Dimineaţa, aprilie 1923 (Anul 20, nr. 5892-5918)

1923-04-01 / nr. 5892

BUCUREȘTI. Sărindar 9—11 * 10 pagini fondat î in 1904 de Const. MUIE UNUL XX­­ No. Casa Duminică 1 Aprlila 1923 ! Leu exemplarul In ța­ra 2 Lei ex« In străinătate i Ce fel de ligă de treime Czeska ridicată mai igunăzî de-a i se înființa o ligă a tolerantei care lupte pentru a se mite capăt scandalurilor și violetelor ce se­­ Săvârșesc dela o vreme de-o mâ­nă de inși, Jva »­»cinicilor cetățeni, ba chiar și îm­potriva fe­ Bseilor și a copiilor, pe motiv că «partin unei anumite credinte reli­gioase, mi se pare aspr* pe­ o temelie P^a strâmtă. Chiar cuvântul „tolera” uu­î toc­mai la locul lui în vremea noastră de legi egale pentru toti. de drep­turi garantate și de libertate a tu­turor părerilor si createlor. Ex­presia asta are ceva mic *1 umilitor intr’însa, în orice caz­e a reprezin­tă o mentalitate si o stare1 de lu­cruri pe care lumea cinîîzicâ, de rude trebue să luăm pildă, a depă­­șit-o de mult. Iar daci se caută pilde în propriul nostru trecut, e bine să se știe că vech­a toleran­tă a românului în decursul veacu­­rilor, despre care a tratat Hașdeu­ intr’o broșură execelent scrisă și documentată apărută pe La 1874, era mai curând nepăsare» Indife­rentă decât tolerantă.­­ E adevărat însă că istăeî tre­cem printr’o perioadă de întole­­r­anță acută, îndreptată nu numai­­ contra evreilor ci și a altor alegorii. E destul să dim pe co­­muniști, pe socialisti, pe adven­tiști, și baptiști, spre a ne convin­se de acest trist adevăr. Pe urmă vine număru! nesfârșit al brutali­zaților, schingiuiților și chiar câte­odată ai ucișilor de către cei ce sânt puși și plătit! «! să pă­lească ordinea, averea, cinstea și p­lata locuitorilor acestei țări. A­st­fl încât victimele întoleranței îi ale Săbătăciilor se recrutează din mai 5ate strategle sociale dar în spe­cial din rândurile acelora care-Si íernic- să aibă o credință deosebi-pur și simplu,­­în vremea când s’a scos la modă ,'că credința e o ne­bunie și' un sacrilegiu, ori­care ar fi ea din­ firómen) ce se afirmă ca atare. O ligă a tele­nței, dacă s’ar forma mumai pe-o asemenea bază, ar întâmpina­­ tot atâtea greutăți de realizare și ar avea tot atât de lucru ca și una cu caracter gene­ral, nobil, demn și hotărît, cum ar fi de pildă una, a „Drepturilor o­­mului“, mai cu­ seamă că la noi se calcă zilnic în picioare toate drep­turile omului, atât acelea ce sânt de ordin strict personal și­ sufle­tesc, cât și acelea prevăzute în legi și chipurile garantate de ele, in­toleranța­­'amară dintre particulari și sălbăticia autorităților întinzân­­du-se pe­ toate tărâmurile, pe­ cel politic, economic și­ social, ca și pe cel­ religios, de rase și de ori­gi­e ce credinți. Prin urmare repet­­ă nu­mai o ligă a drepturilor omului,­așa cum s’a fundat chiar în țările în care aceste drepturi nu sânt numai o vorbă goală sau o minciună le­gală, ne trebue neapărat Și nouă. Chestia toleranței va fi numai un capitol din statutele unei atari lig: și numai o fată din multiplele ei fe­luri de activitate. Dar cine s’o facă și cu ce suc­ces ? Cine, să se încerce și se va vedea. Dacă nu se va găsi cine, de­geaba ne vom mai plânge, într’un asemenea caz soarta ni-i pecetlui­tă, sau după cum zice romanul ce ni-a scris în frunte ni-i pus. Dacă însă se va găsi un număr îndestulător de persoane care sa adere și apoi să lucreze, ele nu vor avea ,decât să-și aleagă ca de­viză celebrele cuvinte ale lui Wil­helm Taciturnul: Pentru a te mișca nu-î de loc ne­­voe să nădăjduiești, nici de-a izbuti ca la stărul I. TEODORESCU 1 Ne de­tur­mizare sociala E Ieșea chiriilor, fac mai bine­­ ie ie­ ca ■ ■ - urilor. Horoconul cu care d. Jean Th. Fie* bucurase ne proprietari a Hm!