Dimineaţa, iulie 1922 (Anul 19, nr. 5624-5654)

1922-07-22 / nr. 5645

Y BUCUREȘTI, Sărindar 9-11­­ Direcția 57172 Redacția I Administrația 1 Fondat in 1904 de Const. MILLE Chestiuneaápii D-l Corbescu, primarul nostru Interimar, a adoptat sistemul lău­dabil de a sta de vorbă prin presă cu cetățenii. D-l Corbescu, care este și gazetar, are o vădită încre­dere în puterea d-sale de convin­gere. Gospodăria d-tale nefericită l-a silit până acum să se explice în scris asupra multor critice și nemulțumiri publice. Era, în sfârșit, a venit rândul chestiunei atât de importante a apei. Președintele comisiei interimare pledează cu căldură, produce date și cifre impresionante, dar apăra­rea d-sale rămâne totuș incomplec­­tă. Ea nu exclude nici replica, nici îndoială. După d-sa, lipsa de apă este da­torită unui complex de cauze im­putabile toate situației excepționale provocate de război sau publicului. Și dacă primăria ar fi având o vi­nă, ea trebuește atribuită, după d-l Corbescu, conducătorilor trecuți ai administrației comunale, iar nici­de­cum gospodarilor actuali. Să vedem cauzele: In primul rând, gropulația­ Capitalei s’a în­mulțit într’o proporție atât de ma­re, în­cât cantitatea de apă, care a rămas aceeaș ca și înainte de răz­boi, nu mai poate corespunde ne­voilor. Debitul filtrelor de apă ale Capitalei este de 75.000 metri cubi pe zi în medie. Sunt însă perioade când, fie din cauza scăderii apelor Dâmboviței, fie din cauza defectuo­­zității conductelor, care nu au mai fost reparate, debitul zilnic este mult mai redus. In comparație cu situația din 1915 capitala are un plus de 37 kilometri de conducte și de 4000 de abonați. D-l Corbescu rezumă situația de azi în termenii următori: „Nevoile consumației îndoite ; cantitatea de apă a celor trei surse rămasă aceeaș, ba, din cauze locale și accidentale, micșo­rată la unele surse”. La această stare de lucruri, des­tul de nefavorabilă în sine, se mai adaugă o împrejurare agravantă. Este vorba de risipa pe care o face o parte a populației și de perderile involuntare din conducte. D-l Cor­­bescu arată­­ și această parte a explicațiilor e, fără îndoială, cea mai interesantă, că debitul insufi­cient de apă nu poate fi repartizat în mod just și uniform la toată po­pulația. Cartierele de jos care pri­mesc apa chiar fără presiunea pe care o dau pompele sunt avanta­jate în mod natural, în detrimentul cartierelor situate la înălțime mai mare, unde apa nu poate ajunge de­cât prin pompare. In adevăr, în timp ce regiunile joase au apă în permanență, ceeace le îngădue o risipă extraordinară, regiunile înal­te nu pot primi apa decât cel mult timp de 6 ore pe zi. Dacă pompele ar funcționa în permanență, apa din rezervoare ar fi imediat epui­zată, astfel că după cât­va timp conductele ar trebui să fie închise complect pentru ca rezervoarele să poată colecta o nouă cantitate. Din cauza acestei stări de lucruri ine­gale raționarea apei este indispen­sabilă. » D-l Corbescu dovedește apoi prin cifre elocvente urmările dezastru­oase ale risipei. D-sa acuză pe ce­tățeni de nepăsare față de nevoile generale și de lipsă de solidaritate. Apoi adaugă afirmația impresio­nantă că în incendiile din ultimul timp, debitul conductelor și presiu­nea dată de pompe erau suficiente pentru a face față celor mai exage­rate nevoi, dar că populația s’a de­dat în acele momente unor desfă­tări... aquatice, atât de mari, încât pompierii nu aveau apa trebuitoa­re. In fine, primarul mai amintește consumația neobișnuită ce se face la numeroasele construcții de case din Capitală. Iată, pe scurt, principalele argu­mente din articolul d-lui Corbescu. Ele nu pot fi puse la îndoială în pri­vința exactității, după cum nu se poate contesta nici justețea lor. Ca, de­sigur, că