Dimineaţa, octombrie 1922 (Anul 19, nr. 5715-5745)

1922-10-07 / nr. 5721

n, SSindar 9—11 |­ntre­c ția 57[72 ] Administrația­ Î67 felaiot?­­ Redacția Fondat în 1904 de Const. MILLE Siiism Și interesul și datoria noastră este să dorim și să contribuim la menținerea păcei! Și interesul și datoria noastră este să ne pregătim îndestul pentru ca să putem contribui la menține­rea păcei și să putem contribui la apărarea țărei. La 1916 am intrat în războiu ne­pregătiți de­și ne pregăteam încă de la 1913. Dar la 1916 aveam o sta­ți­­re de inferioritate: eram încercuiți­­ de austro-ungari, de germani, de turci și de bulgari și alături de noi aveam pe ruși care ne ajutau ca să ne înghită. Astăzi situația este alta, dar pen­tru noi nu este mai bună. Și vina noastră cea mai mare, să-i zicem racila noastră cea mai mare, este aceea că n’avem independența înar­­m­ătei. * * * Până la 1916 atârnam de Ger­­m­ania. Germania ne-a înarmat a­­tât cât a vrut. Ne-a dat arme, stric­tul trebuincios pentru ca să nu ne putem apăra. Așa că la intrarea în războiu nu aveam mai nimic: nici puști în de­ajuns, nici tunuri grele, nici mitraliere, nici aeroplane, nici munițiuni, nici cai, nici foi de cor­turi, nici îmbrăcăminte ! Astăzi la 1922 suntem aproape tot în aceiași situație. Mai mult să nu spui, înainte de 1916, Germania a țin­­tit să ne o subjuge definitiv din punct­­ de vedere militar. Ne amintim des­pre tentativa uzinei Krupp de a ne acapara arsenalul și de a înființa aci o mare fabrică de munițiuni. Tendința era văzută, binefacerile acestei întreprinderi erau cântate, însă țara n’a primit binefacerea,­­ N’am avut în țară o fabrică Krupp dar nu am avut nici armele la ziua hotărâtoare. * * * Suntem astăzi cam la fel. Dar astăzi nu ne este ertat ca să fim cum suntem. I Astăzi suntem o țară cu totul ne­atârnată și mult mărită, avem ma­joratul politic și, în nici un chip nu ne mai c­ertat ca să jucăm rolul mi­norilor care-și așteaptă salvarea de la alții. Avem în Ardeal o indus­trie apreciabilă și am putea să mai avem și fabrice cari să ne dea ar­mele trebuitoare apărărei naționale.­­Am putea avea, în tot cazul, mini­mul trebuincios defensive. Din informațiile pe care le avem pentru multe puncte de vedere suntem în mare lipsă. S’ar părea că n’avem nici automobile în stare să funcționeze, mizeria acoperă insti­tuția noastră militară în ce prive­ște armamentul și altele. Negreșit că vom fi mai repede a­­provizionați astăzi de­cât am fost la 1916, fiindcă avem contactul di­rect cu aliații pe calea apei și chiar pe uscat, dar nu acesta poate fi i­­dealul unui popor liber și indepen­dent * * * Idealul cel dintâiu este să nu mai avem nevoe de arme pentru un mare războiu, dar nu am ajuns în­că acolo. Din nefericire pacea visa­tă de către fostul președinte Wil­son, pacea pe care și-a închipuit că a întronat-o cu alcătuirea lui teoreti­că, este încă un îndepărtat ideal, de aceea avem datoria de a ne așe­za la granițe în mână cu o armă care să fie cea mai bună și cea m­ai eficace­ fată de ce trebue să întrebăm în­grijorați: Suntem, oare pregătiți? CONSTANTIN BACALBAȘA Pentru orfana lui Anghel Stoica Soma din urmă lei 30.216.— Colecta d-lui șef C. Alexandra­­șcu și casierul Gh. C. Hurmu­­zescu dela percepția III fis­cală Lei 980.50 Ionel Stoica, Craiova, 5.— Paul Georgeseu, Craiova. 