Dimineaţa, mai 1923 (Anul 20, nr. 5919-5949)
1923-05-29 / nr. 5947
A 0 DIMINEAȚA ANUNCIURI DE TOT FELUL la Concesionara : „SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE", CAROL SCHULDER BERGER, — Str. Karagheorgejevici No. 9. — Telefosi 11/84« BUCUREȘTI »23 terasi« i"—uimiiwi«agggs Literatură -Cercetări metaipsynaita Aporturi de AL. N. ȘTEFANESCU Cele mai necrezute fenomene spirite, sunt așa zisele „Aporturi“. E Un mare curaj ca să susție cineva aceea ce pare o înfrângere a celor mai elementare legi mecanice, cum sunt ale atracției și ale gravitatei. Și totuși nu putem decât să strigăm sus și tare, ca , marele Galilei: „E pur și muove‘ Apoi legile mecanice, sunt stabilite de oameni. Tot ei stabilesc hipotezele pentru toate arătările cari ies din obișnuit. Tot el creează teorii care sunt valabile și se învață în școală până când se ciocnesc cu fenomene cari le descalifică și le schimbă. Astfel a fost cu teoria electricității și cu alte teorii până când s’a văzut că ele nu mai răspund experiențelor actuale. S’a vorbit de unele „minuni“ în Istoria Religiunilor, pe care unii învățați nu au vrut să le crează, fiindcă mintea lor se revoltă față de acele fante „supranaturale“, pe cari ei nu le mai puteau percepe, cu simțurile și intelectul lor. Nu puteau crede transformarea apei în vin de la nunta din Cana-Galileii, fiindcă, în întunericul vremei, depărtare părea ca neverosimilă, dar erau siliți să admită isprăvile fachirilor — tot un fel de minuni, — existența telepatiei a premonițiunilor, (presimțirilor), fiindcă sunt prea dese și recente cazurile constatate. Nu se mai neagă nici citirea sa distanță de către unele subiecte hipnotizate, dar dacă distanța e mai mare decât cea din o sală de spectacole, această citire e pusă la îndoială. Și totuși ar trebui să-și zică acești cercetători, că descoperirile s’au săvârșit în mic la început și numai perfecționarea metodică le-a dus Tttții departe. Așa a fost cu telefociziU așa cu telegrafia fără fir. Citirea de către spirit a unei opere din vreun colț a lume! e dovedită prin experiențe străine și, într’o măsură neîndoielnică, în cercul nostru. Constatările de această natură au fost însă mai rare, fiindcă nu a stat la îndemâna tuturor experimentatorilor, scrierile din toată lumea de pe care acele dicteuri au putut fi efectuate, u . Mult mai frecvente sunt .,aporturile“ și nu mai există cerc ajuns la un oarecare grad de afinitate omogenă, în care să nu se fi produs aceste minunățenii. Pot zice că la începuturile experimentărilor, cel mai sigur mijloc de impresionare al novicilor, este „aportul“, al novicilor, este „aportul“. In sens spirit „aport“ se numește ducerea din casă sau de aiurea a unuia sau a mai multor obiecte In mijlocul cercului, pe cale de dematerializare. „Dematerializare“ este puterea ce o are un spirit superior de a preface un corp în cele mai mici particule și a-l reface la loc. „Dematerializarea“ explică clar puterea de pătrundere a unui corp cât de compact în o cameră încuiată. Spiritul lui Gion ne spunea odată că aporturile sunt o cheltuială de energie pentru mediu, dar un mijloc de a face să li se clatine necredința celor încă nu destul de inițiați. Aporturile cer dar o putere mare nu numai a mediului ci și a membrilor cercului care trebue să se concentreze lăsând toate celelalte gânduri la o parte. E deci la mijloc o nouă putere miraculoasă nedovedită încă științificește. Femeia se apropie de Isus ca să se vindece de boala ei, iar Isus simte că puterea a eșit din el. Este o putere, la unii indivizi mai mare, la alții mai mică și