motivele lipsei de apă sunt cele arătate de d-l Corbescu. Aceste motive erau de altfel cunos­cute și până acum în linii generale. Ele constituesc o explicație incon­testabilă, dar nu o justificare. Or, pe noi, „cetățenii” d-lui Cor­bescu, tocmai justificarea ne inte­resează. Cine este vinovat de acea­stă stare de lucruri sau — mai bine zis — cine e de vină ca ea, n’a fost până acum remediată? Noi credem că vina este a primăriei, A primă­riei, ca autoritate permanentă, indi­­ferent de conducătorii ei întâmplă­tori. In această chestiune noi nu facem politică și deci nu putem fi satisfăcuți cu acuzații politice. Nu avem nici o părere preconcepută împotriva d-lui Corbescu. Noi ne judecăm cu primăria. Primăria trebuia să aibă preve­derea de a lua măsuri de îndrep­tare. Fondurile puteau și pot fi pro­curate printr’un împrumut, dacă nu prin impozitele exorbitante pe care ea le percepe în contra legii. De ce n’a făcut primăria nimic și de ce se mulțumește ea acum cu explicații platonice ? Asta ne interesează.­­ Așteptăm ca d-l Corbescu, în ar­ticolele sale viitoare să recunoască și această responsabilitate și să ne expună programul d-sale pentru viitor. Populația are dreptul să pretindă acest lucru de la condu­cătorii administrației comunale ori­care ar fi ei. Și dacă dorința acea­sta firească nu va fi satisfăcută, ea are dreptul să acuze pe conducătorii­ de azi, care reprezintă continuita­tea administrativă și care în mo­mentul când au luat conducerea gospodăriei comunale, și-au asu­mat implicit întreaga răspundere a situației. E. FIL. Catastrofa d­e cale ferată in Rusia 14 MORȚI­—19 RĂNIȚI — CALATORI PIERIȚI IN FLĂCĂRI Paris, 20. — Prin Mos­cova s’a transmis urmă­toarea știre: Intre stațiunile Roma­nov și Plenovka s’a în­tâmplat o mare catas­trofă de cale ferată, pro­vocată de distrugerea șinelor de către o ceată de bandiți. Sunt 14 morți și 19 ră­niți, printre care 5 grav. Patru vagoane au ars complect. Un mare număr de că­lători au pierit in flăcări. Primele clipe ale catastrofei dela Comarnic Povestirea unui martor ocular ..... —— i­ Opera de salvare a d-lui căpitan Schneider în timp ce unii se zbat în spasmurile morții, alții beau și mănâncă nepăsători Ziarul „Dimineața“ a publicat deunăzi o relatare a catastrofei de la Comarnic, făcută de redac­torul ei d-l Dinu Cesianu, care po­vestea, între altele, că un domn căpitan din Ardeal s’a releva­t cu o deosebită bravură în ajutorarea victimelor nenorocirei. „Gazeta Transilvaniei“ publică acum o scrisoare a acelui domn căpitan — al cărui nume este Schneider-Snyder Roland — în care d-sa aduce amănunte necu­noscute încă până acum. PASAGERII DIN VAGONUL BU­­CUREȘTI-ARAD Astfel, povestește că în vagonul direct clasa l-a Bucur­ești-Arad, cu care călătorea d-sa, erau: în pri­mul compartiment colonelul Sergiu Ionescu, o doamnă in etate, cu păr alb, și un bărbat tânăr, însoțitorul ei. In al doilea compartiment, fa­milia Bogdan (consilier la Curtea de apel din Galati) și o pereche de tineri. In al treilea compartiment se afla deja singur; alti doi călători cari ocupau acelaș compartiment se duseseră tocmai, cu câtva timp mai înainte, în vagonul-restaurant. In al patrulea compartiment se gă­seau d-na de onoare a reginei Cin­cii și fiica sa. IN AJUTORUL VICTIMELOR Când s’a produs catastrofa, d-l căpitan Schneider tocmai sta la fereastră, privind peisajul ce se în­tinde spre Valea Largă. În urma iz­biturii puternice, a fost arhicat îna­poi în compartiment, simțind trei sguduituri puternice, ca la un cu­tremur de pământ, însoțit de un zgomot infernal, ca la o prăbușire. O clipă de liniște, ape, strigăte de ajutor sfâșiază văzduhul. D.l că­pitan Schneider e și pe culoar și, dând la o parte ușile sfărâmate, joase din compartimentul