Dimineaţa, martie 1922 (Anul 19, nr. 5524-5550)

1922-03-01 / nr. 5524

Comercianții !a jsnan|hi8 Dintre toate categoriile sociale, aceia căreia, mai întâi, i-a ajuns funia la par, cuțitul la os și apa la gură, pare a îi clasa comercianți­lor, în special a comercianților cari au avut legături directe cu străinătatea. Din lanțul călător, ei au scăpat deja cu un picior în pră­pastia de-alungul căreia mergem de la război încoace, și odată unul prăvălit, nu se știe pe cine va mai trage după dânsul până ce întreaga ceață poate să ajungă în primejdie. Situația acestor comercianți, de multă vreme critică, e acum la a­­ranghie. Străinătatea le-a tăiat cre­ditul și, în curând, e posibil să le ceară plata pentru trecut. Ar fi o curată lichidare, în sensul cel mai rău al cuvântului, a acelui cuvânt pe care ne temem să-l scriem. Grosso modo lucrurile stau ast­fel : dacă luăm lira engleză ca ter­men de comparație, s’au cumpărat mărfuri la 200 de lei lira și acum trebuesc plătite la 600 de lei! E un dezastru. Asta fără să socotim cu acei ne­norociți, inconștienți sau incorecți — căci categoria aceasta se împar­te în­ trei clase — cari au jucat la bursă în același timp și, cumpărând mărfurile la 200 de lei lira, le-au vândut cu 150 și chiar cu 100 de lei, în nădejdea că valuta noastră se va urca. Situația acestora e pur și simplu disperată. * . In diferite rânduri, atât prin Ade­vărul cât și prin Dimineața, am spus că dacă nu ne băgăm mințile în cap, dacă contin­uăm a importa fel stil mare și nu vom exporta de­cât lei pentru plata acestui import, singura frână care ne va opri în nebunia noastră va fi numai scăde­rea valutei. Și frâna aceasta a ju­cat cu atâta siguranță și prompti­tudine că astăzi importul s’a oprit aproape cu desăvârșire, în mod na­tural și automat, adică dela sine în­suși, nu din pricina măsurilor luate de guvern, creditele ni s’au tăiat și ni se reclamă plata. Rezultatul va fi de două feluri: liasa de mărfuri în țară și lichida­rea comercianților, acea lichidare al căruia adevărat nume am spus că mă tem să-1 scriu. Deja pânzeturile, între cari și „a­­c­erica“, au început să devie extrem de rare. Populația noastră rurală riscă să lucreze la vară în pielea goală. Dacă ne va da cumva Dum­nezeu un anotimp călduros și sece­tos, câmpiile României-Mari vor prezenta un spectacol destul de congolez. Ce e de făcut ? Oamenii se zbat in felurite chipuri. Camerele de co­­ihert „studiază chestia“, memorii se alcătuiesc, soluțiile cele mai di­verse se pun înainte,­­ iar guver­nul se ocupă cu alegerile. Curat vorba ceia , țara sufere, negustorii sunt la ananghie și baba se piaptănă. Nu v’am spus întotdea­una că anecdotele și zicalele popu­lare sunt foarte adevărate ? Vom mai reveni asupra acestei chestiuni. I. Teodor­escu ^ Aniversarea d-lui Alex. Vaida-Voevod Ardealul românesc serbează as­tăzi pe unul dintre cei mai po­pulari și distinși fruntași ai săi­­. Alexandru Vaida-Voevod a împlinit cri cincizeci de ani și opinia publică de dincoace de munți, martoră a activităței sale, știe să-i fie pe deplin recunoscă­toare. Cu aproape treizeci de ani în urmă, un mănunchiu de tineri, care fusese atras de către bă­trânii conducători ai partidu­lui național în sfatul lor, pri­cepând glasul vremii, ridică steagul activității parlamenta­re și intrând în luptă cu gu­vernele ungurești, știu pune problema românească, în fața lu­mii civilizate. Atunci începe și cariera politică a d-lui Vaida, care rămâne strâns legată de ac­țiunea partidului național, în cele două decenii din urmă. Intrarea