această putere este deja întrebuințată în timpurile noastre de câțiva medici pentru vindecarea unor anumite boli *). Doctorii o numesc sugestiune dar și sugestiunea e tot credință. AL. N. STEFANESCU ‘(Școala hipnotică din Nancy unde s’au obținut vindecări miraculoase de doctorii Liebault, Bertheim, Liégeois și Balme). eftine. Câteva aporturi -9 frumoasa serbare^ culturali Societatea culturală „Tinerețea“ și-a încheiat seria șezătorilor ei de primăvară printr’o foarte reușită serbare ci s’a dat în seara de joi la „Teatrul Popular“. Bogatul ei program literar și artistic s’a desfășurat in conditiuni cari au stârnit aplauze continue din partea numerosului public. După o cuvântare de deschidere a d-lui N. Batzaria, președintele societății, a jucat drama „Veșnicul idol"" de Adrian Pascu. Prin modul impecabil cum s’au achitat de rolul lor, d-nii Cezar Teodoru, Marius Mateescu și d-rele V. Corciov și Neta Mircescu au repurtat un succes promițător de altele și mai mari. Prin ariile cu motive naționale cântate cu mult sentiment și măestrie d. Nae Dumitrescu a dovedit calități de un bariton excelent. Iar tânărul student Gh. lonescu ln care suntem îndreptățiți să vedem un artist de mare viitor, a fost desăvârșit în bucățile ce a executat cu vioara. D-ra Maria Vangheli care l-a acompaniat la pian a arătat și de data aceasta că este pianistă de forță. I. V. Sârbul de la Teatrul Național a fost fermecător cu declamațiile sale. Ropote de aplauze și hohote de râs au stârnit recitările d-lui P. Oprișor. In comedia „Vioara" lui M. Maurey d. Cezar Teodoru a înregistrat în rolul de anticar un succes cât se poate de îmbucurător. In rezumat, tânăra societate culturală „Tinerețea“ a isbutit să dea o serbare de natură să satisfacă chiar și pe cei mai pretențioși în materie de artă. Știință , masele 090 Am observat de nenumărate ori, cum că o parte din agenții forței publice, sunt purtătorii unor instrumente ce nu le prea fac cinste nici lor, nici instituției pe care o reprezintă. Este vorba de acel așa zis „baston de mareșal“, sub diverse aspecte și forme, începând de la primitiva vână de bou, până la eleganta cravașă cu mâner. M’am întrebat ce rost poate avea acestea în mâinile lor. Să fie o armă ?Nu e prevăzută de regulament. Să fie o inovație a modei ? Nu prea se vede estetica ei. Lucru trist, ar fi, de ar fi un simbol. In orice caz aspectul lasă de dorit Ne pretindem o țară civilizată și totuși oferim străinilor, aspecte ce s’ar putea vedea în extremul orient. Cei în drept, ar putea lua măsuri, spre a remedia un aspect, ce ar putea da loc la reflexia: Forță publică, sau forță brutală ? Const. V. Rosetti Expoziția de covoare de la maison d’Arî Oglindind în ele un vechi trecut românesc din Basarabia, scoarțele și chilimurile expuse la Maison d’Art constitue un adevărat istoric al artei izvoadelor din bătrâni. Modele unice de o frumusețe rară compun aceste covoare cari au și mai mult preț prin vechimea și originalitatea lor. Ele au consituit pe vremuri zestrea copilelor din Basarabia ale căror familii silite de împrejurări s’au decis a vinde aceste podoabe eșite din războaiele lor, năvodite de muncitele lor mâini. Pe fonduri închise, simple sau imitând țesătura persană, chilimurile basaraben celor expuse la Maison d’Art pot împodobi cu gust orice interior in gen românesc. F. Știri artistice La 5 Iunie va avea loc în sălile de sus ale Ateneului deschiderea expoziției anuale de cusături, țesături românești, lucrate în atelierele din țară puse sub îngijirea d-rei Eliza Cochino, inspectoare de lucru a ministerului de culte. Spectacole