Dimineaţa, iulie 1923 (Anul 20, nr. 5985-6010)

1923-07-06 / nr. 5985

í : î­cum ou se iau masuri­­ a, putui reculege cât uia, dureroasei emoții­­ vtastrofa de la Vinil­in terminat cu nu­­țitor­ii răniților, și o altă Nenorocire de­­ Will sunt omorâți pe 1 „ Iau —L­ iari se aleg cu răni parte grave. Acești patru nenorociți călătoreau pe acoperișul unui vagon cu trenul personal Brașov-Cluj. Nenorocirea sa întâmplat, când trenul trecea peste un pod. La prima vedere s’ar­ părea că vina e numai a călătorilor. De ce să-și expună viața, călătorind pe a­­coperișul vagoanelor. In loc de a sta inlăuntru ? De ce? Pentru simplul motiv pe care l’am arătat in repețite rân­duri, pentru că In interiorul vagoa­nelor nu se găsesc locuri, pentru că sunt zile când e o adevărată șansă să te poți strecura in mulțimea de călători ce se înghesuie și se Înă­bușe pe culoarele vagoanelor. Repetăm că nimeni nu călătorește de plăcere pe acoperiș, sau agățat de scări, pentru că nimeni nu e dis­pusă să-și pună viața în primejdie. Bieții călători o fac de nevoie, de absolută nevoie. Și știți de ce nu sunt trenuri și vagoane destule . Intre altele și pentru cuvântul că­desele — ceiace nu însemnează utilele __ deplasări ale membrilor guvernului și ale al­tor înalți demnitari ai­ statului de­turnează, dela adevărata lor desti­nație­­ și întrebuințare vagoane și mai ales mașini, cu ajutorul cărora s’ar fi putut pune în circulație un număr mai mare de trenuri decât de astăzi. In această privință cunoaștem dintr’o sursă bine informată un caz care e un scandal și o adevărată sfidare. . . Anume, mai acum vre­o două săpp­tămâni, un ministru care se afla la Sinaia__ nu in interes de serviciu — cere telegrafic să i se trimită de la București un tren special cu care să se înapoieze in Capitală. Se for­mează pe dază un tren compus din­tr’o locomotivă și două vagoane. Dar până să meargă trenul la Si­naia, ministrul se răogândise­ nu după 7—3 zile. Ce s‘a întâmplat atunci? Trenul s’a întors la București, aducând pe șeful de cabinet al Excelenței sale. In altă ordine de idei, dacă, pre­cum se constată cu o tragică elo­­cință, călătoria pe acoperișul și pe tampoanele vagoanelor este o pri­mejdie de moarte, de ce se dă călă­torilor voie să călătorească In felul acesta? Se știe doar că pasagerii se urcă pe acoperiș și­ tampoane înainte de plecarea trenului din gară, iar nu în timpul mersului. Așa fiind, de ce nu sunt opriți, de ce nu sunt dați jos de către șe­fii de gări, de șefii de tren și de ceilalți impiegați ai căilor ferate ? E o măsură simplă și ușoară de hiat. Ori tocmai pentru că e simplă și ușoară, nu-și dă nimeni osteneala să o aplice? Și de ce nu se renunță la obiceiul de a se libera un număr de bilete de două ori și de trei ori mai mare decât numărul locurilor din va­goane? Cam ce nenorociri, ce catastrofe trebue să se întâmple în țara a­­ceasta, pentru ca un sfârșit să se pună la adăpost viața cetățenilor? E o neglijență, — ceva mai mult, e o inconștiență care depășește ori­ce limită. Iff. N. * Soluția,dlui gen. Moșoiu „fisipra îi-vă contra accidentelor di tren” un comunicat al guvernului dez­minte interview-ul pe care l’a dat 1. general Moșoiu, ministrul comu­­n’­ în chestia nenorocirilor de cale ferată. In acel interview nu se spuneau insă lucruri atât de extraordinare ca să fie nevoie de o astfel de dez­mințire. D. Moșoiu începea prin a spune că