în viața publică a d-lui Vaida se face deci într-un moment, cân­d vechea generație ardeleana abia mai număra câți­va din străluciții ei reprezentanți de odinioară. Noua generație, care pășește pe teren, e crescută în alt duh. Nu mai înțelege pasivitatea politică, nu vrea s-o mai conti­nue, căci elementul său e lupta, acea luptă națională, care făcând parte organică din marea mișcare naționalistă, ce se desfășura de-o parte și de alta a Carpaților, își făurise deja idealul său. De aceea a învins, cu atâta ușurință, noul curent politic, la conferința națio­nală din 1905 și cei din urmă a­­părători ai pasivității, retrăgân­­du-se, și-au cedat locul oameni­lor noui. La alegerile din ianuarie 1905, d. Vaida, candidat la Ighiu, a fost majoritat abia cu câteva vo­turi de către candidatul guver­nului. Dar dragostea alegătorilor moți, pe cari tânărul candidat îi câștigase pe deantregul, îi asigură biruința, în anul următor, la ale­gerile guvernului de coaliție de sub preșidenția lui Wekerle. In parlamentul unguresc d. Vaida care luă cuvântul, mai întâi, la discuția asupra mesagiului, se dovedi ca un orator excelent și un polemist, care știa să-și zăpă­cească pe adversar când cu spiri­tul său fin, vioi și invențios, când cu ușurința unor replici improvi­zate la moment și presărate cu ironia sa mușcătoare. Pe adver­sarul, care întrebuințase un ton „urban“ în discuție, d. Vaida știa să-l trateze la fel și nu odată a secerat aplauzele Camerei unga­re, când, stăpân pe o vervă extra­­ordinară, ajunsese să combată pe baronul Banffy, fostul prim mi­nistru ori pe bătrânul pașoptist din Ardeal, Gabriel Ugron, unul din leaderii coaliției ungurești. D. Vaida dispune de o remarcabilă cultură literară; cunoaște nu nu­mai literaturile străine, ca mulți dintre ardelenii noștri, ci e foarte bine inițiat și in literatura româ­nească, o calitate care lasă urmă în toate discursurile sale. Cine va citi istoricul său discurs, ținut în Camera ungară, la 18 Octombrie 1918, va rămâne impresionat nu numai de cuprinsul său, din care se desprinde noua evanghelie a libertății noastre naționale, ci și de forma desăvârșită, în care este îmbrăcat. Este o specie de adversari însă față de cari d. Vaida nu cunoaște cruțare : adversarul, care nu lup­tă cu arme loiale, care evită lupta dreaptă, care sapă, în inconștien­­ta, sa, însăși izvoarele de energie morală a poporului nostru. In fa­ța unor asemenea oameni dispare stilistul fin și se ridică, cu toată puterea, instinctul doctorului, ca­re nu pregetă a descoperi toată mizeria beteșugului și tot răul din rana, ce trebuie arsă cu fier roșu. Fenomenul acesta nu este numai o chestie „de tempera­ment“ la d. Vaida, ci el se explică din întreaga sa concepție morală și politică. Și trebue să se știe un lucru : morala sa nu este sectară, ci întreagă și curată, ca și viața sa politică. Istoria poporului românesc din Transilvania va împodobi nu­mele fruntașilor acestei generații, care a pregătit și înfăptuit uni­rea, cu aureolă nemeritoare. D-lui Vaida i se va închina, în această istorie, mai mult ca o pagină, pe care nici o patimă politică nu va izbuti să o întunece. Silviu Dragomir profesor la Universitatea din Cluj D. AL. VAIDA VOEVOD K"318 © rs2i­tei © — Mămica... Dacă vrei să nu nu mai ceri și tu drepturi politice, rămân orfană. Se fură sau nu se fură? In nici o țară din lume nu s’a pus până acum o asemenea pro­blemă electorală: se fură sau nu se fură urnele ? Opoziția susține că intenția guvernului de a le fura este suficient demonstrată. Pentru a fi păzite, s’a