­, la Sen» oal î­i edificări în ■voff»îi acest« lastre astele­re­ Ie­cerea­ termei i­­dil ® 2 o­ri la 1 In, scu ;i fiii csc și șiret­licuri Inițiale pe . a a desființa câti mit nyalt «vas­ele chirie fiior, « pa' deosebire In «preble Levy a cerut« re­manivei de a ujip silet »; întărâta aprindă ||B ä pj&* ta «son­existent țin IMS a presei e si determina In |E frecare enterforie, © en m­e, e o lene swhtltadS d« dBp ’-are și tai­­"| Ele c­ale eî köztit chiar Im­pulsul xfceî de *, când chiriașii și proprietarii e.­i 0ata Șă se ciocnească sinceros­ii il»n si«T>»nirea sălii „Dacia“. JL manifestare* wmî situat« «m mic vârșirtt pertisxHon!tB. Guvernul Lîn­­ t a învățat en măsurile de siL l 8 și cu îeBiîorărîie im­potrivi feuilor, să nu nită că legea ehirtliei s­­a e ca votarea unei consilt«tii­e a Matt lovește interese și păsuri pre­ racemnse, prea dureroase prea îme Mate pentru a fi impntă cu o sim­plă brutalitate parlamentară. Nădăjduim că deputate, cu toate să sunt sub incitația influențe guvernului vor avea destulă pru­­ lentă ca să nu tulbure prea mul destul de tulburat« noastră viați Sm­nilS.­­T-- ■ [UNK] — ■!■!m=j==m_ »TM" IW» Cîtl­S: <­a Ultima oră Comunicatul guvernulu­i . în chestia tarifarSăm­ a­re­va avocaților din Pitești |S' LEGĂTURĂ CU CHESTIUNEA SALARIILOR magistratilor PITEȘTI, 30 Martie. — Toate procesele ce trebuiau să se judece ,astăzi la tribunalul local, au fos­t imânate din pricîu, între« corpul a­ Siricațiîor în frunte cu decanul ba­­oului refuzând să pledeze, acea­­­­­ta ca o protestare împotriva mo­lk -ului cum s'a soluționat chestiunea wMaátu­miűm - viscol Qțomesa Dilema — Bătae mâncai, dar după care Constituție? Cei­ nouă, sau cea vechie?... Ședința Marelui Colegiu Votarea noilor episcopi S­e pierdte magistratura Aveam și ceva bun fix țara aceas­ta, ceva cu care ne mândream și la nevoie ne consolam de nenumăra­tele rele și păcate ce ne înconjoară și ne copleșesc. Acest lucru bun ca­re era ca un colț senin pe un cer întunecat este magistratura. Avem magistrați integri și bine pregătiți, simțeam o plăcere ș­i ne revetăm acest adevăr. De aceea, cu atât mai mare este durerea noastră, văzând că suntem pe punctul de a pierde instituțiunea care se bucura de o îndreptățită în­­credere generală. Și­ o pierdem din două motive. Mai uitai din cauza puțin scrupuio­­s ului politicianism care pentru real­izarea unor imediate scopuri cu caracter meschin nu s’a dat îndă­răt dela nici un mijloc de presiune pentru a corupe c­. .în menis­­traților, a-i preface in agenți elec­torali ordinari și a-i împinge la căl­cări de lege și la săvârșire de abu­zuri. In această privință partidei libe­­ral poartă o vină care nu-i va fi u­­șor iertată. Liberalii cari, pentru a-și făuri un parlament propriu, au violentat conștiința magistraților, silindu-i să tolereze sau chiar să co­mită tăișuri cu ocazia operatiilor a­­lectorale, au săvârșit o crimă a că­­rei răspundere o vor purta vreme îndelungată. Al doilea motiv pentru cara ma­gistratura nu va mai fi ceia ce a fost până mai acum in urmă este insu­portabila situație materială, mize­ria In care se sbat cei însărcinați cu distribuirea justiției. • Scrisoarea d-lui avocat Trai­an Alexandrescu, publicată în ziarul nostru, și in care se arată cum un coleg al sân din Ploești a refuzat să pledeze pentru motivul că niște judecători muritori de foam­e nu mai pot inspira Încredere