nu știe ce să spuie..., — lucru care a surprins pe nimeni. Mai departe spunea totuși: „Iarăși se vădește nevoia de a­­­sigurare a călătorilor în caz de­­ accidente. Ar trebui ca fiecare pa­­­sager care se urcă în tren, să aibe ■’n buzunar un bon de asigurare ■ —a o societate de asigurare". Ast­ici această declarație nu conține ■ un nou. ■­ititorii Dimineții — in special ar ■­ații ei — au găsit de mult apli­■ â această soluțiune. Ei au toți, în buzunarul lor, un bon al nostru care îi asigură contra accidentelor de cale ferata. I­. Geneval Moșoiu fe­ce însă­ o greșală. D-sa, ca ministru al căilor ferate, își Închipuie că dacă fiecare pasager care se urcă în tren „are un buzunar un bon de asigurare“ , trenurile nu mai deraiază și nici nu se mai ciocnesc... Nu, d-le ministru. Exgerați forța bonurilor de asigurare . Cum totuși se anunță că d. ge­neral Moșoiu rămâne mai departe ministrul deraerilor, am luat dispo­ziția ca administrația ziarului săt-i expedieze și d-sale un prospect prin care se explică abonaților noștri modalitatea și íróstul asigurării con­tra acidentelor de tren. Astfel d. general Moșoiu se va con­vinge că soluția asigurărilor au gă­sit-« și realizat-o călătorii ei sin­guri — și că altele sunt soluțiumile la cari treb­ie să se gândească d-sa, mau» , Groaznicul incendiu «lin Galați *a0ude de peste 6 ml­lioane lei Salați. 4. — Astă noapte la c­­ele 12 un groaznic incendiu cu roporții extraordinare, a izbuc­i la casa din strada Domnească p. 103, proprietatea d-lui Kppel •’din an. 1a. Unul dintre chiriași, Mario­­ Isen a observat in timpul nop­­ilăcările ce cuprindeau apar­­său. Descsperat și ame­­nzile de foc ce se intin­­fulger find el a dat alarma rugând după ajutor, n acest timp sergentul din post observat flăcările cari luau prorfii și a dat semnalul de­­ armă. Incendiul s’a propagat cu fa­­ță vertiginoasă și proprietarul­­ și ceilalți locatari deabia și-au utut salva viața, eșind In stradă. ’OMPIERII VIN, DAR NU VINE APA In scurt timp, întreg­­ imobilul ompas din două etaje și prăvălie,­­la o mare de flăcări mistuitoare. După câteva minute, corpul de pompieri sosește la fata focului sub inducerea căpitanului Nicotim. Primele măsuri au fost chiate pen­­tr localizarea incendiului IrtWedi­­­du-se propagarea in vecinătatea focului. Cu toată munca extraordinară •pusă­­ de pompieri, incendiul nu a tut'si Innăbușit din cauza lipsei apă '. Timp de o oră jumătate, mpierii n'au putut lucra neavănd că. Numai după acest ttom DtiQțor­nu, care era la fața loadtd, a liat o mașină cu care s’a dus la uzina de apă, cerând să se dea drumul rezervoarelor. FLĂCĂRILE MISTUESC CLA­DIREA Era insă prea rându. Food a continuat să ardă până ce a mistuit întreg imobilul ca toate mobilele și avutul celor ce-l locuiau. Nimic nu s’a putut salva din cau­za imposibilității apropierei de clă­dire. Și imobilul era locuit în afară de proprietar și de ginerele acestuia d. dr. Măuting și de chiriașul Mario Falsen. Toți aceștia au fost dău­nați de groaznicul incendiu, dis­­trugându-ti-se întreg imobilul, hai­nele, lingeria, bijuterii de valoare și tot ce avem in casă. PAGUBELE După prima avanjare, pagubele trec peste suma de 8 milioane lei. Ceea ce este foarte dureros e faptul că nimic nu era asigurat. PRIMELE CERCETĂRI Primele cercetări au fost făcute de reprezentanții parchetului și po­liției constatându-se că incendiul a luat naștere de