Dimineaţa, iulie 1923 (Anul 20, nr. 5985-6010)
1923-07-06 / nr. 5985
í : îcum ou se iau masuri a, putui reculege cât uia, dureroasei emoții vtastrofa de la Vinilin terminat cu nuțitorii răniților, și o altă Nenorocire de Will sunt omorâți pe 1 „ Iau —L iari se aleg cu răni parte grave. Acești patru nenorociți călătoreau pe acoperișul unui vagon cu trenul personal Brașov-Cluj. Nenorocirea sa întâmplat, când trenul trecea peste un pod. La prima vedere s’ar părea că vina e numai a călătorilor. De ce să-și expună viața, călătorind pe acoperișul vagoanelor. In loc de a sta inlăuntru ? De ce? Pentru simplul motiv pe care l’am arătat in repețite rânduri, pentru că In interiorul vagoanelor nu se găsesc locuri, pentru că sunt zile când e o adevărată șansă să te poți strecura in mulțimea de călători ce se înghesuie și se Înăbușe pe culoarele vagoanelor. Repetăm că nimeni nu călătorește de plăcere pe acoperiș, sau agățat de scări, pentru că nimeni nu e dispusă să-și pună viața în primejdie. Bieții călători o fac de nevoie, de absolută nevoie. Și știți de ce nu sunt trenuri și vagoane destule . Intre altele și pentru cuvântul cădesele — ceiace nu însemnează utilele __ deplasări ale membrilor guvernului și ale altor înalți demnitari ai statului deturnează, dela adevărata lor destinație și întrebuințare vagoane și mai ales mașini, cu ajutorul cărora s’ar fi putut pune în circulație un număr mai mare de trenuri decât de astăzi. In această privință cunoaștem dintr’o sursă bine informată un caz care e un scandal și o adevărată sfidare. . . Anume, mai acum vreo două săpptămâni, un ministru care se afla la Sinaia__ nu in interes de serviciu — cere telegrafic să i se trimită de la București un tren special cu care să se înapoieze in Capitală. Se formează pe dază un tren compus dintr’o locomotivă și două vagoane. Dar până să meargă trenul la Sinaia, ministrul se răogândise nu după 7—3 zile. Ce s‘a întâmplat atunci? Trenul s’a întors la București, aducând pe șeful de cabinet al Excelenței sale. In altă ordine de idei, dacă, precum se constată cu o tragică elocință, călătoria pe acoperișul și pe tampoanele vagoanelor este o primejdie de moarte, de ce se dă călătorilor voie să călătorească In felul acesta? Se știe doar că pasagerii se urcă pe acoperiș și tampoane înainte de plecarea trenului din gară, iar nu în timpul mersului. Așa fiind, de ce nu sunt opriți, de ce nu sunt dați jos de către șefii de gări, de șefii de tren și de ceilalți impiegați ai căilor ferate ? E o măsură simplă și ușoară de hiat. Ori tocmai pentru că e simplă și ușoară, nu-și dă nimeni osteneala să o aplice? Și de ce nu se renunță la obiceiul de a se libera un număr de bilete de două ori și de trei ori mai mare decât numărul locurilor din vagoane? Cam ce nenorociri, ce catastrofe trebue să se întâmple în țara aceasta, pentru ca un sfârșit să se pună la adăpost viața cetățenilor? E o neglijență, — ceva mai mult, e o inconștiență care depășește orice limită. Iff. N. * Soluția,dlui gen. Moșoiu „fisipra îi-vă contra accidentelor di tren” un comunicat al guvernului dezminte interview-ul pe care l’a dat 1. general Moșoiu, ministrul comun’ în chestia nenorocirilor de cale ferată. In acel interview nu se spuneau insă lucruri atât de extraordinare ca să fie nevoie de o astfel de dezmințire. D. Moșoiu începea prin a spune că nu știe ce să spuie..., — lucru care a surprins pe nimeni. Mai departe spunea totuși: „Iarăși se vădește nevoia de asigurare a călătorilor în caz de accidente. Ar trebui ca fiecare pasager care se urcă în tren, să aibe ■’n buzunar un bon de asigurare ■ —a o societate de asigurare". Astici această declarație nu conține ■ un nou. ■ititorii Dimineții — in special ar ■ații ei — au găsit de mult apli■ â această soluțiune. Ei au toți, în buzunarul lor, un bon al nostru care îi asigură contra accidentelor de cale ferata. I. Geneval Moșoiu fece însă o greșală. D-sa, ca ministru al căilor