Dimineaţa, mai 1923 (Anul 20, nr. 5919-5949)

1923-05-29 / nr. 5947

yiffiPBg su­tewRte Intre cei cari au vorbit Adevă­rului în ancheta întreprinsă pentru a desluși tuturor situația din Basa­rabia, e și d. Sinadino. Fost mare proprietar rus, d-sa a jucat un rol de seamă în orânduirile economice ale imperiului Țarilor. întrebat de trimisul nostru special, d. Sinadino nu­ s’a mulțumit să înșire seria de nemulțumiri, de revolte și de bat­jocoriri pe cari le strigă azi orice basarabean, ci a vrut să înfățișeze impresiile sale de specialist asu­­­pra stării economice generale a țării. Stând într’o stăruitoare și ileală izolare, d. Sinadino are cali­­tatea și competența de a privi lu­­­­­crurile în toată profunzim­ea lor. Ca cetățean cinstit al nouei lui pa­trii și ca economist încercat, fos­tul primar al Chișinău­lui, s-a folo­­sit de împrejurare pentru a chema atenția opiniei publice, aprinsă în suferințele cotidiane, la marile gre­șeli comise și, deci, la realele so­luții ce se impun. Ceea ce a făcut sursa dintâi a sărăciei publice a fost nestabilita­­­tea regimului exportului cerealelor, complectată cu vinovata întârzie­re a schimbului rublelor și coroane­lor. I D. Sinadino se ferește de vorbe mari, dar sunt greșeli cari se pot numi de-a dreptul criminale, fiind­că de ele se leagă toată mizeria­­ țării, de azi și de mâine.­­ Fruntașul basarabean a vorbit apoi de nepăsarea nenorocită cu Loare statul a tratat munca țăranu­lui, micul agricultor destinat să în­locuiască marea producție nu a gă­sit nici­odată sprijnul stăpânirii­, absolut necesar pentru a reface e­­conomia generală tulburată de re­voluția reformei agrare. Dar greșeala cea mare stă în chipul insuficient și în metoda strâmtă a politicii financiare de Stat. Să lăsăm cuvântul d-lui Sina­­rdino, care spune așa de frumos și de adevărat: " „Ministerul de finanțe a făcut de asemenea o greșală neluănd mă­suri de a regula datoria exterioară încă din 1920, după cum a greșit, îngăduind cetățenilor români să fa­că cumpărături în străinătate, spu­­nându-le minciuni că Ieul va crește atunci când el avea tendința știută de a scădea. „Socot că a face mici împrumu­turi de Stat e ca a face haine ief­tine la un croitor prost. Trebuia, în cazuri ca axei în care se afla țara, să se comande la croitori faimoși haine, bine plătite din stofa­­ cea mai bună. Trebuia să se facă la timp un împrumut foarte mare, adevărat consolidator al datoriei publice, împrumuturile mici făcu­te în străinătate au fost cu adevă­rat „ă fond perdu!". Admirabile cuvinte și justă pre­­­cizare a unei realități! Nu s-a lu­crat cu acea îndrăzneală și mă­reție, pe care le pretindeau grelele împrejurări, fiindcă ne-a lipsit la conducerea statului mintea care să formuleze un plan întreg și hotă­­rît din care să nu iasă. Am făcut politică de babe și de negustorași timizi, — politica ce­ a culminat în nenorocirea fanfaronadei lui „prin noi înșine“. După se protestează împotriva­ nepăsării administrației căilor fe­­­rate care face circulația bunurilor­­ absolut imposibilă în Basarabia și­ împotriva chipului sălbatec în care sunt distruse pădurile dintre Prut și Nistru, d. Sinadino termină ast­­­fel : â : „Decât să se tindă astfel spre­­ socialismul de Stat, e mai necesar , să se orânduia capacitatea de pro­­­­ducție a țării, sprijinindu-se munn­ca agricultorului. Pentru aceasta se cer design bani și bani trebue să se găsească și să se dea. E o imbecilitate să crezi că o țară