la o bucătărie, apar­ținând chiriașului Mario Falsén, din neglijența unui servitor. Ancheta continuă. . Din întreg imobilul n’a mai ră­mas decât ruina. ■ffc . Rebeliunea deținuților din închisoarea Ocnele Meii OCNELE MARI. 3. — Condam­nații la muncă silnică din peniten­ciarul Ocnele Mari un număr de 254 s-au revoltat și baricadat jos în salină oprind ascensoarele să mai funcționeze și sechestrând ca el jos in salină 7 funcționari, supra­veghetorii lor cum și un număr de 26 lucrători civili. Imediat s’au anantat autoritățile superioare si a sosit in localitate de procuror și jude instructor al ju­dețului Vâlcea insă condamnații au refuzat a eși din salină cerând să vie la fata soadel d. director gene­ral al închisorilor. Motivul acestei revolte este fap­tul că toti condamnații nu și-au primit drepturile de supliment lu­nar ce li se cuvin. Se așteaptă sosirea in localitate­a d­e director general al închiso­rilor. Un protest al Bavariei contra guvernului saxon alOnleh, 4. — Ministrul de Justiție al Bavariei acuză intr-m comunicat adresat guvernului saxon, ori acesta dă așii criminalilor judecați de tri­bunalele bavareze. • întârzierile pisca­­icilor din „Monitorul Oficial“ Num­sroși cititori se plâng că la Monitorul Oficial" sunt pu­blica­­țiuni date de luni de zile și nu au vă­zut nici până acum* lumina tiparu­lui, deși cei ținuți dupăt lege să în­deplinească anumite formalități de publicitate, au plătit , și taxe pentru urgenta publicațiilor. Atragem celor in drept atenția a­­supra acestui lucru. Se încasează la „Monitorul Oficial" taxe foarte mari cu garanții de publicare în maximum zece zile și sunt ținuți luni de zile cetățenii încurcați, mo­­tivându-se că... nu sunt lucrători să culeagă materia­, ori ei i s'a trimis materia la... Chișinău, etc. Exportul mărfurilor românești in Tu­ r­nul N. Hănescu, atașat co­mercial al României pentru Tur­da a comunicat ministerului de industrie și comerț, ori direcția vămilor din Constantinopol a ho­tărât ca toate mărfurile ca vor veni din porturile românești și bulgărești (in general de pe coasta Mării Negre) trebue să fie înso­țite de un certificat de origină al m­ărfurilor, emanat de la Camera de comerț și vizat de către căpi­tănia portului la eșire. Certificatul trebue să arate clar origina, natura și cantitatea măr­­fii, numărul manifestului precum și vaporul pe care a fost în­cărcată. Aceste certificate, deși ar urma să fie văzute de autoritatea care girează afacerile turcești in țara de unde marfa pleacă, totuși, in cazul când in acel loc sau In apro­piere nu 8*ar gări nn girant, cer­tificatul face față și fără această viză. Arestarea asasinului lui Pietravalle Neapole, 4. — Un fort Infirmier cu numele de Averea a fost arestat ca bănuit de­ a fi autorul asasinând lui Pietravalle, vice-președintele Came­rei Italiene. Trista solemnitate dela Vinftîeartea » iim­ii »I­n I­ir­r r— .. . m­­ântarea victim­i­­ itastrofei In fera mii mari mulțimi și a reprezentantului guvernului s’a făcut înmormântarea a 24 de cadavre Dela trimisul nostru spațial VINTILEANCA. 