TEATRUL NAȚIONAL: Doamna lui Eremia. OPERA ROMANA: Relade. ATENEU : Concert simfonic. TEATRUL POPULAR : Sarmală, amicul poporului. TEATRUL ALHAMBRA: Varietăți. CINEMA PATHE-PALACE: La maison du mystére (ultima serie). CINEMA BRISTOL: Maty Picon. CINEMA VLAICU : Atlantida. Cărți și reviste A apărut No. 24 al admirabilei reviste Pardon, ca un sumar foarte bogat și ilustrată intr’un chip artistic. Revista se găsește in vânzare, începând de crl. 1. Găvcinescul: La o răspântie a istoriei naționale (00 pag.) In editura „Cartea românească“: Dr. Maria Montessori: Autoeducațiunea în școalele elementare, trad. de C. V. Buțureanu (311 pag.); I. Caragiale și Novele, povestiri (205 pag.) Biblioteca Minerva: B. de Amicis: Constantinopolul, trad. de N. Pandelea; I. Stroe: Două vieți; C. Flammarion: Cataclismul din Martinica, trad. de V. Anestin. „Viață de student“ de Marcel Oliu. * * -* ; ii „Lisei ------I--------—afil Cultural” I.profesor N. larga despre agitațiile antisemite și despre „fascism” Diferite comunicări.Ședința de dimineață GALAȚI, 27. — Azi dimineață au sosit în localitate delegații la congresul „Ligii Culturale”. In gară oaspeții au fost întâmpinați de membrii secției Galați și de elevii liceului „Alecsandri”. IN GARA Din partea autorităților se aflau d-nii I. Prodrom primarul orașului, Onose, prefectul județului, Th. Constantinescu și Em. Bosie prim-procuror. DESCHIDEREA CONGRESULUI La orele 10 dim. s’a deschis prima ședință a congresului în sala „Central”. Pe scenă a luat loc comitetul central al „Ligei" în frunte cu C. N. Iorga a cărui apariție e salutată cu aplauze și ovații îndelungate. La acest congres au participat delegați din R. Vâlcea, Ploești, Buzău, Brăila, Iași, Bacău, Constanța, Focșani, Drăgășani, Curtea de Argeș, Tecuci, Călărași, Tg. Jiu, Giurgiu, R. Sărat, Cetatea Albă, Reni, Vișica-Vlașca, etc. ALEGEREA BIROULUI S’a ales mai întâi un birou compus din d-nii N. Iorga ca președinte, general Leonte, general Anastasia, colonel Manolescu, Scraba, Florian, Hie Ardeleanu, precum și d-nii Gibu, Lupașcu și Cucușan din Transilvania ca membrii. La congres au mai participat și d-nii N. Batzaria, inginer Cihodariu, Ștefan Pop senator, inginer Damaschin, precum și d. Cezar Rășcanu inspector de la ministerul muncii. O TELEGRAMA D. profesor universitar Petrovici de la Iași a telegrafiat că nu poate sosi fiind reținut în Capitală. D-sa cere delegațiunii ieșene ca la rândul ei, să ceară congresului înființarea unei regionale a „Ligei” la Iași, care să cuprindă Moldova, Basarabia și Bucovina. MINORITĂȚILE Relativ la minoritățile din Ardeal, oratorul spune că avem mai multe îndatoriri către dânsele. Mai departe d. Iorga spune că trebue muncă și numai muncă pentru înălțarea românismului. MUNCA ȘI ORDINE Muncă sprijinind ordinea în țară, respect pentru demnitatea omului și respectarea cetățeniei, iată programul nostru. In privința culturii, d. Iorga a spus că cu deașila vom moraliza această societate românească. Nu pot termină însă — a spus d-sa — fără a semnala importantul dar pe care ni l’a făcut d. Aristide Blank, cedându-ne toate acțiunile sale în întreprinderea inițiată de noi a Teatrului Popular, încheie cuvântarea mulțumind congresiștilor”. ALTE CUVÂNTĂRI D. ZAHARIA FLORIAN secretarul general al „Ligei” prezintă raportul activității acesteia. D. SCRABA face o dare de seamă asupra situației materiale a „Ligei”. D. N. IORGA se urcă din nou la tribună cerând ca viitorul congres al „Ligei" să se țină la Suceava. D. GHIBU reprezentantul societăților culturale ardelene după ce salută pe cei de față