se poate desvolta fără bani­­ și prin bani înțeleg moneda aur, nu hârtia fabricată zilnic). „E același lucru ca oxigenul pen­tru un individ, oricât de viguros, moare fără el. Or, dacă se conti­nuă politica de până acum, țara cea mai bogată din Europa, cum e recunoscută cu drept cuvânt Ro­mânia, va merge cu pași repezi și siguri spre ruină. Și ar fi rușinos și dureros. „Și pe lângă bani și rânduială, e nevoie să se dea libertățile necesa­re cetățenilor basarabeni. Aceasta nu împiedecă întru nimic paza frontiera. Și paza frontieră nu in­dică ca o necesitate guvernarea Basarabiei altfel decât de către civili. Căci primejdie rusă bolșevi­că nu există azi. Cunosc bine si­tuația de dincolo de Nistru, am în fața mea dări de seamă oficiale recente asupra situației sub regi­mul Sovietelor și am convingerea fermă că bolșevicii ruși sunt în imposibilitate de a fi activi în afa­ra frontierelor lor". Am ținut să subliniem admirabi­lele observații ale d-lui Sinadino, fiindcă ele aduc o puternică lumi­nă în marile probleme generale ce ne frământă azi. In cădere avionul incendiază o casa. — Un mort GALAȚI, 27. — Azi dimineață u­n groaznic accident de aviație, care a costat viata unuia din cei mai valoroși aeronauti ai grupu­­­lui III, s’a întâmplat în localitate, in împrejurările următoare : CUM S’A PRODUS ACCI­­DENTUL , Pe la orele 9, sub­-locotenentul a­­veitor Diaconescu Petre, s’a urcat pe un aparat „Spaad­“, făcând mai malte viraje deasupra orașului. După ce a aterisat, s’a urcat pe a­­sezaș aparat locotenentul aviator Popescu Petre, in timpul sborului, cârma aparatului s’a rupt și aviato­rul văzându-se în primejdie, a cău­tat probabil să aterizeze pe un loc viran, gest hazardat care l-a cos­tat viața. Aparatul aflându-se la o mică înălțime și neputându-se ser­vi de cârmă, a căzut pe casa cu numărul 51 din strada Libertății. Ciocnirea a fost atât de violentă, încât aparatul s'a sfărâmat și ben­zina din depozit a luat foc. Flăcă­rile au cuprins imediat rămășițele aparatului și acoperișul casei în chestiune. PANICA Á" întreaga stradă a fost cuprinsă de panică la vederea acestui acci­­­ [UNK]Öent. După primele momente de spai­mă câțiva trecători au încercat să salveze pe aviator. "*■ VICTIMA Insă cum acesta era legat de a­­parat, flăcările l’au carbonizat în foarte scurt timp. LOCALIZAREA INCENDIULUI La fața locului au sosit ofițeri și soldați de la grupul III de aviație. Pe de altă parte a sosit întreaga secție de pompieri S’a procedat în grabă la localizarea incendiului și la ridicarea sfărâmăturilor apara­tului. Locotenentul aviator Popescu Petre, a fost scos de sub sfărâmă­­turi carbonizat și cu o mână ruptă. Din fericire locatarii casei incen­diate au scăpat neatinși, înmormântarea nefericitei victi­me a acestui accident se va face cu solemnitate Marti. CITIJ! „Afisrânl Litoral 66 gij* . Ziarul „Patria” publică urmă­torul articol: Scumpetea crescândă a hârtiei­­,­ ridicarea plății tipografilor în proporție cu vertiginoasa Înăl­țare a prețurilor pe piață, aduc cu sine măsuri, care desigur nu sunt pe placul celor ce conduc un ziar, deoarece interesul lor nu poate să fie decât o mai lar­gă răspândire a scrisului dătă­tor de lumină în marele public. Dar sunt măsuri impuse de îm­prejurări. Guvernul, știind că a­­re să lovească în presa de opozi­ție, lăsând frâu liber speculato­rilor de hârtie, n’a pus nici o piedică, ci dimpotrivă a încura­jat urcarea prețurilor la propor­ții fantastice. Lovitura