Dimineaţa, octombrie 1922 (Anul 19, nr. 5715-5745)
1922-10-07 / nr. 5721
n, SSindar 9—11 |ntrec ția 57[72 ] Administrația Î67 felaiot? Redacția Fondat în 1904 de Const. MILLE Siiism Și interesul și datoria noastră este să dorim și să contribuim la menținerea păcei! Și interesul și datoria noastră este să ne pregătim îndestul pentru ca să putem contribui la menținerea păcei și să putem contribui la apărarea țărei. La 1916 am intrat în războiu nepregătiți deși ne pregăteam încă de la 1913. Dar la 1916 aveam o stațire de inferioritate: eram încercuiți de austro-ungari, de germani, de turci și de bulgari și alături de noi aveam pe ruși care ne ajutau ca să ne înghită. Astăzi situația este alta, dar pentru noi nu este mai bună. Și vina noastră cea mai mare, să-i zicem racila noastră cea mai mare, este aceea că n’avem independența înarmătei. * * * Până la 1916 atârnam de Germania. Germania ne-a înarmat atât cât a vrut. Ne-a dat arme, strictul trebuincios pentru ca să nu ne putem apăra. Așa că la intrarea în războiu nu aveam mai nimic: nici puști în deajuns, nici tunuri grele, nici mitraliere, nici aeroplane, nici munițiuni, nici cai, nici foi de corturi, nici îmbrăcăminte ! Astăzi la 1922 suntem aproape tot în aceiași situație. Mai mult să nu spui, înainte de 1916, Germania a țintit să ne o subjuge definitiv din punct de vedere militar. Ne amintim despre tentativa uzinei Krupp de a ne acapara arsenalul și de a înființa aci o mare fabrică de munițiuni. Tendința era văzută, binefacerile acestei întreprinderi erau cântate, însă țara n’a primit binefacerea, N’am avut în țară o fabrică Krupp dar nu am avut nici armele la ziua hotărâtoare. * * * Suntem astăzi cam la fel. Dar astăzi nu ne este ertat ca să fim cum suntem. I Astăzi suntem o țară cu totul neatârnată și mult mărită, avem majoratul politic și, în nici un chip nu ne mai certat ca să jucăm rolul minorilor care-și așteaptă salvarea de la alții. Avem în Ardeal o industrie apreciabilă și am putea să mai avem și fabrice cari să ne dea armele trebuitoare apărărei naționale.Am putea avea, în tot cazul, minimul trebuincios defensive. Din informațiile pe care le avem pentru multe puncte de vedere suntem în mare lipsă. S’ar părea că n’avem nici automobile în stare să funcționeze, mizeria acoperă instituția noastră militară în ce privește armamentul și altele. Negreșit că vom fi mai repede aprovizionați astăzi decât am fost la 1916, fiindcă avem contactul direct cu aliații pe calea apei și chiar pe uscat, dar nu acesta poate fi idealul unui popor liber și independent * * * Idealul cel dintâiu este să nu mai avem nevoe de arme pentru un mare războiu, dar nu am ajuns încă acolo. Din nefericire pacea visată de către fostul președinte Wilson, pacea pe care și-a închipuit că a întronat-o cu alcătuirea lui teoretică, este încă un îndepărtat ideal, de aceea avem datoria de a ne așeza la granițe în mână cu o armă care să fie cea mai bună și cea mai eficace fată de ce trebue să întrebăm îngrijorați: Suntem, oare pregătiți? CONSTANTIN BACALBAȘA Pentru orfana lui Anghel Stoica Soma din urmă lei 30.216.— Colecta d-lui șef C. Alexandrașcu și casierul Gh. C. Hurmuzescu dela percepția III fiscală Lei 980.50 Ionel Stoica, Craiova, 5.— Paul Georgeseu, Craiova. 