Dimineaţa, noiembrie 1921 (Anul 18, nr. 5428-5434)

1921-11-02 / nr. 5428

„DIMINEAȚA“ Primește abonamente . In țară cu 1 Lei 200 pe un an Lei 2OO pe 6 lubri Lei SO pe 3 luni Lei SO pe 3 lună Unul care doarme și mai grea Ziare!« publică întâmplarea unuil cetățean din Capitală care, pe când dormea a fost jefuit d­e hoți de toate lucrurile pa cari le avea în dormitor, fără sa ®! să 4 simtă. Ziarul oficios publicând acest fapt divers, îl intitulează: „Unul care doarme greul”. Ce-i drept, cetățeanul in chestiu­ne a dovedit că doarme greu. Dar noi știm pe cineva care doarme și mai­­ greu. E­ vorba de poliția Capitalei care doarme așa dus greu, încât hoții își fac de cap fără ca ea să­ simtă ceva NESTOR Clasa s&1Bțg Daasc­ Se agită In București, în­­ urma unui apel al d-lui dr. Ion I .Jranu, o sonctiunea unei ligi pentru sănă­tatea orașelor și satelor. Programul de activitate al ligei e foarte interesant, păcat numai că s’au strecurat în el și unele dezide­rate medice, să rămână doar in do­meniul utopiei.­­Așa. liga cere supravegherea ca obolul contribuabilului să fie bine întrebuințat de autorități, dându-se atențiunea cuvenită ce stîrnilor edi­litara, își mai propune și: lupta, legală împotriva risipei și neglijenței în fondurile publice. Așa­­ că, pornind pe calea aceasta liga s’ar avânta în domeniul uto­piei ? Mai interesante sunt dezideratele de ordin practic, cum e acela de a se proceda la arderea urgentă a ză­cămintelor de necurățenie de pe strade, curți și locuri virane, prin munca benevolă a cetățenilor sub formă de dacă. Măsura aceasta s’ar putea realiza, în adevăr, și slavă Domnului, cât am avea ce arde la București. Luni de zile nu s’ar mai stinge focul dacă am sta să ardem toate depo­zitele de murdărie cari s’au strâns în ultimii ani în Capitală. Urăm dec! succes inițiativei d-lui dr. Jianu, mai ales că altă nădejde de a curăța orașul de murdărie nu mai avem. PAN. noutățile zilei , Regele Alexandru al Serbiei a părăsit Parisul pentru a se reîn­toarce la Belgrad. Ah Conferința anglo-irlandeză a fost suspendată până după discuția din Camera comunelor. T* hi ili unii discutau Un­ iniui­tiv­i. Rathemu la Frankfurt se crede că el va relua portofoliul r­efacer­ei la guvernul Wirth. fîr­ in sfârșit conferința de la Por­­to-Rose și-a începat lucrările.­­ Mareșalul Foch a fost primit­­ cu solemnitate la Washington. D. Briarrh și-a început călătoria peste ocean. At Guvernul francez a aprobat a­­cordul franco-turc încheiat la An­gora de d. Franklin-Bouillon. Acor­dul a fost dat piticității. I At Conferința Muncii de la Gene­va­ continuă:­At Guvernul sovietic a trimis a notă la Londra in care se declară, dispus în principiu să recunoască datoriile externe dinainte de război. At La la și a avut loc era o întruni­re a partidului progresist, la care a unit cuvântul și d. Al. murgu­ comun. At Regina Sofia a Greciei, a ple­cat era din Atena spre București.­­*• O misiune pleacă zilele acestea în Elveția spre a face cumpărături diverse pentru stat. At Se anunță din Sofia că întinse, păduri bulgare se găsesc de câteva zile în flăcări. At Delegația Camerei de comerț a fost primită erji de miniștrii de justiție, interne și finanțe, pentru ci­ne prezenta­ memoriul comercianți­­­lor în chestia valutei și a plăților în­ străinătate. ___ Anul XVI-lea Io. 5428 10 Pagsiai ie« exempl­ar­ul în toată țara 10 Pagini c Meremri 2 Moem­brie 1821 Xîar fineai in­ 1904 de comit» mills SINGURA SCĂDERE