Dimineaţa, decembrie 1922 (Anul 19, nr. 5776-5806)

1922-12-04 / nr. 5779

Sftn«äaf I—ll , 8 Pagini fl«am «talmi Amestecat argumentelor religioa­­za dhostäe polktee mi poate nasta de cât ed­ute hibride. » Aceasta M vede $1 ca ocazia e­­­Venim­entelor din Cluj unde știi identil in medicină cer „numerus S lausus“, adică fixarea numărului « WilSerett după procentul națion­­alității. Tot acolo studenții mai «ei ca diectÖe », ne faci pe real* gil: creștinii să disece cadavre de «re? tins, iar evreii cadavre de *■ e«î. Cum n ved*, chestiuni fa­por­­bate de stat sunt rezolvate de a­­rmatori cari se joacă de-a po­teca. Avem­­n țară o lipsă mare de «nodic. Pe când In străinătate in orice sat mai mare și la două-trei sate mai mici există câte un me­n­­te, la noi Județe întregi eber­an­te un medic sau doi, cari din c.;să de timp nu tratează bolna­vii, O fac pe Inspectorii sanitari ai Comunelor. Sifilisul, tuberculoza sânt un adevărat flagel, femei!« Basc fără ajutor medical, copiii m­or pe capete. Și nu avem medici cari să combată aceste ravagii față de această stare, datoria tuturor este să caute să înmulțeas­că numărul medicilor, cari grație reformei agrare Î?1 vor putea câș­tiga existența $1 la tari, unde « ab* voc de eî. Numărul mare de studenți In me­i ® cină este deci un fenomen îmbu­curător $1 ar putea să potolească frica de viitorul neamului. Ce se întâmplă însă? Facultățile noastre gri sânt în stare, în organizarea lor de azi, să cuprindă un număr atât de mare de studenți. Și atunci, în loc să se caute mijloace de Îndrep­tare a situației, se recurge îa o so­luție de o naivitate uimitoare. — Să nu se mai primească stu­dent! jidan!. Dar nu se gândesc oare partiza­nii acestei soluții că prin aceasta nu lovesc numai în cei 100 sau 150 sta­tan­ți evrei care se înscriu anual la Cluj ci și în zecile de mii de ce­tățeni cari vor trebui să mai aștep­te câți­va ani până vor avea mai sprejie în­­ satul lor? Stu­dniî m­edicîireY este oare Bu­rn rî o afacere particulară a candi­­datului de medic? Ori tânărul ba­calaureat care se înscrie la medici­nă se pune de la început în slujba intereselor generale ale statului. Statul nu întreține, cu mari sacri­ficii materiale facultățile de medici­nă pentru ca cutare student, creș­tin sau evreu, să-și facă o carieră, ci pentru că are nevoe de medici,­lor dacă o anumită categorie de student­ — în cazul de fată ce­ e­­vrei — se îngrămădesc la medici­nă­­'s tatul trebue să fie bucuros. ..Numerus clausus“ înseamnă o gravă vătămare a intereselor sta­tului nu numai o călcare a prin­­cipiului de egală Îndreptățire îna­inta legii. Chestiunea cadavrelor nu e ma­ ■ puțin ridicolă. Este evident că stu­denț­ii au dreptate când cer evreilor să renunțe la prejudiciul de a nu lăsa cadavrele coreligionarilor lor în folosu­l să­ilor de disecție. Aceas­ta se poate însă obține, chiar cu a­­jutorul studenților evrei, fără ca­pete sparte și redacții devastate. Dar chestia cadavrelor evreești nu are nici o importantă practică. Ea servește numai de pretext pen­tru a provoca tulburări antisemite. In realitate Ciujul deservește spitalicește o întreagă regiune cu cel putin un milion de locuitori, ^­îintre cari cel mult 50—60 de mii­­ sunt evrei. Când deci comunitatea israelită nu va mai reclama cada­vrele evreilor, încă vom avea a­­bea un cadavru de evreu la 20 sau 30 de cadavre de creștini. Iată deci că soluția dreaptă a chestiunei n’ar fi nici o soluție. Dar studenții propun alt­ceva : creș­tinii să disece cadavre creștine și evrei­ cadavre evreești. Ridicol. Cadavrul nu se dă Institutului a­­natomic pentru ca un individ să-și facă o carieră, ci pentru că statul vrea să aibă medici cât mai mulți. Ori­cât de multi medici