Dimineaţa, mai 1923 (Anul 20, nr. 5919-5949)

1923-05-29 / nr. 5947

A 0 DIMINEAȚA ANUNCIURI DE TOT FELUL la Concesionara : „SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE", CAROL SCHULDER BERGER, — Str. Karagheorgejevici No. 9. — Telefosi 11/84« BUCUREȘTI »23 terasi« i"—uimiiwi«agggs Literatură -Cercetări m­etaipsyn­aita A­porturi de AL. N. ȘTEFANESCU Cele mai necrezute fenomene spirite, sunt așa zisele „Aporturi“. E Un mare curaj ca să susție cine­va aceea ce pare o înfrângere a celor mai elementare legi mecani­ce, cum sunt ale atracției și ale gra­vitatei. Și totuși nu putem decât să strigăm sus și tare, ca , marele Galilei: „E pur și muove‘­ Apoi legile mecanice, sunt stabi­lite de oameni. Tot ei stabilesc hipotezele pentru toate arătările cari ies din obișnuit. Tot el creează teorii care sunt valabile și se în­vață în școală până când se cioc­nesc cu fenomene cari le descalifi­că și le schimbă. Astfel a fost cu teoria electricității și cu alte teo­rii până când s’a văzut că ele nu mai răspund experiențelor actuale. S’a vorbit de unele „minuni“ în Istoria Religiunilor, pe care unii în­vățați nu au vrut să le crează, fiind­că mintea lor se revoltă față de acele fante „supranaturale“, pe cari ei nu le mai puteau percepe, cu simțurile și intelectul lor. Nu pu­teau crede transformarea apei în vin de la nunta din Cana-Galileii, fiindcă, în întunericul vremei, de­părtare părea ca neverosimilă, dar erau siliți să admită isprăvile fachi­rilor — tot un fel de minuni, — existența telepatiei a premonițiuni­­lor, (presimțirilor), fiindcă sunt prea dese și recente cazurile constatate. Nu se mai neagă nici citirea sa dis­­­tanță de către unele subiecte hipno­tizate, dar dacă distanța e mai mare­­ decât cea din o sală de spectacole, această citire e pusă la îndoială. Și totuși ar trebui să-și zică acești cer­­cetători, că descoperirile s’au să­vârșit în mic la început și numai perfecționarea metodică le-a dus Tttții departe. Așa a fost cu telefo­­ciziU așa cu telegrafia fără fir. Citirea de către spirit a unei o­­pere din vre­un colț a­ lume! e do­vedită prin experiențe străine și, într’o măsură neîndoielnică, în cer­cul nostru. Constatările de această natură au fost însă mai rare, fiind­că nu a stat la îndemâna tuturor experimentatorilor, scrierile din toată lumea de pe care acele dic­­teuri au putut fi efectuate, u . Mult mai frecvente sunt .,aportu­rile“ și nu mai există cerc ajuns la un oarecare grad de afinitate o­­mogenă, în care să nu se fi produs aceste minunățenii. Pot zice că la începuturile experimentărilor, cel mai sigur mijloc de impresionare al novicilor, este „aportul“, al novicilor, este „aportul“. In sens spirit „aport“ se numeș­te ducerea din casă sau de aiurea a unuia sau a mai multor obiecte In mijlocul cercului, pe cale de de­materializare. „Dematerializare“ este puterea ce o are un spirit superior de a preface un corp în cele mai mici particule și a-l reface la loc. „Dematerializarea“ explică clar puterea de pătrundere a unui corp cât de compact în o cameră încu­iată. Spiritul lui Gion ne spunea odată că aporturile sunt o cheltuială de energie pentru mediu, dar un mij­loc de a face să li se clatine ne­credința celor încă nu destul de i­­nițiați. Aporturile cer dar o putere mare nu numai a mediului ci și a mem­brilor cercului care trebue să se concentreze lăsând toate celelalte gânduri la o parte. E deci la mijloc o nouă putere miraculoasă nedove­dită încă științificește. Femeia se apropie de Isus ca să se vindece de boala ei, iar Isus sim­­te că puterea a eșit din el. Este­­ o putere, la unii indivizi mai mare, la alții mai mică și