Dimineaţa, septembrie 1922 (Anul 19, nr. 5685-5714)

1922-09-27 / nr. 5711

BUCUREȘTI, Sărindar 9-11­­ Direcția 57­72 Redacția­­ Administrația­­ 30‘ Fondat în 1904 de Const. MILLE : cestia strâmtorilo­r mica privire istoriea De mai bine de trei mii de ani, adică chiar înainte de perioada is­torică certă a Europei, s’a pus pen­tru continentul nostru, dar în spe­cial pentru partea lui orientală, Chestia Strâmtorilo­r, poate cea mai importantă din toate chestiile pe care vremea le-a adus rând pe rând la ordinea zilei. Dacă D-zeu despărțea peste tot Asia de Euro­pa printr’o mare largă s’ar fi cru­țat bietei omeniri noianuri de sânge și nesfârșită trudă și amar. Dar faptul că părțile cele mai apropiate ale acestor continente sunt unite sau­ despărțite, cum vor fi, prin două gâturi de apă foar­te strâmte, Bosforul și Dardanele­­le, a făcut că în jurul lor să se con­centreze toate interesele, iar inte­resele se știe că se apără sau se atacă numai prin războae, cel puțin până astăzi nu s-a descoperit un alt mijloc mai potrivit. Primul război pentru Strâmtori pe care-l înregistrează istoria este războiul Troei. Insă fiindcă el e foarte vechiu, care cu trei mii de ani înnaintea noastră, a căzut în do­meniul poveștilor. De aceia cronica ce­ ne vorbește despre el e o poe­mă, crezută multă vreme produsul imaginației unor aezi sau al unui aed grec denumit Homer. Astăzi însă se socotește, după­­ descoperirea orașului Troia ținut ca legendar, și după săparea lui în toată regula, că Iliada e o relatare în versuri destul de veridică. Prin distrugerea Troei Strâmtorile au căzut din puterea Dardanilor în a­­ceia a Grecilor, cari și ei s-au răz­boit între dânșii pentru monopolul lor. Atena le-a posedat mai cu osebire. Și iată că istoria era pe­­ punctul să se repete după trei mii­­ de ani dacă nu se ivea steaua no­­rocoasă a lui Kemal pașa. I * După scurta domnie a macedo­nenilor peste Strâmtori, în vremea lui Filip și Alexandru, care cu toa­­­tă scurtimea ei a fost­ de ajuns ca să ruinele pe vecie Atena, ele au căzut sub ghiara romană. Insă im­periul roman avându-și centrul de greutate în altă parte, până prin veacul al IVI-lea d. Christos ches­tia Strâmtorilor nu mai pasionează lumea­. Dar de la Constantin cel Mare, Sf. Constantin al ortodoxilor, deși împăratul acesta a fost unul din cei mai puțin credincioși oameni pe cari i-a purtat vreodată pământul, de la Constantin cel Mare, din vre­mea fundării uneia din cele mai pu­ternice, curioase, strălucite, bogate și civilizate înjghebări omenești, a împărăției bizantine. Strâmtorile redevin centrul lumei și chestia lor stăpânește totul până la 14­53, când ele cad sub puterea otomană. De atunci și până astăzi turcii au continuat să se dem­e într’una, însă spre dauna generalii De unde până aci prin Strâmtori se scurgeau a­­verile nordului spre sud și vice­versa, de unde cele două mici uni­versuri atât de deosebite între ele ca gen de producție, bazinul Mării Negre și bazinul Mediteranei, pro­sperau împreună schimbându-și în modul cel mai abundent bogățiile,, și odată cu ele împrum­utându-și ideile și civilizația, de­odată, sub nefasta și barbara stăpânire tur­cească, încetează orice comerț, orice legătură .