al doile perechea tânără; femeia avea la frunte o rană grea, iar la bărbat fluorul piciorului era rupt în două locuri. Continuând să dea la o parte sfă­­rămăturile, a scos pe firul, cele două fiice și soția d-lui Bogdan, pe un tâ­­năr necunoscut al cărui picior era frânt, apoi pe d-na și d-șoara Cincu. După ce i-a predat pe toți, pe fereas­tră, echipei de oameni venită intr’a­­jutor, a scos și pe însoțitorul doam­nei cu părul alb. Pe colonelul Sergiu Ionescu l-a gă­­sit strivit, șezând, cu capul plecat înainte și fața vânătă, mort. A fost scos mai târziu dintre sfărâmături, împreună cu doamna cea bătrână. In urmă, d-l căpitan Schneider a ieșit pe fereastră, și prin căță­­rare, a ajuns pe acoperișul altui vagon; de aci s’a putut scoborî pe malul Prahovei, unde a stat în ajutorul familiei Bogdan. După ce arată că la opera de salvare a mai contribuit și d-l că­pitan Popovici, și alt domn căpi­tan din artileria de munte, închee cu un pasaj care, ori cu cât scep­ticism ți-ar fi otrăvit aici sufle­tul, nu se poate să nu-ți încre­țească pielea de groază și să -ți provoace o scrâșnire de revoltă: INIMI ÎMPIETRITE „Lângă terasamentul liniei fe­rate — spune d-sa —, stăteau domni în haine elegante, privind cu curiozitate la catastrofa îngro­zitoare și, cu toate rugămințile și amenințările celor din vagoa­­nele prăbușite, nu se mișcau de loc ca să dea o mână de ajutor. „Mai mult, in fața tabloului în­fiorător ce li se prezintă, domnii fără inimă, beau coniac și ape minerale, stând comod în vagonul restaurant care rămăsese pe linie neatins. „Erau și alți oameni cari, ca să dea ajutor, întindeau mai înainte mâna după bani. Hienele locu­lui de dezastru !“. ■ —' ̇ Cum a venit holera? Sreviciul sanitar m­litar, la jYstin e slab Front sanitar la Nistru — Ce­rne declară d. dr. Bordea— Rusia a devenit astăzi un focar de pt felul de molime, cari s-au stabilit acolo în mod endemic, încă din anul 1918 pe când eram în une relațiuni cu Ukraina și când ar­matele lui Petliura luptau contra bol­șevicilor, se luase întrse măsuri sanita­re pe frontier­a Nistrului, constituind așa numitul „front sanitar“. Toate aceste măsuri erau luate de către direcțiunea generală a serviciului sanitar, împreună cu inspectoratul sa­nitar al Basarabiei pentru a nu se în­tinde în țara noastră tifosul exantema­­tic, febra recurentă și variola, de care erau molipsiți unii refugiați ucrainieni. Mai mult încă, se înfințaseră în 1918 tre laboratorii , la Bălți, Chișinău și Cetatea Albă, pentru analizele nece­sare. ARMATA LUI PETLIURA NE-A ADUS EPIDEMIILE In Aprilie 1919, armatele lui Petliura, fiind nevoite a se r­etrage pe teritoriul nostru­­ au adus cu ele în Basarabia și epidemiile de tifos exantematic, febră recurentă variolă și scarlatină, cari au bântuit cu furie această provincie.. Tot atunci, întreaga frontieră a Nis­trului a fost complect închisă oficial, începând era contrabandelor și a refu­giaților ce treceau frontiera clandes­tin fără a putea fi supuși vreunui con­trol sanitar. Se cifrează la 150.000 numărul aces­­­tor refugiați. Mai toți au rămas în Basarabia, for­mând colonii (Chișinău, Bălți, Soroca, Zgurița, Dumbrăveni, B­iceni, Mărcu­­lești, Lipcani, Orbe­i, Vertugeni, Edi­­neți, Căplești Hotin, Alexandreni și Vad-Rașca) sau lagăre (Onița, Bălți, Orhei, Ciopleni și Tighina). SER­VICIUL SAN­­TAR AL ARMATEI DE LA NISTRU A FOST SLAB Paza Nistrului pe o lungime de 900 k­m, de la Ataki la Bugas se face de grăniceri, însă o legătură între servi­ciile sanitare militar și civil nu a exis­tat în Basarabia. Ceva mai mult, când un refugiat era prins, nu era supus mai întâi unei cer­tări sanitare ci dus de-a dreptul în ■ a Inspitei militare. La Napad­ova este un punct oficial de trecere al prizonierilor