Dimineaţa, iunie 1923 (Anul 20, nr. 5950-5978)
1923-06-11 / nr. 5960
București, sărindar 9 în 10 pagini Fondat ln 1904 de Const.MIL| mm. XX No. 5960 Luni 11 Iunie 1923 Leu exemplaru! în țară 3 Lei ex* în străinătate Evenimentele dela Șefia Lovitura de stat din Bulgaria, care poate fi semnalul unei sângeroase revoluțiuni, este explozia violentă a nemulțumirilor acumulate contra dictaturii agrariene a guvernului Stamboliisky. Pregătită îndelung de toate organizațiile burgheze politice ca și militare, susținuta de grupările macedonene care întotdeauna au reprezentat un element hotărîtor în politica bulgară, această lovitură părea de mult inevitabilă. Discutabil era numai, după cure este și astăzi, dacă ea va avea forța trebuitoare pentru a răsturna regimul Stamboliisky și a pune în mod durabil capăt apăsătoarei dictaturi, înainte de a avea informațiuni mai complecte asupra faptelor petrecute și asupra autorilor răsturnării, ne vom abține deja comentarii asupra caracterului și efectelor loviturii de stat. Privind însă înapoi asupra politicei dictatorului răsturnat, nu ne va fi greu să o explicăm. Democratie la origine și în teorie, regimul Stamboliisky devenise o dictatură revoluționară antidemocratică în metodele ei de guvernare, ca și în realizările ei politice. In timpul celor cinci ani ai guvernării agrariene viața constituțională a Bulgariei a fost un simulacru. Doi din factorii constituționali esențiali — regele și parlamentul — fuseseră reduși la funcția unor simple unelte ale guvernului și tratați ca atare. Hotărît adversar al burgheziei orășenești și al întregii ei •^organizațiumi economice, acest guvern suprimase prin mijloace violente pe conducătorii partidelor adverse și distrusese formațiunile lor. Prin măsuri de o severitate neînchipuită se sămănase teroarea asupra populației de la orașe. Cu prețul de a aduce Bulgaria la cele mai rudimentare forme de producție economică, cu prețul de a sacrifica toate imnurile vieții culturale, dictatorul Stamboliisky își desfășura politica de opresiune care — și aici e punctajul esențial — nu corespundea măcar unei libertăți depline a maselor țărănești și unui exercițiu efectiv al puterii politice pentru acestea. Că prin mijlocul unei astfel de dictaturi se ajunse la o viață publică ordonată și la un echilibru al finanțelor e explicabil. Dar ce valoare poate avea această ordine clădită pe apăsare și groază? Cât de mult poate ea dura ? Asta se vede acum. Dictatura lui Stamboliisky, care în practicele ei prezenta o vădită asemănare cu regimul bolșevic din Rusia, nu a întârziat să evolueze în direcția parcursă de atâtea dictaturi cunoscute în istorie. Ea a dus la conflicte în sânul guvernului Ä al partidului, dușmănii personaje pronunțate, având de efect o slăbire a regimului, dar paralel cu ea o intetire a dictaturii. N’am asistat oare în ultimul timp la excluderea din guvern și la trimiterea în străinătate a ministrului Dascaloff, cel mai puternic organizator al regimului și șeful acelor gărzi verzi care constituesc forța armată a partidului; îmbătat de putere, ca mulți dictatori din trecut, primul ministru concentrase întreaga guvernare în mâinile sale. Cu drept cuvânt el ar fi putut repeta exclamația : „Statul sunt eu“. Situații ca aceasta conțin întotdeauna în sine germenii distrugerii. Căci dictatura, admisă adeseori ca mijloc tranzitoriu al unei revoluțiuni, nu a putut niciodată constitui baza permanentă și scopul însuș al unei guvernări. Cum se explică însă că guvernul acesta a putut să se impună atenției Europei și să înregistreze în politica externă succese incontestabile? Chestiunea merită să fie cercetată. Politica externă a guvernului Stamboliiski a fost elementară. O politică de oportunitate, de resemnare și de pace.Ca toate regimurile revoluționare, și acesta