5 Total general lei 31.206.50 Sesiunea extraordinara Monitorul Oficial,** a publicat ori decretul de convocare a Corpurilor legiuitoare in sesiune extraordinară. Deoarece convocările acestea afară din programul obisnuit, nu sunt insoțite si de o expunere de motive sau de o ordine de si fi cum guvernul a păstrat si de astă dată tăcerea, nu cunoaștem cu exactitate obiectul sesiunei. Potrivirea convocării cu data încoronării, ar duce la prezumția că apropiata reuniune a parlamentului nu are alt scop decât de a strânge pe parlamentari in vederea plecării la Alba lulia. Ar fi un simplu rendez-wus in dealul Mitropoliei. Supoziția aceasta are multă verosimilitate. Totul, noi nu credem, nu vrem să credem în ea. Parlamentarii români — ne place să credem — nu au nevoe de convocări de felul acesta, spre a fi face datoria față de dinastie. Bănuim că nu este trebuință de o întrunire cu apel nominal, cu cuvinte de ordine, ba chiar cu porunci formale, pentru ca devotata guvernului să pornească spre Alba Iulia. Pentru ca sesiunea extraordinară să-și găsească justificarea, este nevoe de ceva mai multe nevoe de chestiuni concrete de ordin legislativ. Chestiuni de acestea fi încă foarte urgente nu lipsesc. Este in primul rând problema funcționarilor si pe urmă chestia amnistiei. Și una si cealaltă au fost făgăduite de guvern in repetate rânduri Este de dorit ca ele să fie supuse în grabă parlamentului convocat. Prin natura lor, cele două chestiuni sunt potrivite cu faptul încoronării. Sărbătoarea domnească ar aduce, prin voia parlamentului veselie în atâtea familii de condamnați și puțină alinare în casele funcționarilor nevoiași. Fără acest program mulțumitor, sesiunea extraordinară riscă să rămână o vană și corwdioasă adunare, PL în curând va apare Dimanachul ziarelor „Adeverițl" și fi. Fără lumină Cartierul de Nord al Capitalei a fost lăsat fără lumină. Ziarele CORBESCU. — Ține Doamne luna mai spre gară, că acolo e nevoe mare... încoronarea Situația celor invitați Problema fransporturilor Am relatat, eri, că, din datele adese de la ministerul de finanțe, rezultă că statul va cheltui, cu ocazia încoromfrei, șaptezeci de milioane. Evident că, în condițiile speciale de astăzi, această sumă înseamnă enorm de mult, când se știe cât suferă unele organisme de stat din cauza economiilor și a lipsei de fonduri. Dar la urma urmei cheltuiala aceasta a statutul se mai înțelege. Motivul național invocat explică și această risipă. Ceea ce nu se înțelege, însă, sunt împrejurările în care sta socotit propice să se facă încoronarea. CHELTUELILE INVITAȚILOR Un marcant bărbat politic, dintre cei ce intră în categoria celor invitați la serbări ne spunea următoarele : — „Guvernul a socotit cu cale să aleagă acum momentul încoronărei, neglijind marea criză de numerar ce există în piață. Or, participarea la asemenea serbări înseamnă pentru fiecare din cei invitați o cheltuială demăsurată. Fastul trebue menținut, de altfel protocolul prescris mereu.. Trei rochii pentru doamne—căci sunt serbări și la Alba-Iulia, și la București — și trei zile de asistentă înseamnă o cheltuială de 60— 80.000 lei. Pe cine nu stingherește astăzi o astfel de cheltuială neprevăzută ? Te pot asigura, pentru că sunt în măsură s’o știu, că 9 din 10 invirtați sunt foarte încurcați de aceste serbări”, ce privește transporturile. Cine știe ce ușor se strică actualmente la noi lucrurile și ce greu se repară, acela își va da lesne seama ce rău imens s’a făcut bogăției tărei prin dispozițiile de suspendare de astăzi! CAT VA COSTA Frecum se vede cei care se arătau surprinși că statul a socotit cu cale să cheltuiască în împrejurările de acum șaptezeci de milioane, vor trebui să se gândească că această cifră nu reprezintă decât o mică parte din ceea ce ne va costa încoronarea. Ser- IPIEDICAREA EXPORTULUI DE CEREALE Viata economică și comercială este și ea stânjenită. Măsurile luate de căile ferate strică enorm și brumei de export ce mai avem. Indeobște lunile Septembrie și Octombrie înseamnă faza cea mai activă pentru transportul cerealelor. Totdeauna în aceste luni se auzeau plângeri