era du­blă, de o parte se făceau imense greutăți presei de opoziție, de altă parte câțiva noul sau vechi aderenți al partidului liberal se îmbogățeau peste noapte in felul acesta. Veșnic făgăduința de cre­ștere a prețurilor întârzie, orice nouă lege, în sensul acesta, nu face decât să întărâte înălțarea bălaurului, în priveliștea căruia se desfată o mână de oameni de mult la adăpost de orice grije a traiului de mâine. Scumpetea e­­normă a hârtiei mai simbolizea­ză insă și altceva : apucăturile anticulturale ale actualului gu­vern, care s’au dovedit in repe­­tate rânduri în variate chestiuni. Cum școalele sunt lăsate în pără­sire, cum cărțile își ridică de pe o zi la alta prețurile pentru ca numărul analfabeților să sporea­scă în Mara țară, tot așa se în­cearcă cu toate mijloacele posi­bile sugrumarea presei. Pentru un astfel de guvern e prielnic numai paravanul întunericului. Și întunericul se lasă tot mai greu. E interesul unei stăpâniri, care vrea cu orice preț să-și du­că la izbândă proiectul și să ex­ploateze pentru oamenii săi toa­te bogățiile țării, să suprime ori­ce protest legitim prin presă, în­grădirea libertății presei s’a fă­cut, materialul tipografic și-a în­zecit prețul, din acelaș motiv bi­necuvântat pe care un liberal Far formula: noi ne trăim traiul, în urma noastră piară lumea. Pentru liberali țara e bogată, ce le pasă dacă copiii n’au cărți din care să învețe, iar marea mulțime, gazete, care să-i des­chidă ochii arătându-i adevă­rata situație politică și econo­mică. Ori, socotelile exploatatori­lor nu trebue să se realizeze. Presa trebue sprijinită din par­tea marelui public; sunt ad­in Joc cele mai arzătoare interese ale sale. De azi începând ziarul „Patria” se vede silit să urce a­­bonamentul. Prețul unui număr de ziar va fi 2 lei. Cetitorii no­ștri vor înțelege că această ridi­care e impusă de împrejurări în afară de voința noastră, care s’a pus totdeauna în slujba ma­rilor interese ale neamului. Anchetă parlamentară în Basarabia Chestiunea asasinatelor oficiale din Basarabia ia proporții. După cum s’a anunțat, nume­roși și marcanți membrii din ma­joritate socot că astfel de gro­zăvii nu pot fi tranșate prin răs­punsuri ca cele date de d- Al. Constantine­scu. Anchete admi­nistrative nu pot duce la nici un rezultat în asemenea materie. De aceia, în interesul bunului renume al țarei și al salvărei si­tuației din Basarabia, aceștia so­cot că se impune o anchetă par­lamentară, care singura ar fi de natură să constate tot adevărul și să impună sancțiunile de ri­goare. D. Victor Iamandi, a for­mulat in acest sens o cerere în ședința Camerei de Sâmbătă. Guvernul, care cunoștea starea de spirit a majoritătei, și-a dat tawatte de primejdie, și, prin glasul d-lui­­­ G. Duca, a cerut o amânare de câteva zile întru­cât „chestiunea e din cele mai serioase'". Informațiuni bune ne îndreptă­țesc a spune că cererea va fi re­petată în cursul săptămănei, de astă dată într'o formă mai inzis­­tentă. mi ■HiUri* • nfniw rapel fascist auro- IASL 27. — De azi dimineață, pe fațada hotelului Bejan unde se află sediul „societății Creștine pentru apărarea Constituției naționale" de sub preșidenția d-lui A. C. Cuza, s’a arborat drapelul fascist. Poliția a intervenit cerând să se dea jos steagul, fapt ce a fost a­­dus la îndeplinire deabia pe la o­­rele p &car. Combaterea Columbacei Cred că nu-i nici a fost nici de prisos să ne ocupăm tocă de-o ches­tie care ne-a produs o pagubă