avea nevoe de pace în afară. Și pacea formase de altfel prilejul venirei la putere. Constituit prin răsturnarea guvernelor care făcuseră războiul, guvernul Stamboliiski a semnat în numele Bulgariei tratatul de la Neuillyt care impunea țării însemnate sacrificii dar îi asigura o existență onorabilă. Nimic mai firesc decât sprijinul dat de puterile aliate guvernului său, care trebuia să execute tratatul semnat. Și executarea aceasta a fost aproape deplină și suficient de corectă. De aci prestigiul extern al al guvernării. [ In raporturile cu statele vecine,k dacă facem abstracție de incidentele produse de incursiunile bandelor de comitagii în care responsabilitatea guvernului nu a fost dovedită — Stamboliiski a știut prin repetate călătorii diplomatice să inspire încredere și să dea asigurări de loialism. N’ar fi fost însă o nebunie din partea sa, a încerca o altă politică ? Este sigur că ceea ce pentru observatorii din afară constituia un șir de succese, nu era privit în acelaș fel și înăuntru. Diferitele renunțări, în special acelea relative la eșirea spre Marea Egee și la Macedonia, au jignit desigur pronunțatul simț național al poporului. Prezența foștilor militari și a organizațiilor macedonene în fruntea revoluționarilor de azi, indică în mod neîndoios că lovitura de stat e datorită în bună parte și acestor jigniri. Nu vrem să ne aventurăm în conjecturi asupra desfășurărei evenimentelor din Bulgaria. Revoluțiile sunt întotdeauna incalculabile. Ni se pare însă neîndoios că dacă lovitura va reuși, soarta lui Stamboliiski și a partizanilor săi va fi aspra. Popoare mai blajine ca cel bulgar au făcut pe dictatorii înfrânți să plătească cu viața faptele lor. Asupra viitorului planează azi două mari întrebări: Regimul cel nuu nu va înlocui el dictatura din stânga cu una militarista si șovină din dreapta ? Și—în legătură cu aceasta—răsturnarea de la Sofia nu marchează ea începutul unor noui complicațiuni externe ? întrebările ne interesează direct De nu atârnă ca schimbarea politică din Bulgaria să aibă pentru noi urmări pe care desigur nu le-am dorit. EUGEN FILOTTI In noile teritorii Orup de †ași _ 1. • IWUMM O ÎneOEfți 0 lovitură de stat în Bulgaria . —'■ [UNK] [UNK] [UNK]'n—i I —i—■’tw’—.i•».—i>». To# miniștrii și depusfii arestați Un cabinet provizoriu cam a m fi urmat de un guvern de coaliție ■ . Iată știrile sosite asupra evenimentelor din Bulgaria: Aseară pe la orele 8 un număr de peste 3000 de macedoneni autonomiști secondați de numeroși ofițeri și subofițeri de rezervă și având sprijinul trupelor regulate din Sofia au înconjurat localul Sobraniei unde se ținea ședință, declarând arestați pe toți Kuisîștrii șî deputații prezenți. Ministerele, ca și toate autoritățile mai importante, — poștă, gară, etc. au fost luate în stăpânire de ofițerii și subofițerii de rezervă organizați în detașamente. Foarte mulți locuitori, aparținând partidelor de opoziție, s-au înrolat în garda cetățenească organizată în pripă și însărcinată cu menținerea ordinei. ARESTAREA LUI STAMBOLIISKI O altă grupă de macedoneni autonomiști și ofițeri de rezervă au ocupat satul Slavovița, arestând pe primul ministru Stamboliiski care a fost invitat să semneze imediat demisia cabinetului-Regele Boris a acceptat imediat demisia prezentată însărcinând cu formarea noului cabinet pe d. A. Stancofi, fruntaș al blocului constituțional, bloc format din vechile partide antantoite. DIN CINE SE COMPUNE GUVERNUL Cabinetul prezidat de d. Stancofi se compune din d-mi Bosneacov, Miliției, profesor universitar, și generalul Ruset ca reprezentand al Ligei Militare. Primele măsuri luate de noul guvern au fost stabilirea libertății presei și punerea în libertate a miniștrilor din cabinetele dela 1912—13— 18, cari se aflau arestați la Simla, facă noi alegeri