și refu­giaților poloni —câți refugiați trec pe acolo — spune medicul orașului Chișinău—nu știm, dar ceea ce știm e că asupra lor nu se ia nici o mă­­sură sanitară. Iar armata, s-a ad­u­nat puțin satisfăcător cu privire la controlul sanitar al refugiaților“. FRONTUL SANITAR SA NISTRU Măsurile serviciului sanitar Am văzut pe d-l d-l Bordea loc­țiitor de director general al serviciu­­lui sanitar, care ne-a comunicat mă­­surile ce a luat pentru combaterea epidemiei de holeră din Basarabia. AMENAJAREA SPITALELOR DE HOLERICI Prima grijă, a fost ne spune d.sa, să fortificăm Nistrul din punct de vedere sanitar. S’au amenajat în lungul frontierei 12 spitale unde vor fi desinfectați, deparazitați și vacci­­nați, toți refugiații care trec râul clandestin, căci după rapoartele pri­mite, situațiunea acestora, e mai mult decât deplorabilă: sunt plini de paraziți iar zdrențele ce le țin joc de haine, abia li se mai țin de corp. S'au făcut intervențiuni pe lângă „Crucea Roșie“ să o îmbrace. REORGANIZAREA LABORATORII­­LOR Pe lângă laboratorul ce funcțio­nează la Cetatea Albă, se mai insta­lează unul la Soroca și altele două mai mici între acestea, pentru a face legătura. De asemenea s-a com­plectat laboratorul din Chișinău. ALTE MASURI Tot în legătură cu combaterea e­­pidemiei de holeră — continuă d.l d-r Bordea — direcțiunea generală a serviciului sanitar a mai luat o serie de măsuri: 1) Vaccinarea întregii populațiuni de pe malul Nistrului. 2) Amenajarea de localuri de izo­lare pretutindeni unde s’ar ivi vriun caz suspect de holeră. 3) Revocarea tuturor concediilor personalului sanitar și angajarea de studenți mediciniști. 1) Vom lua măsură sanitare în­­tinse în Dobrogea și pe tot lungul frontierei spre Bulgaria, care se află în relațiuni strânse cu Rusia“, sfâr­șește d.i d.r Bordea. C. A. ABONAMENTE: Un an Bei 309 6 heni lei 150 3 luni lei 75 len a ucis? EL AR FI­ FOST ARUNCAT IN­­TR’UN RÂU Un corespondent de ziare din Stockholm a­­sigură că Lenin a fost ucis, aruncat în râul Don, în cursul călătoriei sale în Caucaz. Delegațiunea sovietică desminte acea­stă știre. Știrea se dezminte „Times“ află din Riga că delegațiunea sovietică din acel oraș, desminte în mod absolut atentatul împotriva lui Lenin. H­olera Un nou caz de holeră la Crângași La Crângași s’a declarat un nou caz de holeră, or­i 20 iulie. Un memoru al guvernului francez Paris, 20. — Guvernul francez a elaborat un memoriu pentru comi­sia de reparațiuni, în care arată că însăși Germania a provocat prăbu­șirea mărcii. Cercuri politice bine informate a­­firmă că textul memoriului a fost alcătuit de Poincaré și ministrul de finanțe, d-l de Lasteyrie. După cum susține memoriul, Ban­ca de Stat a Germaniei a emis, de la 1 ianuarie 1922, douăsprezece mi­liarde hârtie-monedă, Inginerii Catastrofa de la Valea-Largă — mai bine zis , asasinatul de la Va­lea-Largă — aduce în discuția publi­că răspunderile întregului corp in­gineresc din serviciul căilor ferate. Revolta legitimă a oamenilor face unele generalizări nedrepte. Sunt ingineri la căile ferate, bunăoară cei ai tracțiunei și atelierelor, cari își fac datoria în chip serios. La ser­viciul podurilor însă, stăpânește nu­­numai o sinistră incapacitate ci și o ucigașe nesocotire a vieții oamenilor și a avutului public. Și, nu se pot plânge inginerii de lipsă de atenție în țara aceasta. Du­pă advocați, ei au fost profesiunea cea mai protejată în țara aceasta. Iar căile ferate au fost dintru în­ceput domeniul lor indiscutabil, în așa chip în­cât și serviciile comp­­tabilității și a­le economatului au fost conduse într’una numai de in­gineri .. Având acest monopol al întregii administrații de cale ferată în Ro­mânia, inginerii au contractate și datorii, mai ales că Statul s-a îngri­jit totdeauna cu o atenție deosebită. Inginerii sunt și azi funcționarii cei mai bine plătiți. Iată de ce asasinatul de la Valea­ Largă — căci, repetăm , e un adevă­rat asasinat — trebue să ridice chiar indignanța inginerilor, cari să cea­ră înșiși pedepsirea odioșilor vino­vați. Deb Acord între Bulgaria și Rusia 1 SOVIETELE TRIWP­­ v MUK-. BULGARIEI — (prin fir telegrafic, de la corespon­dentul nostru particular) — BELGRAD. 