între aceste părți de lume și starea aceasta nenorocită durează exact patru sute de ani, până la războiul Crimeei. * Cea dintâă intervenție serioasă a Occidentului în chestia Strâmtori­lor s’a produs în timpul ultimelor cruciade. Posesiunea Constantino­­polului interesa acum incomparabil mai mult decât eliberarea Ierusali­mului. De atunci și pănă la Napo­leon I nici o altă încercare. Insă aceea care a pus din nou pe tapet, în mod sângeros și temeinic ches­tia Strâmtorilor, a fost interveni­­rea Occidentului, de data asta a­­proape complect aliat, în anul 1854. De la războiul Crim­eei chestia a ră­mas me­reu vie și de actualitate, și aceasta din pricina slăb­irei Turciei de care voia să profite Rusia spre a se face ca stăpână pe Bosfor și Dardanele, ceia ce nu convenea nici Angliei, nici Franței, nici Italiei, nimănui în fine. Dela 1854, când s’a garantat întru câtva libertatea Strâmtorilor, datează și renașterea României. In 1878 Ru­sia a fost iar aproape să pue mâna pe „Țarigrad“. Rușii botezaseră deja Constantinopolul pe limba lor. Se știe că și atunci tot Anglia le-a stat în cale. In ultimul război, în războiul mondial, intrarea Rusiei în acțiune a fost determinată mai cu seamă de dorința de-a pune, în fine, stă­pânire pe Strâmtori. Dacă ea izbu­tea, dacă lucrurile n’ar fi luat acea neașteptată întorsătură la care ni­meni nu visa, soarta noastră ar fi fost pecetluită poate pe vecie. Acum chestia revine pe tapet din nou, tot sângeros, și de­sigur că pentru regularea ei, fie chiar și vremelnică, trebue s­ă ne spunem cuvântul, căci o rezolvare a ei îm­potriva intereselor noastre ne poa­te fi fatală, pur și simplu. I. TEODORESCU I îmităm China Multă vreme ne-am mirat sau am râs de sistemul serierei chineze. Hotărârea Ligei Națiunilor de-a exa­mina chestia întroducerei limbei arti­ficiale Esperanto ca mijloc de comu­nicație oficială între state, deocamdată numai în mod auxiliar, nu e, în fond, decât o imitație a Chinei. Ceea ce-a fă­cut ea cu scrisul voim să facem noi cu vorbitul. Asta nu înseamnă însă că ideea e rea, dimpotrivă. Luptă de preponderan­­­tă între state, pe de-o parte, face ane­voioasă fixarea unei limbi internațio­nale diplomatice, pe de alta fiecare din limbile vii se învață cu destule greu­tăți. Pare că Esperanto, cu ușurința ei și cu caracterul ei neutru o va impune în cele din urmă. Lipsită de complica­ții și de finețe ea va îngădui ca notele, corespondentele și tratatele internațio­nale să prezinte mai puține duble în­țelesuri, curse și obscurități, iar numă­rul celor cari vor putea lua cunoștință de ele va fi pe viitor, mai mare ca pe­trecut prin­­ urmare controlul public mai eficace. Dacă lucrul se va admite definitiv, guvernul va trebui să se gândească la introducerea limbei esperanto în școli, de­ocamdată facultativ și cu vremea obligator. Pentru a nu se încărca programele alte obiecte vor trebui scoase sau u­­șurat­e. Lucrul nu e așa de greu pre­cum s-ar crede. Când va veni momen­tul vom relua chestia și atunci se va vedea câte inutilități și complicații nefolositoare se găsesc în programele noastre școlare.­­ INDEX On fips fest al Orbiei Atena 25. (Rador). — Guvernul grec fiind informat că populația musulmană din Constantin­opol este pe ascuns în ar­mată a protestat pe lângă marile pu­teri. • Povești orientale 1­001 de răiteane „Kemal Pisa înțearcâ Marea«« deget«!4 pacnicarea Punctul de vedere franco-italian a trium­fat Turcii recastiga Turcia Europeana ?i strimtorile România va participa­ la Conferința orientală de la­ Pa­ris s’a terminat printr’un acord de­plin. Cele trei mari puteri, care în­că de Jos se înțeleseseră asupra ne­void de a convoca o conferință de pace pentru tranșarea tuturor dife­rendelor din Orient, au stabilit acum și condițiile de principiu ale con­vocării. Aceste condițiuni reprezin­tă un indiscutabil triumf al punctu­lui de vedere francez. In acelaș