generale. D. Stamboliiski și foștii săi colaboratori de guvern vor rămâne însă arestați urmând să fie trimiși în judecată pentru o serie de ilegalități și atentate puse la cale împotriva adversarilor politici. PROCLAMAREA STĂRII DE ASEDIU Comitetul revoluționar a luat imediat măsuri de ordine și siguranță. Starea de asediu a fost proclamată în toată țara și circulația de la sate spre orașe complect oprită. Cele mai strașnice măsuri au fost luate pentru a se preîntâmpina o eventuală lovitură, pe care ar încerca-o gărzile verzi, credincioase fostului regim al agrarienilor. ___ .. D. STANBOLIISKI si guvern dl concentrare Se dă ca sigur că după eliberarea acestor foști miniștri, d. Al. Malinoff, șeful partidului democrat va fi însărcinat cu formarea unui guvern de concentrare în care se credea că vor intra și social-democrații. MASURI MILITARE IN PROVINCIE Pentru moment s’a suspendat circulația trenurilor și comunicațiunile particulare prin telegraf și telefon. Comandanții garnizoanelor din orașele reședințe de județe au primit ordine de la noul guvern să ia conducrea administrației până la numirea de noi titulari și să ocupe aumilitărește localurile tuturor autorităților. La Sofia și in celelalte orașe, circulă patrule militare pentru a menține ordinea. IN ȚARA E LINIȘTE Până în momentul de față nu s’a semnalat nici un fel de desordini din partea gărzilor țărănești, cu sprijinul cărora ă. Stamboliisky spera să se mențină la putere. Liniștea cea mai desăvârșită domnește pretutindeni. Dizolvaria Schismei După formarea noului cabinet camera actuală (Sobrania) va fi dizolvată urmând ca în curând să se Accident de tren la lași IAȘI. 9. — Trenul ce venea dinspre Podul Ilpatei spre Iași a lovit la intrarea în gara locală pe fetița Aristița Șoroagă de 17 ani care, în stare gravă a fost internată în spital. Grâu, ouă, cașcaval Acestor trei produse li se va da un regim nou în ce privește atât exportul cât și comerțul intern. Așa a hotărît Consiliul economic. Amănuntele le-ați citit. Nu asupra lor, cel puțin deocamdată, vom insista, pe de-o parte fiindcă în haosul în care se găsește economia noastră națională e în adevăr foarte greu să te pronunți care măsură poate să fie mai potrivită, pe de altă parte din pricina celor ce voi expune mai jos. Deciziile Comisiei acesteia, dur,e sau rele, nu se vor aplica imediat, căci Comisia nu-i decât un simplu purgatoriu. Indicerile ei mai treime să treacă, prin iadul ministerului de industrie și comerț și numai pe baza referatului lui va statua definitiv Consiliul de miniștri. Aci se deschid două chestii: Când se va face acest referat, și ce va fi dacă el se va deosebi de părerile Consiliului economic ? Probabil că problema se va restudia de acesta. Iar în vremea asta se strică complect cașcavalul cel vechiu și sezonul pentru exportul ouălor se duce. Deja Consiliul economic semnalează primejdia să nu fugă singur cașcavalul. Ce va fi de va mai trece și Mie peste dânsul ? Una din marile noastre nenorociri sunt toate aceste conisiuni, paracomisii, consilii și paraconsilii, cari ori lucrează alandala, ori nu lucrează de loc. Sunt legături ce strâng de moarte gospodăria țării. Să vedem acum dacă și de astădată mnisterul de industrie și comerț ne va da dreptate. Chestia cașcavalului va fi termometrul INDEX Jurământul cu lumânare Din ordinul Sinodului bisericesc judecătoriile și tribunalele s'au văzut de ori obligate a-și procura lumânări, icoane și a sta in picioare in fața ’umândrilor aprinse cu ocazia fiecărui jurământ. Nu știam că Sinodul se poate amesteca în treburile justiției, fie chiar numai in formele ei de administrare. Și in orice caz dispoziția Sinodului care ni se pare inutilă și anacronică, este ilegală. Nicăeri in codul de procedură civilă sau penală care prevede obligativitatea jurământului