Instițiabililor și avocaților, este ca un sunet de a­­larmă Trebuie scăpată, cât mai o vreme, magistratura de iminentă primejdie pe a-și­' p­erde o alian,va «așap^ta cu o mujuci și o purtare ireproșa­bilă de atâtea zeci de ani. Și mai o alt mijloc decât îmbună­tățirea grabnică a situației materia­­le a magistraților. Altfel magistratura se pierde. A­­vem­ zilnic regretul să Înregistrăm retro­geros î­n cariera judecătorea­scă a elementelor celor mai capa­bile, care iți găsesc In alte dome­nii o asigurare In condițiune mai bune a mijloacelor de existență. Este un adevărat exod care tre­buie oprit de urgență. Precum am spus, aceasta nu poa­te fi obțiinut decât prin creiarea de condițion) materiale posibile și o­­menești corpului judecătoresc. N. N.' 188iâtilil0fîn S8­ tiil! Uliii Primul min­stru a intervenit personal ca­­ proectul votat să treacă și prin Cameră de ia Sorți în D. minifetrir al justiției a depus ieri la Cameră proectul de lege privitor la ch­irii și a cerut ur­­­­gen­ta. . Majoritatea s-a opus urgentei și, la rândul ei, a cerut ca proec­­tul să fie Îndelung discutat In secțiuni. După puțin timp ședința Came­rei a fost suspendată și deputații s’au întrunit în secții ca să ia în discuție proectul In chestie. Toate secțiile s’au întrunit, u­­nele cu numărul reglementat de membri, altele numai cu câte 7-8 deputați. Secțiunea a IX-a,­ prezidată de d. P. Gdiboviceanu, a hotârât cu 10 voturi contra 8, ca să amâne discuțiunea pentru o zi de dimi­neață la orele ,10. Secțiunile I, II, V,­ VII și VIII au cercetat proectul propunând o mulțime de modificări. Secțiunea a III-a a refuzat să dis­cute proectul, ca inadmisibil. Primul-ministru­ fiind înștiințat că proectul d-lui Florescu întâm­pină mari greutăți in unele sec­țiuni ale Camerei, s’a dus repede în Dealul Mitropoliei și, mergând în fiecare din cele 8 secții în care se aflau deputații, a stăruit ca proectul să fie votat așa cum a fost adus de la Senat, d­ându-și angajamentul că’n vitoarea­­ sesiu­­ne parlamentară guvernul va pre­zintă u­n proect de lege complect asupra problemei tocomfelor. . Unii deputați au protestat că li se cere să voteze un proect ne­complect, anti-democratic ți ne­studiat. Alții au declarat că vor da vo­tul lor pentru primul-ministru, fără să țină seamă de proect, pe care o consideră nediscutabil. Au fost aleși următorii delegați la proectul legii chiriilor: Em. Den 1, secția I, dr. Costi­nescu,la II, V. Meruțiu la III, Ion I.’‘Pliat 1a IV, D. Ioanițescu la V. Grigore Dumitrescu la VI, SL Șendrea la Vii, N. Simionescu la VIII. D. Al. Doneanu se consideră ca delegat la secția IX, deși aceea secție de-aibia ani de dimineață va cerceta proectul.. Comitetul delegaților se va în­truni azi la orele si la Cameră spre a coordona modificările pro­puse de secții și a alege pe ra­portor. Discuțiunea generală, a proectu­­lui va începe azi la orele 3 d. a. Se depun mari stăruințe ca proectul să fie grabnic adoptat și de Cameră, astfel ca Parlamentul să poată lua vacanță astă seară. In acest scop primul-ministru va declara și in ședință publică a ceea ce a decimat în serțmni, că iși ia personal angajamentul ca în viitoarea sesiune parlamen­­tară să fie presentat;­izn. proect câmplșoi' al 'teflid ehiriitor,­,. ■. • : Redesch­iderea U­niversităților Rectorii și decanii, in urma unei consfătuiri care a durat trei zile, au ajuns la soluția pe care noi am propus-o de unul, fără nici o... con­sfătuire ! Adică­­ toate cursurile se redes­chid, cu toți studenții Înscriși, fără nici o deosebire de vârstă, sex, reli­gie. Cine viu