timp sunt de natură să garanteze pacea orientului și libertatea strâmtorilor. Modul cum s’a ajuns la această de­riziune și ,dedesubturile“ nu ne sunt încă cunoscute. Cunoaștem însă de­riziunea și putem comenta efecte­le ei. In stadiul actual al chestiunei există doar sacrificați, două victi­me. Primul e Grecia, al doilea e Tratatul de la Sevres. Existența a­­cestor victime dovedește toată am­ploarea succesului francez, căci Franța nu face de două ani decât să combată imperialismul elenic și să submineze opera hibridă săvârșită la Sèvres. Grecia care reușise să pună stăpânire pe Tracia orientală și pe zona de la Adrianopol, despărțind pe Bulgari de Turci și îndepărtând pe cei dintâi de la marea Egee, pierde acum totul și se întoarce în vechile ei granițe. Ideea panel­enismului su­feră o gravă înfrângere: îndepăr­tați de pe coasta Asiei­ Mici și din Bizanț, grecii vor avea să aștepte multă vreme panii la refacerea pres­tigiului lor politic. Expansiunea a fost un vis frumos d­e scurtă dura­tă. Desnodământul de azi cuprinde o lecție pe care am mai văzut-o cândva și care e mai elocventă de­cât s'ar crede și decât se poate spu­ne . Expansiunea în care anul sau altul dintre state crede un succes al forței și politicei sale, nu este în realitate decât opera marilor puteri. Odată pierdut sprijinul și interesul acestora întreaga operă se nărue. Soarta micilor state și a orientului in general nu a încetat nici astăzi de a sta în mâinile marilor puteri, Con­gresul ce se va aduna la Veneția are oarecari puncte de legătură cu pa­cea de la Passarowitz, cu congresul de la Berlin și cu atâtea alte trata­te ale trecutului. In ce privește tra­tatul de Sévres, care de nu a intrat­­ nici­odată pe deplin în aplicare, el­e vor dispare acum cu tonii, căci după­­ cât pare, nu vor fi modificate numai­­ clauzele lui teritoriale ci și acelea privitoare la­ capitulațiunî, i­­n ce constă noul acord ? Iar nota trimisă adunării naționale de­­ la Angora (acum la Smyrna) aliații j se declară dispuși a restabili Turcia­­ europeană in granițele ei de la 1914.­­ Atât Truda orientală cât și Adria­­­nopolul va reveni Turciei, care re­capătă astfel o graniță comună cu­ Bulgaria. Aceasta, firește, nu profi­­­tă nimic din modificările teritoriale. Constantinopolul și strâmtorile se reîntorc sub suveranitatea Sultanu­lui. Puterile pun numai condiția ca Liga Națiunilor să supravegheze li­bertatea navigației și­ demilitari­zarea, precum și soarta minorități­lor. Turcia nu va avea dreptul să oprească trecerea prin strâmtori, fără asentimentul Ligei Națiunilor. Detaliile noului regim rămân să fie fixate la masa verde. Din acest moment — diver­gi­nț­ele aliate fiind înlăturate și a­­probarea micilor puteri balcanice printre care și România fiind asi­gurată — soarta păcei stă în mâi­nile lui Mustafa Kemal și ale Adu­nării Naționale turce. Vor, primi ei condițiile aliaților ? După toai­e apa­rențele, da. Lăsând la o parte fap­tul că turcii nu ar putea pretinde mai m­ult, este sigur că­? ■­­ij inclu­siv Franța, nu voi da mai mult.” Deputatul Franklin-Bouillon a și fost trimis la Smyrna pentru a ex­plica acest lucru și pentru a lăsa să se-nțeleagă că un refuz ar putea ralia pe aliați în contra Turciei și să ducă la un nou război. Răspun­sul Turciei va trebui să fie grabnic și în acelaș timp trupele kemaliste vor trebui să se oprească la margi­nile zonei neutre. Abia după sosirea răspunsului Anglia va debloca strâmtorile. In ce privește România, ea a primit satisfacția dorită prin invitarea ei la conferința de