Scăpare din vedere? Nu vă bucurați de oarece nu e vorba chiar de toate cele ce-s în țara asta, căci atunci numărul scăderilor ar fi mai mare decât una. E chestie numai de minis­terele noastre. Așa fiind, e de constatat că pe lângă sporirea lor de la nouă la nu mai știu câte, atât cele noul efti și cele vechi se prezintă în creștere vădită. Număr de func­ționari, lefuri, diurne, misii, afa­ceri, slavă domnului, operațiile lor se clasează toate sub rubrica adunării și a înmulțirii, ba pe an locuri împărțirea averii țării a a­­v­ut chiar soarta hainii Mântui­torului la scohorftrea de pe cru­­*®. Singura scădere vizibilă, pal­pabilă, constatabilă cifre și do­cumente se dă la iveală numai la ministerul zis al instrucției pu­blice. Nu­­ cunosc exact cum stau „birourile" lui, dar ceia ce e și-S­ur - est școalele stau foarte prost dacă numărul „funcționarilor“ o fi sporit, acela al profesorilor, in­stitutorilor și învățătorilor a scă­zut, în special, a­ celor două din p rouă categorii. Statistica publicată de acest minister ne arată in­sa un lucru și mai grav: 11 părăsesc până și copiii. Chiar învățământul gra­tuit, cel primar, dar mai cu sea~­m& acesta, e nntri o strașnică scă­dere. Numărul frecventatorilor școli­lor rurale e cam la jumătate din c e era înainte de războiu; faptul nu se poate explica prin scăde­rea populației de­oarece războiul fi toate urmările lui nu ne-a ră­pit decât — vai, ce opibil cuvânt reșezat aci! — decât vre-o 15 la gută, proporție care în orice caz nu se aplică la copii. Sperăm că avem cel puțin tot atâția copii tn vârstă de școală astăzi ca și în 1916, dacă nu chiar mai mulți, fașa dar scăderea populației școlare nu e proporțională și re­lativă ci directă și absolută. De aci rezultă că analfabetis­mul va apare agravat pentru pri­mele generațiuni ale României Mari. Dacă mai adăugăm că nici setarea morală și nici cea fizică nu sunt în progres, debutul Ro­mâniei întregite ne apare din ca­le afară de trist. Dimineața și-a făcut datoria, și în genere mai toată presa, tre­­­bue s’o recunoaștem, de-a da­t­­țarina în această privință încă din primele zile de după război. Cu durere am constatat de a­­tunci, și apoi necontenit după a­­ceia, că pe când se înființau mi­ci sfere noui al cărora rost nu-l putem pricepe decât acum la pră­păstioase scădere a leului, că în timp ce fonduri imense se­ pupau cu lege și fără de lege la toate, vechi și noui, numai Cenușărea­să dem­ Instrucție rămânea gra­ Jist și părăsită. Budgetul instruc­ției publice a rămas singur sta­ționar în alcătuirea primului­­ budget al României Mari. E o greșală gravit,de pe urma căreia ne pot veni primejdii și mai grave. Fără a disprețui im­portanța culturii din punct de vedere intern, al refacerea și pros­perită­ții țârii, ea, cultura, are pentru noi o importanță covârși­toare și din punct de vedere ex­tern. Căci putem fi și bogați, pu­tem avea și­ o armată serioasă, și totuși să fim slab apărați și ga­rantați în afară dacă ne cufun­dăm în­ întuneric, adică­ în bar­barie. * Nimeni nu poate cunoaște vii­torul. Dacă la vremurile de cum­pănă din trecut­ ne-am bucurat de puternice alianțe, nu e cu ne­putință de închipuit ca la cam­pania viitoarea fim singuri. A­­tunci pe ce ne vom bizui ca să ne ținem piept și să continuăm a­me înraviețui ? Numai pe vftrtoșia «târîcei românești în mijlocul va­lurilor dușmane ? Nu e deajuns. Pentru ca stânca aceasta să fie pe deplin prețuită și pusă în va­loare ea trebue