în numele românilor din Ardeal, cere ca „Liga Culturală” să-și întindă activitatea și în Transilvania. De asemenea cere ca viitorul congres al „Ligei” să se țină la Cluj. IN CHESTIA VIITORULUI CONGRES D. N. IORGA răspunzând d-lui Ghibu descrie situația tristă din Bucovina. Spune că spectacolul de la Cernăuți este o minge cu care se joacă cele două partide (liberali și averescani) ca să pună mâna pe putere. NAPOLEONISM ȘI MUSSOLINISM Viitorul j litatea altuia pentru a trăi el în 5 suși, se dezonorează. Cuvântarea d-lui Bl. Iorga D. N. IORGA mulțumește gălățenilor pentru frumoasa primire ce au făcut-o congresiștilor. Tot odată mulțumește și d-lui A. Scurtu președintele secției Galați. D. Scurtu, președintele secției, exprimă delegaților un salut frățesc de bună venire. D. N. IORGA în continuare arată nevoia existenței „ligii Culturale" precum și datoria membrilor ei de a lucra în mod practic. Astăzi când fiecare amenință cu ciomagul, — spune d-sa — trebue să spunem că aceștia nu-și dau seamă că aruncă țara într'un haos din care cu greu va putea fi scoasă. Atunci va fi foarte rău, pentru cel mai bun dintre români. LUXUL FEMENIN Trecând la chestiunea luxului femenin, d. Iorga spune că e o rușine ceia ce se face astăzi la noi prin desfășurarea luxului lipsit de orice frumusețe în fața celei mai negre mizerii, fapt ce revoltă pe orice om cu bun simț. „SCHIMBAȚI SUFLETUL SOCIETĂȚII românești Societatea de astăzi stă rău, pentru că stricăciunea i-a atins sufletul. Schimbați sufletul societății românești și îi veți schimba destinul. Statul trebue să fie reprezentat pe căi cinstite de oameni cinstiți. ” FASCISMUL „Liga Culturală” nu face fascism, de care se servesc niște turbulenți descreerați. A fi naționalist nu înseamnă a sta bâta împotriva unui popor străin. Iubindu-ți nația ta trebue prin fatalitatea lucrurilor să iubești și pe străinii cu care colaborezi. Dacă ai făcut pe cineva românești dator să nu-i refuzi nimic din drepturile sale, dar să-i impui să fie român. NAȚIONALISM ȘI SIONISM Naționalismul nu poate admite pe pământul românesc un sionism cu privirea aiurea. • Dar naționalismul românesc nu poate refuza sufletul aceluia care îl oferă, pe motiv că e de altă religie. d Un popor care atentează la vitaWJtUgBJVI’gSgntf. * D. N. IORGA numele Societății culturale „Tinerețea” salută pe congresiști Aduce elogii activității d-lui Ior«ga, cerând ca toți bunii români să ajute „Liga Culturală” atât moralmente cât și material*mente. O DONAȚIE D. CEZAR RAȘCANCI donează suma de 10.000 de lei în numele „Caselor Naționale” pentru întreținerea a doi studenți vara, la Vălenii de Munte. La orele 1 a. m. d. Iorga a cetit, o telegramă de omagiu adresată regelui, principelui Carol precum și o telegramă adresată d-lui Beneș cunoscutul om de stat cehoslovac. Ședința, de dimineață s’a suspendat. Primăria orașului a oferit congresiștilor un banchet. ȘEDINȚA DE DUPĂ AMIAZĂ Ședința se redeschide la orele 3 jumătate. De data aceasta biuroul se compune din președinții secțiunilor „Ligei Culturale” din țară aflători la congres. RAPOARTE, COMUNICĂRI ETUL D. D. RADULESCU (Cluj) face un raport al activității culturale din acel oraș. D. N. IORGA cere congresului ca anual să se dea câte o Serbare în folosul „Ligei”. Congresul admite demisia d-lui Livescu directorul Teatrului Popular. Aprobă de asemeni ca viitorul congres să se țină la Suceava. D. JECU delegatul secției Bratila, propune modificarea unor articole din statut. D. IORDANOVICI din Buciu*rești, cere respingerea propune* rei d-lui Jecu. D. TIMUȘ din Ploești cere mărirea cotizației dela 1 1 la 2 lei MORMÂNTUL LUI V. ALECSANDRI D. IFRIM dela Iași cere ca 9« semințele marelui nostru poet V. Alecsandri să fie aduse la Iași și depuse la mitropolie, întrucât starea mormântului de la cimitirul din Mircești este revoltătoare. D. N. IORGA spune că osemintele lui Cuza Vodă și ale lui Alecsandri, pot fi depuse la biserica Cuțitul de Argint din București. 