că nu sunt suficiente vagoane de mărfuri. La începutul lui Noembrie transporturile diminuiază de frica unui eventual îngheț al Dunărei. Or, de data asta, și din cauza alegerii nepotrivite a termenului de încoronare, transporturile au fost oprite, în momentul în care de obicei ele culminau-în zadar încearcă direcția căilor ferate, prin comunicate meșteșugite, să mascheze lucrurile. Nu se face actualmente decât transporturi minimale, iar în unele locuri de loc. Numărul trenurilor a fost redus, și totul servește pentru transporturi de material, trupe etc. in vederea încoronării. Paguba pentru viata comercială și economică este enormă. Se pierde momentul cel mai important de export și se provoacă aglomerarea in gări tocmai în clipa în care începuse să se îndrepte lucrurile, în Conferința din Mudania Reprezentantul guvernului din Angora la conferința din Mudania. GENERALUL ISMET PAȘA 8 Pagini/ x / ANUL XX - No. 5721 Sâmbătă 7 Octombrie 1972 1 Leu exemplarul în țara 2Lelex. În străinătate Democrație- Calea Victoriei a fost ori după, amiază obiectul unei deosebite atenții din partea poliției capitalei. Se știe că de mai multă vreme s-a luat dispoziția ca pe ulița principală a Bucureștilor să nu mai treacă cortegii funebre decât atunci, când mortul e persoană simandicoasă și a căpătat cuvenita autorizație. Eri s’a făcut înmormântarea bietului gardist de noapte ucis la șosea de un automobil gonit cu toată viteza, întâia oară s’au oprit trăsurile, pe care de atâtea ori nenorocita victimă a datoriei, le-a oprit pentru alții căci i s’a făcut de către poliția noastră o înmormântare pompoasă. Carul funebru era urmat de inspectori, sub-inspectori, comisari, agenți, gardiști, în frunte cu însuși prefectul, care printr’un gest lăudabil a vrut să dea astfel onorul cuvenit unui subaltern umil. Dar imediat, între roțile din urmă ale dricuiul se târa în sdrențe văduva răposatului cu două fetițe desbrăcate și atunci, privind contrastul între adevărații îndurerați și cei care făceau paradă, ne-am gândit cât de sinistră era comedia ce se înfățișa privitorilor emoționați pe trotuare. Câte mizerii trebue să fi Îndurat gardistul mort și familia, sa după urma traiului nenorocit, pe care statul 1l impune funcționarilor săi nenorociți. Oare grija superiorilor de la poliție se va opri la poarta cimitirului și familia va plânge, săracă, pe un mormânt imposibil de îngrijit ? Ar fi rău ca înmormântarea aceasta să fie făcută de ochii lumii și pentru ca ceilalți camarazi să afle, că dacă trăesc prost n’au decât să moară în condițiuni tragice siguri de o înmormântare bună. Protestul d-lui Corbescu, se descarcă de orice lui de benzină Am relatat constatările primăriei Capitalei în legătură cu lipsa și, mai ales, specularea combustibilului lichid — e vorba de țiței și derivatele lui — cum deasemeni dezastrul ce amenință Capitala datorită lipsei de combustibil lichid. Eri la primăria Capitalei s’a ținut o nouă consfătuire, cu privire la luminarea orașului, și s’a insistat în deosebi, asupra surplusului de consum, care se va face în Capitală, începând din cursul săptămânei viitoare și până la terminarea serbărilor încoronărei. "Chestia"a prönuit coBarcel Capitalei cu legume, cu apă, cu pâine și cu carne au fost amănunțit examinate. S-a constatat că populația flotantă a Capitalei va fi sporită cu aproape 100.000 de suflete, socotindu-se invitații, trupele și provincialii cari vor veni să asiste la serbările încoronărei. Informațiile date de la primărie spuneau că Bucureștii vor fi fără lumină din cauză că ministerul industriei nu dă păcura necesară. COMUNICATUL MINISTERULUI DE INDUSTRIE Ministrul industriei și comerțului, la rândul