Dimineaţa, martie 1922 (Anul 19, nr. 5524-5550)
1922-03-01 / nr. 5524
Comercianții !a jsnan|hi8 Dintre toate categoriile sociale, aceia căreia, mai întâi, i-a ajuns funia la par, cuțitul la os și apa la gură, pare a îi clasa comercianților, în special a comercianților cari au avut legături directe cu străinătatea. Din lanțul călător, ei au scăpat deja cu un picior în prăpastia de-alungul căreia mergem de la război încoace, și odată unul prăvălit, nu se știe pe cine va mai trage după dânsul până ce întreaga ceață poate să ajungă în primejdie. Situația acestor comercianți, de multă vreme critică, e acum la aranghie. Străinătatea le-a tăiat creditul și, în curând, e posibil să le ceară plata pentru trecut. Ar fi o curată lichidare, în sensul cel mai rău al cuvântului, a acelui cuvânt pe care ne temem să-l scriem. Grosso modo lucrurile stau astfel : dacă luăm lira engleză ca termen de comparație, s’au cumpărat mărfuri la 200 de lei lira și acum trebuesc plătite la 600 de lei! E un dezastru. Asta fără să socotim cu acei nenorociți, inconștienți sau incorecți — căci categoria aceasta se împarte în trei clase — cari au jucat la bursă în același timp și, cumpărând mărfurile la 200 de lei lira, le-au vândut cu 150 și chiar cu 100 de lei, în nădejdea că valuta noastră se va urca. Situația acestora e pur și simplu disperată. * . In diferite rânduri, atât prin Adevărul cât și prin Dimineața, am spus că dacă nu ne băgăm mințile în cap, dacă continuăm a importa fel stil mare și nu vom exporta decât lei pentru plata acestui import, singura frână care ne va opri în nebunia noastră va fi numai scăderea valutei. Și frâna aceasta a jucat cu atâta siguranță și promptitudine că astăzi importul s’a oprit aproape cu desăvârșire, în mod natural și automat, adică dela sine însuși, nu din pricina măsurilor luate de guvern, creditele ni s’au tăiat și ni se reclamă plata. Rezultatul va fi de două feluri: liasa de mărfuri în țară și lichidarea comercianților, acea lichidare al căruia adevărat nume am spus că mă tem să-1 scriu. Deja pânzeturile, între cari și „acerica“, au început să devie extrem de rare. Populația noastră rurală riscă să lucreze la vară în pielea goală. Dacă ne va da cumva Dumnezeu un anotimp călduros și secetos, câmpiile României-Mari vor prezenta un spectacol destul de congolez. Ce e de făcut ? Oamenii se zbat in felurite chipuri. Camerele de coihert „studiază chestia“, memorii se alcătuiesc, soluțiile cele mai diverse se pun înainte, iar guvernul se ocupă cu alegerile. Curat vorba ceia , țara sufere, negustorii sunt la ananghie și baba se piaptănă. Nu v’am spus întotdeauna că anecdotele și zicalele populare sunt foarte adevărate ? Vom mai reveni asupra acestei chestiuni. I. Teodorescu ^ Aniversarea d-lui Alex. Vaida-Voevod Ardealul românesc serbează astăzi pe unul dintre cei mai populari și distinși fruntași ai săi. Alexandru Vaida-Voevod a împlinit cri cincizeci de ani și opinia publică de dincoace de munți, martoră a activităței sale, știe să-i fie pe deplin recunoscătoare. Cu aproape treizeci de ani în urmă, un mănunchiu de tineri, care fusese atras de către bătrânii conducători ai partidului național în sfatul lor, pricepând glasul vremii, ridică steagul activității parlamentare și intrând în luptă cu guvernele ungurești, știu pune problema românească, în fața lumii civilizate. Atunci începe și cariera politică a d-lui Vaida, care rămâne strâns legată de acțiunea partidului național, în cele două decenii din urmă. Intrarea în viața publică a d-lui Vaida se face deci într-un moment, când vechea generație ardeleana abia mai număra câțiva din străluciții ei reprezentanți de odinioară. Noua generație, care pășește pe teren, e crescută în alt duh. Nu mai înțelege pasivitatea politică, nu vrea s-o mai continue, căci elementul său e lupta, acea luptă națională, care făcând parte organică din marea mișcare naționalistă, ce se desfășura de-o parte și de alta a Carpaților, își făurise deja idealul său. De aceea a învins, cu atâta ușurință, noul curent politic, la conferința națională din 1905 și cei din urmă apărători ai pasivității, retrăgându-se, și-au cedat locul oamenilor noui. La alegerile din ianuarie 1905, d. Vaida, candidat la Ighiu, a fost majoritat abia cu câteva voturi de către candidatul guvernului. Dar dragostea alegătorilor moți, pe cari tânărul candidat îi