de cel puțin 30 de milioane, cu atât mai vârtos că combaterea acestui flagel trebue începută din vreme, nu să așteptăm să ne bâzâe iarăși musca. Atunci e prea târziu și de iznoavă vom plăti din gros. Columbaca e de când lumea, pe câtă vreme veterinarii și autoritățile noastre sunt mai dincoace. De al­­minteri cuibul teribilei insecte a­­flându-se pe țărmurile dunărene ale Banatului, în timp ce Banatul nu era al nostru ne lăsam pe grija Ungurilor. Ungurii au plecat, dar co­lumbaca a rămas, și de­oarece noi n’am avut asta în vedere ci­­ ne-am­ lăsat tot pe tânjală, ca de obicei, ne-am pomenit cu roiurile de muște care ne-au potopit vitele. Dacă chel­tuiam de cu vreme 3_4 milioane cu stârpirea larvelor pe loc, econo­miseam restul și scăpăm și de po­­nosul de tembeli și nepricepuți. Dar în fine, cu prețul a 30 de mi­lioane, cu mare sapimă și cu m­țică rușine, tot învățarăm ceva, cel pu­țin nădăjduim. Mai nădăjduim Încă că nu vom trăi numai cu nădejde, ci că se vor lua măsuri de aci înainte. Direcția zooteh­nică — cred că ai­ci e rolul principal și datoria de căpetenie , să avizeze de pe acum la ce-i de făcut. Căci dacă izbutim a păzi țara de ciumă și de holeră de când întrebuințăm mijloacele științifice și râvna nece­sară, de ce nu ne-ai­ descotorosi și de columbacă ? Se zice că în alte țări ea fost cu desăvârșire stârpită. De­ aceia am socotit de cuviință să luăm cuvânt și termen din vreme ca, în caz de repetare a plăgei, să știm pe cine să apucăm. E adevărat că e și pe-a lui Dumnezeu, dar cum cu el nu ne putem lua la harță, ne vom lua măcar cu veteri­narii noștri. INDEX ail 4 SI XX ~ No. 5947 m « Leu exemplari»­ în țară 2 Lei ex.­ în străinătate Zic. Românii la Paris și nu: „co­­­lonia română“, fiindcă, dacă Ro­­m­îni sînt astăzi încă multi in ca­pitala marii țeri prietene și între dînșii sunt oameni de mare merit, iubiți și stimați, colonia romina e o amintire de trecut și­ mă gră­besc a spune, o speranță de vii­tor, poate chiar de viitor apropiat. Colonia cea veche a existat în momentul chiar când pentru întăia oară a fost o mare concentrație de conaționali ai noștri acolo, prin a­­nii 1840. Membrii ei aparțineau a­­celeiași clase, cea boierească, cea adevărat boierească, primiseră a­­­­ceiași educație în familie, aveau, cu puține excepții, aceiași direcție absolut liberală, dar strict naționa­lă, și simțim nevoia de a fi împre­ună pentru a pregăti realizarea u­­­­nui program de reforme unitar, în fruntea căruia se găsia unirea ro­mânească. Nu lipseau, cum e și na­tural, nici între dînșii deosebiri de interpretare, antagonisme de tem­perament, rivalități personale, — ba chiar emulația între Moldoveni. Prin truda unui cleric inimos, fost revoluționar de la 1848, Iosafat Snagoveanu, ei și-au făcut o cape­lă și mai târziu Statul a cumpărat monumentul istoric din Rue S. Jean de Beauvais pentru a o adă­posti. De mult, această iluzie s’a risi­pit. Oameni răzleți au venit aici. Ei s’ar putea împărți în două gru­pe. De o parte, persoane bogate și fără multă ocupație, pentru care Parisul, considerat în afară de Franța și chiar de sensul lui ade­vărat, era — ce necunoaștere a i­­mensei și aproape tristei, tragicei munci care se desfășură într’însul! — un loc de mare, aleasă, scum­pă și veșnică petrecere „Boierul moldovalab“. Iar, de alta, studen­tul. El însuși foarte adesea „băiat de familie“, adorabil fu­s â papa, plin de răzgâiere și de obrăznicie, urmându-și dreptul pentru doctorat și