pace. Ut* Și iată cum Kemal Pașa intră în seria marilor eroi otomani, care au salvat în decursul veacurilor pe omul bolnav de desnodământul fatal ce apărea de atâtea ori inevitabil. Relațiun­ile polono-române DECLARAȚIILE D-LUI DUCA Paris. — „Le Temps“ scrie din București: D. Duca, ministrul afacerilor străine al României. Intervievat cu privire la relațiunile polono-ro­­mâne, a declarat: „Vizita șefului de stat polonez a cimentat și întărit uniunea polono­­română dându-i întipărirea unei vii cordialități. Actualmente cele două guverne sunt pe cale de a complecta acordul politic prin con­venții economice, care nu vor în­târzia a fi încheiate. Alianța noas­tră cu Polonia nu vizează de­cât scopuri eminamente pacifice, ceea­­ce a fost relevat de mai multe ori în cursul întrevederilor dintre cei doi șefi de Stat. ,.Pentru a dovedi intențiile ei pa­cifice România ar fi chiar dispusă să iscălească o convenție cu Ru­sia, cu condiția totuși, ca frontiera actuală ruso-română pe Nistru să nu fie pusă în discuție*. Flota iespăpărilor de răsb­o­ După câte se spune în anumi­te cercuri oficiale, guvernul inten­ționând să soluționeze chestiunea clumaților de război, lăsată până a­­cum în suspensie, pregătește un proect de lege care va fi supus par­lamentului in sesiunea de toamnă. Până acum însă n’a transpirat nici­ o preciziune de felul cum ar în­țelege guvernul să „rezolve chestiu­nea plăței despăgubirilor de răz­bătu. ‘ ‘ , , - Trecerea. Trimis de guvernul englez cu o im­portantă misiune la Constantinopol, trece azi prin Capitală. MAREȘALUL FRENCH Luminatul Capitalei RAZIILE DE ASEARA D-nui general Nicoleanu, prefectul poliției și dr. Skupiewski, locțiitorul prmarului Capitalei, împreună cu reprezentanții principalelor ziare, au făcut aseară o ra­zia, spre a se con­vinge de modul cum e aplicată or­donanța pentru economisirea curen­tului electric. In urma abaterilor constatate, se va tăia cu începere de azi racordul următoarelor persoane și instituții: Soc. de asigurare ,.1 Franco-Româ­­nă“ din calea Criviței Sf­. Soc. Sospi­­ro, Calea Victoriei (palatul Gh. Can­­tacuzino) și directorului școalei Sf. Vaevozî. Raziile vor continua. ii fi­terar fara fierest.. România, și când era mică, era tara cea mai bogată în legi­ — în legi, firește, cari — din pricină că erau așa de numeroase — nu le cunoștea­ stoeni și, deci, nu se apli­cau nici­odată. Odată înfăptuită România mare, am adăugat magazinului nostru i­­mens un star nou : legile ungurești, austriace, etc. Au dispărut granițele politice dar au rămas granițele tot atât de categorice ale jurisdicțiunei. Românii continuă să fie judecați în Ardeal ungurește și pe ungurește. Iată, primim știrea că tribunalul din Arad a condamnat pe un acuzat la... moarte ! Magistrații respectivi nu știu și probabil, nici nu vor să știe că in România nu există pe­deapsa cu moarte, și încă pedeapsa, după legea maghiară, prin spânzu­rătoare. Să nu vă mirați dacă un procuror mai impulsiv nu se va re­pezi să-și execuție sentința și să au­­ziți că în piața publică din Arad a fost spânzurat condamnatul după uzul și procedeele maghiare. Trăim, negreșit, o viață de anar­hie juridică fără precedent în istoria modernă a statelor. Nu se poate brusca nimic, dar credem că ceea ce e așa de greu în ce privește ordinea civilă și comercială dintre oameni, foarte lesne în ce privește legisla­ția penală. Contrariu, vom continua să dăm lumei spectacolul ridicol al unei țări care s­e menține cu ordinea și obiceiurile altora !... D. ­ Mo. 5711 27 Sept. 1922 1 Leu exemplarul