său, ne trimite următorul comunicat în legătură cu lipsa și specularea combustibilului lichid: „Fața fie informațiunile alarmante ce s’au răspândit prin presă că orașul București va rămâne fără lumină din cauza greutăților ce se fac la aprovizionarea cu combustibil și pentru a restabili adevărul, ministerul de industrie vă roagă să aduceți la cunoștința publicului că atât în trecut cât și in prezent s’a pus la dispoziția primăriei Capitalei tot combustibilul de care a avut nevoe. Astfel, cu toată criza de combustibil In care ne sbatem, Uzina de apă și electricitate a primit din cantitatea de 900 tone repartizate de comisiunea pentru repartizarea produselor de petrol 800 tone, in timp ce C. F. R., din 17.009 tone, nu i s’a putut da decât 11.700 tone. Pentru Iina curentă 1 s’a reparti Ministerul de industrie vini.Prohibire a exportu zat întreaga cantitate cerută de 1500 tone. Prin urmare, dacă Uzina de apă și alte servicii ale Capitalei au dus cândva lipsă de combustibil, aceasta nu se datorește ministerului de indusrie, care și-a făcut complect datoria”. OPRIREA EXPORTULUI BENZINEI Ministerul Industriei. In dorința de a rezolva și lipsa benzinei, a dispus, oprirea exportului de benzină și anularea permiselor aprobate, dar care nu au fost încă înmânate solicitatorilor de export de benzină. _ R. C. D. cabinetului francez — D. BARTHOU VA REPREZENTA FRANȚA IN COMISIA REPARAȚIILOR Paris. 5. — (Rador). — Se anunță din sursă autorizată că d-l Poincaré va cere d-lui Barthou să reprezinte Franța în comisiunea reparațiunilor. Acceptarea d-lui Barthou pare sigură Cercurile parlamentare aprobă alegerea guvernului. In urma plecare d-lui Barthou din minister, va avea loc o remaniere. D-l Maunouny, ministrul de interne, va lua portofoliul justiției în locul d-lui Barthou și va fi înlocuit de actualul ministru al agriculturei Chéron. Subscretarul de stat Coriat va fi numit ministru al agricultural. renrioasă convocare De obicei societățile anonime își convoacă acționarii fie spre a le prezenta bilanțul, fie pentru sporirea capitalului, fie pentru alte chestiuni care inferează bunul sau răul lor mers intern. Pentru întâia oară mi-a fost dat să citesc o convocare, și încă a unei mari societăți ca „Industrie forestiera“, care elatna nu numa ne acționtarii săi ci pe toți cei de breaslă, ca să se consfătuiască asupra „măsurilor dezastruoase cu care industria lemnari e amenințată a fi din nou lovită din rechiziționări și contingentări“. Care va să zică Statul, ocrotitorul de altă dată al Industriilor și întreprinderilor financiare, pare a se fi devenit astăzi dușman, și dușman de două ori în principiu și în fapt. Să lăsăm deocamdată de o parte chestia de principiu. Este însă evident că, chiar de ar fi absolut necesare rechizițiilor și contigentările, ele se întocmesc în așa mod și mai cu seamă se practică atât de nechibzuit și de nedrept, în cazurile cele bune, atât de necinstit în cazurile rele, încât e de priceput că Industriașii și negustorii noștri să fi ajuns la exasperare. ■ E o chestie în care mi se pare că și massele muncitorești respective au tot interesul să meargă mână în mână cu patronii, căci periclitarea înt’rprinderilor va duce la dezastru și pe funcționarii și lucrătorii lor. Vom urmări chestia de aproape. I. T. TELEFOANELE NOASTRE Direcția Centrala a Provincia Provincia 37/72 6/67 46'79 10 66 1066 Capitala și încoronarea De-abea anunțară ziarele că e vorba să rămânem fără apă, lumină și tramvai, când iată că’ d. Corbescu, literatul-primar, ne face o scrisoare adresată nouă tuturor și lipită pe zidurile Capitalei. Știe primarul, că poșta merge ca și primăria, așa că n’a mai riscat să pună scrisoarea la