cerut foarte logic și admisibil , ca urnele să fie păzite In timpul nopții de delegați ai tu­­turor candidaților. . Guvernul răs­punde că așa ceva nu se poate. De ce ? Se opune... art. 58 din decretul­­lege electoral! E In adevăr, absurd să ceri călcarea decretului lege, — mai ales când, cerând această, n'ai altă intenție decât aceea de a-l face să fie cât mai corect aplicat!... Se opune decretul-lege electoral ca urnele să fie ferite de furt și viol ! Iată ceva cu totul neobișnuit. Nu crede guvernul că era mai bine dacă renunța la ideia de a desluși teoretic pentru ce nu vrea ca urnele să fie suficient păzite ? Sunt prilejuri de demascare ce pot fi u­­șor evitate. II CABINET ITALIAN noma. 27. — Facta a supus rege­­lui lista noului cabinet pe care re­­gele a aprobat-o. ministerul este astfel compus: prezidenția și inter­­nele Facta, afacerile străine Schan­­zer, coloniile Amendola, justiția Rossi Luigi, finanțele Seliene, te­­zaurul Peana, războiul Ciscalea, marina Devito, instrucția Anita, lu­­crări publice Riccio, agricultura Berlini, industria și comerțul Rossi, munca și prevederea Teolino, poș­­tele Dell­os barba, regiunile liberale Cesaro. Susținut de patru grupuri princi­­pale el este sigur că va avea ma­­joritate la Cameră, de­oarece cabi­­netul cuprinde doi deputați, doi se­­natori democrați și trei populari re­­prezentând dreapta reformistă, O destăinuire gravă La întrunirea țărănistă de la Da­cia d. maior Victor Marinescu a fă­cut o destăinuire foarte gravă. Ca fost judecător la Curțile marțiale din timpul războiului, d-l Marine­scu declară că acele Curți primeau ordinul să condamne și să execute pe acuzații evrei, chiar dacă nu a­­veau nici o vină și numai pentru că erau evrei. E inutil să mai insistăm asupra gravitatei acestei declarații. Și ea va trebui să aibă urmări. D-1 maior Marinescu n’a citat nici un­ fapt. A spus însă că are docu­mente și le va produce. De­sigur, o va și face. Guvernul ar fi dator să se intere­seze imediat de această chestie, cu atât mai mult cui­cât guvernul de azi e același care era și pe atunci. Se știe că în tot timpul războiului a fost la cârmă partidul liberal. Iar ministru de războiu a fost d. Vintilă Brătianu. Dacă guvernul nu descinde cerce­tarea absolut indispensabilă în ur­ma destăinuirilor d-lui maior Mari­nescu, viitorul parlament va trebui s-o ceară el. Deocamdată însă să așteptăm precizările d-lui maior Marinescu. a Chestia cmtnpturai msálor D-L MARINCU LA PARCHET Judele Instructor care se ocupă cu cercetarea operațiunilor de la comisia pentru contingentarea și exportul cerealelor a dispus ca d. G. Marincu, fostul secretar general la ministerul de interne al d-lui G. Arcetoianu să fie citat la parchet spre a i se cere diferite lămuriri. Citația i-a fost trimeasă d-lui Ma­rinen la Calafat. * * * Tot in chestia cerealelor a fost făcută o perchiziție fostului deputat de Vălcea preotul Tomescu, de la care au fost confiscate mai multe acte ce au fost trimise parchetului de Ilfov. După a­lteved­erea dela Mp Limitarea programului de la Geneva Sovietele nu vor fi recunoscute o scurtă întâlnire, dar bogată in hotărâri — iată ce a fost întreve­derea de la Boulogne a d-lor Poin­­caré și Lloyd George. In trei cea­suri de discuție directă s’a stabilit mai mult decât prin tratativele di­recte din ultimele două luni. Rezoluțiunile de la Boulogne, așa cum rees din comunicatele oficiale redactate de ambele delegațiuni, nu au nimic surprinzător. Totuși ele schimbă cu­­ desăvârșire aspectul viitoarei conferințe de la Genova, cel