Dimineaţa, iulie 1922 (Anul 19, nr. 5624-5654)
1922-07-22 / nr. 5645
Y BUCUREȘTI, Sărindar 9-11 Direcția 57172 Redacția I Administrația 1 Fondat in 1904 de Const. MILLE Chestiuneaápii D-l Corbescu, primarul nostru Interimar, a adoptat sistemul lăudabil de a sta de vorbă prin presă cu cetățenii. D-l Corbescu, care este și gazetar, are o vădită încredere în puterea d-sale de convingere. Gospodăria d-tale nefericită l-a silit până acum să se explice în scris asupra multor critice și nemulțumiri publice. Era, în sfârșit, a venit rândul chestiunei atât de importante a apei. Președintele comisiei interimare pledează cu căldură, produce date și cifre impresionante, dar apărarea d-sale rămâne totuș incomplectă. Ea nu exclude nici replica, nici îndoială. După d-sa, lipsa de apă este datorită unui complex de cauze imputabile toate situației excepționale provocate de război sau publicului. Și dacă primăria ar fi având o vină, ea trebuește atribuită, după d-l Corbescu, conducătorilor trecuți ai administrației comunale, iar nicidecum gospodarilor actuali. Să vedem cauzele: In primul rând, gropulația Capitalei s’a înmulțit într’o proporție atât de mare, încât cantitatea de apă, care a rămas aceeaș ca și înainte de război, nu mai poate corespunde nevoilor. Debitul filtrelor de apă ale Capitalei este de 75.000 metri cubi pe zi în medie. Sunt însă perioade când, fie din cauza scăderii apelor Dâmboviței, fie din cauza defectuozității conductelor, care nu au mai fost reparate, debitul zilnic este mult mai redus. In comparație cu situația din 1915 capitala are un plus de 37 kilometri de conducte și de 4000 de abonați. D-l Corbescu rezumă situația de azi în termenii următori: „Nevoile consumației îndoite ; cantitatea de apă a celor trei surse rămasă aceeaș, ba, din cauze locale și accidentale, micșorată la unele surse”. La această stare de lucruri, destul de nefavorabilă în sine, se mai adaugă o împrejurare agravantă. Este vorba de risipa pe care o face o parte a populației și de perderile involuntare din conducte. D-l Corbescu arată și această parte a explicațiilor e, fără îndoială, cea mai interesantă, că debitul insuficient de apă nu poate fi repartizat în mod just și uniform la toată populația. Cartierele de jos care primesc apa chiar fără presiunea pe care o dau pompele sunt avantajate în mod natural, în detrimentul cartierelor situate la înălțime mai mare, unde apa nu poate ajunge decât prin pompare. In adevăr, în timp ce regiunile joase au apă în permanență, ceeace le îngădue o risipă extraordinară, regiunile înalte nu pot primi apa decât cel mult timp de 6 ore pe zi. Dacă pompele ar funcționa în permanență, apa din rezervoare ar fi imediat epuizată, astfel că după câtva timp conductele ar trebui să fie închise complect pentru ca rezervoarele să poată colecta o nouă cantitate. Din cauza acestei stări de lucruri inegale raționarea apei este indispensabilă. » D-l Corbescu dovedește apoi prin cifre elocvente urmările dezastruoase ale risipei. D-sa acuză pe cetățeni de nepăsare față de nevoile generale și de lipsă de solidaritate. Apoi adaugă afirmația impresionantă că în incendiile din ultimul timp, debitul conductelor și presiunea dată de pompe erau suficiente pentru a face față celor mai exagerate nevoi, dar că populația s’a dedat în acele momente unor desfătări... aquatice, atât de mari, încât pompierii nu aveau apa trebuitoare. In fine, primarul mai amintește consumația neobișnuită ce se face la numeroasele construcții de case din Capitală. Iată, pe scurt, principalele argumente din articolul d-lui Corbescu. Ele nu pot fi puse la îndoială în privința exactității, după cum nu se poate contesta nici justețea