am avea, tot avem prea putini. Evreii dau un procent prea mare de studenți pen­­tru ca sa se ajungă numărul cada­vrelor coreligionarilor lor; în schimb, odată medici, ei nu vor lucra numai pentru coreligionarii lor, ci vor vindeca și pe creștini. Prin aceasta ei vor plăti datoria de recunoștință pentru faptul că au disecat și creștini­­nchipuiți-va că marele Ehrlich sar fi făcut cizmar, pentru că în o­­rașul său fi'ar­e avut un cadavru evreesc la disecție și nu i s’ar fi permis să disece un creștin. Nu credeți c’ar fi fost ridicol ? Chestiunea cadavrelor are o mare importanță pentru studiul me­dicinei. Statul care are interes ca la Oul să se înscrie anual peste 200 studenți la medicină, trebue să fa­că sacrificii pentru a pune la dis­poziția facultății cadavrele nece­sare acestui număr. Iar nu să re­ducă numărul studenților după ca­davrele la dispoziție astăzi De pildă. Toate spitalele, civile sau militare de stat sau particulare, evreești sau creștine, din întregul Ardeal, să fie obligate a expedia la Cluj cadavrele nereclamate. Di­recția C­P­ R: să puie la dispoziție vagoanele necesare. Va fi bline de cap, va fi cheltu­ială. Dar nu-i nimic. Trebue făcute sacrificii pentru ca să înmulțim nu­mărul medicilor. Soluțiile copilărești medievale, dictate de patimi religioase, nu au ce căuta Intr'o chestiune care tre­bue rezolvată cu metodă si cu sa­crificii D. a „Numerus clausus România cere demilitarizarea larii Negre complectă a Turcii și rușii gata a părăsi conferința ? 9 Éli® 9 :o iiiíiinM ia íré la eia’iiilele í 111 Lausanne, 2 (Rader)« — Ziarele anunță că lordul Curzon a declarat că eve­nimentele in Atena nu vor avea nici o influență asu­pra relațiilor dintre d-l Venizelos și delegațiunea britanică. Ziarele anunță că dele­ct­ația română la conferin­ță ar insista pentru ca proiectul franco-englez relativ la demilitarizarea Dardanelelor, să fie com­plectat prin demilitariza­­rea complectă a R­ării Ne­gre. Cu alte cuvinte, dacă această propunere ar fi ae­­doptată, rușii, românii, bulgarii și turcii nu ar mai putea avea nici un val de război în Marea Neagră. Delegația română ar fi de părere ca trupele aliate să rămână în Turcia pen­tru a împiedica pe turci de-a construi lucrări mili­tare de-a lungul coastei, putea să isprăvească curând lucră­rile relative la elaborarea clauzelor esențiale ale viitorului tratat de pace, mai cu seamă clauzele mili­tare și teritoriale. In timp ce clau­zele economice ar rămâne în sar­cina comisiunilor speciale, cari ar continua lucrările lor după închi­derea conferinței Tratativele nil gnu Delegetia financiar& g­t;»A prezidata da eu noacutu­ ecom­aniat fl osc da «tot democrat Dernhung a *> •si cu punctualitate in Capital!­ Tra­tați vine amânata de atâtea ori in de­trimentul ambelor țări si in detri­mentul lichidării uner chestiuni atât de tulburătoare vor putea începe de­­ c.ma. Conferința financiara romăno­­germ­anfi­ste de cea mai mare În­semnătate pentru noi. In programați el figurează, pe lângă alte probleme secundare, chestiuni vitale pentru finanțele noastre publica E de ajuns să ne enunțăm : chestiunea averilor germane din România, chestiunea bancnotelor Băncii Generale, ches­tiunea depoartelor de aur făcute de Banca Națională la Banca Imperiu­lui. Este vorba de mai multe miliar­de de lei Consolidarea, ba chiar plata datoriei flotante interne de­pinde în bună parte de aceste trata­tive, în fața conferinței, care survine într'un moment când guvernul este foarte ocupat tn alte direcții avem dreptul că ne întreba­im — nu slăm­i îngrijorare — dacă nuntem pregătiri pentru ea, dacă clipa «te oportună «f dacă ne putem aștepta !