va vroi să urmeze în aceste condiții va fi liber să stea acasă, învățământul universitar ne­­fiind obligator. Cine va încerca în­să să împiedice pe alții de la carte, va fi eliminat. Iar împotriva acelo­­rari ar ficerca să tulbure ordi­nea, se va face apel la forța publi­că, pentru a-l determina să stea bi­nișor. Chestiunea scandalurilor univer­­sitare se termină deci așa cum ar fi trebuit să înceapă. Nu trebuiau închise universitățile pentru ca studenții cei liniștiți să plătească pentru cei turbulenți. Pe de o parte trebuia menținută ordinea prin dispoziții de natura acelora pe cari rectorii și decanii le-au luat abia a­­cum, iar pe de altă parte trebuiau redepsiți instigatorii, mai ales pro­­esorii Instigatori, căci e absurd să pedepsești niște școlari cari au ur­mat sfatul dascălilor lor. Iar dacă e adevărat, că unor mă­suri raționale se opunea faimoasa autonomie universitară,—slavă Dom­nului, avem parlament­ legal. Rele­gat, el există și lucrează, a putut suprima Constituția— cu atât mai m­ult putea să suprime acea autone»­ație care dă profesorilor dreptul să facă exact contrarul de ceea ce sunt datori. A­cum, s’a isprăvit. Bine că s'a is­­prăvit. Spunem insă cele de mai sus neutru r^val când, totuși... nu se va fi izprăvit. Căci, dela o vreme, prea sunt toa­te cu josul in sus și percă nu ne vine să credem că, In sfârșit, auto­ritățile de tot felul bine-voiesc să "se întoarcă sub jugul oribil al bu­nului simț, GR. DAMIAN C ospodărie ideală Mai întâi faptele. La 26 Septem­brie 192~ căile ferate, publică lici­tație pentru cocsul metalurgic ne­cesar atelierelor sale. Deși ne place să punem mereu Înainte lozinca „prin noi înșine“, concurenții ro­mâni au fost foarte desavantajați față de cei str­ăini prin­ depunerea unei garanții, a taxei de înregistra­re și a obligației impozitului pe ci­fra de afaceri, care străinilor n’ai cum să le pretinzi; prețul cel mai avantajos i’a oferit totuși o casă ro­mână cu 54 șilingi tona. S’a adj­o decât pro­vizor, asupra ei. Dar fiindcă această casă a cerut, și astfel nu se putea, acreditiv la Londra pentru cele 12 milioane cât valora consul, d. ministru de finan­țe a anulat licitația și s’a publicat rr pentru 15, Februarie a. c. Acum sau prezentat mai puțini concu­­rer‘i. Casa română mai sus pome­nită a oferit cu 52 de șilingi tona­­l numai cu 80 la r­ată acreditiv. S'a adjudecat asupra ei. Cu toate stă­ruințele căilor ferate, nici licitația asta nu s'a primit de minister și la 29 Martie a fost alta. De data as­ta s’a adjudecat asupra unei case el­­t eze, care va trebui plătită Inte­gral și cu 30 milioane lei un loc de 12 milioane fiindcă un interval a drvenit ocupația Ruhrului. Rezultatul: perdere 18 milioane pentru stat la 12 milioane! Par­c«-au făcut căile ferate fără cocs de 1« Septebrie și până azi. L’au cumpărat pe piață, vagon cu vagon cu prețuri exorbitante, de la bănci și depozite care-l aveau foarte eftin dar vindeau, natural, cu prețul zilei. Gurile rele pretind că aceste amânări nu aveau un fond de scop de­câ­t de a permite unor instituții liberale să-și scurgă cocsul. Insă d. Vintilă Brătianu a făcut o economie de 60.000 lei de la hârtia ministerului. Tot e ceva. ce ziceți oameni buni? Pri­mifi și cel mai grav­ eșec al nouei administrații comunale a Ca­pitalei a fost încercarea de-a face pe negustorii ambulanți să ia o bac, măcar una, atunci când vin de cer autorizație. Pe urma mai rămâne să ia încă alta la moarte. Ei bine, cei de la primărie n’au reușit. Colportorii au preferat să plă­tească costul liftei ?1 încă un baca’? pe