această putere este deja întrebuințată în timpurile noastre de câțiva medici pentru vindecarea unor anumite boli *). Doctorii o numesc sugestiune dar și sugestiunea e tot credință. AL. N. STEFANESCU ‘(Școala hipnotică din Nancy unde s’au obținut vindecări miracu­loase de doctorii Liebault, Bertheim, Liégeois și Balme). eftine. Câteva aporturi -9 frumoasa serbare^ culturali Societatea culturală „Tinerețea“ și-a încheiat seria șezătorilor ei de primăvară printr’o foarte reușită serbare ci s’a dat în seara de joi la „Te­atrul Popular“. Bogatul ei program literar și artis­tic s’a desfășurat in conditiuni cari au stârnit aplauze continue din par­tea numerosului public. După o cuvântare de deschidere a d-lui N. Batzaria, președintele socie­tății,­­ a jucat drama „Veșnicul idol"" de Adrian Pa­scu. Prin modul impe­cabil cum s’au achitat de rolul lor, d-nii Cezar Teodoru, Marius Matee­­scu și d-rele V. Corciov și Neta Mir­­cescu au repurtat un succes promi­­țător de altele și mai mari. Prin ariile cu motive naționale cântate cu mult sentiment și măes­­trie d. Nae Dumitrescu a dovedit ca­lități de un bariton excelent. Iar tâ­nărul student Gh. lonescu ln care suntem îndreptățiți să vedem un ar­­tist de mare viitor, a fost desăvârșit în bucățile ce a executat cu vioara. D-ra Maria Vangheli care l-a acom­paniat la pian a arătat și de data a­­ceasta că este pianistă de forță. I. V. Sârbul de la Teatrul Național a fost fermecător cu declamațiile sale. Ropote de aplauze și hohote de râs au stârnit recitările d-lui P. O­­prișor. In comedia „Vioara" lui M. Maurey d. Cezar Teodoru a înregistrat în ro­lul de anticar un succes cât se poate de îmbucurător. In rezumat, tânăra societate cultu­rală „Tinerețea“ a isbutit să dea o serbare de natură să satisfacă chiar și pe cei mai pretențioși în materie de artă. Știință , masele 090 Am observat de nenumărate ori, cum că o parte din agenții forței pu­blice, sunt purtătorii unor instru­mente ce nu le prea fac cinste nici lor, nici instituției pe care o repre­zintă. Este vorba de acel așa zis „baston de mareșal“, sub diverse aspecte și forme, începând de la primitiva vână de bou, până la eleganta cra­­vașă cu mâner. M’am întrebat ce rost poate avea acestea în mâinile lor. Să fie o armă ?Nu e prevăzută de regulament. Să fie o inovație a mo­dei ? Nu prea se vede estetica ei. Lucru trist, ar fi, de ar fi un sim­bol. In orice caz aspectul lasă de do­rit Ne pretindem o țară civilizată și totuși oferim străinilor, aspecte ce s’ar putea vedea în extremul orient. Cei în drept, ar putea lua măsuri, spre a remedia un aspect, ce ar putea da loc la reflexia: Forță publică, sau forță brutală ? Const. V. Rosetti Expoziția de covoare de la m­aison d’Arî Oglindind în ele un vechi trecut ro­mânesc din Basarabia, scoarțele și­­ chilimurile expuse la Maison d’Art constitue un adevărat istoric al artei izvoadelor din bătrâni. Modele unice de o frumusețe rară compun aceste covoare cari au și mai mult preț prin vechimea și ori­ginalitatea lor. Ele au consituit pe vremuri zestrea copilelor din Basarabia ale căror fa­milii silite de împrejurări s’au decis a vinde aceste podoabe eșite din răz­boaiele lor, năvodite de muncitele lor mâini. Pe fonduri închise, simple sau i­­mitând țesătura persană, chilimurile basaraben­ celor expuse la Maison d’Art pot împodobi cu gust orice in­terior in gen românesc. F. Știri artistice La 5 Iunie va avea loc în­ sălile de sus ale Ateneului deschiderea expo­ziției anuale de cusături, țesături ro­mânești, lucrate în atelierele din țară puse sub îngijirea d-rei Eliza Cochi­­no, inspectoare de lucru a ministe­rului de