să poarte neapă­rat un far pe creastă. I. TEODORESCU „Monitorul Oficial“ publică jurna­lul consiliului de miniștri cu nu­mele după cari se vor distribui ani­malel« primite d­ela germani con­form tratatului de pace del«. Ver­sailles. Se specifică anume în juma­, câți cai sa vor distribui armatei, câți Sliîn­ot CrițiM­i Cle­doru Cuii «Atî » vor împărți la țărani. Aceștia? din urmă vor trebui să dovedească, cu acte, că nu sunt dezertori sau ne­supuși, că au bonuri de rechiziție pentru cai, «au oft ÎS sau luat ori distrus caii o» avea­u. Un singur lucru nu specifică jur­nalul, anume dacă solicitatorii vor fi ținuți să­ prezinte și chitanța do­veditoare că­ sunt­ înscriși în liga Poporului. Să fie o simplă scăpare din ve­dere? Ori poate nu s’a mai stăruit asupra acestui punct de­oarece lu­crul se înțelege dela sine și domnii prefecți cari vor avea să facă dis­tribuția se vor conduce după nor­mele generale și după obiceiul­ pă­mântului? 1 Jff. Serii lui Aminte Povestea Anteriului lui Arvinte e cunoscută de toată lumea. Ca să n’o uităm, se repetă zilnic, și ne bucu­răm. Odinioară toată lumea țipa că nu sunt locomotive, că nu sunt vagoa­ne, că sunt dezorganizate transpor­turile. Oameni cuminți, au făcut toate sforțările ca să umplem aceste mari goluri. Am comandat locomo­tive și vagoane, le-am reparat pe cele vechi, așa cât­e zi, așa spun cei inițiați în taine, avem un foarte fru­mos parc de locomotive noui-nouțe. Când a dat Dumnezeu să le ‘avem, ne iubim de alta, tot așa de boacănă. Locomotive sunt, dar n’are cine să le conducă­, pentru că nu avem un per­sonal format. In fațaș, ochilor ne a­­pare un mare semn ițele întrebare. Și după semn, ne reamiintim de zgomo­­tul ce se făcuse cu înființarea unor batalioane de căi fera­te, care pregă­tesc­ specialiști și .‘celelalte. S­e poate ca tot, să nu fie încă pregătiți acești specialiști, despre­­ care se spunea că atunci când își vor termina stagiul, se vor angaja ca fochiști, mecanici la c. f. V. ? lată de ce lumea rămâne nedu­­merită și îșî reamintește pentru a­ cine știe câta oară de faimosul en­teren al lui Arvinte. restul acordului de le Aurora Conferința­­ la Geneva și problema mapei­ agricole Sfârșitul afacerii Suleziene . Acordul franco-turc de la An­gora încheiat în urma tratativelor duse de â. Franklin-Bouillon, fiind ratificat de către guvernul francez a fost dat Sâmbătă publicității. A­­cest acord a fost ratificat cu antici­pație de către parlamentul kemalist și va intra în aplicare peste două luni. Documentul acordului este în­soțit de o scrisoare a ministrului de externe kemalist în care acesta amin­tește vechile raportari de prietenie dintre Franța și Turcia și exprimă speranța că aceste raporturi vor fi restabilite. De­și acordul nu are ca­racterul unui tratat de pace, el cu­prinde o serie întreagă de stimia­­tluri durabile prin care se stabileș­te regimul părților din imperiul oto­man care au fost unii se află sub o­­cupație și protectorat francez. Lie prevede in special condițiunile de evacuare ale Ciliciei de către fran­cezi și regimul politic și economic al Syriei, care rămâne sub ocupa­ție. In Crida drepturile minorită­ților neotomane vor fi garantate și tot astfel se va asigura cea m­ai mare libertate de desvoltare turci­lor din regiunile ocupate de francezi. Fără îndoială că acordul franco­­kemalist este un pas însemnat către pacificarea orientului și un succes al politicei franceze. Până la fixa­rea unui