« un re­miz­­at muflț similar. In ce privește pregătirea s­portăm că lucrările preliminare ale guver­nului ?! ale comisiunii pentru apli­carea tratatelor sunt suficiente. A fost dealtfel timip destui­ pentru ele. In ce privește momentul! și cazutra­tate suntem însă mai sceptici, dacă nu pesimiști. S’a perdut in cei trei ani de pace o serie de ocazii mult mai prielnice. In Intervalul acesta cele mai multe state învingătoare și-au precizat drepturile și au obți­nut și scos din Germania ceea ce era de­sena. Italia, Iugoslavia, Belgia au lămurit de mult chestiunea ce for­mează proîoctil conferințe­ r rumăno­­j germane. Ratfizl Germania este un pli­nă catastrofă și iși proclam­ă fali­mentul extern. Vom putea noi­m­ a­­semenea împrejurări să obținem re­ci­nos­t? ferea drepturilor noastre ! O dorim­m­ Interesul țării și al pă­cii economice.­­Dar nu ne putem o­­pri de a regreta neglijența și indife­rența acelora care au făcut a fi pier­demi atâtea momente mai prielnice. P. ABONAMENTEi Lei 300 pe timp de un an Lei 150 pe timp de 6 luni Lei 75 pe timp de 3 luni Politica externi a guvernului bulgar Declarațiile d-lui Dascaloff în Sobranie Sofias. (Radar). — Agenția ide* grafică bulgară, comtznkă următoa­rei«: Mistriă A« Interne f­ prim-mi­­nistra ad-Interim Dascaloif, răs­punzând la o Interpelare asupra politicei externe, a declarat că Bul­garia va continua să urmeze poli­tica de concilrere care a dat deja rezultate bu­ne. Printre aceste re­zultate, unul din cele mai însemna­te este participarea Bulgariei H conferința din Lausanne, unde re­prezentanții Bulgaria vor insista pentru a obține o ușire la Marea Egee, susținând că o asemenea «fi­re poate » realizată mind prin au­tonomia sau Internaționalizarea Traded. Svamă după cere Bulgaria ar intenționa sa se apropie de Ru­sia Sovietică si de Turcia este Ap­­sk de orice temeri si Incompatere cu actuala politică a guvernului. Mi­nistrul declară însă că atâta timp cât cererile Bulgariei nu vor fi sa­tisfăcute, pacea nu va putea fi defi­nitiv resabilil d ín Bakan­. nare a conferinței nu trebuesc pri­mite de­cât cu rezervele cele mai exprese. Nici o declarație oficială n’a fost făcută în această direcție. Singur lordul Curzon a declarat că conferința va trebui să fie termi­nată înainte de Crăciun. Câți­va delegați socotesc că conferința ar Turcii *o7~părăsi conferința ? Lausanne, 2 (Rador). — Delegația rued condusă de Cicerin a sosit act­iv seara de T Decembrie. Cercurile politice manifestă teme­rea că rugii vor părăsi conferința, dacă nu vor fi admiși la toate lucrările, fie crede că în acest caz delegația turcească este decisă să-i urmeze, ambe­le delegații având să cola­boreze foarte strâns în tot timpul conferinței. Ironie despre dare­a g suspen­- Lausanne, 2. (Rador.1. — Zvonu­ri!) despre o suspendare sau amâ­ Incidentul de la Cin­ Prim­rSia comunicat afteia, guver­nul a reparat ta fin«, «­ puțin Sm formă, Kai­a făcută cu o și toaleta de ztami oficios. „Viitorul“, ecriaeac că huliganism«!« săvârșite sunt re­gretabile, dar că Indignarea «tarelor rare au găsit de cuviință sâ le seta­­nateze și să protesteze este condam­nabilă. Era o gradație de ral­ificati­­v-­­re echivala aproape cu aproba­rea «ama­volnic­iilor petrecuta sub privirile ocrotitoare și deci cu spri­jinul nasiv al autorităților locale Guvernul insă și-a dat arama de gafa quasi anarhică a ziarului sân și a publicat un comunicat tn care vestejește Incidentul „reprobabil" de la Cluj, desapriba așa­dar atitudi­nea autorităților locale și decierat că va lua măsuri pen­tru pedepsirea vinovaților și pentru a im­piedira pe viitor fapte ca acele petrecute. Iată un limbaj care ne satisface m­ai mult și care e mai demn de un gu­vern conștiin, de răspunderile și de datoriile sale. Sperăm că măsurile ce se vor lua vor fi un adevăr la stare de a raS­­ma zelul bătăios al tineretului an­tisemit, și că făgăduiala stăpânirii nu e numai platonică Dacă și vino­vații iși vor primi pedeapsa nu vom avea nevoe să mai revenițm. Vom declara in acel moment, conștienți de misiunea noastră Împăciuitoare, incidentul Închis. Astăzi ta să mai avem o dorință și anume ca lecția pe care guvernul a administrat-o confraților sau«?! de l« ziarul Rău urecheai și autorităților !"