cutie. A lipit-o în văzul tuturor, ca nu cumva vreunul din noi să ne plângem că, n’am primit-o. Ce scrie primarul ? Ascultați: CETĂȚENI. In zilele de 15, 16 și 17 Octombrie, Capitala țării trebue să îmbrace haina de sărbătoare. Facem un apel călduros la toți locuitorii orașului să-și împodobească casele, in special pe parcursul cortegiilor, n'ar trebui să lipsească nici drapele, nici covoare, nici flori. Va să zică în loc de apă, lumină și tramvaie, vom avea drapele, covoare și flori. ■ Cetățenii au redactat și ei o scrisoare pe care un intim al d-lui Corbescu, i-a remis-o personal, confidențial și in mână. Iată: conținutul ei: Domnule Primar. Am primit scrisoarea dumitale pentru care îți foarte mulțumim. E bine ca orașul să se îmbrace în haine de sărbătoare, dar n'ai precizat dacă trebue să fie redingotă sau smocking. In orice caz oricum se îmbrăca e bine să nu i se vadă cămașa murdară și indispensabilii rupți, adică gunoiul de pe maidane și străzile desfundate. Ne-am împodobi casele, dar nu prea avem deoarece oficiile de închiriere cer mită ca să ne mutăm în apartamentele goale. Am pune drapele, dar fără lumină ne scoatem ochii când e vorba să le propum; am pune și covoare, dar ne e frică să nu se îmbibe cu praful ulițelor peste care ești primar și-am mai pune și flori, dar se vestejesc că n'avem apă cu ce să le udăm. încolo toate bune și la mulți ani ! —--»IS?;**- 4 -e&SP* Regele petrolului In vremea noastră când atâtea tronuri s’au clătinat, cel al lui Rockefeller, regele petrolului, stă mai solid ca oricând. Trustul său, faimoasa „Standard Oil Co.“, domină Încă piața de petrol a lumei, chiar dacă a trebuit, în unele privinți s’o împartă cu alți. La noi Rockefeller e cunoscut de când cu faimoasa propunere a trustului său ca să-i concesionăm terenurile petrolifere ale statului și dreptul exclusiv de a construi o conductă până la Constanța, în schimbul unui Împrumut. Propunerea a «n. luau andH i mmmm«»- sat (Citiți continuare în pag. II-a), ROCKEFELLER Până la izbucnirea războiului balcanic din 1912, guvernul turcesc de atunci de sub președinția bătrânului Chiamil Pașa nici nu luase cunoștință de înjghebarea alianței dintre statele creștine din Balcani. Și iată că pică ca o bombă la Sublima Poartă ultimatumul prin care nouii aliați cereau autonomia Macedoniei și o seamă de alte lucruri puțin acceptabile. Câteva zile după aceasta Muntenegrul își pierde răbdarea și declară războiul. Forțe formidabile muntenegrene, numărând până la 12 mii de luptători și vreo câteva tunuri de munte iau ofensiva pe două fronturi. Muntenegrenilor le urmează bulgării, sârbii și după vre-o 10 zile grecii. Și fiindcă acum grecii sunt mai de actualitate, să relatez un mic fapt autentic. Un ministru turc de atunci cu care eram în termeni prietenești era aproape convins că Grecia nu va intra în războiu și că îi va trage pe sfoară pe aliați, își baza credința pe faptul că nu e în interesul grecilor să contribuiască la întărirea și mărirea statelor slave. Iată însă că și grecii fac cauză comună cu aliații lor-Ministrul în chestiune rămase surprins, însă după aceea se grăbi să adauge: „vina e a noastră a guvernului. Am uitat să le propunem grecilor cu câteva zile mai Înainte că, dacă se astâmpără, le de N. BATZARIA Poznele uitărei, se uită un dușman, se uită un armistițiu, se uită un războiu dm insula Creta. Dar, ce vrei avem atâtea pe capul nostru“. # Uitarea care nu întotdeauna e o calitate ne-a jucat o poznă și mai mare guvernului din care făceam parte. Anume, când la începutul anului 1913 a fost răsturnat — bine înțeles prin mijloace violente — guvernul lui Chiamil Pașa și i-a luat locul mareșalul Mahmud Șefcet Pașa, Turcia