echilibru statornic tn, în­treaga Turcie asiatică mai este în­să o bună distanță. Ne rezervăm să mai revenim asupra detaliilor noului acord.. At In conferința Mancei de la Ge­neva desbaterile au continuat pe un ton foarte aprins în jurul chestiunei muncitorilor agricoli. Este neîndo­ios că spiritul acestei conferințe es­te mult mai generos și că discuțUI sunt mai puțin protocolare ca în a­­diunarea Ligei Națiunilor. Dar toc­mai de aceea eficacitatea este mai mare. Faptul că o bună parte din de­legați este aleasă din sânul muncito­­rimei dă ședințelor un aspect mai viu și mai viguros. Din discuțiile de până acum teza franceză care tin­dea la declinarea competing și în orice caz la amânarea discuției pen­tru motive de inoportunitate a eșit înfrântă. Prin votul care a avut loc — după cât se poate înțelege din comunicatele telegrafice — aduna­rea s-a declarat competentă să dis­cute chestiunea muncitorilor agri­­­coli și a găsit că este și oportun ca această chestiune să fie desbătută în principiu acum. Totuși pentru a nu miii Franța cu desăvârșire în minoritate, este probabil că aduna­rea va încuviința amânarea unor anumite laturi ale chestiunei. Pen­tru moment discuțiile mai continuă. Așteptăm și azi rapoarte mai pre­cise Ai Chestiunea Sileziei pare a fi intrat pe calea cea bună, cel puțin sub raportul politic. In adevăr, Ger­mania examinând serios noua situa­ție creată prin acceptarea hotărâ­rii de la Geneva procedează prin delegați speciali la aplicarea pe te­ren a nouiî delimitări și paralel cu aceasta la examinarea problemelor economice derivând din scindarea provinciei. Rămâne însă să se vadă dacă provizoratul economic preco­­nizat de consiliul Ligei Națiunilor este și realizabil, mai bine zis dacă va putea să menții viața industrială atât de pu­ternică a SUesiei superi­oare. Austria temute că ar fi ocupat Burenlandul Viana, St. (Radoif). — Față cu ști­rea lansată de serviciul de propa­gandă externă din Ungarie, e& Austria ar fi profitat de ultimele evenimente din Ungaria­­, să calce hotărârile din Veneția, ocupând partea apuseană a­ Burgenlandului, guvernul austriac declară că nu a trimis nici armată, nici funcționari administrativi în acea regiune. Gu­vernul din Viena repetă că n'a con­travenit în nici un­a sfână a­­cum nn contra deciziilor din Vene­ția, și cât acel care caută să îm­prăștie zvonuri în sensul intențiilor maghiare o fac numai pentru a fal­sifica îrifeltesul acelor decizi. Oglindă zilei Prima fapadi­erii a­­ căzut prima zăpadă Zil­e­e­ i îți mulțumesc, Doamn. adată pe an­ii îmbraci și pe mine. Depunerea chir­ei Ușurarea formalităților pentru chiriași Ce pățesc proprietarii recalcitranți Ca și in anii din urmă, de când dăinuește conflictul dintre chiriași si proprietari, apropierea zilei de­ 26 Octombrie aduce o îngrijorare acelora dintre chiriași cari întâm­pină greutăți la plata sem­estrială a­ chiriei, din partea proprietarilor. Formalitățile așa zisei oferte rea­le, legate, da o sumedenie, d­e acte de procedură în fața portăreilor; consemnarea chiriei numai la­ casa de depuneri; pierderea de timp pâ­nă la plata taxelor, cât și­­ pentru obținerea recipisei, din cauza ma­rei agloraț­ rațiuni de chiriași, pre­cum­ și cheltuelile ocazionate cu­ acest prilej, au hotărât, precum« se știe guvernul, să n­agifereze simpli­ficarea depunerei chiriei, te nasu­ri!» când proprietarii, din spirit de șicană, vor refuza primirea coș­­tului. Refuzul chiriei Cu toate cât