Dimineaţa, februarie 1923 (Anul 20, nr. 5834-5861)

1923-02-01 / nr. 5834

BUCUREȘTI. SSrindar 9-11 8 Pagini Fundat tu 1904 du Honst. MIILE S’au petrecut ori în localul uni­versității din București fapte pro­fund rușinoase. Studenții evrei au fost bătuți, schingiuiți și zvârliți de pe scări. Nu este un accident. Este lucru chibzuit—dacă putem între­buința cuvântul, este lucru pregă­tit în toată regula. Și de astă dată, ca de atâtea ori, vină e, în primul rând, a autorități­lor, cari n’au luat măsuri ca să îm­piedice oribilul scandal, și n’au fă­cut nimic ca să-l oprească. Autori­tățile nu mai pot invoca pretextul ridicol că au fost surprinse. Atitu­dinea studenților, atitudinea­­ u­­nora dintre profesori, atitudinea ziarelor cuziste — unele cu fir­mă studențească — erau per­fect cunoscute. Iar guvernul care știa foarte bine că de luni de zile n’a făcut nimic pentru liniștirea lu­crurilor, n’a putut să fie surprins de cele petrecute ori —și nici n’a fost. Indulgența guvernului față de a­­semenea fapte este caracteristică și semnificativă. E vorba­­ de un guvern care, de obicei­, nu glume­ște un asemenea chestii. E vorba de un guvern care, de dragul or­dine!—așa spunea el—a mers până acolo că a restrâns, ba a suprimat chiar din libertățile garantate de legile în vigoare—necum să acor­de, din oficiu, libertăți mai mari de­cât cele prevăzute în legi. E vorba de un guvern care—când ii vine la socoteală—nu se sfiește să-l împie­dice pe un Iul­iu Man­iu de a merge in circumscripția sa­ electorală, să-l aresteze­­ pe un Ion Mihalache, să-l interzică unul dr. Lupu de a ține o întrunire. Un asemenea guvern nu poate in­­voca nici scuza—„slabă scuză, tri­stă scuză“—că n'are forța să oprea­scă Șuvoiul dezordine­. Și dacă ar invoca o asemenea scuză, corola­rul ei firesc și inevitabil ar trebui să fie demisia. N’a uitat nimeni campania vehe­­m­entă a liberalilor în­potriva gu­­vernului Vaida pe tema că e gu­vernul anarh­iei, deși in tot timpul funcționării lui nu s’a produs nici un singur caz de tulburare a li­niștii publice. I­ se reproșa d-rumul­­ Lupu, ministru de interne, că în tim­pul unei greve s’a dus în mijlocul­­ greviștilor, ca să-i potolească— el l-a potolit în adevăr. Este evident că d-rul Lupu a procedat bine, și greșala guvernului actual este toc­mai că nu procedează astfel. Noi nu cerem ghilotina pentru ni­meni, și de luni de zile repetăm că pentru potolirea­­ tulburărilor anti­semite nu e nevoe de nici o bruta­litate. Dar ceva trebue făcut —și guvernul nu voește să facă nimic, sau, și mai grav, face tocmai con­trarul de ce trebue: încurajează fă­țiș pe instigatori și pe tulburători. Decorarea d-lui David, directorul li­ceului din Huși, titiul din Inițiatorii actualei campanii huliganice, este un fapt de-o rară eloquență. Și ori lucrurile s’au dat pe față în toată splendoarea lor. Nu numai că autoritățile au stat impasibile față de monstruozitățile ce se petreceau, dar, atât la Cameră ctși la Senat, miniștrii au fugit școlărește, sabo­tând interpelările ce aveau să li se adreseze de către deputații Bujor și Stern de o parte și de către se­natorii Pangrati și Sanielevici de alta. Firește, vorbind în­ parlament, c-nii miniștri ar fi fost siliți să do­jenească, dragă Doamne, pe autorii brutalităților, cum,—de ochii lumii— au mai făcut-o de câ­te­va ori. Și oamenii nu prea vor să-și puie bețe’n roate ! Tulburările antise­mite sunt încă necesare. Știm