5 Total general lei 31.206.50 Sesiunea extraordinara Monitorul Oficial,** a publicat ori decretul de convocare a Corpurilor legiuitoare in sesiune extraordinară. Deoarece convocările acestea afară din programul obisnuit, nu sunt in­soțite si de o expunere de motive sau de o ordine de si fi cum guver­­nul a păstrat si de astă dată tăce­rea, nu cunoaștem cu exactitate obiectul sesiunei. Potrivirea convo­­cării cu data încoronării, ar duce la prezumția că apropiata reuniu­ne a parlamentului nu are alt scop decât de a strânge pe parlamentari in vederea plecării la Alba­ lulia. Ar fi un simplu rendez-wus in dealul Mitropoliei. Supoziția aceasta are multă verosimilitate. Totul, noi nu credem, nu vrem să credem în ea. Parlamentarii români — ne place să credem — nu au nevoe de con­vocări de felul acesta, spre a­ fi face datoria față de dinastie. Bănuim că nu este trebuință de o întrunire cu apel nominal, cu cuvinte de ordine, ba chiar cu porunci formale, pentru ca devotata guvernului să porneas­că spre Alb­a Iulia. Pentru ca sesiu­nea extraordinară să-și găsească justificarea, este nevoe de ceva mai mult­­e nevoe de chestiuni concrete de ordin legislativ. Chestiuni de a­­cestea fi încă foarte urgente nu lipsesc. Este in primul rând proble­ma funcționarilor si pe urmă ches­tia amnistiei. Și una si cealaltă au fost făgăduite de guvern in repe­tate rânduri Este de dorit ca ele să fie supuse în grabă parlamentului convocat. Prin natura lor, cele două chestiuni sunt potrivite cu faptul încoronării. Sărbătoarea domneas­că ar aduce, prin voia parlamentu­lui veselie în atâtea familii de con­­damnați și puțină alinare în casele funcționarilor nevoiași. Fără acest program mulțumitor, sesiunea extraordinară riscă să ră­­mână o vană și corwdioasă adu­nare, PL în curând va apare Dimanachul ziarelor „Adeverițl" și fi. Fără lumină Cartierul de Nord al Ca­pitalei a fost lăsat fără lu­mină. Ziarele CORBESCU. — Ține Doamne luna mai spre gară, că acolo e nevoe mare... încoronarea Situația celor invitați Problema fransporturilor Am relatat, eri, că, din datele adese de la ministerul de finanțe, rezultă că statul va cheltui, cu oca­zia încoromfrei, șaptezeci de mi­lioane. Evident că, în condițiile speciale de astăzi, această sumă înseamnă enorm de mult, când se știe cât su­feră unele organisme de stat din cauza economiilor și a lipsei de fon­duri. Dar la urma urmei cheltuiala a­­ceasta a statutul se mai înțelege. Motivul național invocat explică și această risipă. Ceea ce nu se înțe­lege, însă, sunt împrejurările în ca­re sta socotit propice să se facă încoronarea. CHELTUELILE INVITAȚILOR Un marcant bărbat politic, dintre cei ce intră în categoria celor invi­tați la serbări ne spunea următoa­rele : — „Guvernul a socotit cu cale să aleagă acum momentul încoro­­nărei, negli­jind marea criză de nu­merar ce există în piață. Or, participarea la asemenea ser­bări înseamnă pentru fiecare din cei invitați o cheltuială demăsura­­tă. Fastul trebue menținut, de alt­fel protocolul prescris mereu.. Trei rochii pentru doamne—căci sunt serbări și la Alba-Iulia, și la București — și trei zile de asisten­tă înseamnă o cheltuială de 60— 80.000 lei. Pe cine nu stingherește astăzi o astfel de cheltuială nepre­văzută ? Te pot asigura, pentru că sunt în măsură s’o știu, că 9 din 10 invir­tați sunt foarte încurcați de aceste serbări”, ce privește transporturile. Cine știe ce ușor se strică actualmente la noi lucrurile și ce greu se re­pară, acela își va da lesne seama ce rău imens s’a făcut bogăției tă­rei prin dispozițiile de suspendare de astăzi! CAT VA COSTA Frecum se vede cei care se ară­tau surprinși că statul a socotit cu cale să cheltuiască în împrejurările de acum șaptezeci de milioane, vor trebui să se gândească că această cifră nu reprezintă de­cât o mică parte din ceea ce ne va costa înco­ronarea. Ser- I­PIEDICAREA EXPORTULUI DE CEREALE Viata economică și comercială este și ea stânjenită. Măsurile luate de căile ferate strică enorm și bru­mei de export ce mai avem. In­deobște lunile Septembrie și Octombrie înseamnă faza cea mai activă pentru transportul cereale­lor. Totdeauna în aceste luni se au­zeau