4. — Ajung în această stație a morții după patru ore lungi de lentă, ucigătoare tra­versare a haosului de zăpăceală­ și mizerie, de anarhie și veșnică a­­menințare, care se chiamă imperiul căilor noastre ferate. Grozăvia catastrofei de la Vinti­­leanca, departe de a fi­ adus mai clară atenție și ordine în gări și in mersul trenurilor, a întețit și mai mult anarhia, a înnegurat mai rău zăpăceala, a prostit și mai periculos incapacitatea ucigașe. Cu 10 minute înainte de plecarea trenului, numeroșii tehniciani cu sau fără șepci roșii cari încurcă peroanele gării de Nord, ajung să-și dea seama că frâna câtorva vagoane e „defectă“, încep mane­vrele pentru înlăturarea vagoanelor buclucașe, manevre cari ne prici­­nuesc din capul locului o întârziere de 15 minute. SPRE VINTILEANCA Dar micile accidente cari înve­derează sub urmărirea cărora peri­cole ,călătorim încă, nu se­ sfârșesc cu cei din gara de Nord. La C­hitila, publicul remarcă — repet, publicul — că osia unui vagon s'a aprins. Impiegații gării, conștiincioși în a­­plicarea orarfului, se grăbesc să strige „gara“. Mașina flyeră și tre­­nul pornește. Unul din călători, pri­ceput în semnale cuvenite pentru oprirea unui tren, se pune pe lucru. Flueră, învârte, exasperat pălăria și, în sfârșit, cu concursul chiar al personalului gării. «•••­iasipistol o­­prește. Se constată că publicul are drep­tate; osia zisului vagon se aprin­sese in adevăr: încep, deci, manevrele trebuitoare pentru lepădarea și acestui vagon. Altă jumătate de oră întârziere. In gări, funcționarii, impiegații, hamalii, se mișcă zănatic, țipă, se încurcă, se ciocnesc. Spaima celor întâmplate la Vintileanca i-a des­ființat cu totul și impresia că gă­rile sunt conduse azi de niște oa­meni mahmuri cari au fost puși cu sila să țină locurile titularilor go­niți De aceea ei nu­­ bagă de seamă cât trenurile intră și acum în gări cu coperișurile vagoanelor pline de călători, că scările, platformele și punțile dintre vagoane sunt ocupate de sute de oameni cari deabia se țin. Cu această impresia de traversare a unui infern de amenințări și ris­curi, ajungem in stația morții. ,SI - M­­OARA FUNESTA In dreapta e grămada dărâmăto­­rilor, in jurul locomotivei imense care se înalță intactă și gravă ca­ un monument întunecat în mijlocul acestui câmp al morții. Lucrători grabnici se străduesc încă în jurul mașinei, strigând și înjurând. Trenul oprește îndată, fiindcă nu­mai sunt decât Î00 de metri până în gară. Pe peron plutește greu mirosul dur al celor 25 de Cadavre care "aș­teaptă aliniate să primească pe reprezentantul guvernului. E în a­­cest groaznic parfum al morții ul­tima protestare a celor asasinați și singurul mijloc de a emoționa pu­țin pe „oaspeții” ce vor sosi după noi, tn trenul oficial. Lângă gară, soldații regimentului I de C. F. mai adâncesc încă unele gropi. Sunt 25 de morminte săpate proa­spăt, chiar aci, in grădina gării, — transformată pe drept cuvânt, ni­­ciun cimitir. Credem că pe viitor nu se va mai zice gara Vintileanca ci se va spune: cimitirul Vintileanca de alta, iar cele 2 cumpănii de sol­dați completează careul la capătul opus mesei preoților. Se începe slujba. Ea e săvârșită de episcopul Ghe­­nadie al Buzăului, în odăjdii, în­conjurat de clerul episcopal, de preoții veniți din București și de cei din satele vecine. Primele cădelnițări ale înaltului ierarh sunt întovărășite de accen­tele dureroase ale fanfarei; coman­danții celor două companii ordonă „onorul" și descoperirea. După sfârșitul slujbei, ia cuvân­tul d. general Moșoiu, care aduce în numele guvernului cuvinte de mângâiere pentru cei loviți de cum­plita catastrofă. Ministrul comuni­cațiilor vorbește de fataliwe și de șubrezenia vieții umane amintind