­­tivelor cu irlandezii. Un mecer parlamentar al guvernului Briand­ enteheem noului acord iri neo-tpre semisfimbri la Londra . Guvernul Briand a eșit învin­gător din marea discuție a politicei sale externe. Faptul că după dis­cursul­­ de Vineri, premierul fran­cez a fost aclamat de majoritatea adunării, nu lasă nici o îndoială a­­supra votului de încredere ce i se va da. De altfel nimeni in Franța nu și-ar putea asuma răspunderea unei schimbări de guvern după succesul obținut de politica d-lui Briand in chestia Sileziei și în mo­mentul când d-sa se pregătește sa meargă la Washington. In rezumat d. Briand a arătat că moderațiu­­­nea lui a fost necesară pentru a menține banele raporturi cu aliații și pentru a nu înstrăina Franță simpatiile câștigate în timpul răz­boiului, dar că guvernul lui a știut totuși să aibe energia cuvenită a­­tunci când Germania încerca să se sustragă obligațiunilor luate.­­ In acelaș timp d. Briand a a­­nunțat ca un fericit eveniment in­­dheerea acordului cu guvernul ke­­malist. Pentru a pricepe rostul a­­cestui acord este nevoi să reamin­tim câteva lucruri. Cu prilejul con­ferinței de la Londra din Februarie trecut­­ă, Briand încheiase cu dele­gatul kematist Bekir Sanj^ Bey un tratat prin care se reglementa schimbul de prizonieri, se stabilea evacuarea Ciliciei de către trupele franceze și încheerea unui armisti­țiu între comandamentul genera­lului Gourrand și trupele naționa­liste. Din nefericire acordul acesta nu a fost ratificat de parlamental din Angora astfel că tratativele au trebuit reluate. Ele au fost duse la Angora de către d-nul Franklin- Bouillon, iar la Paris de către ace­las Bekir Sami Bey. In tot acest timp ostilitățile franco-turce au fost de fapt suspendate. Rezultatul în­delungatelor discuții este un nou acord, care a fost anunțat acum de d. Briand. Se pare că cuprinsul acestui acord este mai larg decât al celui din Februarie și că într'în­­su­și sunt conținute anumite clauze economice speciale. tk Guvernul englez se arată ne­mulțumit de încheerea acestui a­­cord care contrazice politica brita­nică față de Turcia. Pentru a îm­prăștia bănuelile lui, d. Briand a trebuit­­ să arate că acordul­ nu atin­ge nici una din chestiunile rezerva­te deciziunei tuturor aliaților și că este destinat să pună capăt numai dificultăților întâmpinate de Franța in Asia­ Mică. Totuși o divergență de opinii între Anglia și Franța perzistă asupra acestui punct. Ut Divergența va fi întărită de insuccesul probabil al călătoriei d'-lor Guniaris si Baltazzi. Cei doi miniștri efectei au avut o întreve­dere cu d. Briand, în cursul căreia au atins. Chestiunea războiului din Asia­ Mică. Guvernul francez nu e dispus să intervină în acest conflict în favoarea Greciei. El s-ar asocia poate să o mediațiune cu condiția ca Grecia să facă serioase concesii. Nu este­ exclus ca Franța să fi dat kem­aliștilor anumite garanții in a­­ceastă privință. Si tocmai acesta e motivul nemulțumirilor de la Lon­dra. Greva juraților Curtea cu jurați a județului TifoV nu poate funcționa­ Cu­ mare greu­tate se poate judeca, la intervale mari, câte un proces, și aceasta da­torită numai unor împrejurări feri­cite cari izbutesc să strângă la un joc numărul necesar de juxți. Faptul e profund regretabil. In primul rând pentru acuzați, cari ar avea drepul să fie judeca­ți și a căror detențiune se prelungește fără vina­tor. E regretabil și pen­tru magistrați, și pentru avocați și pentru martori, cari își pierd vre­mea de­geaba. E stingheritor, fără îndoială, pen­tru un cetățean să-și lase, la o­­parte treburile personale pentru a sta­to dispoziția justiției câteva ceasuri din zi. Ne închipuim însă că nu trebue să fie tocmai împăca­tă conștiința’ juratul­ui care știe că, din pricina lui nu prelungește cu tnre, patru luni detențiunea unui a­­restat , nevinovat ,poate. Dar greva aceasta­ a juraților e regretabilă și din alt punct de ve­dere. Curțile cu juri sunt o instituție democratică și, ca atare, are mulți adversari.. Sunt cercuri in cari se agită în modul cel mai serios co­­recționalizarea a numeroase delic­te, ba se cere chiar desființarea jus­tiției populare. Prin greva la care asistăm, jurații dau ei înșiși un ar­gument de fapt, foarte, puternic, ina­micilor