că d. ministru Cutare se va oțărî grozăv citind aceste rânduri. Dar lucrul sare în ochi și nu pu­tem spune că nu este ceea ce este. Articolul din proectul de Constitu­ție privitor la emanciparea evrei­lor—mai drept vorbind­ la des-e­­manciparea lor—arat scopul: acțiu­nea antisemită, desfășurată cu­ a­­tâta calcul și atâta metodă,­­ este mijlocul. Trebuie anumite însușiri pentru a te coborî la asemenea mijloace, și nu ne mirăm că guvernul le are, dar pentru a crede in­eficacitatea lor, întru atingerea unui scop irea­lizabil—orice s’ar face—trebuie o naivitate împinsă la superlativ, pe care, o mărturisim sincer, n’am fi atribuit-o nici unuia dintre mini­ștrii conducători. Const. Graur Știri de tot felul Agitațiile antisemite Protestul studenților români­ de la Paris Un anet către studenții din tară Primir din partea studenților români, grupați In societatea numi­ta „Asociatiunea studentor români In Franța", următorul apel, pe care ne grăbim a-l pune sub ochii studenților din țară ca să-și dea seama pe ce căi greșite, au alunecat acei cari s’au lăsat conduși de agitatori maniaci, străini și de spiritul vremurilor de astăzi, și de interesele rea­le ale țării. Iată apelul: Domnule Director, Departe de Țară și fără de putință de avea li­ni aminte și control, am fost nedumeriți de agita­țiunile antisemite întreținute, mai ales, de o sea­mă de studenți. Acum, după ce ele par a fi devenit cronice și când ecourile lor ajung în valuri în a­­cest accident îngăduitor și înțelept, ne indignăm. Studenți Rom­âni la Paris, cu atâta dragoste de Țară ca și cei de acasă, dar cu mai multă conști­ință de drepturile noastre și ale altora și în mijlo­cul acestei lumi civilizate, unde libertatea și justi­ția nu sunt vorbe goale, protestăm contra agitați­unilor antisemite. Noi facem un cald apel către colegii noștri din I­ri £ Cf £?irtcSifl"i sa înțeleagă ca aceste agitațiuni prejudecă grav situația internă a patriei noastre și compromit serios reputațiunea ei in străinătate. Daca ar cunoaște colegii noștri impresiunea pe­­­nibila produsă aici de barbaria lor șovinistă și exce­sivă și rușinea — de ce să ocolesc cuvântul — pe care noi trebue să o suportăm, și-ar acoperi fețele și ar cere liniște și frățească colaborare. Căci Fran­ța este țara unde tactul politic și pasiunea libertă­ții au făcut din evrei un prețios element de propă­șire națională. Să se gândească apoi studenți că pământul Ță­­rii noastre a gemut destul, secole dearândul, sub barbaria cotropitorilor și a teroarei ca să respire astăzi, fiece bolț al lui atmosfera senină a bunătă­ții și a toleranței. Prea multe dureri au plătit acest învățământ ca să nu-l ascultăm. Președintele Asociațiunii Studenților Români în Franța constantin VISOIANU Ruptura de la Lausanne Refuzul turcilor va fi comunicat astăzi Consecințele eșecului conferinței Știrile din Lausanne, îngrijo- nu s’a mulțumit cu complecta rema­­rătoare în ajun, au devenit erl­ex- miere a tratatului de Sèvres, cu to­trem de grave. Refuzul Turciei de a lura uitare­a faptului că ea luptase alături de puterile centrale în răz­boiu­l mondial, cu larga menținere a suveranității otomane in Turcia eu­ropeană și cu asigurarea unui regim financiar, politic și juridic mult mai favorabil decât acela dinainte de război. Turcia va purta această răspundere fată de Europa și față de propria ei populație. Puterile au făcut în propunerile lor sacrificii a­­proape neînchipuite