în țară 2 Lei ex. în străinătate Plecarea din Smirna a celor fară adăpost PRIMA CONSTITUȚIE ROM­NEASCA Se împlinesc astăzi o sută de dni de la elaborarea primei constituții românești, de la prima încercare deo­­sebit de îndrăsneață de a introduce vir­anul din p­rimei patere române, în Moldova, sub formă legală, prin­­cipiile generoase ale revoluției fran­ceze. Constituția dela 13 Septembrie 1822,despre care d. D. V. Barnoschi publică acum o foarte actuală și in­­structivă monografie, se leagă de mișcarea Căminarilor din Moldova, adică de lupta boerilor români pen­­tru instaurarea domnilor pămân­teni in locul stăpânitorilor din fa­nar. O luptă romantică, avântată, entuziastă și plină de primejdii. Constituția din 1822, o adaptare după Declarația Drepturilor Omului, a­ fost un act revoluționar. Ea­ nu a sW a b­uc­urat de sunclivurile legale, nu a fost introdusa nici printr­ un voi de divan, nici prin porunca dom­nului. Cu toate acestea ca a fost le­gea de bază a Moldovei in timpul ce­­lor patru ani de domnie ai lui Io­ni­ță Sturza. Principiile el sădite in inimile micilor boeri cărvunari, în­flăcărați de primele licăriri demo­­ fratice din apm nu aveau nevoe de­­ altă sancțiune, decât aceea a suflete­­lor. A fost, firește, numai un început timid și lipsit de garanțiile trăiini­­ciei. Constituția Cdrcunarilor a dis­­­părut odată cu mișcarea acestora și ar fi fost­­ lată întărât dacă o mână pioasă nu ar fi scos-o la iveală. Centenarul acesta, înduioșător ca­de intr'un moment potrivit. Trăim, intr'o vreme când constituția este ar socotită in cele mai multe domenii ale vieții publice și când în jurul viitoarei constituții se concentrează, îndrăznețe tendințe reacționare. A­­niversarea gestului larg al boerilor ,u Mov­ent de acum un veac, trebue să fie un îndemn pentru legiuitorii de azi. Cererii să ni se dea dovada progresului realizat din vremea, ro­­r­,antică a cdrem­arilor până in zi­lele noastre chinuite. E. FU. Edilii îl caută Primăria Capitalei primise în­ ulti­­mul­ timp «iin partea ministerului agri­­culturei o adresă prin care i se comu­nica cum că­ i-a pus la dispoziție 10 vagoane porumb din cota de contin­­gentare. Acest porumb, spunea adresa minis­­­terului agriculturei, este destinat po­pulației Capitalei pe preț maximal. PORUMBUL A DISPĂRUT Primăria Capitalei primind adresa ministerului agriculturei, s-a grăbit să intre în posesia celor 10 vagoane, cu porumb, pentru care scop a trimis un delegat la comisia superioară de cum­părare a cerealelor, să ia în primire a­­ceste 10 vagoane. De la centrala cooperativelor gătești s-a comunicat delegatului primăriei că vagoanele», au dispărut. COMUNICATUL PRIMĂRIEI Primăria Capitalei, in urma știrii că s-au dispărut cele 10 vagoane cu po­rumb, a dat ori un comunicat cu ur­mătorul cuprins : Comisiunea superioară de cumpă­rare a cerealelor de pe lângă minis­terul de agricultură a făcut cunos­cut primăriei Capitalei că s-a pus la dispoziție 10 vagoane cu porumb din cota contingentală a județu­lui Ilfov pentru trebuințele popula­ției Capitalei. Atât Federala Cooperativelor Să­­teșt­i-Ilfov cât și Centrala Coope­rativelor Sătești unde s’a prezentat delegatul primăriei, au răspuns că nu există porumb contingental pen­tru Capitală și deci primăria să se aprovizioneze din comerț cu prețul de 40.000 lei vag. Ar fi de dorit să se știe ce s‘a fă­cut atunci cu aceste 10 vagoane de porumb și de ce nu s’a rezervat la timp și pentru populația săracă a ‘Capi­tel porumbul promis. Vice-președinte GH. ELEFTERIU UN PREMIU Un membru al