instituției. Iată de ce e ■­ac­ datoria­ cetățeni­lor , trecuți tri­n listele de jurați, să caute s-și îndeplini, chiar cu pre­țul oricăror sacrificii, oficiul­ ce le-a fost încred­ ,cu de sub­efcte. Pan. Ultimul curs .Leul a rămas staționar“ Stomacul Capitalei Ce se consumă zilnic în București Un Molod nesățios Dacă Viena este, cu drept cuvânt, denumită orașul­ cafenelelor, capi­tala țărei românești poate fi pore­clită, oraș al restaurantelor și bode­gilor. Urbea lui Bucur, care altă­dată trăia prin rusticitatea cutr­­cium­ilor sale simple, și-a schimbat înfățișarea, mai ales la­ centru, unde­­ restaurantele și localurile de consu­­­mațiune dau Bucureștilor lustrul oc­­l­identului. Pe vremea aperitivelor, Ide dinaintea prânzului și a cinei, în­­­ timpul dejunului și a mesei de Sseară, iar mai apoi noaptea târziu, adeseori până ’n zorii zilei, localurile­­ de consumațiune și de petrecere,­­sunt, pline de obicinuiții consumatori­i și de populațiunea, flotantă a Capi­t­italei. J * * # Ce se mănâncă și cât se bea in Capitală ? Este de­sigur greu de răspuns la această chestiune, întrucât, dacă o anchetă ne-a fost posibilă in loca­lurile de consumatiune, ea devine imposibilă când e vorba de gospo­dăriil­ particulare. Oarecari generalități ne pot da însă un tablou destul de sugestiv. Abatorul comunal — singurul loc unde tăerea vitelor este permisă, spre a se putea face controlul sani­­­­tar necesar — tac, un termen mediu,­­ recalculat pe zi, câte 850—1000 de­­­ capete de vite cornute și vite mici. ‘­ Proporția e. 75 la sută boi, 15 la sută porci și 10 la sută oi, capre și­­ berbeci. Din cantitățile ce se tac, a­­­­proximativ 8—11 la sută este carnea , denumită cufăr, care se consumă, in special de populațiunea evre­­­­iască. Din totalul ce se tac 39—45­­ la sută revine restaurantelor și bir­­o­turilor; vre-o 9—12 la sută la di­verse institutiuni și armatei, iar­­­­estul pentru gospodăriile particu­lare. In timpurile normale peștele a­­ fost hrana cea mai ieftină și cea mai abundentă a Capitalei. Acum debi­tul pescuitului, deși nu e redus mult, totuși din pricina greutăților­­ transportului, consumatiunea pește­­­­lui este mai restrânsă, și, popular­­­țiunea săracă de abia poate obține,­­ din când în când, tn piețele publice, , varietățile mai ieftine de,pește; căci cele fine, precum șalău, cegă, somn și morun se distribue cu oarecare­­ selecție prin biroul de vânzarea peș­telui din Sf. Gheorghe.­­ Gr­afră medie, avându-se în ve­dere timpul când pescuitul peștelui , este oprit, băltile statului și cele par­­­­ticulare, trimit capitalei aproxima­­­­tiv 8—10 mii kgr. pe zi, exceptân­­­­du-se, bine inteles, zilele când tran­sporturile sunt întrerupte. ■ [UNK] Dacă consultăm condica de taxe comunale ce se încasează la hala­­ de păsări și adăugim la ele o cifră­­ aproximativă pentru păsările de curte ce se cresc de gospodării,, a­­­­vând în vedere și micile aleatorii ale hahamilor ce fac păsările pentru consumațiunea populațîunei evre­­ești, ajungem la socoteala că in Ca­pitală se consumă zilnic Intre 5.000- 8.000 de păsări de curte in timpul iernei și aproape îndoit în celelalte anotimpuri. * # * Romanul e mare amator de cătu­nuri afumate și uscate. Păstrămu­­rile, șunca, carnea conservată, câr­­națil și celelate forme ce se dă căr­­nei cu ajutorul unor ingrediente, sau pe calea afumatului, d^upă u­­nele cifre pe cari­­ le-am cules la principal­ale fabrici de mezeluri dau la rezultatul că sub această formă se consumă între 4500—8000 kgr. pe zi, după anotimp — vara fiind con­sumația mai slabă. Dar cu pânea, alimentul cel mai principal, cum stăm? • Dacă socotim că cele 6—8 mori mai însemnate din Capitală macină 8—10 vagoane pe zi, dacă socotim că unele întreprinderi, precum cele de paste făinoase și confiseriile pen­tru prăjituri și alte patiserii, aduc făina de lux și din alte orașe, con­statăm că se consumă zilnic făina transformată in"jimblă , pâine nea­gră, și fabricațiuni de lux vre-o sută de mii de kgr. Când atingem consumațiunea bău­­turei, găsim că lăptarii din satele­ din împrejurimile capitalei aduc, zil­nic aproximativ pentru populație și pentru spitale 30— 30 mii litri pe zi; iar după un control al fiscului s'ar consuma cantități de băuturi spir­toase, cari