plângeri că nu sunt suficiente vagoane de mărfuri. La începutul lui Noembrie transporturile dimi­­nuiază de frica unui eventual în­gheț al Dunărei. Or, de data asta, și din cauza a­­legerii nepotrivite a termenului de încoronare, transporturile au fost oprite, în momentul în care de o­­bicei ele culminau-în zadar încearcă direcția căilor ferate, prin comunicate meșteșu­gite, să mascheze lucrurile. Nu se face actualmente de­cât transporturi minimale, iar în unele locuri de loc. Numărul trenurilor a fost redus, și totul servește pentru transporturi de material, trupe etc. in vederea încoronării. Paguba pentru viata comercială și economică este enormă. Se pier­de momentul cel mai important de export și se provoacă aglomerarea in gări tocmai în clipa în care în­cepuse să se îndrepte lucrurile, în Conferința din Mudania Reprezentantul guvernului din Angora la conferința din Muda­­nia. GENERALUL ISMET PAȘA 8 Pagini/ x / ANUL X­X - No. 5721 Sâmbătă 7 Octombrie 1972 1 Leu exemplarul în țara 2Lel­ex. În străinătate Democrație- Calea Victoriei a fost ori după, a­miază obiectul unei deosebite aten­ții din partea poliției capitalei. Se știe că de mai multă vreme s-a luat dispoziția ca pe ulița principală a Bucureștilor să nu mai treacă cor­tegii funebre decât atunci, când mortul e persoană simandicoasă și a căpătat cuvenita autorizație. Eri s’a făcut înmormântarea bietului gardist de noapte ucis la șosea de un automobil gonit cu toată viteza, întâia oară s’au oprit trăsurile, pe care de­ atâtea ori nenorocita victi­mă a datoriei, le-a oprit pentru alții căci i s’a făcut de către poliția noas­tră o înmormântare pompoasă. Carul funebru era urmat de ins­pectori, sub-inspectori, comisari, a­genți, gardiști, în frunte cu însuși prefectul, care printr’un gest lăuda­bil a vrut să dea astfel onorul cu­venit unui subaltern umil. Dar ime­diat, între roțile din urmă ale dri­cuiul se târa în sdrențe văduva ră­posatului cu două fetițe desbrăcate și atunci, privind contrastul între adevărații îndurerați și cei care fă­­c­eau paradă, ne-am gândit cât de sinistră era comedia ce se înfățișa privitorilor emoționați pe trotuare. Câte mizerii trebue să fi Îndurat gardistul mort și familia, sa după urma traiului nenorocit, pe care statul 1l impune funcționarilor săi nenorociți. Oare grija superiorilor de la poliție se va opri la poarta cimitirului și familia va plânge, săracă, pe un mormânt imposibil de îngrijit ? Ar fi rău ca înmormântarea aceasta să fie făcută de ochii lumii și pentru ca c­eilalți camarazi să afle, că dacă trăesc prost n’au decât să moară în condițiuni tragice siguri de o în­mormântare bună. Protestul d-lui Corbescu, se descarcă de orice lui de benzină Am relatat constatările primăriei Capitalei în legătură cu lipsa și, mai ales, specularea combustibilului li­chid — e vorba de țiței și deriva­tele lui — cum deasemeni dezastrul ce amenință Capitala datorită lipsei de combustibil lichid. Eri la primăria Capitalei s’a ți­nut o nouă consfătuire, cu privire la luminarea orașului, și s’a insis­tat în deosebi, asupra surplusului de consum, care se va face în Capi­tală, începând din cursul săptămâ­­nei viitoare și până la terminarea serbărilor încoronărei. "Chestia"­­a prön­uit coBarcel Capitalei cu legume, cu apă, cu pâine și cu carne au fost amănunțit examinate. S-a constatat că populația flotantă a Capitalei va fi sporită cu aproape 100.000 de suflete, socotindu-se in­vitații, trupele și provincialii cari vor veni să asiste la serbările înco­­ronărei. Informațiile dat­e de la primărie spuneau că Bucureștii vor fi fără lumină din cauză că ministerul in­dustriei nu dă păcura necesară. COMUNICATUL MINISTERULUI DE INDUSTRIE Ministrul industriei și comerțului, la rândul său, ne