și au acordat Turciei drepturi care au toată apa­rența unor anacronisme. Restricțiile impuse in proectul de tratat repre­zintă un minim de garanții care a fost impus și altor state in intere­sul ordinei internationale. Acest prim punct trebuia stab­it. ## Asupra faptelor ce vor urma e greu de a face profeții [UNK] Cert este însă ca primejdia unor m­oui ostili­tăți va deveni foarte serioasă. Acor­dul de la Mudania n este un pact care poate fi menținut în mod defi­nitiv. Valoarea M este pur provizo­rie iar rostul lui, de a asigura li­niștea până la încheerea păcei. E­­șuarea lui implică deci încetarea mai mult sau mai puțin apropiată a stării de fapt pe care o stabilește a­­cel acord. Se pare că refuzul Tur­cilor­ are tocmai scopul de a răstur­na această stare de fapt. Ei speră, întemnindu-se pe succesul rezisten­ții opusă acum dorii arii tratatului de la Sèvres, că vor putea trage toa­te foloasele și evita toate condițiile îm­povărătoare prin prelungirea pro­vizoratului amintit. In deosebi, spe­ranțele lor vizează o retragere a trupelor aliate, mai ales engleze de la strâmtori și instaurarea unui re­­gim ktridk zghtyoc, care ar lăsa VENIZOLOS Primul delegat grec la confe­rința din Lausanne, accepta condiție de pace propuse se dă ca sigur. Acest refuz se va produce probabil în șendința ple­nară de astăzi, și va fi motivat. Ur­marea va fi spargerea conferinței și­ plecarea tuturor delegațiunilor. Ne place încă să credem­m­ posibilitatea unui acord, fie chiar pe baza continuării tratativelor și acor­dării unor concesii din partea sta­telor aflate. Interesele păcei ar a­­vea atunci o nouă șansă de a fi satisfăcute. Cu toate această ultimă nădejde tn triumfal moderațiună și al spiritului de împăcare, se cuvine să examinăm consecințele rupturii în măsura in care ele pot fi prevă­zute. In primul rând, răspunderea nnmiwii mem Js.M. P roj Turcia in pace și desfăcută de orice Migație.Socoteala aceasta nu e lip­sită de abilitate și de putere suges­tivă. Ea nesocotește însă un lucru Puterile nu pot accepta prelungirea provizoratului. Ele au nevoe de ga­ranții pentru asigurarea intereselor lor și nu pot renunța la ocupația mi­litară fără a primi aceste garantă. Și cum Turcă vor căuta să scape prin toate mijloacele de ocupație, iar puterile, de partea lor, nu vor putea renunța la ea, vom avea de­sigur să asistăm la frământări foar­te serioase și poate, în cele din ur­mă la un conflict sângeros care va impune pe câmpul de luptă ceea ce nu a putut fi obtinut la masa verde. D. LOUIS ANEMEUX deputat de Basses-Alp»« baran­ul de vârstă al Camerei, cerjA­prt/idat de curând ședința ’Te pro­nunțând un important discurs. Restrângerea importului „SE TAE IN CARNE VIE“ Comisiunea de Import și export cu începere de ori a luat în cerce­tare mărfurile, ce urmează să se prohibite. Date fiind Indicațiile guvernului de a restrânge la minimum posibil importul, comisiunea a început să fie în carne vie. Astfel ni se afirmă că se va pro­hibi la import nu numai așa zisele articole de lux dar și articolele care pentru majoritatea orășenilor sunt considerate ca o strictă nece­sitate. Anunțăm faptul, deocamdată fă­ră nici o apreciere. Chestiunea bijuteriilor coroanei austriace — O VASTA ESCHOCHEHIE IN DAUNA HABSBURGKOR — Geneva. __ Tribunalul federal a respins recursul formulat de frații ©denenfeld, lapidari din Paris și Madrid, contra unei sentințe a tri­bunalelor din Berna dată în