­ine să fie mufidcn­tă și sâ dea roade. Să se Învețe odată subalternii a nu fi mai arcerbi și mai cinici de­cât superiorii lor Plebă — C!n# și’aF fI închipuit Harea roșiei că o si împingem brenta până la Litwinow disnn conferința dezarmării Varșovia, 2. (Rador.). — Litwi­­now, președintele delegațiunei ruse la conferința dezarmării din Mos­­cova, a făcut reprezentanților pre­sei următoarele declaration­: „Con­ferinta este rezultatul logic al în­tregii politici externe urmată de guvernul sovietic In ultimi cinci ani sl ar putea avea o Influentă în­semnată asupra cercurilor euro­pene, ca început al curentului de dezarmare, care se desemnează în toată Europa. Este poate prima oară când puterea, care a făcut in­vitațiile, nu urmărește scopuri fan­­per­­alis­te“. Citiți la Ultima Oră Războiul civil în Tracis Occiden­tala­no­­cut monturii Semmi Experiențele de la Primărie Pe vremea când ta[ ministru de interne <L D­r Lupu, sta­­ nearest ad­ministrarea Capitalei cu o «rentate Interimară din oria­ nouă bri, printre rari și o femre. Lucru­rile n'au mere mai piuat ca altă tata. Imediat ce au venit averenea­­nlî la putere. «rev Ista a fost sporită eu nou! membri Și treaba n'a mere mai bine. Sub liberal! s'e ren«it în vechiul număr de 31 de membri, adică atât! câți ai­ fi trebuit st­estate dacă con­siliu! se alegea prin votal cetățeni­lor. Și iată că, parcă, niciodată mi s-a văzut o mai mare dezordine la primărie Capitalei. Bin una la alta, pare că 13%va Junge la o turmă «I tm păstor, de­oarece toți consilieri î u dreptidari­­sează de d. Garfeceeu și vor să-l fac* singur. Cine are dreptate dintre cei 30 pe de o parte și unul nuxmai pe de alta, puțin importă deocamdată Pflierea noastră este tnest­ia că se încerce și eu un consilici format din u­nui singur consilier care să fie și ajutor de primar, și primar, și toate cel­el­alt­e E o experiență care Încă nu s‘a făcut că acel unic conducător al trebi­­­or Primăriei să fie d. Corbeacu sau un altul, e Indiferent Chestia e să experimentăm cum merge și cu unu­ după ce ne-am convins că n'a mers strașnic cu nouă, nici bine cu două­zeci și colosal de prost cu treizeci și unu. Vom avea cel puțin avantajul ei, la orice neregulă ,au act de incapa­citate, vom ști pe cine că tragem la răspundere, deoarece nu vor mai fi 31 de guri care să se acuze între ele fără a ne putea da seama, cine are dreptate. Har odată și cu bunul tiran la primărie, să vedem de-ami­nime ce va fi 1 INDEX TELEFOANELE NOASTRE Direcția 5772 Centrala G^î­n 46/79 Secretariatul 24/73 Provincia 1066 ANUL XIX - No. 5779 Luni 4 Decembrie 1922 1 Leu exemplarul In­tari 2 Lei ax. în atril­sitate Viața în Japonia Imiul te jampplul Síitake Credincioși călcând pe jăratec ernnMii­ iMMMBBM Curajul unui european — A­­vizoî „mertor pe jăratec" de la templu! Ontake ? — Cum „mers pe jăratec“? — Poarte bine. Interesează-te i­mediat că n­u-l pierzi; e în martie» mi Kutast, grăbezite-te, ch­i n'ai ocazii că»! vezi de­cât de două ori pe an in timpul celor două echi­­noxuri; e cel mai extraordinar spectacol pe care-l poate vedea un străin In Japonia , la revedere ! Bătrâna! misionar catolic care fan­ vorbise sări într'un tramvai și dispăru înainte de a fi putut să-i mai cer deslușiri. Eu