19. — Ziarele din Bel­­grad anunță că guvernul bulgar ar fi încheiat un acord cu sovietele, prin mijlocirea unui reprezentant al acestora care se găsește în mod neo­ficial de două luni la Sofia. Sovietele își iau angajamentul să furnizeze Bulgariei material de răz­­boiu. Guvernul bulgar va favoriza, în schimb, comunismul și va combate partidele burgheze cu ajutorul agra­­rienilor. Ziarul spune căi d-l Stăm­­bolisky este favorabil politicei sovie­telor distrugătoare a tratatelor de pace. Pe baza acestui acord ar fi sosit a­­cum câteva zile la Burgas vaporul bolșevic „Hayre“ având pe bord, pri­mul transport de muniții aduse din Odessa. Vaporul nu a intrat în port deoarece comisiunea interaliată a fost avizată de sosirea lui. După in­­formațiuni posterioare se pare că va­­porul a descărcat ceva mai departe aceste muniții. Jossimovici II * „Lași-mă în pace“ Cerințele Curții și ale protocolu­lui vor pu­tea face ca Suverana să-ș­­i ia ca lozincă, pentru o lună de zile, numele viile! ce o adăpostește ? j Regina Maria e de câteva zile la băile Sovata, în Transilvania,­­unde va rămâne o lună de zile. Villa unde locuiește Suverana poartă suggestivu­l nume: „Lasă-mă­­ în pace“ Ungurii ne acuzi Chestiunea ocupației budapestei Camnamii tendențioase Budapesta.­­ De câtva timp cer­curile politice și parlamentare din Budapesta, se ocupă de chestiunea răspunderilor ocupației românești, care după spusele Ungurilor, le-a produs pagube de miliarde. Chestiu­nea a fost pusă pentru prima oară în Adunarea Națională de deputa­­tul socialist Feidl, care în momentul intrării armatelor române în Buda­­pasta era prezidentul guvernului so­­cialist. Pen­dl a arătat împrejurările în care a fost răsturnat guvernul lui, după căderea dictaturei comuniste, de către Ștefan Friedrich și partiza­nii săi politici, care ar fi fost susți­­nuți de autoritățile române. Din acest d­in urmă fapt, el trage concluzia că Friedrich ar fi fost în înțelegere cu ar­mata noastră. Este fapt cert, spune Peidl că o delegație de 9 persoane a tratat cu comandantul nostru și că trupele noastre au ocupat Capitala după invitația acestora. După această comunicare, deputa­­tul Sándor a cerut guvernului să deschidă o anchetă pentru a stabili răspunderile. Chestiunea s’a agravat când s’a­ a­­flat că Clemenceau în numele con­­s­iliului suprem interaliat din 3 Au­gust 1919 a adresat guvernului ro­mân o notă, prin care interzicea ar­­matei noastre să treacă dincolo de linile pe care le ocupa în ziua a­­ceia. S’a mai stabilit că aeroplane­­ta. Menești a înștiințat populația din Budapesta prin manifeste, despre nota­rul Clemenceau. In aceste discuțiiuni s’a pomenit numele generalului Gordon care pe vremea aceia era șeful comisiunei interaliate din Budapesta și care a comunicat ministrului de externe Ágoston să trimeată o comisiune compusă din 9 membri pentru a trata cu gener­alul Mărdărescu. A­­ceasta întrevedere a fost urm­ată imediat de intrarea trupelor române în Budapesta. S’a mai amintit fap­­tul că Ágoston ar fi refuzat propune­rile generalului Mărdărescu, sub mo­­tiv că înțelegerea propusă de coman­­dantul armatei noastre contravenea armistițiului din Belgrad. S’a arătat că Friedrich, ar fi con­vocat pe membri cabinetului format de el după intrarea trudelor noas­­tre pentru a se consfătui