ches­tiunea bijuteriilor familiei impe­riale austria­ce, care a făcut pe a­­cea vreme mare zgomot in­ presă. Un bijutier din Frankfurt, Sonthei­­mer, fondase o societate sub firma „Perlesco" și primise deja baronul Steiner, intendentul decedatului împărat Carol, bijuteriile Coroanei, ce trebuiau vândute. Or, împărțire­­a beneficiului operațiune­ a provocat între acești negustori și Interme­diari un litigiu care a fost adus înaintea tribunalelor din Berna. Din lipsă de dovezi, acestea au pronunțat închiderea afacerei și au condamnat ambele părți la chel­­tueli. . Frații Bienenfeld iau făcut­ apel pe lângă tribunalul federal, al că­­­rui sentință înlăturând acest re­­­curs,­ este precedat de considerentr­ unde se spune că întreaga afaceri trebue să fie privită ca o­ escroche­rie fără precedent în prejudiciul Împăratul Carol, că Sonth­eimer, frații Bienenfeld și baronul Steiner au procedat de conivență, în fine că cauza apare ca o ceartă între complici asupra împărțirii prăzii. ABONAMENTEI Lei 300 pe timp de un un Lei ISO pe timp de 6 luni Lei 75 pjs ÜIÜQAe SIMOi ANUL XX­­ No. 58 Joi 1 Februarie 19 1 Leu exemplarul în țară 2 Lel ex. fn străinătate Turburările de eli Menții mei Mitu­l Ir. locului Universu­l Negustorii evrei închid prăvăliile ..... . ———— Complicitatea autorităților Studenții cuziști au izbutit ori să biruiască tendințele de bun-simț și de toteleipciume a­le celor ce vor să-și vadă de învățătură, adept« huliganu­lui de la Iași au dat Capitalei un spectacol de omoare și barbarie ca­re degradează țara ta fata întregii fu­ini civilizate. Bătăușii in Universitate S­-a putut obține eri la București și acest record de sfiinticie, studenți transformați la bătăuși făcând din sălile Universității — templul cultu­rii și al idea­lu­lui­­ — o simplă arenă de tortură împotriva unor colegi cari veniseră să-și exercite cel mai elementar dintre drepturi: dreptul de a învăța carte romanească. * Cam să povestim faptele tor toată respingătoarea lor realitate. Studenții evrei au venit ori la cursuri ca de obicei. Au găsit intră­rile libere și au pătruns în sălile U­­niversității fără a întâmpina nici o piedică. Odată prinși pe coridoarele Uni­versitatea, studenții evrei fură în­cadrați de bătăuși cari, se năpus­tiră asupra victimelor prinse în cursă. Au fost, firește, pentru dem­nitatea studențească, și voci de pro­testare. Studentul Lișca din Bârlad a ținut să înfiereze odioasa terfeli­­zfre­ <ctoarei universitar ®. Dar de­geaba. Bătăușii continua­­ră și mai asmuțiți și mai sălbatec, treaba cu care se Însărcinaseră. N’a scăpat un singur student evreu dintre cei cari se găseau în sală, nelovit și nerănit. Plini de sânge, studenții evrei e­­rau aruncați pe scări în aclamațiile urletelor huligănești. Cu hainele rupte, cu capetele sparte, plini de răni, cei pândiți și schingiuiți ast­fel, trebuiau să treacă până în stra­dă printre bâtele Și pumnii huliga­nilor. Printre cei mai greu răniți cităm pe studenții Grosfeld, Herșcovici și Benvenisti. Tactul d-lui Talmi Câțiva studenți evrei -putură pă­trunde in cancelaria U Universitii unde găsiră chiar pe d. Vala­ori, re­prezentantul Ministerului. Rapor­­tându-i barbariile ce se desfășura în chiar interiorul Universităței, d. Va­­laori n'a avut alt cuvânt de spus de­cât un filosofic și calm: „așteptați“. Onoratul reprezentant al Ministe­rului a repetat de câteva ori acest cuvânt pentru a sfârși cu isgonirea studenților­ evrei ce căutau adăpost în cancelarie. — Plecați­, le zise d. Vălaori. Și cum ei ripostază că a pleca înseamnă a se oferi bâtelor celor de afară, dl rugară să-i însoțească. Calmul repre­zentant al aut­ori­tăți­i ministeriale, insistă: — Plecații, venit, firește, destul de târziu, după ce huliganii își mântuiseră opera. Poliția a venit la fața locului pentru a aresta pe... studenții evrei! „Invi­tați" la poliție, ei au fost supuși u­­nor interogatorii inutile și puși la libertate după ce li a’a arătat toată „simpatia“ de care se bucură in spi­ritele apărătorilor ondinei. Intre timp, eroii de la Universitate porneau un grup spre redacția „Uni­versului ca să-l cinstească cu o o­­vațiune ce­ a neliniștit, la început, re­dacția acelui ziar. Aflându-se că so­sesc manifestanți la Universul, s’a crezut în redacție că e vorba de o manifestație ostilă pentru călcarea repausului duminical. S-a dat ime­diat ordin să fie trase obloanele și închise porțile. Studenții antisemiți Sosiți la fața Universului au tre­buit să parlamenteze câtva timp pen­tru a se... identifica. Numai după a­­ceea au fost deschise porțile. Mani­festanții au pătruns la localul ziarei lui și l-au făcut o demonstrație .Ul simpatie pentru Universul mulți* mdndu-l pentru că le-a susținut tot timpul campania lor. S’au rostit dis­cursuri și s’au cântat imnuri pa­triotice. Deșa Universul, manifestanții au­­ pornit spre școala de Arh­itectură și au încercat să pătrundă In interiori­­ul localului cu intențiunea, proba­­­­bil, de a împiedica și acolo ținerea­ cursurilor. DA Pangmtti, directorul­ școlii, a izbutit însă să înlăture a­­tacul cu ajutorul poliției vestită din­ vreme. Fanica in oraș Intre timp, barbariile de la Univ­ersitate ajunseră repede la cano­­t­nla publicului și in special a negustorilor. I Târgul Întreg la cuprins de pa­­rică­ prăvăliile se Închiseră; remi­zierii bursei refuzară și ei să conti­nue operațiile lor, așa că bursa a trebuit să-și suspende complect o­­perațiile pe runa de eri. Cea mai mare parte a publicu­lui, preocupată de atâtea nevoi ale Ulei, fu cuprinsă de o manifestă­ri­& ""C­laaltă cari se țin de asemenea o­­ori și Împotriva guvernului care a vrea să găsească mijlocul de a fârși cu astfel de jocuri pericu­l*»se. **Nu e nimeni destul de naiv ca ă se mai Îndoiască de toleranța autozității In Întreținerea mișcări­­lor antisemite, — mișcări tn cari se cheltuesc sume importante și pe azi forța publică știe să le mena­jeze cu atâta indiscreție.» Jandarmii lui... OffenM Jandarmii, asemuitori cu confrații JoMte-JOSEÖES lui Offenhauh.­au. închiderea prăvăliilor Aspectul orașului In fața evidentei îngăduinț! de cari se bucură agitatorii antisemiți, negustorii evrei din Captală—în­­­tr’o spontană și unanimă mișcare— au hotărât închiderea prăvăliilor. Centrul comercial al Capitalei a luat imediat un aspect de doliu. La hotărârea negustorilor s’au raliat imediat și băncile și diversele in­stituții comerciale. Indignarea ma­relui public, stingherit de la trebu­rile lui ,era manifestă .