ferate, își Închipuie că dacă fiecare pasager care se urcă în tren „are un buzunar un bon de asigurare“ , trenurile nu mai deraiază și nici nu se mai ciocnesc... Nu, d-le ministru. Exgerați forța bonurilor de asigurare . Cum totuși se anunță că d. general Moșoiu rămâne mai departe ministrul deraerilor, am luat dispoziția ca administrația ziarului săt-i expedieze și d-sale un prospect prin care se explică abonaților noștri modalitatea și íróstul asigurării contra acidentelor de tren. Astfel d. general Moșoiu se va convinge că soluția asigurărilor au găsit-« și realizat-o călătorii ei singuri — și că altele sunt soluțiumile la cari trebie să se gândească d-sa, mau» , Groaznicul incendiu «lin Galați *a0ude de peste 6 mllioane lei Salați. 4. — Astă noapte la cele 12 un groaznic incendiu cu roporții extraordinare, a izbuci la casa din strada Domnească p. 103, proprietatea d-lui Kppel •’din an. 1a. Unul dintre chiriași, Mario Isen a observat in timpul nopilăcările ce cuprindeau aparsău. Descsperat și amenzile de foc ce se intinfulger find el a dat alarma rugând după ajutor, n acest timp sergentul din post observat flăcările cari luau prorfii și a dat semnalul de armă. Incendiul s’a propagat cu față vertiginoasă și proprietarul și ceilalți locatari deabia și-au utut salva viața, eșind In stradă. ’OMPIERII VIN, DAR NU VINE APA In scurt timp, întreg imobilul ompas din două etaje și prăvălie,la o mare de flăcări mistuitoare. După câteva minute, corpul de pompieri sosește la fata focului sub inducerea căpitanului Nicotim. Primele măsuri au fost chiate pentr localizarea incendiului IrtWedidu-se propagarea in vecinătatea focului. Cu toată munca extraordinară •pusă de pompieri, incendiul nu a tut'si Innăbușit din cauza lipsei apă '. Timp de o oră jumătate, mpierii n'au putut lucra neavănd că. Numai după acest ttom DtiQțornu, care era la fața loadtd, a liat o mașină cu care s’a dus la uzina de apă, cerând să se dea drumul rezervoarelor. FLĂCĂRILE MISTUESC CLADIREA Era insă prea rându. Food a continuat să ardă până ce a mistuit întreg imobilul ca toate mobilele și avutul celor ce-l locuiau. Nimic nu s’a putut salva din cauza imposibilității apropierei de clădire. Și imobilul era locuit în afară de proprietar și de ginerele acestuia d. dr. Măuting și de chiriașul Mario Falsen. Toți aceștia au fost dăunați de groaznicul incendiu, distrugându-ti-se întreg imobilul, hainele, lingeria, bijuterii de valoare și tot ce avem in casă. PAGUBELE După prima avanjare, pagubele trec peste suma de 8 milioane lei. Ceea ce este foarte dureros e faptul că nimic nu era asigurat. PRIMELE CERCETĂRI Primele cercetări au fost făcute de reprezentanții parchetului și poliției constatându-se că incendiul a luat naștere de la o bucătărie, aparținând chiriașului Mario Falsén, din neglijența unui servitor. Ancheta continuă. . Din întreg imobilul n’a mai rămas decât ruina. ■ffc . Rebeliunea deținuților din închisoarea Ocnele Meii OCNELE MARI. 3. — Condamnații la muncă silnică din penitenciarul Ocnele Mari un număr de 254 s-au revoltat și baricadat jos în salină oprind ascensoarele să mai funcționeze și sechestrând ca el jos in salină 7 funcționari, supraveghetorii lor cum și un număr de 26 lucrători civili. Imediat s’au anantat autoritățile superioare si a sosit in localitate de procuror și jude instructor al județului Vâlcea insă condamnații au refuzat a eși din salină cerând să vie la fata soadel d. director general al închisorilor. Motivul acestei revolte este faptul că toti condamnații nu și-au primit drepturile de supliment lunar ce li se cuvin. Se așteaptă sosirea in localitatea de director general al închisorilor. Un protest al Bavariei contra guvernului saxon alOnleh, 4. — Ministrul de Justiție al Bavariei acuză intr-m comunicat adresat guvernului saxon, ori acesta dă așii criminalilor judecați de tribunalele bavareze. • întârzierile piscaicilor din „Monitorul Oficial“ Numsroși cititori