puțin așa cum exista în imagi­nația câtorva state. Ar fi exagerat și prematur să se afirme că toate divergentele și chiar antagonismele anglo-franceze au fost înlăturate in scurta discuție de la Boulogne. Este însă cert că po­sibilitățile de înțelegere au fost spo­rite. Fără înconjur vom spune că politica franceză a biruit în cele mai multe puncte. Este un remar­cabil succes de debut al d-l Poin­caré. Ne vom feri însă de profeții asupra tratativelor ce au să urme­ze. Căci d-l Lloyd George ne-a pre­gătit adeseori surprize extraordi­nare. In ce constă succesul fran­cez ? In considerabila îngrădire a programului conferinței europene. Franța se temea de proporțiile pri­mejdioase pe care ar fi putut să le ia desbaterile de la Genova. De la început ea a primit fără prea mult entuziasm propunerea. Astăzi ea ob­ține garanții, care o pun la adă­postul multor riscuri Trecem repede peste amânarea conferinței cu o lună. Această amâ­nare devenise din multe motive ine­vitabilă. Franța, care a stăruit ener­gic în această direcție are acum pu­tința de a stabili cu experții en­­gleji detaliile programului. In ace­­laș timp — lucru și mai important — d-l Poincaré va trata la Londra clauzele noului pact defensiv anglo­francez, care vor avea, de­sigur, altă redactare decât cele proectate la Cannes. Însemnată e deriziunea ca la Genova să nu se aducă nici­ o atin­gere prerogativelor Ligei Națiuni­lor. Este acesta un mijloc pentru a sustrage conferinței o sumă de chestiuni. In Liga Națiunilor marile puteri și-au asigurat un ascendent care le pune la adăpostul primej­diilor. In al doilea rând este însemnată hotărârea că la Genova nu se va putea discuta nici o modificare a tratatelor și că atât chestiunea re­­parațiunilor cât și aceea a dezar­mării vor fi lăsate deoparte. Aci este principalul succes al Franței. Dar tot­ari stă și justificarea abți­nerii Americei. In fine, nu trebue omisă de­­claratiunea privitoare la Rusia so­vietică. Puterile declară că tra­tativele cu Rusia nu implică recu­noașterea regimului bolșevic și că fiecare stat rămâne liber a adopta politica lui proprie față de guver­nul de la Moscova. Hotărârea aceas­ta — inspirată de­sigur de d-l Poin­caré ■ — este curioasă, iată o confe­rință care va trata cu sovietele, ca­re le va cere garanții și impune condițiuni, dar care nu va găsi cu cale să le recunoască. Iată dease­­menea o conferință la care toată lu­mea va discuta cu Rusia, dar la sfârșit fiecare se va întoarce aca­să rezervându-și libertatea de a de­cide. O conferință la care nu se iau hotărâri comune și obligatorii. Mai este aceasta o conferință ? Cum acestea sunt rezultatele pb­­­iinite la Boulogne. Să așteptăm a­­cum desfășurarea ulterioară. Tot­odată însă putem îngropa, pentru a nu știm câta oară, cu melancolie câ­teva iluzii scumpe. E. FIL. AFACEREA SCHULLER D. Schuller a mai fost ținut o noapte la poliție.» Scandat de arestare nu s’a emis.» Ce-a declarat d­ argetoianu la parchit.—Caracterul politic al afaceri. După ce-a fost interogat, timp de mai multe ore, In cursul zilei de Sâmbătă, d. Aron Schuller a fost invitat sa se prezinte a doua zi, deși Duminică la orele 9 dimineața. I - a luat Duminică un lung inte­rogatoriu, care a durat până la o­­rele 2 după amiază. In acest inte­rogatoriu d. Schuller a repetat ceia ce declarase cu o zi înainte și a produs aceleași acte de acoperire. La orele 2 d. a. d-1 judecător Do­­rescu și d-l procuror Vlădescu, în­tr’un automobil închis, l’au condus pe d-l Schuller la poliția Capitalei, și i-au declarat că pentru a fi