lor. Ca, desigur, că motivele lipsei de apă sunt cele arătate de d-l Corbescu. Aceste motive erau de altfel cunoscute și până acum în linii generale. Ele constituesc o explicație incontestabilă, dar nu o justificare. Or, pe noi, „cetățenii” d-lui Corbescu, tocmai justificarea ne interesează. Cine este vinovat de această stare de lucruri sau — mai bine zis — cine e de vină ca ea, n’a fost până acum remediată? Noi credem că vina este a primăriei, A primăriei, ca autoritate permanentă, indiferent de conducătorii ei întâmplători. In această chestiune noi nu facem politică și deci nu putem fi satisfăcuți cu acuzații politice. Nu avem nici o părere preconcepută împotriva d-lui Corbescu. Noi ne judecăm cu primăria. Primăria trebuia să aibă prevederea de a lua măsuri de îndreptare. Fondurile puteau și pot fi procurate printr’un împrumut, dacă nu prin impozitele exorbitante pe care ea le percepe în contra legii. De ce n’a făcut primăria nimic și de ce se mulțumește ea acum cu explicații platonice ? Asta ne interesează. Așteptăm ca d-l Corbescu, în articolele sale viitoare să recunoască și această responsabilitate și să ne expună programul d-sale pentru viitor. Populația are dreptul să pretindă acest lucru de la conducătorii administrației comunale oricare ar fi ei. Și dacă dorința aceasta firească nu va fi satisfăcută, ea are dreptul să acuze pe conducătorii de azi, care reprezintă continuitatea administrativă și care în momentul când au luat conducerea gospodăriei comunale, și-au asumat implicit întreaga răspundere a situației. E. FIL. Catastrofa de cale ferată in Rusia 14 MORȚI—19 RĂNIȚI — CALATORI PIERIȚI IN FLĂCĂRI Paris, 20. — Prin Moscova s’a transmis următoarea știre: Intre stațiunile Romanov și Plenovka s’a întâmplat o mare catastrofă de cale ferată, provocată de distrugerea șinelor de către o ceată de bandiți. Sunt 14 morți și 19 răniți, printre care 5 grav. Patru vagoane au ars complect. Un mare număr de călători au pierit in flăcări. Primele clipe ale catastrofei dela Comarnic Povestirea unui martor ocular ..... —— i Opera de salvare a d-lui căpitan Schneider în timp ce unii se zbat în spasmurile morții, alții beau și mănâncă nepăsători Ziarul „Dimineața“ a publicat deunăzi o relatare a catastrofei de la Comarnic, făcută de redactorul ei d-l Dinu Cesianu, care povestea, între altele, că un domn căpitan din Ardeal s’a relevat cu o deosebită bravură în ajutorarea victimelor nenorocirei. „Gazeta Transilvaniei“ publică acum o scrisoare a acelui domn căpitan — al cărui nume este Schneider-Snyder Roland — în care d-sa aduce amănunte necunoscute încă până acum. PASAGERII DIN VAGONUL BUCUREȘTI-ARAD Astfel, povestește că în vagonul direct clasa l-a București-Arad, cu care călătorea d-sa, erau: în primul compartiment colonelul Sergiu Ionescu, o doamnă in etate, cu păr alb, și un bărbat tânăr, însoțitorul ei. In al doilea compartiment, familia Bogdan (consilier la Curtea de apel din Galati) și o pereche de tineri. In al treilea compartiment se afla deja singur; alti doi călători cari ocupau acelaș compartiment se duseseră tocmai, cu câtva timp mai înainte, în vagonul-restaurant. In al patrulea compartiment se găseau d-na de onoare a reginei Cincii și fiica sa. IN AJUTORUL VICTIMELOR Când s’a produs catastrofa, d-l căpitan Schneider tocmai sta la fereastră, privind peisajul ce se întinde spre Valea Largă. În urma izbiturii puternice, a fost arhicat înapoi în compartiment, simțind trei sguduituri puternice, ca la un cutremur de pământ, însoțit de un zgomot infernal, ca la o prăbușire. O clipă de liniște, ape, strigăte de ajutor sfâșiază văzduhul. D.l căpitan Schneider e și pe culoar și, dând la o parte ușile sfărâmate, joase