ușurarea formalități­lor de depunere a chiriei este dova­da cea mai vădită că guvernul s’a convins de spiritul de șicană inu­tilă a proprietarilor, totuși aceștia din urmă continuă a-șî face o dia­bolică plăcere de a-și puse chi­riașii pe drumuri, făcâ­ndu-i să în­deplinească formele de punare! în loc #si primească, deadreptul chi­ria dl ®, mâna locatarilor. Plăcerea aceasta, a proprietarilor, precum vom vedea, mai la, val ® se reîntoarce mai apoi tot împotriva proprietarilor mari la rândul lor, vor bate drumurile și, pe lângă o sumedenie­­ de proceduri costisitoa­re, au de așteptat destul de mult, spre a-și vedea banii Cum se depun si chiria In ce consistă ușurarea formali­tăților de depunerea chirie! și cum se Îndeplinesc ele mai iute ? Chiriașul poate reascins. chiria nu numai la case de depuneri, dar și la percepția de care depinde L mobilul, scoțând o chitanță la care să­­ se vadă citeț: numele chi­riașului, numele proprietarului și timpul pentru care se face plata chiriei.­ * După aceasta chiriașul a dresează o «riware recomandată proprieta­rului, prin care îl Înștiințează că a depus chiria la percepție sau case­ de depuneri și că recipisa o va de­pune la judecătoria ocolului de care depinde imobilul. Ambele reci­pie­­­rea poștală și cea a percepției, sau casei de de­puneri, chiriașul le depune dim­preună cu o petițiune, la judecă­toria ocolului respectiv, cu indi­­cațiunea să se elibereze proprieta­­rului recerpisa de depunerea chiriei, la cerere. Pe această cale simplă chiriașul și-a îndeplinit formele cerute de lege și e complect degajat față­ de proprietarul său. Dificultății» In calitate de cronicari impar­țiali ne simțim datori să arătăm proprietarilor neplăcerii* U, cari nu expun refuzând să primească chiria din mâna locatarilor lor. Spre a obține recipisa trezen« aă petiționez la judecătoria de © col și să fie la anumite ore, în zil«’’ când judecătorii nu sunt re­ședință. Da­că vre-un creditor a pus techeetre P* recipisă, proprietarul nu « ob­ține decât după terminarea proce­sului. Da parer« banii c*­ ce dop­un 1 ®, percepții se varsă la aceeași a administrației financiare, proprieta­­ril chiar când posedă recipisa nu poatei obține imediat banii, ci după ce a făcut cerere de eliberarea lor. Cu această ocazie percepția sca­de din banii depuși, tot ce proprie­tarul datorește statului ca impozite și, potrivit, unei ultimei dispozițiuni, se întreabă în prealabil și percep­ția comunală, scăzându-se în acest caz și impozitele comunale datorite, de proprietar până îa trim­estrul la curs. Beatul sumei proprietarul îl poate obține pe calea­­­ unei ordonanțe de la administrația financiară, după o alergătură de aproape o săptămână și după ce a făcut dovada că a fă­­cut declarațiile cerute de noile liogi fiscale. Precum vedem, de data »creasta, proprietarii sunt cel păcălit­ dacă refuză primirea chiriei de a dreptaci <os chiriașii lor. V. So, Grajdurile lui Augias Țăranii, epidemiile și câinii turbați, — Cum speră Primăria să ne izbăvească.—Anarhia din piețe.