doctoratul pentru a fi deputat și ministru. Alături, la alte Facul­tăți, bursierul, închis, cu micul lui venit deja Stat, în specialitatea lui și trăind fiecare cu sine și pentru sine, în odăița de oțel, între căr­țile lui, fără sens și pentru viața franceză și pentru solidaritatea ro­mânească. Așa a fost până la războ­i. Răz­boiul însuși a adus altceva. Alături de aceia pe cari i-a apucat aici și cari au trăit în deosebite condiții ori și-au lăsat trupurile în pivnița bisericii românești s’au adaus emi­grații, propagandiști adevărați Si de acea cărora propagandă li era o sursă pentru toate deșertările. In bună sau rea înțelegere, ei au pe­trecut aici anii în cari pe câm­piile de luptă și in miseria de după front se hotăra soarta neamu­lui lor. Câțiva merită recunoștință, ceilalți numai despreț. Apoi au năvălit aceia cari după pace, față de noile greutăți, fugiau cu sutele, cu miile în străinătate pentru ,studii“, de la douăzeci la șaptezeci de ani, părăsind une­ori advocătură, medicină, catedră ori cău­tînd un loc splendid pentru a-șî adăposti anii de pensionari. Natu­ral dacă propaganda putea adăugi la budget, o înscriau între venitu­rile lor. Și Ministerele franceze știu ceva despre o anume cerșitorie care se îndreptăț­a astfel. In sfârșit s’au suprapus trimeșii la studiu, exportați cu grămada fără concurs și fără dovezi de apti­tudini, înecând admirabila falangă a tinerilor de primul rang cari nl-au făcut și nu fac onoare aici. Unii a­­veau să învețe franceza pe ban­dle cursurilor de specialitate... Ală­turi de Ardeleni rari se deprindeau astfel cu gramatica elementară, o întreagă bandă de Basarabeni de altă nație, mai ales Evrei, cari ve­­niau ca să nu învețe românește, ca să nu aibă contact cu noi și ca să se pregătească pentru „orice îm­prejurări“. De cinci ani acest material di­vers se obhiduiește, se purifică, se înnalță și se organizează. Voiu a­răta, până unde a ajuns această grea și delicată operă. Intâiu eliminările voite sau natu­rale. Scăderea banului românesc a rechemat pe mulți, pe cei mai multi dintre căutătorii unei vieți mai plăcute într’un mediu superior și a împiedecat invazia anuală a a­celora cari au creat legenda Ro­­­­mînului „pierde-vară“, pentru care Rosic* • suprem* expresie -OTto BOSSI­ -­v - a Parisului. Pensionarii sînt siliți a-și consuma venitul în țara care­­-l dă. „Schimbul studențesc“ de favoare, un fel de bursă, dar fără probe de merit, s’a restrîns asupra acelor cari dovedesc — mai mult sau mai puțin — că fac în adevăr studii folositoare. Statul francez el însuși, așa de generos față de tine­rimea noastră, cere garanții, și d. Mario Roques, căruia nu-i putem­ mulțămi în de­ajuns pentru ce face în folosul nostru, e însărcinat cu verificarea. Mulți părăsiți au rămas din motive de nepotism și de par­tid, dar o împuținare, o însemnată împuținare, s’a produs. * Acuma, organizarea. Legația Ro­mâniei va trebui să se gîndească la aceasta, adăugindu-și chiar, organe speciale pentru ținerea laolaltă și supraveghierea coloniei. Societatea Rom­înilor din Paris, asemenea cu cea de la 1840, societate care să nu fie numai de studenți, nu poate întîrzia. Personalități de o așa de înnaltă considerație ca buna, tot­deauna îndatoritoarea d-ră Elena Văcărescu, al carui mare talent nu trece cu vederea nicio nevoie, nicio suferință, sunt acolo ca să mijlo­cească apoi contactul cu societatea franceză, chiar cu aceia care-și deschide mai greu porțile și în care