de­asupra ca­­ să n’o facă, și ast­fel au căpătat rem­pisa fără să se spele. Să vo­ povestesc o nostimă anec­o­­tat. Un prieten al meu văzând pe un țăran bolind pe prispa casei, l’a con­vins să meargă la un spital din Bu­curești, plu­tindu-i și trenul. Care nu-i fu mirarea văzu­ndu-i din nou peste câteva zile bolind, iarăși pe prispă. Și-l întrebă: Ce-i cu d-ta, cJitare? De ce n’ai stat la spital să te vindeci? — Am fugit, boerule, că nu era de chip să rabd. — Da ce s’a întâmplat? — M’a opărit de cum am intrat, și am fugit. Ii făcuseră bac, lucru necunoscut pentru dânsul! In București mahn­­arigili noștri se cam deprinseseră cu nemții sub ocupație, dar aveau în potriva lor o ură groaznică, pe care mulți trebuie s’o mai păstreze și as­tăzi, fiindcă-i duceau cu de-a sila la bac in massă, de­sigur în vederea prevenirii exantematicului. Să bage bine de seamă comisia interimară că dacă întinde prea mult măsura asta a băilor obliga­torii­ să nu ajungă tot așa de nesu­ferită ca și nemții.-Te pomenești că e răsturnată pe­ unde nici nu-i trece prin minte, INDEX jutsnsmistii biruitori In Jugoslavia Liberalii englezi contra Franței n. Eenes preconizează un acord polono-rus ifHg Rădici, Spaho, Korosetz: a­­cești trei șefi de partide au avut cele mai mari succese în ultimele alegeri generale din Iugoslavia, ob­ținând un număr de mandate aproa­pe îndoit din câte au avut în parla­mentul dizolvat. Iar câte și trei sunt cei mai ireductibili adversari ai ideiei unui stat național și cen­tralist sârbesc. Așa. în afară de Rădici care, precum se știe, luptă pentru inde­pendența Croație­. Spaho este par­­tizanii autonomiei Bosniei și Her­­țegovinei, iar Karasetz, un foarte dur preot catolic, susține ideia au­tonomiei pentru Slavonia. Reiese, așa­dar, că mișcarea fe­deralistă și centrifugă câștigă in intensitate și proporții și face și mai de actualitate ideia unei con­federații Iugoslave, in care și bul­garii ar fi înclinați să intre. Este de ajuns să avem în vedere o astfel de eventualitate, pentru ca să înțelegem cât de mare este inte­resul nostru ca să urmărim cu toa­tă atenția desfășurarea evenimente­lor la vecinii noștri. *-­*• In Camera Comunelor, fos­tul secretar al lui Lloyd George a h­at pe față apărarea Germaniei, atacând tot așa de fățiș politica Franței căreia îi atribue intenția de a anexa teritorii germane­ Cam tot în acelaș sens a vorbit și fostul prim-ministru d. Asquith care s-a întrebat ce scopuri mai ur­mărește Franța, prelungind ocupa­ția sa în Ruhr și chiar întinzănd-o. Scopul Franței e bine cunoscut: să-și asigure plata reparațiunilor ce-i datorește Germania, care s’a eschivat mereu de la îndeplinirea obligațiunilor sale. Ori­cum, se pare că această a­­titudine a unor anumite cercuri politice englezești alimentează in­tr­ansi­gen­ț a guvernului german, care­­ tot mai speră să scape u­șor prin neînțelegerile dintre Anglia și Franța. O­ speranță care — cel puțin pă­­nă acum — s’a dovedit cu totul L U’zorie­i c că D. Beneș, distinsul ministru de externe al Cehoslovaciei, de­clară într’un interview acordat zia­rului „Le Matin“ că pacea Euro­pei nu poate fi asigurată decât prin apărarea cu ori­ce preț a tratate­lor. Iar orga­nizarea acestei apă­rări d. Beneș o vede intr’o conti­nuă cooperare a statelor tăiate și în restrângerea raporturilor dintre Mica Antantă și Polonia. Dar pentru asigurarea păcei in Orientul European d-sa mai găsește indispensabil și încicerea unui a­­cord polono-msesc, lucru care în împrejurările de față nu e tocmai ușor de obținut. D. BFNES 1 Noii episcopi

Next