din compartimentul al doile perechea tânără; femeia avea la frunte o rană grea, iar la bărbat fluorul piciorului era rupt în două locuri. Continuând să dea la o parte sfărămăturile, a scos pe firul, cele două fiice și soția d-lui Bogdan, pe un tânăr necunoscut al cărui picior era frânt, apoi pe d-na și d-șoara Cincu. După ce i-a predat pe toți, pe fereastră, echipei de oameni venită intr’ajutor, a scos și pe însoțitorul doamnei cu părul alb. Pe colonelul Sergiu Ionescu l-a găsit strivit, șezând, cu capul plecat înainte și fața vânătă, mort. A fost scos mai târziu dintre sfărâmături, împreună cu doamna cea bătrână. In urmă, d-l căpitan Schneider a ieșit pe fereastră, și prin cățărare, a ajuns pe acoperișul altui vagon; de aci s’a putut scoborî pe malul Prahovei, unde a stat în ajutorul familiei Bogdan. După ce arată că la opera de salvare a mai contribuit și d-l căpitan Popovici, și alt domn căpitan din artileria de munte, închee cu un pasaj care, ori cu cât scepticism ți-ar fi otrăvit aici sufletul, nu se poate să nu-ți încrețească pielea de groază și să -ți provoace o scrâșnire de revoltă: INIMI ÎMPIETRITE „Lângă terasamentul liniei ferate — spune d-sa —, stăteau domni în haine elegante, privind cu curiozitate la catastrofa îngrozitoare și, cu toate rugămințile și amenințările celor din vagoanele prăbușite, nu se mișcau de loc ca să dea o mână de ajutor. „Mai mult, in fața tabloului înfiorător ce li se prezintă, domnii fără inimă, beau coniac și ape minerale, stând comod în vagonul restaurant care rămăsese pe linie neatins. „Erau și alți oameni cari, ca să dea ajutor, întindeau mai înainte mâna după bani. Hienele locului de dezastru !“. ■ —' ̇ Cum a venit holera? Sreviciul sanitar mlitar, la jYstin e slab Front sanitar la Nistru — Cerne declară d. dr. Bordea— Rusia a devenit astăzi un focar de pt felul de molime, cari s-au stabilit acolo în mod endemic, încă din anul 1918 pe când eram în une relațiuni cu Ukraina și când armatele lui Petliura luptau contra bolșevicilor, se luase întrse măsuri sanitare pe frontiera Nistrului, constituind așa numitul „front sanitar“. Toate aceste măsuri erau luate de către direcțiunea generală a serviciului sanitar, împreună cu inspectoratul sanitar al Basarabiei pentru a nu se întinde în țara noastră tifosul exantematic, febra recurentă și variola, de care erau molipsiți unii refugiați ucrainieni. Mai mult încă, se înfințaseră în 1918 tre laboratorii , la Bălți, Chișinău și Cetatea Albă, pentru analizele necesare. ARMATA LUI PETLIURA NE-A ADUS EPIDEMIILE In Aprilie 1919, armatele lui Petliura, fiind nevoite a se retrage pe teritoriul nostru au adus cu ele în Basarabia și epidemiile de tifos exantematic, febră recurentă variolă și scarlatină, cari au bântuit cu furie această provincie.. Tot atunci, întreaga frontieră a Nistrului a fost complect închisă oficial, începând era contrabandelor și a refugiaților ce treceau frontiera clandestin fără a putea fi supuși vreunui control sanitar. Se cifrează la 150.000 numărul acestor refugiați. Mai toți au rămas în Basarabia, formând colonii (Chișinău, Bălți, Soroca, Zgurița, Dumbrăveni, Biceni, Mărculești, Lipcani, Orbei, Vertugeni, Edineți, Căplești Hotin, Alexandreni și Vad-Rașca) sau lagăre (Onița, Bălți, Orhei, Ciopleni și Tighina). SERVICIUL SANTAR AL ARMATEI DE LA NISTRU A FOST SLAB Paza Nistrului pe o lungime de 900 km, de la Ataki la Bugas se face de grăniceri, însă o legătură între serviciile sanitare militar și civil nu a existat în Basarabia. Ceva mai mult, când un refugiat era prins, nu era supus mai întâi unei certări sanitare ci dus de-a dreptul în ■ a Inspitei militare. La Napadova este un punct oficial de