culte. Spectacole TEATRUL NAȚIONAL: Doamna lui Eremia. OPERA ROMANA: Relad­e. ATENEU : Concert simfonic. TEATRUL POPULAR : Sarmală, amicul poporului. TEATRUL ALHAMBRA: Varie­tăți. CINEMA PATHE-PALACE: La maison du mystére (ultima serie). CINEMA BRISTOL: Maty Picon. CINEMA VLAICU : Atlantida. Cărți și reviste A apărut No. 24 al admirabilei re­viste Pardon, ca un sumar foarte bogat și ilustrată intr’un chip artis­tic. Revista se găsește in vânzare, începând de crl. 1. Găvcinescul: La o răspântie a istoriei naționale (00 pag.) In editura „Cartea românească“: Dr. Maria Montessori: Autoeduca­­țiunea în școalele elementare, trad. de C. V. Buțureanu (311 pag.); I. Caragiale și Novele, povestiri (205 pag.) Biblioteca Minerva: B. de Amicis: Constantinopolul, trad. de N. Pan­­delea; I. Stroe: Două vieți; C. Flam­­marion: Cataclismul din Martinica, trad. de V. Anestin. „Viață de student“ de Marcel Oliu. * * -* ; ii „Lisei ------I--------—afil Cultural” I.profesor N. larga despre agitațiile antise­mite și despre „fascism” Diferite comunicări.­­Ședința de dimineață GALAȚI, 27. — Azi dimineață au sosit în localitate delegații la congresul „Ligii Culturale”. In gară oaspeții au fost întâm­pinați de membrii secției Galați și de elevii liceului „Alecsandri”. IN GARA Din partea autorităților se a­­flau d-nii I. Prodrom primarul orașului, Onose, prefectul jude­țului, Th. Constantinescu și Em. Bosie prim-procuror. DESCHIDEREA CONGRESULUI La orele 10 dim. s’a deschis prima ședință a congresului în sala „Central”. Pe scenă a luat loc comitetul central al „Ligei" în frunte cu C. N. Iorga a cărui apariție e salu­tată cu aplauze și ovații înde­lungate. La acest congres au participat delegați din R. Vâlcea, Ploești, Buzău, Brăila, Iași, Bacău, Con­stanța, Focșani, Drăgășani, Cur­tea de Argeș, Tecuci, Călărași, Tg. Jiu, Giurgiu, R. Sărat, Ceta­tea Albă, Reni, Vișica-Vlașca, etc. ALEGEREA BIROULUI S’a ales mai întâi un birou compus din d-nii N. Iorga ca președinte, general Leonte, ge­neral Anastasia, colonel Mano­­lescu, Scraba, Florian, Hie Arde­leanu, precum și d-nii Gibu, Lupașcu și Cucușan din Transil­vania ca membrii. La congres au mai participat și d-nii N. Batzaria, inginer Ci­­hodariu, Ștefan Pop senator, in­giner Damaschin, precum și d. Cezar Rășcanu inspector de la ministerul muncii. O TELEGRAMA D. profesor universitar Petro­­vici de la Iași a telegrafiat că nu poate sosi fiind reținut în Capi­tală. D-sa cere delegațiunii ie­șene ca la rândul ei, să ceară congresului înființarea unei re­gionale a „Ligei” la Iași, care să cuprindă Moldova, Basarabia și Bucovina. MINORITĂȚILE Relativ la minoritățile din Ar­deal, oratorul spune că avem mai multe îndatoriri către dân­­sele. Mai departe d. Iorga spune că trebue muncă și numai muncă pentru înălțarea românismului. MUNCA ȘI ORDINE Muncă sprijinind ordinea în țară, respect pentru demnitatea omului și respectarea cetățeniei, iată programul nostru. In privința culturii, d. Iorga a spus că cu deașila vom moraliza această societate românească. Nu pot termină însă — a spus d-sa — fără a semnala impor­tantul dar pe care ni l’a făcut d. Aristide Blank, cedându-ne toa­te acțiunile sale în întreprinde­rea inițiată de noi a Teatrului Popular, încheie cuvântarea mulțumind congresiștilor”. ALTE CUVÂNTĂRI D. ZAHARIA FLORIAN secre­tarul general al „Ligei” prezintă raportul activității acesteia. D. SCRABA face o dare de sea­mă asupra situației materiale a „Ligei”. D. N. IORGA se urcă din nou la tribună cerând ca viitorul congres al „Ligei" să se țină la Suceava. D. GHIBU reprezentantul so­cietăților culturale ardelene du­pă ce salută pe cei de față