Dimineaţa, ianuarie 1922 (Anul 19, nr. 5479-5500)

1922-01-14 / nr. 5488

tani XIX-lea - 5488 81 Pagini ț­i cu exemplarul * c Sambata 1« ianuarie 1922 Clar fondat in »0« da CONST. MUU Politică realistă Hotărârea luată la Cannes de a se invita la viitoarea conferință cele două state inamice antantei, dove­dește că aceasta din urmă a pără­sit politica sentimentală — explica­bilă ca o consecință a războiului — și a pășit pe calea unei politice re­aliste. Este natural, ca Antantei să nu-i fie plăcut de a discuta și trata a­­mical cu Germania o chestiune a­­tât de mare ca aceia a refacerea Europei , după cum nici un motiv pur politic n’ar fi putut-o apropia de Rusia sovietică. Dar „refacerea Europei“ trece peste toate conside­­rațiunile de ordin politic și se impu­ne cu toată gravitatea unei proble­me, care atinge direct existența e­­conomiei mondiale și — în mare măsură — chiar a economiei tari­lor Antantei. Doar nu trebue uitat un lucru : Germania și Rusia au fost — atât ca producătoare cât și ca consuma­toare — indispensabile echilibrului economic mondial, înlăturarea lor din viața economică a lumii a pro­dus multe din dificultățile, de cari se izbesc țările învingătoare. Mili­oanele de șomeri din Anglia, Ame­rica, Franța , desorganizarea indu­strială din aceste țări, se datorește și faptului că industrialismul An­tantei a pierdut un mare debușeu în Rusia, incapabilă de a reveni la pu­terea ei de consumațiune normală, cum și împrejurării, că o țară indu­strială ca Germania dinainte de război, nu mai e în stare să satis­facă multiplele necesități economi­­­ce ale altor țări. Chemând la conferința de la Ge­neva pe Rusia și Germania — ori­cât de antipatice politicește — An­tanta face un pas înainte în conso­lidarea economiei universale. Inter­dependența economică a statelor lumii este atât de puternică, încât conlucrarea lor viitoare este singu­ra condițiune a prosperității. Să așteptăm deci rezultatele viitoarei conferințe, cari să sperăm că vor fi mai simțite. Z. Guvernul ei cenzura HOTĂRÂRILE CONSILIULUI DE MINIȘTRI NU ATENUIAZA DE LOC CENZURA ZIARELOR Din declarațiile membrilor gu­vernului reese limpede că decretul relativ la cenzură a fost dat cu in­tenția de a se ameliora situația pre­sei. Din nepricepere, ori din alte motive, decretul a eșit pe dos. Se pare insă că nici acuma, după numeroasele articole din ziare, du­pă documentata întâmpinare a „A­­sociației generale a presei", guver­nul nu știe ce conține decretul de „ridicare a cenzurei". D. Stelian Popescu, ministrul ju­stiței, a convocat pe procurorii ge­nerali șî le-a recomandat ca, cu o­­cazia aplicării cenzurii, să fie cât se poate de prudenți. Ce se întâmplă insă ? Noul decret al guvernului deferă abaterile de la dispozițiile sale jus­tiției militare. Ce rol au atunci par­chetele civile? Acestea au, după decret un sin­gur rol: acela de a exercita cenzu­ra preventivă pentru orice publi­cații, afară de ziare. Acolo unde e­­xistă cenzură preventivă, nu mai poate­­ vorba de represiune, pen­tru că lipsește elementul principal al vinei: publicitatea. Măsur­a luată de d. ministru al Justiiiei nu îndulcește de loc cenzu­ra ziarelor, cu care nici nu are vreo legătură. ^­­ ^ _____ Greva metalurgilor di­n Budapesta Budapesta. 12.— Muncitorii fa­­bricelor de mașini „Korp” și „Ka­­nonius“ au declarat grevă. Aceas­ta e prima grevă cu caracter eco­nomic sub regimul lui Horthy. Din câmpia îndepărtată Ducem veste’ți lumea toată Că’n ogorul greu muncit Grâul tot e încolțit Mai mânați măi. Hai... Către voi stăpânitorii Rută’aduc semănătorii .Liberați pe frații mei Cari seamănă idei“. Mai mânați măi Hăi... @ 111 si pot îmbunătăți transporturile pe C. 1.1. Materialul și lipsa de personal pr­es ui Chestiunea proastei stări a trans­porturilor, în special a transportu­rilor de mărfuri pe căile noastre fe­rate, continuă de a fi mereu discu­tată, fără insă a se da și o soluțiu­­ne urgentă chestiune­. Reaua întreținere a parcului de material rulant —, vagoane și loco­motive —, reaua utilizare a acestui material, și mai cu seamă nerepa­­rarea la timp a