se cifrează la treizeci mii de ca. pe zi. Se înțelege că în soco­teală —­ care ca orice statistică sa­— care se consumă in cantități di­mii de kgr. pe zi ? Unde mai puneți leste comestibi­lele, conservele, produsele alimen­tare,de tot felul și produsele soiului, fructele, mălaiul, uutu­l, brânza, etc. — care se consumă de mii de kgr. pe zi ? *)£ 70 Cum, poate fi privit storoadul Ca­pitalei; închipuiți-vă o gură căscată în cari a­r intra cirezi întregi de woi, porci, oi și capre, care ar în­ghite mii de cotețe de păsări și ar prinde cu o undiță imensă cauți­­­tăți enorme de pește, căruia i s’ar da ca o gustare șunci enorme și căr­nuri afumate fără număr; pentru cari roți de cuptoare ar coace plă­mădeala a zeci de mii de pâini; cari i-ar drege pofta de mâncare înghi­țind vagoane de conserve și de ali­mente, udându-le cu mii de butoaie de vin, țuică și licheruri — stomac pentru cari o armată de bucătari și de gospodine ar încinge un foc mon­stru, de păduri întregi, pentru a găti mâncarea zinică a­ unui Moloh cu o paftă de mâncare de invidiat și ve­cinie nesățios. V. Sa pl&stajnimei Dați concurs la combatarea epidemiilor ! Epidemia ba scarlatină s’a întins in București și bântue cu furie. Pri­mejdia e, desigur, mare, date fiind lipsurile de cari suferim din punc­­tul de vedere al organizației sanita­re. Faptul acesta s’a avut in vedere atunci când s’a hotărât Închiderea școlilor și chiar și a cinematografe­lor. Dar problema nu se pune numai din punctul de vedere al st­a­vilirei conta­giinei, ci și din acela al Îngri­jirea celor atinși Și in această pri­vință stăm rău, căci nu avem per­sonalul necesar. Eforia spitalelor civile, care a pus­­ toate spitalele ei la dispoziția pri­măriei și a serviciului sanitar, a adresat un mișcător apel către stu­denții și studentele in medicină cum și către toate persoanele de bună­voință, să sa înscrie in legiunea vo­luntară de combatere a epidemiei. Vor răspunde oare mulți la acest apel­­ .Nu ne Îndoim că da. Nu se poate ca aceia cari au posibilitatea și cari posed, poate, cunoștințele necesare, să refuze concursul lor într’o împre­jurare atât de gravă.­­ In joc viața atâtor copii care poate fi salvată printr’o pornire ge­neroasă și printr’o mișcare de devo­tament. Nu-I putem lăsa să se pră­pădească cu zile, atunci când pu­tem să-I scăpăm. Eforia vorbește in apelul ei și de recompense materia­­le. Dar ce răsplată mai prețioasă decât conștiința că, eu un mie sa art lietu din parte-ți, ai salvat o viață, ori mai multe vieți! In această Împrejurare lăsați să vorbească inima. Ea vă va îndemna pe calea cea bună. NESTOR 0 constatare Venituri mari încasează statui de­­ urma băuturilor spirtoase. Chestiunea e veche, s’a efecutat de atâtea ori sub toate înfățișările ce lasă statul nu a putut renunța nici­odată la marile ve­nituri de pe urma alcoolului, și nu va renunița. Deși populația a scăzut în urma răz­boiului, totuși, atât la orașe cât și­­ sate numărul cârciumilor a sporit. Să ne mmâgil­em că „ninomenul” nu se petrece m­ițtal la noi. Pe noi însă, ar trebui­ să ne îngrijească mai mult a* ceastă desvoltare a unei ramuri comer­ciale, desvoltare, care se face dea­­dreptul în dauna sănătatei publice. Progresele alcoolismului în țară, merg în raport direct cu­ progresele diferite­lor boli precum și a numeroaselor fap­te ce cad în sarcina codului penal. Cătune, pe unde n‘a fost nici­odată cârciumă, se mândresc azi când le au, ca și cum ar fi vorba de înființarea u­­nei școli s­ au­de cine știe ce mare e e­venim­ent. Și firește, toată lumea se simte obligată să cheltuiască și fie­care­ obișnueștte să cheltuiască mai mult decât­­ are,­­căci e în firea românu­lui să pară mai mult decât este. Ce să mai vorbim de primejdia pe care o prezintă alcoolismul? E inutil să ne mulțumim însă dacă se va pune o mică limită, poftitorilor de a imbră­­­­țișa cariera de­ cârciumar. Reintroducerea deportării tn­llusiv Riga, 21. — (Rayor). — Ziarul­­,Social Vestnic“ anunță, că în Rusia a fost reintrodusă, deporta­rea pe cale administrativă. Anar­hiștii Isaev, Gansiv și Stürmer au fost­ deportați ,în guvernia Ar­­hangelsik, pe timp de un an. Șap­te membri din gruparea lui Pa­niușkin au fost trimiși în Guber­nia Vologorodsk­­a Siberia.

Next