în numele românilor din Ardeal, cere ca „Liga Culturală” să-și în­tindă activitatea și în Transilva­nia. De asemenea cere ca viito­rul congres al „Ligei” să se țină la Cluj. IN CHESTIA VIITORULUI CON­­GRES D. N. IORGA răspunzând d-lui Ghibu descrie situația tristă din Bucovina. Spune că spectacolul de la Cer­năuți este o minge cu care se joacă cele două partide (liberali și averescani) ca să pună mâna pe putere. NAPOLEONISM ȘI MUSSOLI­NISM Viitorul j litatea altuia pentru a trăi el în­ 5 suși, se dezonorează. Cuvântarea d-lui Bl. Iorga D. N. IORGA mulțumește gă­­lățenilor pentru frumoasa pri­mire ce au făcut-o congresiștilor. Tot odată mulțumește și d-lui A. Scurtu președintele secției Galați. D. Scurtu, președintele secției, exprimă delegaților un salut frățesc de bună venire. D. N. IORGA în continuare a­­rată nevoia existenței „ligii Culturale" precum și datoria membrilor ei de a lucra în mod practic. Astăzi când fiecare amenință cu ciomagul, — spune d-sa — trebue să spunem că aceștia nu-și dau sea­mă că aruncă țara într'un haos din care cu greu va putea fi scoasă. Atunci va fi foarte rău, pentru cel mai bun dintre români. LUXUL FEMENIN Trecând la chestiunea luxului femenin, d. Iorga s­pune că e o rușine ceia ce se face astăzi la noi prin desfășurarea­ luxului lipsit de orice frumusețe în fața celei mai negre mizerii, fapt ce revoltă pe orice om cu bun simț. „SCHIMBAȚI SUFLETUL SO­CIETĂȚII românești Societatea de astăzi stă rău, pentru că stricăciunea i-a atins sufletul. Schimbați sufletul societății românești și îi veți schimba de­stinul. Statul trebue să fie re­prezentat pe căi cinstite de oa­meni cinstiți. ” FASCISMUL „Liga Culturală” nu face fas­cism, de care se servesc niște turbulenți descreerați. A fi na­ționalist nu înseamnă a sta bâta împotriva unui popor străin. Iu­­bindu-ți nația ta trebue prin fa­talitatea lucrurilor să iubești și pe străinii cu care colaborezi. Dacă ai făcut pe cineva ro­mân­ești dator să nu-i refuzi ni­mic din drepturile sale, dar să-i impui să fie român. NAȚIONALISM ȘI SIONISM Naționalismul nu poate admite pe pământul românesc un sionism cu privirea aiurea. • Dar naționalismul românesc nu poate refuza sufletul aceluia care îl oferă, pe motiv că e de altă re­ligie. d Un popor care atentează la vita­WJtUgBJVI’gSgntf. * D. N. IORGA numele Societății culturale „Ti­­nerețea” salută pe congresiști Aduce elogii activității d-lui Ior«­ga, cerând ca toți bunii români să ajute „Liga Culturală” atât moralmente cât și material*­mente. O DONAȚIE D. CEZAR RAȘCANCI donează suma de 10.000 de lei în numele „Caselor Naționale” pentru în­­­treținerea a doi studenți vara, la Vălenii de Munte. La orele 1 a. m. d. Iorga a ce­tit, o telegramă de omagiu adre­sată regelui, principelui Carol precum și o telegramă adresată d-lui Beneș cunoscutul om de stat cehoslovac. Ședința, de dimineață s’a sus­pendat. Primăria­ orașului a oferit congresiștilor un banchet. ȘEDINȚA DE DUPĂ AMIAZĂ Ședința se redeschide la orele 3 jumătate. De data aceasta biuroul se compune din președinții secțiu­nilor „Ligei Culturale” din țară aflători la congres. RAPOARTE, COMUNICĂRI ETUL D. D. RADULESCU (Cluj) face un raport al activității culturale din acel oraș. D. N. IORGA cere congresului ca anual să se dea câte o Serbare în folosul „Ligei”. Cong­resul admite demisia d-lui Livescu directorul Teatrului Po­pular. Aprobă de asemeni ca viitorul congres să se țină la Suceava. D. JECU delegatul secției Brat­ila, propune modificarea unor articole din statut. D. IORDANOVICI din Buciu*­rești, cere respingerea propune* rei d-lui Jecu. D. TIMUȘ din Ploești cere mărirea cotizației dela 1 1 la 2 lei MORMÂNTUL LUI V. ALEC­­SANDRI­­ D. IFRIM dela Iași cere ca 9« semințele marelui nostru poet V. Alecsandri să fie aduse la Iași și depuse la mitropolie, în­­trucât starea mormântului de la cimitirul din Mircești este revol­tătoare. D. N. IORGA spune că osemin­­tele lui Cuza Vodă și ale lui A­­lecsandri, pot fi depuse la bise­­rica Cuțitul de Argint din Bucu­rești. 