trecere al prizonierilor și refugiaților poloni —câți refugiați trec pe acolo — spune medicul orașului Chișinău—nu știm, dar ceea ce știm e că asupra lor nu se ia nici o măsură sanitară. Iar armata, s-a adunat puțin satisfăcător cu privire la controlul sanitar al refugiaților“. FRONTUL SANITAR SA NISTRU Măsurile serviciului sanitar Am văzut pe d-l d-l Bordea locțiitor de director general al serviciului sanitar, care ne-a comunicat măsurile ce a luat pentru combaterea epidemiei de holeră din Basarabia. AMENAJAREA SPITALELOR DE HOLERICI Prima grijă, a fost ne spune d.sa, să fortificăm Nistrul din punct de vedere sanitar. S’au amenajat în lungul frontierei 12 spitale unde vor fi desinfectați, deparazitați și vaccinați, toți refugiații care trec râul clandestin, căci după rapoartele primite, situațiunea acestora, e mai mult decât deplorabilă: sunt plini de paraziți iar zdrențele ce le țin joc de haine, abia li se mai țin de corp. S'au făcut intervențiuni pe lângă „Crucea Roșie“ să o îmbrace. REORGANIZAREA LABORATORIILOR Pe lângă laboratorul ce funcționează la Cetatea Albă, se mai instalează unul la Soroca și altele două mai mici între acestea, pentru a face legătura. De asemenea s-a complectat laboratorul din Chișinău. ALTE MASURI Tot în legătură cu combaterea epidemiei de holeră — continuă d.l d-r Bordea — direcțiunea generală a serviciului sanitar a mai luat o serie de măsuri: 1) Vaccinarea întregii populațiuni de pe malul Nistrului. 2) Amenajarea de localuri de izolare pretutindeni unde s’ar ivi vriun caz suspect de holeră. 3) Revocarea tuturor concediilor personalului sanitar și angajarea de studenți mediciniști. 1) Vom lua măsură sanitare întinse în Dobrogea și pe tot lungul frontierei spre Bulgaria, care se află în relațiuni strânse cu Rusia“, sfârșește d.i d.r Bordea. C. A. ABONAMENTE: Un an Bei 309 6 heni lei 150 3 luni lei 75 len a ucis? EL AR FI FOST ARUNCAT INTR’UN RÂU Un corespondent de ziare din Stockholm asigură că Lenin a fost ucis, aruncat în râul Don, în cursul călătoriei sale în Caucaz. Delegațiunea sovietică desminte această știre. Știrea se dezminte „Times“ află din Riga că delegațiunea sovietică din acel oraș, desminte în mod absolut atentatul împotriva lui Lenin. Holera Un nou caz de holeră la Crângași La Crângași s’a declarat un nou caz de holeră, ori 20 iulie. Un memoru al guvernului francez Paris, 20. — Guvernul francez a elaborat un memoriu pentru comisia de reparațiuni, în care arată că însăși Germania a provocat prăbușirea mărcii. Cercuri politice bine informate afirmă că textul memoriului a fost alcătuit de Poincaré și ministrul de finanțe, d-l de Lasteyrie. După cum susține memoriul, Banca de Stat a Germaniei a emis, de la 1 ianuarie 1922, douăsprezece miliarde hârtie-monedă, Inginerii Catastrofa de la Valea-Largă — mai bine zis , asasinatul de la Valea-Largă — aduce în discuția publică răspunderile întregului corp ingineresc din serviciul căilor ferate. Revolta legitimă a oamenilor face unele generalizări nedrepte. Sunt ingineri la căile ferate, bunăoară cei ai tracțiunei și atelierelor, cari își fac datoria în chip serios. La serviciul podurilor însă, stăpânește nunumai o sinistră incapacitate ci și o ucigașe nesocotire a vieții oamenilor și a avutului public. Și, nu se pot plânge inginerii de lipsă de atenție în țara aceasta. După advocați, ei au fost profesiunea cea mai protejată în țara aceasta. Iar căile ferate au fost dintru început domeniul lor indiscutabil, în așa chip încât și serviciile comptabilității și ale economatului au fost conduse într’una numai de ingineri .. Având acest monopol al întregii administrații de cale ferată în România, inginerii au contractate și datorii, mai ales că Statul s-a îngrijit totdeauna cu o atenție deosebită. Inginerii sunt și azi funcționarii cei mai bine plătiți. Iată de ce asasinatul de la Valea Largă — căci, repetăm , e un adevărat asasinat — trebue să ridice chiar indignanța inginerilor, cari să ceară înșiși pedepsirea odioșilor vinovați. Deb Acord între Bulgaria și Rusia 1 SOVIETELE TRIWP v MUK-. BULGARIEI — (prin fir telegrafic, de la corespondentul nostru particular) — BELGRAD. 