câștigase pe deantregul, îi asigură biruința, în anul următor, la alegerile guvernului de coaliție de sub preșidenția lui Wekerle. In parlamentul unguresc d. Vaida care luă cuvântul, mai întâi, la discuția asupra mesagiului, se dovedi ca un orator excelent și un polemist, care știa să-și zăpăcească pe adversar când cu spiritul său fin, vioi și invențios, când cu ușurința unor replici improvizate la moment și presărate cu ironia sa mușcătoare. Pe adversarul, care întrebuințase un ton „urban“ în discuție, d. Vaida știa să-l trateze la fel și nu odată a secerat aplauzele Camerei ungare, când, stăpân pe o vervă extraordinară, ajunsese să combată pe baronul Banffy, fostul prim ministru ori pe bătrânul pașoptist din Ardeal, Gabriel Ugron, unul din leaderii coaliției ungurești. D. Vaida dispune de o remarcabilă cultură literară; cunoaște nu numai literaturile străine, ca mulți dintre ardelenii noștri, ci e foarte bine inițiat și in literatura românească, o calitate care lasă urmă în toate discursurile sale. Cine va citi istoricul său discurs, ținut în Camera ungară, la 18 Octombrie 1918, va rămâne impresionat nu numai de cuprinsul său, din care se desprinde noua evanghelie a libertății noastre naționale, ci și de forma desăvârșită, în care este îmbrăcat. Este o specie de adversari însă față de cari d. Vaida nu cunoaște cruțare : adversarul, care nu luptă cu arme loiale, care evită lupta dreaptă, care sapă, în inconștienta, sa, însăși izvoarele de energie morală a poporului nostru. In fața unor asemenea oameni dispare stilistul fin și se ridică, cu toată puterea, instinctul doctorului, care nu pregetă a descoperi toată mizeria beteșugului și tot răul din rana, ce trebuie arsă cu fier roșu. Fenomenul acesta nu este numai o chestie „de temperament“ la d. Vaida, ci el se explică din întreaga sa concepție morală și politică. Și trebue să se știe un lucru : morala sa nu este sectară, ci întreagă și curată, ca și viața sa politică. Istoria poporului românesc din Transilvania va împodobi numele fruntașilor acestei generații, care a pregătit și înfăptuit unirea, cu aureolă nemeritoare. D-lui Vaida i se va închina, în această istorie, mai mult ca o pagină, pe care nici o patimă politică nu va izbuti să o întunece. Silviu Dragomir profesor la Universitatea din Cluj D. AL. VAIDA VOEVOD K"318 © rs2itei © — Mămica... Dacă vrei să nu nu mai ceri și tu drepturi politice, rămân orfană. Se fură sau nu se fură? In nici o țară din lume nu s’a pus până acum o asemenea problemă electorală: se fură sau nu se fură urnele ? Opoziția susține că intenția guvernului de a le fura este suficient demonstrată. Pentru a fi păzite, s’a cerut foarte logic și admisibil , ca urnele să fie păzite In timpul nopții de delegați ai tuturor candidaților. . Guvernul răspunde că așa ceva nu se poate. De ce ? Se opune... art. 58 din decretullege electoral! E In adevăr, absurd să ceri călcarea decretului lege, — mai ales când, cerând această, n'ai altă intenție decât aceea de a-l face să fie cât mai corect aplicat!... Se opune decretul-lege electoral ca urnele să fie ferite de furt și viol ! Iată ceva cu totul neobișnuit. Nu crede guvernul că era mai bine dacă renunța la ideia de a desluși teoretic pentru ce nu vrea ca urnele să fie suficient păzite ? Sunt prilejuri de demascare ce pot fi ușor evitate. II CABINET ITALIAN noma. 27. — Facta a supus regelui lista noului cabinet pe care regele a aprobat-o. ministerul este astfel compus: prezidenția și internele Facta, afacerile străine Schanzer, coloniile Amendola, justiția Rossi Luigi, finanțele Seliene, tezaurul Peana, războiul Ciscalea, marina Devito, instrucția Anita, lucrări publice Riccio, agricultura Berlini, industria și comerțul Rossi, munca și prevederea Teolino, poștele Dellos barba, regiunile liberale Cesaro. Susținut de patru grupuri principale el este sigur că va avea majoritate la Cameră, deoarece cabinetul cuprinde doi deputați, doi senatori democrați și trei populari reprezentând dreapta reformistă, O destăinuire gravă La întrunirea țărănistă de la Dacia d. maior Victor Marinescu a făcut o destăinuire foarte gravă. Ca fost judecător la Curțile marțiale din timpul războiului, d-l Marinescu declară că acele Curți primeau ordinul să condamne și să execute pe acuzații evrei, chiar dacă nu aveau nici o vină și numai pentru că erau evrei. E inutil să mai insistăm