­La flo­are pas. « Prăvăliile a continuat să fie în­chise toată ziua. Orașul pare sub a­­suprirea stării de asediu, activitatea fiind întreruptă in cartierele cele mai importante. Calea Victoriei, străzile Lipscani, Carol și Bărătiel au devenit în a­­ceastă zi de lucru doar tilu­l de pre­umblare pentru oamenii veniți totuși după târgueți. E o înfățișare dezo­lantă, care aruncă tristețe peste toate frunțile și umple atmosfera de o apăsătoare îngrijorare. Cui folo­sește această stare de lucruri ? — iată întrebarea ce și-o pun cetă­țenii între ei. Și, nimeni nu poate găsi un răspuns. Când­ atâtea primejdii rvesc în jurul țării, când viața se face din zi în zi mai nesuferită, când leul tin­de să dispară din posibilitățile schim­bului, — sunt oameni aici cari pot pune la cale și întreține plrin tole­ranța lor asemenea războaie interne de prisos ! iman inshise pile? Cea mai mare parte a negustorilor evrei erau ori de părere să țină și azi închise prăvăliile lor pen­tru a da demonstrației toată tăria cuvenită. Nu se știa până aseară târziu dacă prăvăliile vor fi redeschise azi. Majori­tatea negustorilor cred că e necesar să se mențină această stare până ce gu­vernul va lua toate măsu­rile de pază de la cari a lipsit până acum. Tot deo­dată s’a aruncat ideea ca toți elevii evrei să fie re­trași din școlile statului. Manifestațiile se așează In tot cursul după amiezii studen­ții au continuat agitația pe străzile Capitalei. Un grup de vre-o 150 de studenți s’au întrunit aseară și au fost lă­sați să demonstreze pe străzi, ar­zând gazete, ținând discursuri sub cerul liber. Ajunși în fața palatului regal, ma­nifestanții au cântat „Trăiască Re­gele“ și au huiduit un mic grup de studenți evrei cari eșeau de la „Aca­demia comercială“. Un număr foarte restrâns de jan­darmi a urmat pe manifestanți, iar sortandu-i în toate părțile pe unde a­­ceștia au trecut, lăsându-le íasă toată libertatea. In cursul întreger­i de centrul Capitalei a fost lăsat astfel în stăpâ­nirea acestor manifestanți. La orele 9 seara studenții și-au dat din nou întâlnire la Cantina lor. Pe la ceasurile II ei s’au dus in grupuri compacte prin câteva Ioch­­hrrî din Centru, ți­­ au­ obligat !’’’ zică să cânte „Trăiască rege. , Pe la ceasurile unu studenții s’au risipit, între altele și din cauza că începuse să ningă și să viscolească. D. T. Citiți in corpul ziarului. Tulburările antisemite înfierate la Senat de d* prof. Pangratii. Hotărârea Senatului u­niversitar. Decizi­unea fruntași­lor evrei. — Orice activitate rămâne suspendată. Legea speculei CAMERILE DE COMERȚ 51 GU­VERNUL O delegație a Camerilor de comerț din întreaga țară s’au prezentat ev dimineață d-lui ministru al indust­­riei si comerțului Vasili Sassu adus cându-i la cunoștința ca anteproed­­­tul de lege contra speculei întocmit de comisiunea numita de minister 4 contrariu principiului de libertate a comerțului însușit de guvern, să a confine dispozitiuni inchizitoriale și ca in nici un civil Camerile de com­er] nu ar putea să-și dea asentimentul la elaborarea in actuala formă a «u­nui asemenea proect. D-l ministru Sassu a răspuns de­­legațiicn ei că anteproectul întocmit, constitue numai un aviz al com­i­­siunei,, că guvernul până acum nu și-a spus cuvântul in această ches­tiune ți ca trebue așteptat atât pute­rea d-sale ca ministru al indus­­ : ’ și comerțului cât și ultimilrr vi­­ziuni ale consiliului de miniștri. 0 enciclică a Pi Roma: 80. — Cu ocaziunea lui de al treilea centenar al mo­­­rei lui Sfântu Francisc de Săli Papa a adresat episcopilor din toată lumea catolică, o enciclici prin care exaltează viața sa e­xemplară, sfințenia caracterizat, prin dulceața spiritului unită cu o doctrină profundă și o viguroa­să elocință. Enciclica conchide proclamând pe Sf. Francisc di Sails ca patron al scriitorilor ca­­tolicL

Next