materialului, sunt toate singurele cauze care fac ca transporturile pe C. F. R. să mear­gă așa cum merg. CUM SUNT ÎNTREȚINUTE VA­GOANELE Efectul relei întrețineri a mate­rialului rulant reiese clar din toate statisticile care s’au făcut și se fac, și nu este exagerat când afirmăm că 50 la sută din parcul nostru de vagoane de marfă și vagoane cis­terne, devin defecte prin aprinde­rea osiilor sau ruperea osiilor. Sunt constatări făcute de teh­ni­­cieni ai căilor ferate,­­ constatări care dovedesc însă și un alt lucru: netingerea la timp a vagoanelor și mai cu seamă că acei care fac a­­ceastă operațiune sunt lipsiți de pregătirea necesară. Dovadă este că în Ardeal, unde personalul pentru această muncă este recrutat din specialiști, parcul nostru de vagoane nu suferă, sau defectările sunt reduse la minimum posibil. In această direcțiune cei din că­rnii administrațiunei C. F. R. au dat datoria să avizeze la măsuri urgente. Nu cu economii de perso­nal sau cu angajare de personal ne­priceput, poate fi conservat și bine utilizat materialul rulant al căilor noastre ferate. DAR UtILIZAREA MATERIA­LULUI? Aceleași cauze rezidă de alfel și la baza relei utilizări a materialu­lui. Nepregătirea personalului pen­tru o muncă metodică și nepricepe­rea in parte,—lucrul trebuește spus, — a unora dintre funcționarii su­periori, trecuți de la alte servicii la serviciul de exploatare, au creiat situația de azi a transporturilor la C. F. R. Serviciul este făcut pe dibuite, de superiori ca și de funcționarii infe­riori, iar rezultatul îl resimte indus­tria și comerțul țării. Fără organizarea unui învăță­mânt teh­nic solid, utilizarea ma­terialului rulant C. F. R. nu se va putea face așa cum reclamă și in­teresul instituțiunei și al avuției noastre economice. MATERIALUL NU SE REPARA LA TIMP Cu toate atelierele de care dispu­ne adminisrația drumului de fier, avem totuși mii de locomotive și zeci de mii de vagoane defecte, care stau cu anii fără a putea fi redate circulației. A trebuit să se recurgă la fabri­cile Skoda și la altele din Austria și Ungaria, pentru ca cel puțin o parte din locomotivele și vagoanele noastre, să poată fi reparate. Problema refacerea parcului de vagoane și locomotive este mult mai complexă de­cât poate să pară unora. Ea trebuește rezolvată re­pede, sistematic și după un program bine studiat pentru că tot ce s-a fă­cut până azi nu au fost de­cât palea­tive. Un denunț grav Ziarul Luptătorul a adresat auto­rităților un drept o întrebare cu privire la soarta deținutului Ioji Cogan. Înaintat de către parchetul militar din Chișinău siguranței ge­nerale a s­atului, sub învinuirea de atentat la ordinea publică. Luptătorul informat că nenoroci­tul ar fi fost asasinat. — și, ca a­­tare, cere relațivn­ celor în măsură să le dea. Am așteptat răspunsul dar, până acum, am așteptat zadar­nic. Siguranța generală, d. maior Cer­­­nat sau parchetul militar din Chiși­­­­nău au prin urmare datoria să ne­ lămurească ce a devenit Ion­ Cogan,­­ risipind bănuielile ce cu drept cu­­­vânt, prind a se furișa în spirite,’ după cari viața cetățenilor e mai­ primejduită în birourile polițiilor decât In codri sau pe Bărăgan. Cât va trebui să mai așteptăm? Numărul de a­­ma­neu al ziaru­lui CitV­INEAȚA, care va apare mîi­ ne, va conține un mare număr de pagini cu ilustra­­țiuni tn culori și o bogată materie literară. Cu acel număr cititorii noștri vor primi un frumos calendar de pe­rete. monier N'm’e mai adevărat ca o nenoro­cire nu vine niciodată singură. După cum am mai remarcat și altădată, după ce că toate ne lipsesc și prea dhilor ne urmărește pas cu pas, pe chilor ne urmărește pas cu pas, pe noi ca și pe alfi. Ard case, mori, fa­­brici, docuri depor­te, gări, focul mistue astfel și ce bruma mai avem. E curat pacostea ălu­a: era cârn, și din păcate vedea numai până în vârful nasului! E azi și întâmplare și neglijență. Dar trebue să fie și intenții crimi­nale măcar din când în când. In ge­nere autorităț­le noastre se arătau foarte nepăsătoare dacă nu chiar tolerante, cu­ dătătorii de foc. Asta se mai putea pe vremea când