la dispoziția parchetului, d-sa va tre­bui să rămână câtva timp la poli­ție, și nu va avea dreptul de a co­munica cu nimeni. S’a crezut în primul moment, că e vorba numai de câteva ore, în care tim­p parchetul ar avea de fă­cut anume cercetări. Or, lucrurile nu s’au petrecut astfel. In tot cursul zilei de Duminică, d. Schul­ler­ a fost lăsat la poliție, deținut în camera comandantului de gar­diști, fără să-l mai fi cercetat nimeni. Nici în cursul serei d-sa n’a mai fost interogat. Familia d-lui Schuller prinzând de veste, seara târziu, despre deți­nerea lui la poliție, a obținut per­misiunea să-i trimită de ale mân­cării. Nimeni n’a putut însă comu­nica cu dânsul. NICI O CERCETARE In cursul zilei de e zi, Luni, nici o schimbare n’a intervenit. Se anunțase că în cursul dimine­­ții se vor face noui cercetări și că­­ d. Schuller va fi supus unui nou interogator. Toată dimineața s’a scurs insă, fără ca aceasta sa aibă loc, și d. Schuller a rămas deținut la poliție. Se anunțase de către unele per­­soane politice, că chiar in cursul zi­­lei de ori se va lua o deriziune. Sa anticipa chiar că sa va emite man­datul de arestare. Nici aceasta nu s’a întâmplat. Fără să i se fi luat vre­un nou interogatoriu, fără să mai fie cerce­­tat, d­ l Schuller a fost lăsat ori toată ziua in arest, în localul poli­­ției, cum a fost lăsat și in ziua de Duminică. Mai mult, d.sa a rămas și in timpul nopții la poliție in stare de arest, fără să fi fost decla­rat arestat, deși nu există nici un mandat de arestare. NU S’A LANSAT MAN­DAT DE ARESTARE Care este explicația acestui fapt ? Ceea ce s’a afirmat de unele zia­re că d-l Schuller s’ar afla în stare de arest— se dezminte. Arestarea cuiva nu se poate pro­duce de­cât în baza unui mandat e­­mis de judecătorul de instrucție, or un asemenea mandat nu se poate e­­mite de­cât când se deschide acțiu­nea publică. Până in prezent însă nu s’a des­chis niciun fel de acțiune publică. Parchetul motivează că având ne­voe de un supliment de lămuriri din partea învinuitului a găsit că d-l Schuller trebue să stea mereu la­ dispoziția parchetului fără să mai fie nevoe să-l cheme de acasă. Cum­ am arătat însă de Duminecă nu s’a mai făcut nimic în această privință. PARCHETUL EXAMI­­NEAZA AFACEREA Eri parchetul a continuat a se preocupa de această importantă a­­facere. Dela orele 2 până la 5 jumătate d-nii Dobrescu, judecător și Vlă­descu, procuror, au studiat dosarul și au avut conferințe cu d-l Bal­­­coviceanu, prim-procuror și d-1 Mosgos, procuror general, asupra cursului ce urmează a se da aface­re­. E vorba de a se ști dacă faptele, așa cum rezultă dîn dosar și din de­clarațiile de până acum, conțin ele­mentul penal. Pentru edificarea parchetului mai e nevoe de unele dosare, cari s’au cerut pe ziua de ezi, deja diverse D. argetoianu la părere! Explicațiile fostului guvern Fostul ministru de interne, d-l C. Argetoianu, citat la parchet, a făcut o lungă depoziție: „îndreptarea“ de aseară relatează în mod amănunțit declarațiile fă­cute de d-l Argetoianu în fața ju­decătorului de instrucție. In rezu­mat, fostul ministru de interne a a­­rătat următoarele : BONUL FALS In timpul interimatului său la finanțe, legația română din Italia a sesizat ministerul de existența unui bon de tezaur falsificat. Se pare că în urma descoperirii, bonul a dis­părut, căci afacerea a rămas fără nici o legătură cu acest­ bon falsi­ficat. . *' LOMBARDARPA B8##U­­RILI1R DE TEZAUR D-l Schuller, care nu a avut ni­ciodată o misiune oficială financia­rrilifi continuarea in vag. Jl-aj

Next