1 m In aceiaș chestiune mai vorbesc d-nii Sever cavaler de Zota și Bogdan delegat de la Iaș!. * i La orele 5 a doua ședință sa ridică. Congresul își va continua laberările și mâine. Viața Capitalei CĂSĂTORIE Duminică 27 Mai a avut loc la dota Domnița Bălașa, căsătoria religioasă a d-rei Senta Pallady fiica d-nei și d-lui inginer Titus Enacovici cu d. loan Sân-Giorgiu, conferențiar universitar, fiul d-nei Maria Alex. Saint-Georges. Nuii au fost d-na și d. Aristide Basilescu, confer, universitar. D-re și cavaleri de onoare : d-ra Lydia Basilescu cu d. Horia Furtună d-ra Lydia Lorenz cu d. Emanoi Saint-Georges. ziarului „mMmm?®” 70) Unchiul Năstase și nepoțiiî satu Petre Hieudim - ROMAN ORIOiNAE. ------de V. CEMETE.Í5ÍS .. A4i de căFfi Petre nu se gândise ce face, când se supusese așa de mecanic cererii scurte a patru mii de lei. "Atâția bani i s’ar fi părut altădată o avere, un noroc. Se socotia însă foarte bogat, — nu avea decât douăzeci și patru de ani! — și o credea pe Colibri o aristocrată, o făptură care nu prețuește banul, cinstită și altruistă. Ea era numai copilăroasă și cochetă. Patru mii de lei, față de zecile de mii de lei, ce le avea el, i se păreau lui Petre, atâta cât farmecul unei flori, adăugat la desăvârșita frumusețe a unei femei. După ce-i trimisese banii, se trezi un pic de curiozitate în el. Se întrebă: „De ce-i trebue tocmai patru mii, și nu cinci, nu trebi” dar întrebarea i se păru neroadă și izbuti s-o izgoniască îndată. Din nedumerirea, din starea aceasta, neplăcută pleacă, îl scoase alt ciocănit în ușe, și ușa se deschise furtunatic. Colibri, cu brațele întinse, se arunca spre el. Ca să-i poată sări de gât, Petre £ 6 plecă înviorat de bucuria A apărut No. 6 al revistei științifice NATURA conținând numeroase studii, articole, însemnări, recenzii și buletine. sprințară a fetei, înduioșat, o luă în brațe și o purtă prin casă, într’un vârtej, sărutându-se, cu gurile îngropate una într’alta, înăbușindu-se. Când Nicodim osteni și puse la pământ păpușa nebunatică, respirară amândoi greu, câtva, apoi, într’un suflet, Colibri zise: — Vreai tu să fii bărbatul meu? — Dar se ’nțelege, Colibri făcu sigur de el, Nicodim. Răspunsul era neted, Lizeta îl crezu și se repezi iar în brațele voinice, Petre o luă încă odată pe sus, o învârti prin casă, până ameți și, cu ea cu tot, se răsturnă în pat, râzând cu hohote amândoi. — Fii senos! glăsui fata, după un moment de cugetare. Tu vreai! Dar știi că nu se poate? Drăguțule, ce rău îmi pare! Nu sunt încă divorțată! Așa că, dorința ta... — Nu-ți stă bine, Lizeto Colibri, cu gânduri serioase. Divorțul l-ai cerut, noi ne iubim, șî ne vom iubi și după divorț, așa că, oe-ți pasă! Haidem la șosea! De cei patru mii de lei nu pomeniră nici unul. Se înțelegea de la sine, că venirea Lizetei cu brațele întinse, în camera aceia, însemna mii de mulțumiri. In aceiaș zi, tinerii puseră la cale plecarea lor la Slănicul din Moldova, își aleseseră o localitate din nordul României, pentru că doamna Sotiria și fostul ei soț erau din Oltenia, și Colibri socotia că n’are să fie văzută acolo de nici o cunoștință. Zile ca de căsnicie armară, dulci, senine și în curând monotone. Se despărțiau câteodată