cuvintele psalmistului: „omul ca iarba, zilele lui ca floarea câm­­pului’. Termină asigurând că gu­vernul va ști să îngrijească de cei loviți de pe urma celor morți, u­ndc 5 țani întreagă deplânge tris­ta lor spartă de adevărați martiri în luptă cu viața. ARHIMANDRITUL GALACTION ține un foarte mișcător discurs în care după ce califică dezastrul ca un efect al dezertării de la da­torie, continuă astfel: " „­a diva de față ăi sufletul pă­truns de cea mai adâncă durere, ce-mAi copleșește toate simțirile, mă adresez acum vouă agenți și funcționari de cale ferată, cărora vă sunt încredințate zi și noapte sute fi mi de vieți omenești cu convingerea că voi fi veți face să ajungă la destinație. Căutați acum la acest spectacol sfâșietor și vedeți dacă 11 puteți privi fără o fulgerătură de cutre­mur din creștet până'n tălpi. Poate inima noastră să nu aibă cel puțin o tresărire la gândul că printre aceste sicrie s'ar fi putut afla și cineva dintre cei voștri? Și ochii voștri vor rămâne oare fără a scoate vreo lacrimă pentru acești semeni, rupți fără vreme din viața, unde alergau cu aceleași nă­­suinți și idealuri ca și voi, incredin­­țându-se grijei voastre care, ce a­­mărăciune, de această dată peste dou­ă cape ti bagă un pământ ! Dar lacrămile momentului de fa­ță, chiar dacă se văd, vor fi nu nu­mai fățarnice, ci chiar fără folos dacă cu uscarea lor de pe fețele voa­stre vor trece și aceste momente jalnice tot așa de ușor din sufletele și mintea voastră, fără a trage vre­un învățământ din nenorocirea a­­ceasta, așa de sdrobitoare pentru viitor. Priviți la ce spectacol îngrozitor ne poate duce netrezerea și dezerta­rea de la datorie. Să plecăm dar genunchiul umiliți, la căpătâiul acestor nevinovați ce și-au găsit moartea aci așa de tra­gic, implorându-i de­zertare pentru­­ un moment de durere și de so­lemnitate care paralizează jalea sărmanilor acelora, neobișnuiți cu­ asemenea pompă strivitoare... Două mii de oameni încremenesc sub po­runca primelor accente de recule­gere ale preoților. Și slujba se des­fășură calm, măreț, covârșitor, sub­ cerul limpezii par­că supus el­însuși în cele din vamă, suferința­ de pe pământ... Nimeni nu plânge, nimeni nu mai chiamă,­­ dar pre­oții strigă te sorții lor prelung­iei, tare pe­­tru cei uciși­ negrijă, iar dela Domnul­u­s le cerem odihnă in sânul lui Avram, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Slujba e sfârșită. Gorul preoților tânguie „Veșnica pomenire“. Jalea, aținută o oră întreagă, In piepturile intimidate, isbucnește ca dintr -­n vulcan umplând câmpurile și vă­zdu­hul de urletele deznădejdei. A luat apoi cuvântul d. maior Stoicescu care în numele jandarmi­lor a salutat memoria camarazilor căzuți la Vintileanca. ÎNMORMÂNTAREA Și începe partea cea mai amar­nică a zilei Cota 21 de coșciuge trebue scoborâte in cele 21 de gropi săpata chiar Oii, una lângă alta. E înfiorător și­­ insuporta­bil. Cei mai mulți dintre asistenți își acopăr ia­ța au mâhnire ca sa nu vadă și fag cât mai departe. Strigătele femeilor, ale copiilor, scâncetul bărbaților se împreună sinistru cu accentele vii ale fan­farei care sună, sună neîncetat, sărbătorește, triumfal. Se cântă chiar arii de lume, vesele,— după obicei Și femeile plâng, și bărba­ții își lovesc capul cu pumnii, și capacele, nepotrivite bine, se dea­­fac și descopăr masele acelea de sânge negru fără formă și fără a schița măcar chipul unui om.. E o realizare de grozăvie, de bat­jocură a omorii și de chinuri ab­surde pe care nici imaginația lui Dante n’a izbutit si o figureze. Rând pe rând sunt așezați In groapă coștingele următorilor: Pani HUmen, soldatul Telia!