trimite următo­rul comunicat în legătură cu lipsa și specularea combustibilului lichid: „Fața fie informațiunile alarman­te ce s’au răspândit prin presă că orașul București va rămâne fără lumină din cauza greutăților ce se fac la aprovizionarea cu combusti­bil și pentru a restabili adevărul, ministerul de industrie vă roagă să aduceți la cunoștința publicului că atât în trecut cât și in prezent s’a pus la dispoziția primăriei Capitalei tot combustibilul de care a avut nevoe. Astfel, cu toată criza de combus­tibil In care ne sbatem, Uzina de apă și electricitate a primit din can­titatea de 900 tone repartizate de comisiunea pentru repartizarea pro­duselor de petrol 800 tone, in timp ce C. F. R., din 17.009 tone, nu i s’a putut da decât 11.700 tone. Pentru Iina curentă 1 s’a reparti­ Ministerul de industrie vini.­Prohibire a exportu­­ zat întreaga cantitate cerută de 1500 tone. Prin urmare, dacă Uzina de apă și alte servicii ale Capitalei au dus cândva lipsă de combustibil, aceasta nu se datorește ministerului de in­­dusrie, care și-a făcut complect da­toria”. OPRIREA EXPORTULUI BENZI­­NEI Ministerul Industriei. In dorința de­ a rezolva și lipsa benzinei, a dis­pus, oprirea exportului de benzină și anularea permiselor aprobate, dar care nu au fost încă înmânate so­licitatorilor de export de benzină. _ R. C. D. cabinetului francez — D. BARTHOU VA REPRE­ZENTA FRANȚA IN COMISIA REPARAȚIILOR Paris. 5. — (Rador). — Se anunță din sursă autorizată că d-l Poincaré va cere d-lui Barthou să reprezinte Franța în comisiunea reparațiunilor. Acceptarea d-lui Barthou pare sigură Cercurile parlamentare aprobă alegerea guvernului. In urma plecare­ d-lui Barthou din minister, va avea loc o re­maniere. D-l Maunouny, minis­trul de interne, va lua porto­foliul justiției în locul d-lui Barthou și va fi înlocuit de actualul ministru al agricul­­turei Chéron. Subscretarul de stat Coriat va fi numit minis­tru al agricultural. r­enrioasă convocare De obicei societățile anonime își convoacă acționarii fie spre a le pre­zenta bilanțul, fie pentru sporirea capi­talului, fie pentru alte chestiuni care inferează bunul sau răul lor mers intern. Pentru întâia oară mi-a fost dat să citesc o convocare, și încă a unei mari societăți ca „Industrie forestie­ra“, care el­atna nu numa ne acțio­n­tarii săi ci pe toți cei de breaslă, ca­­ să se consfătuiască asupra „măsurilor dezastruoase cu care industria lemna­ri e amenințată a fi din nou lovită din rechiziționări și contingentări“. Care va să zică Statul, ocrotitorul de altă dată al Industriilor și întreprin­derilor financiare, pare a se fi devenit astăzi dușman, și dușman de două ori în principiu și în fapt. Să lăsăm deocamdată de o parte chestia de principiu. Este însă evi­dent că, chiar de ar fi absolut nece­sare rechizițiilor și contigentările, ele se întocmesc în așa mod și mai cu seamă se practică atât de nechibzuit și de nedrept, în cazurile cele bu­ne, atât de necinstit în cazurile rele, încât e de priceput că Industriașii și negustorii noștri să fi ajuns la exaspe­rare. ■ E o chestie în care mi se pare că și massele muncitorești respective au tot interesul să meargă mână în mână cu patronii, căci periclitarea înt’­rprinde­­rilor va duce la dezastru și pe func­ționarii și lucrătorii lor. Vom urmări chestia de aproape. I. T. TELEFOANELE NOASTRE Direcția Centrala a Provincia Provincia 37/72 6/67 46'79 10 66 1066 Capitala și încoronarea De-abea anunțară ziarele că e vor­ba să rămânem fără apă, lumină și tramvai, când iată că’ d. Corbescu, literatul-primar, ne face o scrisoare adresată nouă tuturor și lipită pe zi­durile Capitalei. Știe primarul, că poșta merge ca și primăria, așa că n’a mai riscat să pună scrisoarea la cutie. A lipit-o în