se plâng că la Monitorul Oficial" sunt publicațiuni date de luni de zile și nu au văzut nici până acum* lumina tiparului, deși cei ținuți dupăt lege să îndeplinească anumite formalități de publicitate, au plătit , și taxe pentru urgenta publicațiilor. Atragem celor in drept atenția asupra acestui lucru. Se încasează la „Monitorul Oficial" taxe foarte mari cu garanții de publicare în maximum zece zile și sunt ținuți luni de zile cetățenii încurcați, motivându-se că... nu sunt lucrători să culeagă materia, ori ei i s'a trimis materia la... Chișinău, etc. Exportul mărfurilor românești in Tu rnul N. Hănescu, atașat comercial al României pentru Turda a comunicat ministerului de industrie și comerț, ori direcția vămilor din Constantinopol a hotărât ca toate mărfurile ca vor veni din porturile românești și bulgărești (in general de pe coasta Mării Negre) trebue să fie însoțite de un certificat de origină al mărfurilor, emanat de la Camera de comerț și vizat de către căpitănia portului la eșire. Certificatul trebue să arate clar origina, natura și cantitatea mărfii, numărul manifestului precum și vaporul pe care a fost încărcată. Aceste certificate, deși ar urma să fie văzute de autoritatea care girează afacerile turcești in țara de unde marfa pleacă, totuși, in cazul când in acel loc sau In apropiere nu 8*ar gări nn girant, certificatul face față și fără această viză. Arestarea asasinului lui Pietravalle Neapole, 4. — Un fort Infirmier cu numele de Averea a fost arestat ca bănuit de a fi autorul asasinând lui Pietravalle, vice-președintele Camerei Italiene. Trista solemnitate dela Vinftîeartea » iimii »In Iirr r— .. . mântarea victimi itastrofei In fera mii mari mulțimi și a reprezentantului guvernului s’a făcut înmormântarea a 24 de cadavre Dela trimisul nostru spațial VINTILEANCA. 4. — Ajung în această stație a morții după patru ore lungi de lentă, ucigătoare traversare a haosului de zăpăceală și mizerie, de anarhie și veșnică amenințare, care se chiamă imperiul căilor noastre ferate. Grozăvia catastrofei de la Vintileanca, departe de a fi adus mai clară atenție și ordine în gări și in mersul trenurilor, a întețit și mai mult anarhia, a înnegurat mai rău zăpăceala, a prostit și mai periculos incapacitatea ucigașe. Cu 10 minute înainte de plecarea trenului, numeroșii tehniciani cu sau fără șepci roșii cari încurcă peroanele gării de Nord, ajung să-și dea seama că frâna câtorva vagoane e „defectă“, încep manevrele pentru înlăturarea vagoanelor buclucașe, manevre cari ne pricinuesc din capul locului o întârziere de 15 minute. SPRE VINTILEANCA Dar micile accidente cari învederează sub urmărirea cărora pericole ,călătorim încă, nu se sfârșesc cu cei din gara de Nord. La Chitila, publicul remarcă — repet, publicul — că osia unui vagon s'a aprins. Impiegații gării, conștiincioși în aplicarea orarfului, se grăbesc să strige „gara“. Mașina flyeră și trenul pornește. Unul din călători, priceput în semnale cuvenite pentru oprirea unui tren, se pune pe lucru. Flueră, învârte, exasperat pălăria și, în sfârșit, cu concursul chiar al personalului gării. «•••iasipistol oprește. Se constată că publicul are dreptate; osia zisului vagon se aprinsese in adevăr: încep, deci, manevrele trebuitoare pentru lepădarea și acestui vagon. Altă jumătate de oră întârziere. In gări, funcționarii, impiegații, hamalii, se mișcă zănatic, țipă, se încurcă, se ciocnesc. Spaima celor întâmplate la Vintileanca i-a desființat cu totul și impresia că gările sunt conduse azi de niște oameni mahmuri cari au fost puși cu sila să țină locurile titularilor goniți De aceea ei nu bagă de seamă cât trenurile intră și acum în gări cu coperișurile vagoanelor pline de călători, că scările, platformele și punțile dintre vagoane sunt ocupate de sute de oameni cari deabia se țin. Cu această impresia de traversare a unui infern de amenințări și riscuri, ajungem in stația morții. ,SI - MOARA FUNESTA In