asupra gravitatei acestei declarații. Și ea va trebui să aibă urmări. D-1 maior Marinescu n’a citat nici un fapt. A spus însă că are documente și le va produce. Desigur, o va și face. Guvernul ar fi dator să se intereseze imediat de această chestie, cu atât mai mult cuicât guvernul de azi e același care era și pe atunci. Se știe că în tot timpul războiului a fost la cârmă partidul liberal. Iar ministru de războiu a fost d. Vintilă Brătianu. Dacă guvernul nu descinde cercetarea absolut indispensabilă în urma destăinuirilor d-lui maior Marinescu, viitorul parlament va trebui s-o ceară el. Deocamdată însă să așteptăm precizările d-lui maior Marinescu. a Chestia cmtnpturai msálor D-L MARINCU LA PARCHET Judele Instructor care se ocupă cu cercetarea operațiunilor de la comisia pentru contingentarea și exportul cerealelor a dispus ca d. G. Marincu, fostul secretar general la ministerul de interne al d-lui G. Arcetoianu să fie citat la parchet spre a i se cere diferite lămuriri. Citația i-a fost trimeasă d-lui Marinen la Calafat. * * * Tot in chestia cerealelor a fost făcută o perchiziție fostului deputat de Vălcea preotul Tomescu, de la care au fost confiscate mai multe acte ce au fost trimise parchetului de Ilfov. După altevederea dela Mp Limitarea programului de la Geneva Sovietele nu vor fi recunoscute o scurtă întâlnire, dar bogată in hotărâri — iată ce a fost întrevederea de la Boulogne a d-lor Poincaré și Lloyd George. In trei ceasuri de discuție directă s’a stabilit mai mult decât prin tratativele directe din ultimele două luni. Rezoluțiunile de la Boulogne, așa cum rees din comunicatele oficiale redactate de ambele delegațiuni, nu au nimic surprinzător. Totuși ele schimbă cu desăvârșire aspectul viitoarei conferințe de la Genova, cel puțin așa cum exista în imaginația câtorva state. Ar fi exagerat și prematur să se afirme că toate divergentele și chiar antagonismele anglo-franceze au fost înlăturate in scurta discuție de la Boulogne. Este însă cert că posibilitățile de înțelegere au fost sporite. Fără înconjur vom spune că politica franceză a biruit în cele mai multe puncte. Este un remarcabil succes de debut al d-l Poincaré. Ne vom feri însă de profeții asupra tratativelor ce au să urmeze. Căci d-l Lloyd George ne-a pregătit adeseori surprize extraordinare. In ce constă succesul francez ? In considerabila îngrădire a programului conferinței europene. Franța se temea de proporțiile primejdioase pe care ar fi putut să le ia desbaterile de la Genova. De la început ea a primit fără prea mult entuziasm propunerea. Astăzi ea obține garanții, care o pun la adăpostul multor riscuri Trecem repede peste amânarea conferinței cu o lună. Această amânare devenise din multe motive inevitabilă. Franța, care a stăruit energic în această direcție are acum putința de a stabili cu experții engleji detaliile programului. In acelaș timp — lucru și mai important — d-l Poincaré va trata la Londra clauzele noului pact defensiv anglofrancez, care vor avea, desigur, altă redactare decât cele proectate la Cannes. Însemnată e deriziunea ca la Genova să nu se aducă nici o atingere prerogativelor Ligei Națiunilor. Este acesta un mijloc pentru a sustrage conferinței o sumă de chestiuni. In Liga Națiunilor marile puteri și-au asigurat un ascendent care le pune la adăpostul primejdiilor. In al doilea rând este însemnată hotărârea că la Genova nu se va putea discuta nici o modificare a tratatelor și că atât chestiunea reparațiunilor cât și aceea a dezarmării vor fi lăsate deoparte. Aci este principalul succes al Franței. Dar totari stă și justificarea abținerii Americei. In fine, nu trebue omisă declaratiunea privitoare la Rusia sovietică. Puterile declară că tratativele cu Rusia nu implică recunoașterea regimului bolșevic și că fiecare stat rămâne liber a adopta politica lui proprie față de guvernul de la Moscova. Hotărârea aceasta — inspirată desigur de d-l Poincaré ■ — este curioasă, iată o conferință care va trata cu sovietele, care le va cere garanții și impune condițiuni, dar care nu va găsi cu cale să le recunoască. Iată deasemenea o conferință la care toată lumea va discuta cu Rusia, dar la sfârșit fiecare se va întoarce acasă rezervându-și libertatea de a decide. O conferință la care nu se iau hotărâri comune și obligatorii. Mai este aceasta o conferință ? Cum acestea sunt rezultatele pbiinite la Boulogne. Să așteptăm acum desfășurarea ulterioară. Totodată însă putem îngropa, pentru a nu știm câta oară, cu melancolie câteva iluzii scumpe. E. FIL. AFACEREA SCHULLER D. Schuller a mai fost ținut o noapte la poliție.» Scandat de arestare nu s’a emis.» Ce-a declarat d argetoianu la parchit.