— Măsuri de îndreptare de AL. CIURCU la Dimineața, din 30 car. 4. V. Sc. ne împărtășește ce măsuri proectea­­ză Primăria noastră să ia spre a te scăpa, de epidemii. Cităm: „Se vor înființa la barierele prin­cipale ale Capitalei hale de en gros pentru comercianții­­ ce revând ali­mentele in piețe și pentru negustorii ambulanți, cari cu­­treeză străzile ora­­țului „La aceste­ piețe de en gros se cin opri transporturile de alimente, de lemne, de furaj ți alte mărfuri ce se aduc­ spre desfacere ți aprovizionare în Capitală, interzi­cându.se intrarea căruțelor in piața Bibascu-Vodă sau spre centrul orațulu­i". Și asta, fiindcă.. „...Sătenii cari vin silpsk cu carele in piață, aducând si copil fac să se trrmicească cazurile grave, de scar­­latină în or*­“. In fine o altă pacoste — împotriva căreia nu ni se spune ce măsuri se vor lua — ar fi obiceiul țăranilor de a lega­ în dosul căruțelor câinii cu cari vin în Capitală și cari propagă turbarea. Fiindcă acești câini pro­pagă turbarea fiind legați, probabil Primăria va invita pe țărani să-î lase slobozi. Dar aceasta e o simplă legendă, căci azi e rarisim ca țăra­nii să vină în oraș cu câinii legați în dosul căruțelor. Dacă astăfi sunt măsurile ce are de gând Primăria să ia pentru com­baterea epidemiilor, apoi slabă, nă­dejde ne mai rămâne ca să­­ scăpăm de ele mai repede și, toată speranța trebue să ne-o punem în niscai­va ploi abundente, care să ne scape și de foametea din anul viitor, căci fără ploi suntem­­ amenințați a nu avea­ la anul un­ bob­­ de grâu. ■ . A voi să combați epidemiile ac­­­­ipale prin înființarea­ de hale de. en,­­ gros la barierile Orașului, ar însem­na să așteptăm ani de zile, căci în­­a­­­inte chiar de a­ construi astfel de­­ iade, ar fi nevoie de costisitoare ex­proprieri, îm­preun­tate­­ cu mari în­­târz­eri și Primăria se plânge că nu are mijloace cu ce să mătura o­­rașul. Dar interzicerea transporturilor de alimente până la piața Bibescu-Vodă pentru ca­ copii țăranilor, să nu iom­page scarlatina la centru, ő nimof la periferie, ar fi o măsură din cele mai nechibzuite, fiindcft un oraș de importanța Bucureștilor nu se poate lipsi de o mare piață centrală­­ ri­dicata. Dacă ar fi adevărat că țăra­nii cari aprovizionează Capitala sunt cauza epidemiilor, logic ar fi ca­­ st le interzicem cu desăvârșire accesul orașului, pornind noi, orășenii, cu foșni­ța sa spbrțioară, prin satele din împrejurimi, ca să ne târguim cele de lipsă. Deși chiar și atunci am­ risca să aducem noi epidemiile tn prag și să fim mușcați de câinii tur­bați de la sate. Dar să lăsăm gluma. * Chestia ta fimțărei de piețe perife­rice n'are nici o legătură cu actuale­le epidemii. Aceasta e o idee a mea pe care am început s'o pun în prac­tică acum 27 ani și în acest lung răstimp ca tot nu s’a realizat, deși frecva­m chiar unele exproprieri. Voiam să înființez aceste piețe la cele patru puncte cardinale ale o­­rașului, mai ales pentru articolele voluminoase, cum sunt furajele, lemnele, carele cu cereale, etc., pen­tru ca cele care vin de pildă prin bariera Rahovei să nu traverseze tot orașul spre a merge în singurul Obor pe care-l avem, silind și pe clienții de la o extremitate a ora­șului să meargă la extremitatea o­­­pusă spre a-șî­ procura, o marfă, care trece pe la nasul lor. Cât despre piețe pentru desfacerea lemnelor, nu există în Capitală nici unica, din care cauză nu există nici posibili­tatea concurenței și a stabilirii pre­țurilor. Căci alta e să găsești câteva sute de care cu lemne Intri © plați și alta să­ fii silit să tocmești o cloa clfr cu lemne, artistic așezate, ce intâmplător trece pe strada ta. A­­cum­ 36­ de ani era o astfel de piață la Rusciuc, unde am fost nevoit să petrec o iarnă în urma expulzări mele. Răsfoind colecțiile Siminftiei și ale Adevărului ,se pot­ găsi nume­roase articole ce am­ scris atât în (Siüti conțin naive­le

Next