dimineața, Petre lăsându-și iubita să-și facă lunga toaletă, alteori după amiază, având ea nevoe, să-și vadă unchi, mătuși, avocat, și după câtăva vreme și pe părinți, cu care izbutise să se împace. Petre nu se mira1 că toate rubedeniile acestea erau la București, nu în Oltenia. Șoseaua fu părăsită, de cum se deschise târgul Moșilor. Zarva, gălăgia, felurimea de oameni, de costume, de negustorii, înghesuiala de iarmaroc, toate panoramele și „distracțiile americane ’ măscăricii, dansatoarele, gimnasticii, turcoaicele, panopticul, menageriile, erau pentru Colibri, în fiecare seară, o statornică plăcere. Nicodim văzuse numai Drăgaica, bâlciul Buzăului, mare și acela. Amintirea și ușurința lui de a petrece se întovărășiau, ca să-l înveseliască. Colibri, zănatică, neostenită, nu izbuti să-și plictisească perechea, colindând petrutindeni, trăgând la țintă, jucând la noroc, la inele, la zaruri, la morișcă. Printre toate distracțiile, Petre își croia drum, firește, spre vinațuri, la turcoaice, sau în grădina Eliade, unde o sumedenie de cârciuma în aer liber își ospătau sutele de mușterii. Ca o negură se ridica spre fruntea poetului uneori, întrebări, din deziluzie purcesc: „Așa petrec cei ce au bani? Mai bine nu se poate”? Dar zilele treceau repezi, și pe nesimțite, după un răstimp, Petre se trezi în tovărășia a încă două perechi de oameni aidoma lor: femeile, tinere ca și Colibri, fetițe pare că, bărbații, lor, unul ca de treizeci de ani, celălalt trecut de cincizeci, «tai, și eTrebua să se știe continuă vorbitorul că napoleonismul fără un Napoleon e ridicol. Dar mai ridicol chiar de efti acest jalnic napoleonism, este musolinismul fără Mussolini Noi nu vom merge cu steaguri negre pentru că nu îngropăm pe nimeni, ci vom merge cu steaguri tricolore. Introduceți ordine în Ardeal și atunci vom veni și acolo. (întreaga sală aclamă pe d. Iorga). D. BATZARIA >în numele societății „Macedo Română” și în gata cesta sprinten, vorbăreț și de chef. In tovărășia lor, trubadurul nu mai simți urâtul apropiindu-se și ceața ce i se ridicase până la frunte. Banda de șase persoane umbla prin Moși, ca printr’un rai al nebunilor, chibotind, vorbind în gura mare, țipând în surle, bătând în tobe, învârtind scărțâietori, cumpărând și stricând ce cumpărase, în năbădăioasă veselie. Lumea se molipsia de la ei, lintuia după nepăsarea, după obrăznicia lor nestricătoare, după averea ce li se presupunea și erau urmăriți cu alai și cu drag. Negustorimea, saltimbancii din Moși toți începură să cunoască șleahta de șase. La cârciuma li se așeza fața de masă cea mai curată și erau serviți cu tot ce le dorea pipota. Trubadurul lăsa rareori pe altul să plătiască și schimba miile de la o zi la alta. Dar Țigul Moșilor se sfârși. Noii prieteni se așteptaseră și se înțeleseseră din timp, își dădură întâlnire la panul dintrânșii, ca să joace poker. Era în linia lui Cuptor. Petro și Colibri nu plecaseră nicăiri; uitaseră de Slănicul Moldovei. Aproape în fiecare noapte jucau poker, în diferite case, unde pătrunseseră de pe urma cunoștințelor din Moși Aproape totdeauna Nicodim pierdea. Se întâmpla să ’’ea și el câte o lovitură, dar jocul nu se încheia atunci. Norocul își batea joc de poet: cu cât mai mare era cartea ce i-o punea în mână, cu atâta îl păgubia mai vârtos, căci îi hărăzia și unuia dintre adversari o carte și mai mare. Colibri juca și ea, adesea și altă masă. Pierdea și ea, dar mai puțin decât Petre, fiindcă avea i teamă, de femee în întuneric, de joc și de carte mare. Pierderile ei, le suferia tot Nicodim. Ve urma) Cjtici.Acegerul Literar*