rămăsei pe gânduri și cunoșteam de mult. îmi era un prețios ghid în cercetările mele de studiu asupra Japoniei, și nu puteam să mi­­ adoesc de spu­sele lui. Mi interesat deci imediat unde se găseșet templul Ontake. L'am găsit pe o hartă mare a To­­kyo-lui, m'am dus acolo, dar tem­plul nu mai exista; fusese distrus de curând de un incendiu. Iar ve duh mi-au spus că s'a mutat in altă parte, dar nu știau unde. Abia după foarte multe cercetări, $1 nu­mai cu ajutorul poliției l'am neme­­rit; se mutase in afară de oraș, la Și­maci, în vreo jumătate de oră de tramvaiul electric, departe de stația periferică Șlbu va. Construise acolo alt templu drăguț,­ cu o curte mare și încadrat poetic între ar­bori. M’a întâmpinat un preot șin­­toist, foarte bătrân, pleșuv $1 cu barba mare» albă. M’a primit cât se poate de genu­l, mi-a spus că ce­remonia va fi la 9 Aprilie, pe la 5 după masă, și m’a invitat să vin. — $­ mersul pe jăratec unde o să aibă loc ? am întrebat eu. — în curtea templului. — Dar dacă plouă ? Bătrânul mi-a răspuns cu sigu­ranță 'n glas. — In acea zi și la acea oră nu va o spusa — Asa cred și eu , dar dacă, prin excepție va ploua, unde se va face ceremonia ? Bătrânii?’ mi-a răspuns și mai ho­tărât : — în acea zi și la area oră nu va pl­oua, fiți fără grijă, * $i am venit, cât am putut mai exact în ora și’n ziua indicată. Curtea templului era plina de oa­meni, bărbați, femei și copii, iar în curte era întradevăr întins jă­ratec gros, pe o fâșie de pământ lungă de 7—8 metri și lată de un metru și ceva. Erau cărbuni incan­descenți, pe aiucurea arzând ca flacăre, dar încă negri. Lumea sta îngrămădită împrejur în picioare. Indiferentă, vorbind și râzând, și așteptând ceva par­că. Pentru a­­cest spectacol nu se percepea nici un fel de taxă. Am dat o raită prin curte, apoi m’am descălțat și am intrat în templu. Vreo 6—7 preoți îmbrăcati in alb ședeau jos pe ta­tami. In fața altarului, și spuneau rugăciuni In cor, pe un ton care a­­mintea pe al preoților noștri, și se prosternau adânc din timp in timp. Apoi an est cu toții in curte. Cel bătrân a ținut mulțimii un lung dis­curs. In cure. Intre altele, lăuda puterea zeului care patronează templul lor. In urmă au ocolit cu tot­ focul de mai multe ori, făcân­­du-și unul altuia »! Înspre foc sem­ne cabalistice, și descântând: „zeul apei care locuește în lună să co­boare și să gonească pe zeul focu­lui”. La unul din capetele făslei de jăratec au vărsat sare, apoi, după nesfârșite preparative, ridicându-și poalele mantilelor hungi, cu picioa­rele goale, au început să treacă to­nul câte unul peste fășia de Jăra­tec. In toată lungimea ei, strigând odată cu fiecare nas : — Hél ! hél ! hél ! hél! Des! mă așteptam la spectacol mărturisesc că am rămas uimit Căci am uitat să vă spui că focii­ dogorea așa de tare, încât la dis­tantă de doi metri trebuia să țin pălăria in dreptul obrajilor. In ur­mă preotul cel bătrân a invitat mulțimea să treacă și ea peste jă­ratec : — „Focul este purificator, ori­cine poate trece, și nu va simți du­rere, dacă conșt­iința­tul nu are să-î­­mpute ceva grav”. Din mulțime s’a hotărât să trea­că întâi un japonez înalt, apoi u­­nul mai tânăr, apoi o babă care pă­rea, cu poalele ridicate și cu pi­cioarele uscate, o vrăjitoare. După el se îngrămădeau și alții, își lăsau­­ beta (sandale de lemn) alături, frecau mai intziu palmele cu capul plecat respectuos în chip de rugă­ciune, și apoi treceau strigând și el la fiecare călcătură : — Hé! ! hé! I hé! ! Eu eram din ce in ce mai nedu­merit ; mi se părea că sunt victima unui complot, că toți s’au Inteles să-si bată joc de mine. Intre cei cari treceau, era si o fetiță mică de vreo 8 ani. Am chemat-o de-@ am Je nm, h«a

Next