1 m In aceiaș chestiune mai vor­besc d-nii Sever cavaler de Zota și Bogdan delegat de la Iaș!. * i La orele 5 a doua ședință sa ridică. Congresul își va continua lab­erările și mâine. Viața Capitalei CĂSĂTORIE Duminică 27 Mai a avut loc la dota Domnița Băla­șa, căsătoria religioa­să a d-rei Senta Pallady fiica d-nei și d-lui inginer Titus Enacovici cu d. loan Sân-Giorgiu, conferențiar u­­niversitar, fiul d-nei Maria Alex. Saint-Georges. Nuii au fost d-na și d. Aristide Basilescu, confer, universitar. D-re și cavaleri de onoare : d-ra Lydia Basilescu cu d. Horia Furtună d-ra Lydia Lorenz cu d. Emanoi Saint-Georges. ziarului „mMmm?®” 70) Unchiul Năstase și nepoțiiî satu P­etre Hieudim - ROMAN ORIOiNAE. ------­de V. CEMETE.Í5ÍS .. A4i de căFfi Petre nu se gândise ce face, când se supusese așa de mecanic cererii scurte a patru mii de lei. "Atâția bani i s’ar fi părut altă­dată o avere, un noroc. Se socotia însă foarte bogat, — nu avea de­cât douăzeci și patru de ani! — și o credea pe Colibri o aristo­crată, o făptură care nu prețuește banul, cinstită și altruistă. Ea era numai copilăroasă și cochetă. Patru mii de lei, față de zecile de mii de lei, ce le avea el, i se pă­reau lui Petre, atâta cât farme­cul unei flori, adăugat la desă­vârșita frumusețe a unei femei. După ce-i trimisese banii, se trezi un pic de curiozitate în el. Se întrebă: „De ce-i trebue toc­mai patru mii, și nu cinci, nu trebi” dar întrebarea i se păru neroadă și izbuti s-o izgoniască îndată. Din nedumerirea, din starea a­­ceasta, neplăcută pleacă, îl scoase alt ciocănit în ușe,­­ și ușa se deschise furtunatic. Colibri, cu brațele întinse, se arunca spre el. Ca să-i poată sări de gât, Petre £ 6 plecă înviorat de bucuria A apărut No. 6 al revistei științi­fice NATURA conținând numeroase studii, articole, însemnări, recenzii și buletine. sprințară a fetei, înduioșat, o luă în brațe și o purtă prin casă, în­­tr’un vârtej, sărutându-se, cu gu­rile îngropate una într’alta, înă­­bușindu-se. Când Nicodim osteni și puse la pământ păpușa nebunatică, res­pirară amândoi greu, câtva, apoi, într’un suflet, Colibri zise: — Vreai tu să fii bărbatul meu? — Dar se ’nțelege, Colibri­ făcu sigur de el, Nicodim. Răspunsul era neted, Lizeta îl crezu și se repezi iar în brațele voinice, Petre o luă încă odată pe sus, o învârti prin casă, până a­­meți și, cu ea cu tot, se răsturnă în pat, râzând cu hohote amân­doi. — Fii senos! glăsui fata, după un moment de cugetare. Tu vreai! Dar știi că nu se poate? Drăguțule, ce rău îmi pare! Nu sunt încă divorțată! Așa că, do­rința ta... — Nu-ți stă bine, Lizeto Coli­bri, cu gânduri serioase. Divorțul l-ai cerut, noi ne iubim, șî ne vom iubi și după divorț, așa că, oe-ți pasă! Haidem la șosea! De cei patru mii de lei nu po­meniră nici unul. Se înțelegea de la sine, că venirea Lizetei cu bra­țele întinse, în camera aceia, în­semna mii de mulțumiri. In aceiaș zi, tinerii puseră la cale plecarea lor la Slănicul din Moldova, își aleseseră o localitate din nordul României, pen­tru c­ă doamna Sotiria și fostul ei soț erau din Oltenia, și Colibri soco­tia că n’are să fie văzută acolo de nici o cunoștință. Zile ca de căsnicie armară, dulci, senine și în curând mono­tone. Se despărțiau câte­odată