familia de Savigny e bucuroasă, azi, să cunoască și să încurajeze orice inițiativă românească, precum în alte cercuri generalul Berthelot nu uită un moment anii de glori­oasă suferință prin cari e legat in­disolubil de noi. Deocamdată sînt numai încerj­cari de grupare. Liga Culturală n’are încă o secție aici, și­­ va tre­bui s’o aibă. Școala noastră de la Fontenay-aux-Roses e numai adă­postul pitoresc într’un încîntător cadru de natură, în multele încă­peri cochete pe care le-a pregătit singuința și gustul subdirectorului mleu d. Victor Ianculescu, a unei elite de cercetători științifici, ve­niți pe un an - doi pentru biblio­teci și arhive, istorici și filologi plus cîte un pictor sau, eventual, sculp­tor. E adevărat că noi avem acolo biblioteca românească,­­ necontenit îmbogățită, depositul cărților de propagandă, pepiniera de unde pleacă scrisul despre Romîni, că voim și izbutim tot mai mult a face din școală și consulatul nos­tru cultural. Dar massa studenților rămâne împrăștiată și fără condu­cere, cu toată societatea pe care o au și care numără membri de va­loare. E vorba acum de Cetatea Universitară, ale cării temelii s’au pus la Montrouge, în vecinătatea parcului splendid. S’a anunțat o clădire specială pentru „Orientali“, și am cerut una pentru hotinii din Orient. Statul va trebui să sacrifice ca să nu rămînem singuri în afară de organisarea tineretului pe na­țiuni. Biserica are un mare rol. Pă­rintele Radu și ajutorul său diaco­nul Dănău se străduiesc a-i reda a­­cela pe care l-a știut ținea altă dată. In cuprinsul scînteietor de aur al vechiului lăcaș supt vitra­liile frumoase ale celuilalt rit, ser­viciul se face într’o perfectă or­dine­­e și o atmosferă de cultură , parohul citește cuneiformele asirie­ne și până și simpaticul dascăl ur­mează la cursurile universitare. Ta­lentul și entusiasmul d-lui Ghi­­țescu, noul șef al unui admirabil cor, a creat concertele religioase în care un public francez ales plăteș­te ca să asculte largile armonii o­­rientale ale lui Musicescu și în­drăznețele încercări ale regretatu­lui Castrișamu. Mai bună propagan­dă decît sute de articole în care pretenția și veninul înlocuiesc Inte­ligența și căldura. Să nu uităm — s’ar putea ? —» cursul de românește, la Sorbona și la Școala de limbi orientale vii al d-lui Roques, în care pentru câțiva de ai noștri și cîțiva Frances, se cheltuiește atîta știință, talent și bunătate. La cursul d-lui de Martonne se pregătesc anual tineri cu dor de a cerceta pământul nostru. Locul de „profesor agreat“ ce mi se păs­trează la Sorbona permite ca de două ori pe an să se vorbească, di­rect sau indirect, de tot ceia ce ne privește. Avem ca oameni ceia ce trebuie ca să întrecem cu mult orice altă nație mai mici în acest vast cîmp de influențe în care se hotărăsc azi valorile naționale. Să nu impunem numai puțină solidaritate și disci­plină și numele de Roman va căpă­ta din nou simpatia și stima de care se bucura acum trei sfer­turi de veac cind nici nu se po­­menia la Paris numele altor nații din Sud-Estul Europei: * iii mu—i'wn«MWH N. lGB*ga Guvernul din Angora HASSAN BEY Ministrul de finanțe al guvernu­lui turcesc Ibn Angora. ZifARUL „DIMIN­EflȚfi“ I CUPON DE PREMII 96 de cupoane consecutive predate Administrației zia­­rului „DIMINEAȚA“, dau dreptul la CINCI BONURI pentru participarea Citito­rilor la tragerea marilor premii gratuite inclusiv patru case noi, acordate cititorilor noștri Păstrați acest Cupeu

Next