pentru martori sau jurământul derizoriu nu este prevăzută formalitatea aprinderii lumânărilor și a sculării in picioare. Și desigur că această formalitate nu poate sluji la nimic. Solemnitatea jurământului, stă în însăș legământul moral pe care și-l ia acel care pune mâna pe cruce și pronunță formula sacramentală. Lumânările și scularea in picioare a asistenței nu pot adăuga nimic la această solemnitate intrinsecă . Găsește insă Sinodul că jurământul nu mai are destulă seriozitate ? Ei bine atunci, nici lumânările nu pot salva ceva din puterea lui morală pe care o scade depresiunea morală a timpului, nostru și lipsa de credință a populației. Putem asigura pe membrii Sinodului că nu lumânările vor reține pe acela care este în stare să jure fals, pentru motivul că nu se mai teme de sancțiunile divine. In plus, ordinul Sinodului adaugă uni supliment de teatralism inutil și împovărător judecății, pe care, interesele justițiabililor și spiritul, cremei o cer cât mai sobră, mai simplă și mai puțin formalistă. Scandalurile monarhista la Paris MAXIME REAL DEL SARTE Unul din conducătorii așa numiților „camelots du Roi“, care a pus la cale agresiunile recente conta deputaților democrați și republi azi Pagina Copiilor cu fotografii de ale școlarilor silitori Impresii din călătoria siena de după rizici de n iorga Iată și orașul de care atîția ani m’a ținut departe decretul de expulsare. Mă așteptam,după descrieri făcute mai toate în același spirit, la o lume tristă pe care ai simți-o zdrobită de pierderea măririi și a bielșugului care au fost. Și nu e așa. Doar sentimentul că lumea s'a rărit și s’a liniștit, n’aș zice și a ispășit prin purificare. Sunt zimbete care au dispărut ca să nu mai revină sau care se întorc în schimonosiri ispititoare. Este desigur ceva care lipsește în suflete, dar la prima vedere n’o spune nici strada bine întreținută, nici aspectul cuviincios al înnaltelor clădiri imposante, nici plantațiile de o bună înfățișare. Prețurile s’au înmulțit, e adevărat, de 10.000 de ori, cetiți, zece mii de ori. Numai pe marile taximetre e scris: 7.000 ca măsură a înmulțirii. Socotelile devin enorme: o mică avere pare a trece în mînile hamalului care ți-a cărat bagajele. Unui chelner îi vei da măcar 1.000 de coroane, în care cas el te va socoti un biet scăpătat sau un infam zgîrcit. Cafeaua cu lapte costă 7.000 din aceste coroane de toate mărimile și colorile, atât de îngrijit tipărite. Un popor întreg trebuie să se închine zeului aritmeticei ca să înțeleagă ceva din viața ce se poartă în jurul lui. Cerșitorului îi dai cîteva sute de coroane și ai conștiința că nu i-ai ajutat prin nimic miseria. Și totuși să ne uităm mai de aproape. E adevărat că, atunci când un franc francez, care e, să nu uităm, vre-o patrusprezece lei românești, valorează 4.700 de coroane, importul din această țară de plusvalută e foarte îngreuiat. Dar înseamnă aceasta pare o mare pagubă pentru o societate care e redusă astfel a întrebuința numai ce fabrică ea acasă și vitrinele magazinelor sunt pline de tot felul de marfă, de-asupra căreia sunt înfipte socoteli de zecimi și sute de mii, de milioane. Valuta externă încă influențează asupra plății lucrătorilor și produsele austriace se pot vinde acolo unde cele elvețiene sau cele engleze nu pot să aibă intrare, îndată după catastrofa deprecierii .provocată de neputința de-a exporta și de nesiguranța micului Stat de formație nenaturală, munca și-a cerut răsplata potrivită cu scumpirea din acel moment a mijloacelor traiului. Valorile producției și mînii de operă s’au cîntărit din nou într’o balanță la care se schimbase cifrele, dar nu se putuse schimba raportul natural dintre ele. Astăzi cine muncește poate trăi în Viena. O lege cuminte hotărăște creșterea mașinală a salariilor după indexul, urmărit