19. — Ziarele din Belgrad anunță că guvernul bulgar ar fi încheiat un acord cu sovietele, prin mijlocirea unui reprezentant al acestora care se găsește în mod neoficial de două luni la Sofia. Sovietele își iau angajamentul să furnizeze Bulgariei material de războiu. Guvernul bulgar va favoriza, în schimb, comunismul și va combate partidele burgheze cu ajutorul agrarienilor. Ziarul spune căi d-l Stămbolisky este favorabil politicei sovietelor distrugătoare a tratatelor de pace. Pe baza acestui acord ar fi sosit acum câteva zile la Burgas vaporul bolșevic „Hayre“ având pe bord, primul transport de muniții aduse din Odessa. Vaporul nu a intrat în port deoarece comisiunea interaliată a fost avizată de sosirea lui. După informațiuni posterioare se pare că vaporul a descărcat ceva mai departe aceste muniții. Jossimovici II * „Lași-mă în pace“ Cerințele Curții și ale protocolului vor putea face ca Suverana să-și ia ca lozincă, pentru o lună de zile, numele viile! ce o adăpostește ? j Regina Maria e de câteva zile la băile Sovata, în Transilvania,unde va rămâne o lună de zile. Villa unde locuiește Suverana poartă suggestivul nume: „Lasă-mă în pace“ Ungurii ne acuzi Chestiunea ocupației budapestei Camnamii tendențioase Budapesta. De câtva timp cercurile politice și parlamentare din Budapesta, se ocupă de chestiunea răspunderilor ocupației românești, care după spusele Ungurilor, le-a produs pagube de miliarde. Chestiunea a fost pusă pentru prima oară în Adunarea Națională de deputatul socialist Feidl, care în momentul intrării armatelor române în Budapasta era prezidentul guvernului socialist. Pendl a arătat împrejurările în care a fost răsturnat guvernul lui, după căderea dictaturei comuniste, de către Ștefan Friedrich și partizanii săi politici, care ar fi fost susținuți de autoritățile române. Din acest din urmă fapt, el trage concluzia că Friedrich ar fi fost în înțelegere cu armata noastră. Este fapt cert, spune Peidl că o delegație de 9 persoane a tratat cu comandantul nostru și că trupele noastre au ocupat Capitala după invitația acestora. După această comunicare, deputatul Sándor a cerut guvernului să deschidă o anchetă pentru a stabili răspunderile. Chestiunea s’a agravat când s’a aflat că Clemenceau în numele consiliului suprem interaliat din 3 August 1919 a adresat guvernului român o notă, prin care interzicea armatei noastre să treacă dincolo de linile pe care le ocupa în ziua aceia. S’a mai stabilit că aeroplaneta. Menești a înștiințat populația din Budapesta prin manifeste, despre notarul Clemenceau. In aceste discuțiiuni s’a pomenit numele generalului Gordon care pe vremea aceia era șeful comisiunei interaliate din Budapesta și care a comunicat ministrului de externe Ágoston să trimeată o comisiune compusă din 9 membri pentru a trata cu generalul Mărdărescu. Aceasta întrevedere a fost urmată imediat de intrarea trupelor române în Budapesta. S’a mai amintit faptul că Ágoston ar fi refuzat propunerile generalului Mărdărescu, sub motiv că înțelegerea propusă de comandantul armatei noastre contravenea armistițiului din Belgrad. S’a arătat că Friedrich, ar fi convocat pe membri cabinetului format de el după intrarea trudelor noastre pentru a se