« Petre, Vangheli Pantelimon, L Gh. Ruste, soldatul Angh­ei nie, soldații Sute Ion și Grigorescu Dimitrie, jandarmul plutonier Gherasim Constantin, soldații Bă­­dică Gheorghe, Nazarenco Ion, Florea Elințft, Arthur B. Răzvag, soldatul Lazăr Gh- Manu, A. Va­sili, soldatul Cheilor Mi­hain și Ilie A L Onea, soldatul Maniu Ni­­culae. Patru coșciuge sunt Îngropate fără nume fiindcă starea cadavre­­or n’a îngăduit identificarea. Cuvântările.­înmormântarea ZIARUL „DIMINEAȚA” Cupon de premii — Seria II-a — No. 19 aceste cupoane! Adunând 90 de cupoane consociative primiți cinci bonuri de participare la tragerea m­­arilor premii oferite gratuit de ziarul „WWIEAȚA". * — TRAGEREA IN LUNA SEPTEMBRIE — Groaznicul spectacol In jurul coșciugelor in cari sub capace neîndestulătoare se pot vedea grămezi informe de carne putredă, țipă femei și copii cu lumânări săr­mane în mâini. — Unde-i fi tu, Marine, unde-i fi?... strigă în horcăituri strangulate o bătrână care-și poartă umbra și ‘"crămile de la un coșciug la altul. Trei femei au ridicat un capac și au descoperit acolo sub carapacea neagră de sânge Închegat, pe „Io­nică" al lor. Ele îl strigă îngrozitor și se bat cu pumnii în cap. Una se trântește de pământ, nebunită, în­trio hotărâre de sinucidere. Bărba­tul care se întovărășește, se îndo­ite, însă că în coșlig e cadavrul celui felit. Dar el nu le spune ni­mic pentru a nu învenina mai tare suferința și exasperarea bietelor femei. Un copil cu picioarele goale, venit de departe pe jos, aduce cu ochii stinși cu gura suptă de foame și de sens, — un mic buchet de iarbă, în care se ofilesc două floricele galbene» Și in această cumplită grădină de suplicii sufletești, sităm și rea­picăm mai mult de o oră, așteptând oficialitatea care va veni să aducă de­sigur căința și mustrarea de cu­get a marilor vinovații Cerul se întunecă brusc. Un cort de neguri îmbrățișează localitatea, i un vânt năprasnic țâșnește ca un pământ. Pare că toate puterile dușmane ascunse, cari au pândit aici, se înfurie din nou intr’o­ ul­timă încordare de răutate ca să se certe și cu cei ce jelesc pe biruiți. Vârtejul năpustit asupra frontului coșciugelor se agață cu ghiare bles­temate de capace și vrea să le svârlă pentru a arăta, par’că într’o ultimă deriziune și protestare, ne­sfârșitul monstruozității săvârșite Femeile cari­­ jelesc, țin cu mâinile lor capacele ușoare de brad și urlă bătute de toate nefericirile. In ges­tul lor de apărare a sicrielor împo­triva mâniei firei, in străduința cu care rămân paznicele acelor coș­ciuge­ni cari bănuesc numai pe ai lor, — in această vitejie neînduple­cată cu care înfruntă sălbătecia fur­­tunei și atacul ploii reci, e un gest de împotrivire sfântă care impresio­nează și doare. Vântul rupe boce­tele desperate și le­ duce departe ca un polen de durere peste tot întin­sul. E un sfert de oră de neînchi­puită sfâșiere pentru cei ce privesc lupta aceasta dintre desnădejde și prigonirea firii. Impresionate, biruite par­ că, pu­terile dușmane cad amuțite sub rezistența durerii celor ce păzesc coșciugele scumpe. Și, ca printr’o intervenție de voințft poruncitoare, furtuna contenește și cerni se des­chide