ardea din belșugul cel mare. Astăzi însă se impun măsuri drastice împotriva unor atare crimi­nale. Poliț­a să mai lase n'țel in pace pe ă­a cari gândesc altfel de­cât domnii m­oiștri și să se ție mai seros de coada tuturor criminalior de tot soul, în special de a puitorii de foc. Dacă s’ar prinde câte unul și s'ar da pe mâna justiț­ei te po­­menește că arde mai rar. De obicei­, criminalii sunt mai fricoși decât s’ar crede, contrar oamenilor de idei. „Escrocheria“ noastră Cititorii își amintesc polemica la care ne-a provocat Viitorul cu pri­lejul conferinței ținute de d. Vin­­tilă Brătianu la „Institutul social“. Din rezumatul nostru, firește con­cis, reeșea că d. Brătianu a cerut o restrângere a drepturilor parlamen­tului, ceia ce Viitorul a crezut ne­cesar să contesteze, poreclind rezu­matul nostru drept „escrocherie“. D. N. Iorga, comentând conferința d-lui Brătianu după rezumatul nostru, a fost și d-sa atacat cu vio­lență de Viiturul In Neamul românesc de aseară, d. Iorga publică însă un articol prin care arată că a cerut Direcției „Institutului social“ textul autentic al conferinței și a­ constatat că ea fusese rezumată exact. D. Iorga citează pasagiile cu pri­cina din textul autentic al confe­rinței, din care reese că d. Brătianu a spus tocmai ceea­ ce am redat și noi. D. Brătianu a spus : „Inițiativa operei de legiferare aparține mai intâiu guvernului. Ea aparține și Parlamentului". D. Iorga răspunde că așa a fost pe vremea când guvernele își fabri­cau parlamentele; azi inițiativa o are,­­în rândul, intâiu parlamentul. Concepția d-lui Brătianu implică deci o restrângere a drepturilor par­lamentului. Mai departe d. Brătianu restrân­ge încă mai mult aceste drepturi căci spune: »Actau­a din urmă inițiativă, mai cu seamă în regimul votului obste,se fi cu victia complicată a statului, este mai mult de formă. „Parlamentul de fapt insă nu poate­­ contribui in mod continuu la inițiativa legiferării, el nevutând să-si ia asopri­t decât controlul ini­­tiativei guvernului prin discuție si APROBAREA legilor ca el o prezin­tă. In această APROBARE el ma­nifestă voința națiunii la așezămân­tul nou la ce i se propune“. Acestea sunt cuvintele d-lui Bră­­tianu. Prin urmare, spune d. Iorga, ini­țiativa secundară a parlamentului se topește încetul pe încetul. El nu poate decât „aproba“. Și dacă re­fuză ? La această eventualitate d. Bratianu nici nu vin să se gân­dească. Dar nici măcar Îngrădirile ară­tate până acum nu sunt suficiente pentru d. Brătianu, căci mai de­­perte d-sa spune : „­ chiar pentru această luteran parlamentul democratic este intr’o situația delicată“. Va să zică nici măcar atâta! Iar după ce rolul Camerei e re­dus atât de mult, mai vine și res­trângerea prin Senat, care nu-i ales în întregime, și care conține spe­cialiști. De altfel, specialiștii nu trebue să lucreze, asta o face gu­vernul. E suficientă prezența spe­cialiștilor in Senat. In rezumatul nostru se mai spu­nea că d. Brătianu crede necesar sa se ia Camere­lor dreptul de con­trol, ceea ce ne-a atras tunetele și fulgerile Viitorului. Dar d. Iorga arată acum că vor­bele textuale ale d-lui Brătianu au fost: „Un parlament și un deosebi al votului obștesc, nu este organizat pentru a face el singur un atare con­trol. Precum el, după ce a votat le­gile se desărcinează pe puterea ju­decătorească pentru a urmări tipl­­­carea lor, tot astfel el trebuie să treacă asupra unei instituții spe­ciale controlul cheltuelilor Statu­lui". Atunci unde este „excrocheria“­­ noastră? Și când așa stau lucrurile nu era oare mai bine dacă Viitorul nu mai făcea atâta gălăgie? Când am publicat rezumatul con­ferinței d-lui Brătianu ne-am făcut o simplă datorie de cronicari impar­țiali ai evenimentelor zilei. Dacă d. Brătianu avea intenția să spuie una in cercul restrâns al „Institutului social“ și alta în marele public, nu putea să ne oblige pe noi la compli­citate. Dar nu-i era permis să ne atace tn cinstea noastră profesio­nală. I. Acum, grație d-lui Iorga, publi­ cul are sub ochi textele autentic« și poate judeca de care parte este „escrocheria“. Tot in