se găsea în stare de armistițiu era însă o clauză care prevedea că dacă la expirarea termenului prelungirea nu e cerută de guvernul turcesc, armistițiul se consideră ca denunțat și operațiile războinice încep din nou în urma unei înștiințări făcute cu 24 de ore înainte de expirare. In primele săptămâni ale guvernării noastre, noi eram foarte mulțumiți că ne găsim în stare de armistițiu, pentru că aceasta ne dădea putința pe de o parte de a ne sili să mai refacem armata, iar e de alta de a pregăti pe căi diplomatice terenul pentru pace. Dar iată că într’o după amiază ne pomenim în plin consiliu de miniștri cu o telegramă redactată în citarea marelui vizir, care mai era și ministru de războiu, avu urmări neplăcute și care cât p’aci să devină fatale pentru împărăție Printr’un asalt de trei zile, bulgarii ajutați și de regimentele sârbești dela Timoc, regimente compuse aproape în întregime de Români, au pus stăpânire pe orașul întărit Adrianopol și au pornit întru cucerirea Constantinopolului. Aveau până în așa grad siguranța că-l vor cuceri, încât fostul lor țar Ferdinand își comandase o îmbrăfranțuzește și semnată de generalăminte specială la fel cu aceia a lui Savoi, comandantul forțelor bulgărești. Prin această telegramă nise făcea cunoscut că expirând termenul de armistițiu și prelungirea lui nefiind cerută, ostilitățile sunt reluate. „Vai, ce am făcut! exclamă marele vizir, îngălbenind la fată. Am uitat cu desăvârșire că trebuie să fi cerut prelungirea armistițiului“ In momentele acelea ministrul justiției, retras într’un colț al sălei, își făcea cu toată liniștea și cucernicia a patra a sa rugăciune din ziua aceia și nu dedea nici o atenție la trebile pământești, împăraților bizantini, precum și o mare cruce de aur pe care urma să o pună pe moscheia Sfânta Sofia de la Stambul. Această siguranță era de altfel împărtășită și de membrii guvernului turcesc. Toate obiectele de preț din tezaurul și muzeul imperial, arhivele și documentele importante ale statului erau împachetate și puse gata în lăzi pentru a fi transportate în Anatolia. Bineînțeles, că și miniștrii avuseseră grija să-și facă propriile lor bagaje. De ce n’au intrat bulgarii la Constantinopol ? Pentru că au fost împiedicați de marile puteri, care s’au grăbit să intervină pentru încheierea păcii. In legătură cu aceasta tin dintr’o sursă autentică cum că guvernul bulgar a cerut învoirea țarului Rusiei să intre la Constantinopol, obligându-se ca după aceia să-I pună la dispoziția Rusiei. Țarul și guvernul rusesc au refuzat, întâi pentru că aceasta ar fi dat naștere la noul complicațiuni și al doilea pentru că Rusia se simțea jicnită, primind ca dar din partea bulgarilor un oraș a cărui cucerire a fost visul rusesc de atâtea veacuri, încă un fapt tot privitor la poznele uitărei și tot în legătură cu raporturile dintre turci și greci. Printre cei dintâi membri ai Senatului turcesc pe cari i-am cunoscut, a fost și bătrânul, dar sprintenul mareșal Edhem Pașa, biruitorul grecilor în războiul de la 1897. Iată ce-mi povestea într’o zi acest general, care cunoaștea și țara Românească unde fusese ca prizonier de războiu„După lupta dela Farsala în Tesalia n’aveam decât trei obuze de fiecare tun $1 câte vre-o 20 cartușe de fiecare pușcă. In astfel de condițiuni nu puteam înainta și așteptam cu o nerăbdare ușoară de înțeles sosirea grabnică a munițiilor. Le-am primit tocmai peste 20 de zile. Când m’am întors la Constantinopol, l-am întrebat pe ministrul de război: „de ce nu mi-ai trimis munițiuni ?“ — Să mă ierți am oftat, îmi răspunse el „Bine că grec! n'au știut lucrul acesta“. / N. BATZARIAIA _ 1........... " i< » Citiți „Adevărul Literar*