di­mineața, Petre lăsându-și iubita să-și facă lunga toaletă, alte­ori după amiază, având ea nevoe, să-și vadă unchi, mătuși, avocat, și după câtăva vreme și pe pă­rinți, cu care izbutise să se îm­pace. Petre nu se mira1 că toate rubedeniile acestea erau la Bucu­rești, nu în Oltenia. Șoseaua fu părăsită­, de cum se deschise târgul Moșilor. Zarva, gălăgia, felurimea de oameni, de costume, de negustorii, înghesu­iala de iarmaroc, toate panora­mele și „distracțiile americane ’ măscăricii, dansatoarele, gimna­sticii, turcoaicele, panopticul, me­­nageriile, erau pentru Colibri, în fiecare seară, o statornică plăcere. Nicodim văzuse numai Dră­­gaica, bâlciul Buzăului, mare și acela. Amintirea și ușurința lui de­ a petrece se întovărășiau, ca să-l înveseliască. Colibri, zăna­tică, neostenită, nu izbuti să-și plictisească perechea, colindând petrutindeni, trăgând la țintă, ju­când la noroc, la inele, la zaruri, la morișcă. Printre toate distrac­țiile, Petre își croia drum, firește, spre vinațuri, la turcoaice, sau în grădina Eliade, unde o sumede­nie de cârciuma în aer liber își ospătau sutele de mușterii. Ca o negură se ridica spre frun­tea poetului uneori, întrebări, din deziluzie purcesc: „Așa pe­trec cei ce au bani? Mai bine nu se poate”? Dar zilele treceau re­pezi, și pe nesimțite, după un răs­timp, Petre se trezi în tovărășia a încă două perechi de oameni aidoma lor: femeile, tinere ca și Colibri, fetițe pare că, bărbații, lor, unul ca de treizeci de ani, celă­lalt trecut de cincizeci, «tai, și e­Trebua să se știe continuă vor­bitorul că napoleonismul fără un Napoleon e ridicol. Dar mai ridicol chiar de efti acest jalnic napoleonism, este musolinismul fără Mussolini Noi nu vom merge cu steaguri negre pentru că nu îngropăm pe nimeni, ci vom merge cu stea­guri tricolore. Introduceți ordine în Ardeal și atunci vom veni și acolo. (întreaga sală aclamă pe d. Iorga). D. BATZARIA >în numele so­cietății „Macedo Română” și în gata cesta sprinten, vorbăreț și de chef. In tovărășia lor, trubadurul nu mai simți urâtul apropiindu-se și ceața ce i se ridicase până la frunte. Banda de șase persoane umbla prin Moși, ca printr’un rai al ne­bunilor, chibotind, vorbind în gura mare, țipând în surle, bă­tând în tobe, învârtind scărțâie­­tori, cumpărând și stricând ce cumpărase, în năbădăioasă vese­lie. Lumea se molipsia de la ei, lin­­tuia după nepăsarea, după obrăz­nicia lor nestricătoare, după ave­rea ce li se presupunea și erau urmăriți cu alai și cu drag. Ne­­gustorimea, saltimbancii din Moși toți începură să cunoască șleahta de șase. La cârciuma li se așeza fața de masă cea mai curată și e­­rau serviți cu tot ce le dorea pi­pota. Trubadurul lăsa rareori pe al­tul să plătiască și schimba miile de la o zi la alta. Dar­­ Țigul Mo­șilor se sfârși. Noii prieteni se aș­teptaseră și se înțeleseseră din timp, își dădură întâlnire la pa­nul dintrânșii, ca să joace poker. Era în linia lui Cuptor. Petro și Colibri nu plecaseră nicăiri; uitaseră de Slănicul Moldovei. Aproape în fiecare noapte jucau poker, în diferite case, unde pă­trunseseră de pe urma cunoștin­țelor din Moși Aproape totdeauna Nicodim pierdea. Se întâmpla să ’’ea și el câte o lovitură, dar jocul nu se încheia atunci. Norocul își batea joc de poet: cu cât mai mare era cartea ce i-o punea în mână, cu atâta îl păgubia mai vârtos, căci îi hărăzia și unuia dintre adver­sari o carte și mai mare. Colibri juca și ea, adesea și altă masă. Pierdea și ea, dar mai puțin decât Petre, fiindcă avea i teamă, de femee în întuneric, de joc și de carte mare. Pierderile ei, le suferia tot Nicodim. Ve urma) Cjtici.Acegerul Literar*

Next