Neamul Românesc de a» seară a apărut, în legătură cu „es­crocheria “ Viitorului, și notița ur­mătoare : „După cum poate vedea oricine din EXPLICAȚIA dată de d. Iorga, în articolul de azi, d-lui V. Brăt­­iianu, cu citate din conferința În­săși, BUNA CREDINȚA Și VERA­CITATEA dârei de seamă din „Di­mineața" nu pot fi puse nici un montant la Îndoială, iar calificati­vul de ESCROCHERIE ar revani mai curând altora". ■*Jan Jinn ’soM*. Câteva probleme mondiale In jirul conferinței din Games Ceasul hotărâtor pentru Anglia (Deja corespondentul nostru din Paris) PARIS, 8 Ianuarie. —> Consiliul mert. ar putea prin amenințarea faa­­suprem, care­­ i-a început azi șed.n- met să influențeze asupra atitudinii rele­ n are nicăiri în lume ceea ce noastre politice, atunci la primul se numește aci „o presă bună"4. Un­a- com­ffîot militar sau diplomatic ce rele englezești spun că, dacă Pute­­s ar ivi" noi n(,-*TMwnc de partea a& zile cari-L compun ar mitea să cadă j­ocTMr­ior Proniei". de acord asupra problemelor de la: Limbagiul acesta este evident ordinea zilii, el ar însemna o dată cum nu se poate mai categorie, în istoria omenirii. Dar din tot ce <*ar nu credem ca să facă mare im­­se vede, din tot ce se aude și se ci­ Pasiune aci. Franța nu înțelege să teste nu pare că acordul e posibil. „ereze­­n chestiunea sub­marinelor Un lucru însă este sigur de pe a­ ^a.a declarat, ce-i dreptul, că sub­lim și anume că Anglia, continuă scrie ,a moțiunea prin care Puterile să domineze situațiunea și să aibă Prezențe la Conferința de la la­­majoritatea în consiliu. Italia și la­­rli­ngton. se angajează să nu atace ponia m­erg cu dânsa și se crede că în caz de război și vapoarele de co­­chiar Belgia ar fi dispusă s’o spun­­ă ceea ce ar fi de natură să june. Dar Anglia nu se gândește să mai­ l­iiștească puțin, pe englezi să întrebuințeze superioritatea aceasta, pe jteheni,­­ dar și-a rezervat to­­ponim a majora Franța. Ea caută s­uba dreptul să construiască atâtea căile­ și mijloacele care pot duce la­­ submarine, câte va socoti necesare un compromis între opiniile ei și PCntru apărarea intereselor sale. Interesele Franței. Va reuși să-l gă­ 1 Nscî emoțiunea provocată în State, interesele Franței. Va reuși să-l gă­sească acum la Cannes ? 2ARAȘI CHESTIUNEA SUB­MARINELOR re­ Unite de atitudinea aceasta, putut s’o facă să revie asupra de­ciziei luate. Cu toată simpatia pe care amerî« . '­'u roata simpatia pe care ameți« Dar să lăsăm pentru un moment!­oan’î o au pentru Franța, „este de Consiliul suprem și să ne ocupăm ‘ netăgăduit, scrie „Le Journal“ de de alte chestiuni. Vom grupa câteva s­eri, că o stare de spirit foarte ne­fapte cari au un caracter general și a căror cunoaștere poate permi­te să se judece mai bine situația. Iată, de pildă, un extras dintr’un articol al lui „Corriere della Sera“ din totdeauna sincer fran­co­fil: „Italia, spune marele ziar milanez, are aceasta de comun acord cu An­glia că, întocmai ca și Anglia, este a­­proape izolată de restul continentu­lui, fiind o peninsulă cu o desvoltare considerabilă de coaste. De aceea interesele Angliei și ale Italiei sunt adesea identice. Noi nu putem permi­te ca ai­ci să de fie în puterea lor tra­ficul mării Mediterane, fără să ab­dicăm deja independența noastră. Prietenia noastră pentru Franța este bazată pa libertatea reciprocă. Dacă Franța, stăpână pe o formidabilă flotă de sub­marine și liberă, un caz es resbel, st­ă face vapoarele éi ca­favorablă pentru țara noastră se dezvoltă de mai multe săptămâni dincolo de Ocean. Fantele nu mai pot fi trecute sub tăcere.“ Ziarele franțuzești au meritul de a nu trece nimic sub tăcere. Ele re­produc tot ce se scrie rău despre țara lor în străinătate, fără să as­cundă nimic. Multe dintr’însele cred că originea „campaniilo­r de calom­nii“, cum le numesc ele, cari se ob­servă într’unele țări aliate în contra Franței, s’ar datora p­roagandei germane și bolșeviste . Ele cer ca Franța să facă în lumea întreagă o contra-propagandă activă, pentru a contrabalansa efectele celei nem­­testi și sav’et’Ce. continuarea în pag. II-a).

Next