comisiei interimare ne-a comunicat ori că, în prima ședință publică a comisiei interimare­, va face o întrebare relativă la dispariția celor 10 vagoane cu porumb, și va cere să se institue un premiu pentru persoana care va da primăriei lămuri, or va fa­ce să intre în posesia celor 10 vagoane cu porumb cari au dispărut. R. C. D. Cicerin a fost rechemat la M Moscova Berlin, 25. (Rador). — Comisarul pentru afacerile externe ale Rusiei, d. Cicerin, care se află în străină­tate de pe timpul conferinței de la Genova, a fost rechemat la Mosco­va și va părăsi în curând Berlinul. O întorsătură senzațională în politica Rusiei față de Franța GUVERNUL SOVIETIC AR O­­FERI FRANȚEI GARANȚIA CON­TRA UNUI NOU ATAC GERMAN Corespondentul berlinez al lui „Le Temps“ scrie următoarele : Aflu din cea mai bună sursă că Rusia judecă momentul­­ propice pentru a coopera cu Franța la con­solidarea păcii în Europa. Un per­ _____ sanagiu ne-comunist, care întreține . • v . . relațiuni intime cu guvernul sovie­­tn cât ar put ® fi tremei­tîc care a colaborat la recente de­oarece aflu printre ce­ o,fl­at țintuiți la Predeal din pricină ca la acorduri, mi-a declarat că Rusia ar fi dispusă să dea Franței, în intere­sul păcii, garanția contra unui atac al Germaniei, pe care Anglia și A­­merica nu i-au putut-o acorda, prima pentru motive politice, a doua din cauza stângăciei prezidentului Wil­son. Guvernul rus stabilizat, libe­rat de temerile sdruncinărilor in­terne, poate da această garanție, imediat realizabilă, pe baza vechei alianțe franco-ruse prevăzând men­ținerea statului quo teritorial fran­cez din 1914. Crasin a mers mai departe, declarând că negociatiuni­­le franco-ruse eventuale ar permi­te de­ a întinde garanția rusă asu­pra statului quo teritorial din 1922, și de a rezolvi împreună interesele ambelor țări în astfel de mod ca fosta alianță să reînvie pentru a lucra la opera pacifică. Evenimen­tele din Orient ar fi convins pe ruși de urgența unei acțiuni comune. litk­inil'BtEf i Bilezs din Orient Londra, 2.J. (Stador). — Din Londra sa anunță că eiă au plecat din Gibral­tar spre Orient 12 -cruci­șătoare și torpiloare* ■g­ __l-j-jt Cei cari ab rupt un pod despre care Direcția C. F. a fost avertizată că se va rupe, cred totuși că mi se va da dreptate în cele d­e urmează, măcar de opinia publică dacă nu și de Direcție. Am, din nefericire bagaje, și pare că mi sunt singurul de­oarece că­ruțașii de pe aci au fost arvuniți pe două săptămâni înainte cu prețul de lei 300 până la Comarnic, dacă nu vor scumpi-o.­ppee direcția n'a înființat încă ser­­viciul de camionaj? Fiindcă nu-i rentează ca astă vară când se îm­bulzeau vilegiaturiștii pe valea Pra­hovei ? Asta nu ne importă, și în ori­ce caz nu pe nenorocirea noas­tră provocată din vina el trebue să speculeze Direcția C­ F R. Mă întreb chiar de ce să ne mai puc și o suprataxă dacă va binevoi să m­e transporte bagajele cu ca­mioanele ? Ce culpă avem noi, con­tribuabilii, că s’a rupt podul ! Mai curând daune ni s’ar cuveni decât suprataxe, căci noi am debursat tot ce ni s’a cerut, ca dări și ca cost de transport, în care de sigur că se calculau și neglijențele sau incapa­­citățile celor ce contribue la deraerî, prăbușiri, ciocniri, deplasări de linii și altele. Cel puțin o administrație înțeleaptă, care mai dinainte știe că astăzi călătoriile se fac „cu frica în sân”, trebuia să­ la calculeze și pe acestea. Este destul că nu a funcționat ca­­mionatul chiar din prima zi a catas­trofei; sperăm că el va funcționa măcar în ziua a unsprezecea. — I !!

Next