consfătui cu ei asupra lămuririlor ce urmau să fie date mai târziu. In legătură cu această acuzație Friedrich a publicat un articol în „Magyar Hirlap“, prin care declină orice răspundere. Ungurii pun mare preț pe lămurirea acestei chestiuni, pentru a putea contrazice afirmația noastră cum că Budapesta a fost ocupată după cererea lor, lucru dovedit de noi printr’un proces verbal care menționează această cerere și care este semnat de cei 9 delegați ai guvernului maghiar. Se știe că pe baza acestui fapt noi cerem ca despăgubirile pretinse de unguri pentru ocupația noastră să nu fie trecute în contul reparațiunilor datorite de Ungaria, astfel ca acestea să ne fie plătite în întregime. Punctul de vedere ungar în această chestiune este că răspunderea noastră pentru pagubele pricinuite, nu dispare, chiar dacă s’ar dovedi că trupele noastre au intrat în Budapesta după invitația guvernului, deoarece persoanele care au cerut ocupația erau iresponsabile și procedau din proprie inițiativă. Presa cere în afară de aceasta ca protocolul menționat, dacă există într’adevăr, să fie pus de către guvernul nostru la dispoziția diplomației ungare. . să mutăm, adică, se mută! Bucureștenii au pierdut de câteva zile interesul pentru toate celelalte aspre probleme alte existenței lor: apă, carne, untură... O problemă nouă, obsedantă, se pune azi predominant peste grijile noastre: se mută ori nu se mută Capitala? Toată lumea discută grava chestie. Se desbină familiile, se ceartă prietenii se fac partide noi într’o discuție în care destule argumente sunt, și de o parte și de alta!... Populația „Capșei“ — cea mai autorizată să-și dea părerea în chestie — e în majoritatea ei pentru mutare. In afară de argumentele politice, etice și geografice nena eminenții bărbați le prezintă, mai au în ce-i privrește un argument solid: „Ce am avut și ce-am pierdut!“ Ei sunt gata să meargă oriunde cer interesele naționale... Căci, cum o să vă închipuiți o Capitală fără instituția pe care o reprezintă azi „Capșa“? Chestia cea mai grea o s’o constitue tot d. Corbescu. Cei ce rămân sunt gata să se declare mulțumiri, cu toate pagubele ce li sunt rezervate, dacă d. Corbescu pleacă... Cei ce se duc pleacă tocmai fiindcă speră că numai așa o să poată scăpa de părintească îngrijire a fecundului scriitor... O discuție juridică se încinge: mă rog, d. Corbescu e primarul Capitalei ori al Bucureștilor. N’ar fi de mirare, deci, ca pe această chestie să înceapă un adevărat război între actuala și viitoarea Capitală... Cu sistemele noastre de administrare, nu știi pe cine să plângi mai mult, pe cei ce s’or duce sau pe cei ce-or rămâne. Dar, că discutăm, fraților, Ce-i cu abdicarea lui Horty? Budapesta, 20. — Deputatul Szakács a interpelat în Adunarea națională asupra știrilor apărute în presa ungară și cea vieneză, după care girantul Horthy va abdica, reinstituindu-se vechea demnitate a Palatinatului, până cel mai mare fiu al defunctului ex-împărat Carol, Otto, se va putea urca pe tron. Contele Bethlen a declarat că știrile nu corespund adevărului și că Horthy nu are intenția să abdice. Demonstrații împotriva lui Korfanty Varșovia. 20. — Comandantul Hotei marine de răsărit a sosit în localitate. E oaspetele președintelui Pilsudsky. Partidele muncitorești din Polonia au organizat ori mari demonstrațiuni împotriva lui Korfanty. Grun au murit asasinii lui Rathenau BERLIN,20 (Rador). S-a stabilit ulterior că unul dintre asasinii lui Bethenau, anume Korn, a fost împușcat de un agent polițienesc, care îl amenințase cu arma. Korn a tras asupra agentului, care a făcut de asemenea uz de de arma sa. După moartea tovarășului său, cellalt asasin anume Fischer s-a sinucis. I