cu ei asu­pra lămuririlor ce urmau să fie date mai târziu. In legătură cu această acuzație Friedrich a publicat un ar­­ticol în „Magyar Hirlap“, prin care declină orice răspundere. Ungurii pun mare preț pe lămu­rirea acestei chestiuni, pentru a pu­tea contrazice afirmația noastră cum că Budapesta a fost ocupată după cererea lor, lucru dovedit de noi printr’un proces­ verbal care men­­ționează această cerere și care este semnat de cei 9 delegați ai guvernu­lui maghiar. Se știe că pe baza a­­cestui fapt noi cerem ca despăgubi­­rile pretinse de unguri pentru ocu­pația noastră să nu fie trecute în contul reparațiunilor datorite de Ungaria, astfel ca acestea să ne fie­ plătite în întregime. Punctul de vedere ungar în aceas­­tă chestiune este că răspunderea noastră pentru pagubele pricinuite, nu dispare, chiar dacă s’ar dovedi că trupele noastre au intrat în Bu­­dapesta după invitația guvernului, de­oarece persoanele care a­u cerut ocupația erau iresponsabile și pro­cedau din proprie inițiativă. Presa cere în afară de aceasta ca protocolul menționat, dacă există într’adevăr, să fie pus de către gu­vernul nostru la dispoziția diploma­ției ungare. . să mutăm, adică, se mută! Bucureștenii au pierdut de câteva zile interesul pentru toate celelalte aspre probleme alte existenței lor: apă, carne, untură... O problemă nouă, obsedantă, se pune azi predo­minant peste grijile noastre: se mută ori nu se mută Capitala? Toată lumea discută grava chestie. Se desbină familiile, se ceartă prie­tenii se fac partide noi într’o discu­ție în care destule argumente sunt, și de o parte și de alta!... Populația „Capșei“ — cea mai au­torizată să-și dea părerea în chestie — e în majoritatea ei pentru mu­tare. In afară de argumentele poli­tice, etice și geografice ne­­­na emi­nenții bărbați le prezintă, mai au în ce-i privrește un argument solid: „Ce­ am avut și ce-am pierdut!“ Ei sunt gata să meargă oriunde cer interesele naționale... Căci, cum o să vă închipuiți o Capitală fără instituția pe care o reprezintă azi „Capșa“? Chestia cea mai grea o s’o consti­­tue tot d. Corbescu. Cei ce rămân sunt gata să se declare mulțumiri, cu toate pagubele ce li sunt rezer­vate, dacă d. Corbescu pleacă... Cei ce se duc pleacă tocmai fiindcă speră că numai așa o să poată scăpa de părintească îngrijire a fecundu­lui scriitor... O discuție juridică se încinge: mă rog, d. Corbescu e primarul Capita­lei ori al Bucureștilor. N’ar fi de mirare, deci, ca pe această chestie să înc­eapă un adevărat război între actuala și viitoarea Capitală... Cu sist­emele noastre de adminis­trare, nu știi pe cine să plângi mai mult, pe cei ce s’or duce sau pe cei ce-or rămâne. Dar, că discutăm, f­raților­, Ce-i cu abdicarea lui Horty? Budapesta, 20. — Deputatul Sza­kács a interpelat în Adunarea na­țională asupra știrilor apărute în presa ungară și cea vieneză, după care girantul Horthy va abdica, re­­instituindu-se vechea demnitate a Palatinatului, până cel mai mare fiu al defunctului ex-împărat Carol, Otto, se va putea urca pe tron. Contele Bethlen a declarat că ști­rile nu corespund adevărului și că Horthy nu are intenția să abdice. Demonstrații împotriva lui Korfanty Varșovia. 20. — Comandantul Hotei marine de răsărit a sosit în localitate. E oaspetele președintelui Pilsudsky. Partidele muncitorești din Polo­nia au organizat ori mari demon­­strațiuni împotriva lui Korfanty. Grun au murit asasinii lui Rathenau BERLIN,20 (Rador).­­ S-a stabilit ulterior că unul dintre asasinii lui Bethenau, anume Korn, a fost îm­pușcat de un agent polițienesc, care îl amenințase cu arma. Korn a tras asupra agentului, care a făcut de a­­semenea uz de de arma sa. După moartea tovarășului său, cellalt asa­­sin anume Fischer s-a sinucis. I

Next