atent, al scumpirei și, pentru a nu se produce o scădere bruscă odată cu posibila scădere a prețurilor, s’a fixat termenul de trei luni în care se pot reduce în proporție salariile. N’am putut decât sa arunc o privire asupra străzilor, dar am avut impresia că, relativ, într’un oraș unde chilogramul de cartofi s-a ridicat la douăzeci de lei de-ai noștri, iar cel de carne la peste 120, muncitorimea — indiferent de ce a făcut și face Statul pentru a trece peste greutățile lui, prin împrumutul acordat de Aliați, contra unor anumite garanții — a biruit momentul suprem al unei crize grozave, pe care a întrecut-o numai aceia din Rusia sovietică. Pe când automobilele mari galbene așteaptă la gara pe Americani, cari și-au făcut și aici un cuib favorit, lumea odinioară bogată n’ar fi trăind așa de rău. Capitaluri plasate la vreme în valută străină i-ar salva în greutățile de azi, ba ar permite unora și un anumit lux. Totuși numele mari au dispărut odată cu acel regim pe care-i Servian și-l dominau. Mulți trăesc prin străinătate din ce au depus, prudent, acolo. Faimosul Czernin, prigonitorul dreptății și martiriului nostru, voia să fie în Olanda conferințe pe care a fost rugat să le amîne fără termen. In salonul castelului frumoasei și nenorocitei Veczera, cu care împreună a pierit arhiducele Rudolf, în acest adăpost al poesiei și al dramei, atîrna pe păreți, între portretele de maeștri, păstrînd farmecul vechii lor stăpîne, chipul triumfător al născătoarei proprietarului de o clipă, un îmbogățit de războiu din București, d. Pincu. Cei cari au făcut avere aici ori o fac astăzi, indigeni și străini, trăiesc frățește și hoțește. Nimic nu e prea sus pentru gustul, pentru apettitul lor, trezit deodată, sălbatec. Oțelele, mari și mici, părăsite de alți oaspeți, sînt ale lor. Pentru dînșii servitorii solemni își pun fracul veșted și schițează adîncile plecăciuni. Pentru dînșii se luminează restaurantele seara. Pentru dînșii se împodobesc vitrinele cu tablouri, cu legături rare, cu manuscripte prețioase. Pentru dînșii celebrități din toată lumea cer la teatre, odată marea mîngîiere și a Vienesului celui mai sărac, mii de lei ..pentru o lojă. Pentru dînșii întirzie pe stradă frumoasele fete oacheșe și bălane care știu că acasă pînea lipsește. Pentru bestia întreprinzătoare, îndrăzneață, fără milă, pentru acela care înturpitudini pregătește pentru mini ori pedeapsa lui or revoluția contra oricării bogății, ori carii bune stări. Des de dimineață, când nu vin încă alți clienți, în cafenelele abia măturate se strecoară oameni cu figuri interesante, pe care e scrisă cugetarea și suferința. Au hâide care de mult n’au fost înlocuite și care strigă miseria din fiecare fald al ușurii- Ochii obosiți privesc to^ corn hrana scumpă pe care gura o sfarmă violent. Mai mult oameni bătrîni, întovărășiți adesea de femeile care li împărtășesc suferința. O mare împărăție s-a sfărîmat, capitala germanismului pornit spre cucerirea Orientului a devenit reședința unui modest președinte de Republică, un profesor de tehnologie, al cărui nume Îi afli si luiți: studenții nu mai aleargă din toate provinciile unei vaste monarhii pentru multe națiuni ca să-i afle act, în această atmosferă stăpânită de spiritul ascultării unice, învățătura care-i va conduce o viață întreagă. Atîția funcționari, atîția profesori, atîția intelectuali au rămas pe drumuri, atîția alții n’au cu ce-și acoperi nevoile. Ridicarea recentă, de salarii vine prea târziu pentru ‘sănătatea zdruncinată a unora. Ei vor rămînea și mai departe icoana unei societăți sfărîmate și împrăștiate, scăzute și umilite. Ce timid se strecoară ei într’o lume care-i întîmpina odată cu tot respectul datorii situației sau meritului lor! Cite unul va îi aruncînd a privi(emite.patim0pa in vivia) , î? sena: Kermterstrasse