văzul­­ tuturor, ca nu cumva vreunul din noi să ne plângem că, n’am pri­mit-o. Ce scrie primarul ? Ascultați: CETĂȚENI. In zilele de 15, 16 și 17 Octombrie, Capitala țării trebue să îmbrace haina de sărbătoare. Facem un apel călduros la toți lo­cuitorii orașului să-și împodobească casele, in special pe parcursul corte­­giilor, n'ar trebui să lipsească nici drapele, nici covoare, nici flori. Va să zică în loc de apă, lumină și tramvaie, vom avea drapele, covoare și flori. ■ Cetățenii­ au redactat și ei o scri­soare pe care un intim al d-lui Cor­bescu, i-a remis-o personal, confi­dențial și in mână. Ia­tă: conținutul ei: Domnule Primar. Am primit scrisoarea dumitale pentru care îți foarte mulțumim. E bine ca orașul să se îmbrace în hai­­ne de sărbătoare, dar n'ai precizat dacă trebue să fie redingotă sau smocking. In orice caz oricum s­e îmbrăca e bine să nu i se vadă că­­mașa murdară și indispensabilii rupți, adică gunoiul de pe maidane și străzile desfundate. Ne-am împodobi casele, dar nu prea avem de­oarece oficiile de în­chiriere cer mită ca să ne mutăm în apartamentele goale. Am pune dra­pele, dar fără lumină ne scoatem o­­chii când e vorba să le propu­m; am pune și covoare, dar ne e frică să nu se îmbibe cu praful ulițelor peste care ești primar și-am mai pune și flori, dar se vestejesc că n'avem apă cu ce să le udăm. încolo toate bune și la mulți ani ! —--»IS?;**- 4 -e&SP* Regele petrolului In vremea noastră când atâtea tronuri s’au clătinat, cel al lui Ro­ckefeller, regele petrolului, stă mai solid ca ori­când. Trustul său, faimoasa „Standard Oil Co.“, domină Încă piața de pe­trol a lumei, chiar dacă a trebuit, în unele privinți s’o împartă cu alți. La noi Rockefeller e cunoscut de când cu faimoasa propunere a trus­tului său ca să-i concesionăm tere­nurile petrolifere ale statului și dreptul exclusiv de a construi o con­ductă până la Constanța, în schim­bul unui Împrumut. Propunerea a «n. luau andH i mmmm«»- sat (Citiți continuare în pag. II-a), ROCKEFELLER Până la izbucnirea războiului balcanic din 1912, guvernul tur­cesc de atunci de sub președinția bătrânului Chiamil Pașa nici nu luase cunoștință de înjghebarea a­­lianței dintre statele creștine din Balcani. Și iată că pică ca o bombă la Sublima Poartă ultimatum­ul prin care nouii aliați cereau autonomia Macedoniei și o seamă de alte lu­cruri puțin acceptabile. Câteva zile după aceasta Munte­­negrul își pierde răbdarea și de­clară războiul. Forțe formidabile muntenegrene, numărând până la 12 mii de luptători și vre­o câteva tunuri­­ de­ munte iau ofensiva pe două fronturi. Muntenegrenilor le urmează bul­gării, sârbii și după vre-o 10 zile grecii. Și fiindcă acum grecii sunt mai de actualitate, să relatez un mic fapt autentic. Un ministru turc de atunci cu care eram în termeni prietenești era aproape convins că Grecia nu va intra în războiu și că îi va trage pe sfoară pe aliați, își baza credința pe faptul că nu e în interesul grecilor să contribu­­iască la întărirea și mărirea state­lor slave. Iată însă că și grecii fac cauză comună cu aliații lor-Ministrul în chestiune rămase surprins, însă după aceea se grăbi să adauge: „vina e a noastră a guvernului. Am uitat să le propu­nem grecilor cu câteva zile mai Înainte că, dacă se astâmpără, le de N. BATZARIA Poznele uitărei, se uită un dușman, se uită un armistițiu, se uită un războiu d­m insula Creta. Dar, ce vrei­ a­­vem atâtea pe capul nostru“. # Uitarea care nu în­totdeauna e o calitate ne-a jucat o poznă și mai mare guvernului din care făceam parte. Anume, când la începutul anului 1913 a fost răsturnat — bine înțe­les prin mijloace violente — guver­nul lui Chiamil Pașa și i-a luat lo­cul mareșalul Mahmud Șefc­et Pa­șa, Turcia se găsea în stare