rar. SOSIREA' AUTORITĂȚILOR Lume multă sosise cu trenurile diferite din­spre Buzău și din­spre Ploești. Două companii din regi­mentele 7 și 48 Infanterie cu mu­zică, așteptau. Din comunele Înve­cinate sosiră săteni cu căruțele adu­când cununi de flori. Acceleratul de orele 4, care nu oprește la Vintileanca, își între­rupe azi mersul un minut pentru a debarca autoritățile buzoiene. So­sesc: episcopul Ghenadie Niculescu cu clerul episcopal, prefectul Oro­­veanu, Iordăchescu, comandantul jandarmilor, deputatul Dib­escu, inspectorul Scutaru, primul procu­ror Eug. Ionescu, protoereul Io­­nescu, preotul St. Popescu, polițaiul Uzum, inspectorul­­ Negruzzi, Faur, șeful stației Buzău. • Câteva minute după aceea, intră în gară și vagonul automotor care aduce de la București pe d. ministru al comunicațiilor. D. Moșoiu vine întovărășit de arhimandritul Ga­­laction cu preoții conferențiari de, sub direcția acestuia, de «l-nni: Fi­­litti, directorul regionalei C. F.,­ Hâtnu, directorul serviciului miș­cării, Cantuniari, directorul tracțiu­­nei și Niculescu, directorul întreți­nerii. SERVICIUL FUNEBRU Cele douăzeci si unul de coșciu­­­ge _i_ trei au fost înmormântate , ori­e sunt așezate in fața cimiti­rului improvizat; pe două rânduri. Intre ele e masa unde se facă slujba religioasă, Lumea, r— peste mire nare maturi Ministrul și însoțitorii lui merg să vadă locul catastrofei. Când citim că „mai multe va­goane au­ fost sfărâmate“ vă în­chipuiți că e numai o figură ieftină de stil. Ei bine, aflați că cuvin­tele acestea definesc o realitate; cele trei vagoane de călători și cele patru de marfă au fost pur și simplu sfărâmate. Inchipuiți-vă o cutie de chibrituri pe care o rupeți între degete și o frămân­tați în bucățele tot mai mărunte, —­ aceasta e situația de pe câm­pul nenorocirii. Vagonul de clasa III-a în care se găsea cea mai mare parte dintre victime, a fost cu totul răsturnat; lemnăria a fost prefăcută în mii de țăndări, iar fierăria răsucită, întortochia­­tă, ruptă, de pare că mâinile for­midabile ale unui titan s’au dedat unui joc macabru și amănunțit. Din vagonul de clasa I lipsește deplin o jumătate, iar cealaltă a rămas aproape intactă. Primul vagon al trenului izbit e un fel de ghem de fier, în jurul căruia pe o rază de 100 de metri sunt țăn­dări mărunte de lemn pisat ca cu maiul. Iarba păstrează încă, din loc în 1 S&dfl MhgS’JMtt de veștminte, șuvițe de par, câr­pe sângerate, sunt agățate ca niș­te stindarde de mustrare pe aces­te grămezi da fierării Informe. D. general Moșoiu s­e interesea­ză de chipul cum sT a produs ca­tastrofa. I se spune că nu atât a­­carul — care a fugit și n’a fost încă prins — ar ß vinovat, ci frânând ultimului vagon al tre­nului de marfă care avea datoria să observe dacă trenul a trecut complect de macaz. Mai suntem informați că șeful gării Vintileanca se găsea în tre­nul deraiat și că e grav rănit in­­tr’un spital din Buzău. Plecând de pe acest câmp al tristeții, desfac dintre două care rupte și împletite de violența iz­biturii, un biet buchet de tranda­firi uscați... Era poate darul pe care mâini dornice îl duceau ce­lei sau celui ce­ aștepta aci, la 200 de metri mai departe! L’am a­runcat pe unul din morminte. Trenul nostru părăsi stația si­nistră în carul nesfârșit al boce­telor caii mai chemau încă neo­bosit și inutil deasupra mormin­telor grabnic acoperite... D. GHIRGA • * * *

Next