—Caracterul politic al afaceri. După ce-a fost interogat, timp de mai multe ore, In cursul zilei de Sâmbătă, d. Aron Schuller a fost invitat sa se prezinte a doua zi, deși Duminică la orele 9 dimineața. I - a luat Duminică un lung interogatoriu, care a durat până la orele 2 după amiază. In acest interogatoriu d. Schuller a repetat ceia ce declarase cu o zi înainte și a produs aceleași acte de acoperire. La orele 2 d. a. d-1 judecător Dorescu și d-l procuror Vlădescu, într’un automobil închis, l’au condus pe d-l Schuller la poliția Capitalei, și i-au declarat că pentru a fi la dispoziția parchetului, d-sa va trebui să rămână câtva timp la poliție, și nu va avea dreptul de a comunica cu nimeni. S’a crezut în primul moment, că e vorba numai de câteva ore, în care timp parchetul ar avea de făcut anume cercetări. Or, lucrurile nu s’au petrecut astfel. In tot cursul zilei de Duminică, d. Schuller a fost lăsat la poliție, deținut în camera comandantului de gardiști, fără să-l mai fi cercetat nimeni. Nici în cursul serei d-sa n’a mai fost interogat. Familia d-lui Schuller prinzând de veste, seara târziu, despre deținerea lui la poliție, a obținut permisiunea să-i trimită de ale mâncării. Nimeni n’a putut însă comunica cu dânsul. NICI O CERCETARE In cursul zilei de e zi, Luni, nici o schimbare n’a intervenit. Se anunțase că în cursul dimineții se vor face noui cercetări și că d. Schuller va fi supus unui nou interogator. Toată dimineața s’a scurs insă, fără ca aceasta sa aibă loc, și d. Schuller a rămas deținut la poliție. Se anunțase de către unele persoane politice, că chiar in cursul zilei de ori se va lua o deriziune. Sa anticipa chiar că sa va emite mandatul de arestare. Nici aceasta nu s’a întâmplat. Fără să i se fi luat vreun nou interogatoriu, fără să mai fie cercetat, d l Schuller a fost lăsat ori toată ziua in arest, în localul poliției, cum a fost lăsat și in ziua de Duminică. Mai mult, d.sa a rămas și in timpul nopții la poliție in stare de arest, fără să fi fost declarat arestat, deși nu există nici un mandat de arestare. NU S’A LANSAT MANDAT DE ARESTARE Care este explicația acestui fapt ? Ceea ce s’a afirmat de unele ziare că d-l Schuller s’ar afla în stare de arest— se dezminte. Arestarea cuiva nu se poate produce decât în baza unui mandat emis de judecătorul de instrucție, or un asemenea mandat nu se poate emite decât când se deschide acțiunea publică. Până in prezent însă nu s’a deschis niciun fel de acțiune publică. Parchetul motivează că având nevoe de un supliment de lămuriri din partea învinuitului a găsit că d-l Schuller trebue să stea mereu la dispoziția parchetului fără să mai fie nevoe să-l cheme de acasă. Cum am arătat însă de Duminecă nu s’a mai făcut nimic în această privință. PARCHETUL EXAMINEAZA AFACEREA Eri parchetul a continuat a se preocupa de această importantă afacere. Dela orele 2 până la 5 jumătate d-nii Dobrescu, judecător și Vlădescu, procuror, au studiat dosarul și au avut conferințe cu d-l Balcoviceanu, prim-procuror și d-1 Mosgos, procuror general, asupra cursului ce urmează a se da afacere. E vorba de a se ști dacă faptele, așa cum rezultă dîn dosar și din declarațiile de până acum, conțin elementul penal. Pentru edificarea parchetului mai e nevoe de unele dosare, cari s’au cerut pe ziua de ezi, deja diverse D. argetoianu la părere! Explicațiile fostului guvern Fostul ministru de interne, d-l C. Argetoianu, citat la parchet, a făcut o lungă depoziție: „îndreptarea“ de aseară relatează în mod amănunțit declarațiile făcute de d-l Argetoianu în fața judecătorului de instrucție. In rezumat, fostul ministru de interne a arătat următoarele : BONUL FALS In timpul interimatului său la finanțe, legația română din Italia a sesizat ministerul de existența unui bon de tezaur falsificat. Se pare că în urma descoperirii, bonul a dispărut, căci afacerea a rămas fără nici o legătură cu acest bon falsificat. . *' LOMBARDARPA B8##URILI1R DE TEZAUR D-l Schuller, care nu a avut niciodată o misiune oficială financiarrilifi continuarea in vag. Jl-aj