de ar­mistițiu era însă o clauză care pre­vedea că dacă la expirarea terme­nului prelungirea nu e cerută de guvernul turcesc, armistițiul se consideră ca denunțat și operațiile războinice încep din nou în urma unei înștiințări făcute cu 24 de ore înainte de expirare. In primele săptămâni ale guver­­nării noastre, noi eram foarte mul­țumiți că ne găsim în stare de ar­mistițiu, pentru că aceasta ne dă­dea putința pe de o parte de a ne sili să mai refacem armata, iar­­ e de alta de a pregăti pe căi diplo­matice terenul pentru pace. Dar iată că într’o după amiază ne pomenim în plin consiliu de mi­niștri cu o telegramă redactată în citarea marelui vizir, care mai era și ministru de războiu, avu ur­mări neplăcute și care cât p’aci să devină fatale pentru împărăție­ Printr’un asalt de trei zile, bul­garii ajutați și de regimentele sâr­bești dela Timoc, regimente com­puse aproape în întregime de Ro­mâni, au pus stăpânire pe orașul întărit Adrianopol și au pornit în­tru cucerirea Constantinopolului. Aveau până în așa grad siguranța că-l vor cuceri, în­cât fostul lor țar Ferdinand își comandase o îmbră­franțuzește și semnată de genera­­lăminte specială la fel cu aceia a lui Savoi, comandantul forțelor bul­gărești. Prin această telegramă ni­se făcea cunoscut că expirând ter­menul de armistițiu și prelungirea lui ne­fiind cerută, ostilitățile sunt reluate. „Vai, ce am făcut! exclamă ma­­rele­ vizir, îngălbenind la fată. Am uitat cu desăvârșire că trebuie să fi cerut prelungirea armistițiului“ In momentele acelea ministrul justiției, retras într’un colț al să­­lei, își făcea cu toată liniștea și cu­cernicia a patra a sa rugăciune din ziua aceia și nu dedea nici o aten­ție la trebile pământești, împăraților bizantini, precum și o mare cruce de aur pe care urma să o pună pe moscheia Sfânta Sofia de la Stambul. Această siguranță era de altfel împărtășită și de membrii guver­nului turcesc. Toate obiectele de preț din tezaurul și muzeul impe­rial, arhivele și documentele­ im­portante ale statului erau împa­chetate și puse gata în lăzi pentru a fi transportate în Anatolia. Bine­înțeles, că și miniștrii avu­seseră grij­a să-și facă propriile lor bagaje. De ce n’au intrat bulgarii la Con­­stantinopol ? Pentru­ că au fost îm­piedicați de marile puteri, care s’au grăbit să intervină pentru încheie­rea păcii. In legătură cu aceasta tin dintr’o sursă autentică cum că guvernul bulgar a cerut învoirea țarului Ru­siei să intre la Constantinopol, o­­bligându-se ca după aceia să-I pună la dispoziția Rusiei. Țarul și gu­vernul rusesc au refuzat, întâi pen­­tru că aceasta ar fi dat naștere la noul complicațiuni și al doilea pen­­tru că Rusia se simțea jicnită, pri­mind ca dar din partea bulgarilor un oraș a cărui cucerire a fost vi­sul rusesc de atâtea veacuri, încă un fapt tot privitor la poz­nele uitărei și tot în legătură cu raporturile dintre turci și greci. Printre cei dintâi membri ai Se­natului turcesc pe cari i-am cunos­cut, a fost și bătrânul, dar sprinte­nul mareșal Edhem Pașa, biruitorul grecilor în războiul de la 1897. Iată ce-mi povestea într’o zi a­­cest general, care cunoaștea și țara Românească unde fusese ca prizo­nier de războiu­„După lupta dela Farsala în Te­­salia n’aveam de­cât trei obuze de fiecare tun $1 câte vre-o 20 car­tușe de fiecare pușcă. In astfel de condițiuni nu puteam înainta și aș­teptam cu o nerăbdare ușoară de înțeles sosirea grabnică a muniții­lor. Le-am primit tocmai peste 20 de zile. Când m’am întors la Con­stantinopol, l-am întrebat pe minis­trul de război: „de ce nu mi-ai tri­mis munițiuni ?“ — Să mă ierți am oftat, îmi răs­punse el „Bine că grec! n'au știut lucrul acesta“. / N. BATZARIA­I­A _ 1........... " i< » Citiți „Adevărul Literar*

Next