dreapta e grămada dărâmătorilor, in jurul locomotivei imense care se înalță intactă și gravă ca un monument întunecat în mijlocul acestui câmp al morții. Lucrători grabnici se străduesc încă în jurul mașinei, strigând și înjurând. Trenul oprește îndată, fiindcă numai sunt decât Î00 de metri până în gară. Pe peron plutește greu mirosul dur al celor 25 de Cadavre care "așteaptă aliniate să primească pe reprezentantul guvernului. E în acest groaznic parfum al morții ultima protestare a celor asasinați și singurul mijloc de a emoționa puțin pe „oaspeții” ce vor sosi după noi, tn trenul oficial. Lângă gară, soldații regimentului I de C. F. mai adâncesc încă unele gropi. Sunt 25 de morminte săpate proaspăt, chiar aci, in grădina gării, — transformată pe drept cuvânt, niciun cimitir. Credem că pe viitor nu se va mai zice gara Vintileanca ci se va spune: cimitirul Vintileanca de alta, iar cele 2 cumpănii de soldați completează careul la capătul opus mesei preoților. Se începe slujba. Ea e săvârșită de episcopul Ghenadie al Buzăului, în odăjdii, înconjurat de clerul episcopal, de preoții veniți din București și de cei din satele vecine. Primele cădelnițări ale înaltului ierarh sunt întovărășite de accentele dureroase ale fanfarei; comandanții celor două companii ordonă „onorul" și descoperirea. După sfârșitul slujbei, ia cuvântul d. general Moșoiu, care aduce în numele guvernului cuvinte de mângâiere pentru cei loviți de cumplita catastrofă. Ministrul comunicațiilor vorbește de fataliwe și de șubrezenia vieții umane amintind cuvintele psalmistului: „omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului’. Termină asigurând că guvernul va ști să îngrijească de cei loviți de pe urma celor morți, undc 5 țani întreagă deplânge trista lor spartă de adevărați martiri în luptă cu viața. ARHIMANDRITUL GALACTION ține un foarte mișcător discurs în care după ce califică dezastrul ca un efect al dezertării de la datorie, continuă astfel: " „a diva de față ăi sufletul pătruns de cea mai adâncă durere, ce-mAi copleșește toate simțirile, mă adresez acum vouă agenți și funcționari de cale ferată, cărora vă sunt încredințate zi și noapte sute fi mi de vieți omenești cu convingerea că voi fi veți face să ajungă la destinație. Căutați acum la acest spectacol sfâșietor și vedeți dacă 11 puteți privi fără o fulgerătură de cutremur din creștet până'n tălpi. Poate inima noastră să nu aibă cel puțin o tresărire la gândul că printre aceste sicrie s'ar fi putut afla și cineva dintre cei voștri? Și ochii voștri vor rămâne oare fără a scoate vreo lacrimă pentru acești semeni, rupți fără vreme din viața, unde alergau cu aceleași năsuinți și idealuri ca și voi, incredințându-se grijei voastre care, ce amărăciune, de această dată peste două cape ti bagă un pământ ! Dar lacrămile momentului de față, chiar dacă se văd, vor fi nu numai fățarnice, ci chiar fără folos dacă cu uscarea lor de pe fețele voastre vor trece și aceste momente jalnice tot așa de ușor din sufletele și mintea voastră, fără a trage vreun învățământ din nenorocirea aceasta, așa de sdrobitoare pentru viitor. Priviți la ce spectacol îngrozitor ne poate duce netrezerea și dezertarea de la datorie. Să plecăm dar genunchiul umiliți, la căpătâiul acestor nevinovați ce și-au găsit moartea aci așa de tragic, implorându-i dezertare pentru un moment de durere și de solemnitate care paralizează jalea sărmanilor acelora, neobișnuiți cu asemenea pompă strivitoare... Două mii de oameni încremenesc sub porunca primelor accente de reculegere ale preoților. Și slujba se desfășură calm, măreț, covârșitor, sub cerul limpezii parcă supus elînsuși în cele din vamă, suferința de pe pământ... Nimeni nu plânge, nimeni nu mai chiamă, dar preoții strigă te sorții lor prelungiei, tare petru cei uciși negrijă, iar dela Domnulus le cerem odihnă in sânul lui Avram, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Slujba e sfârșită. Gorul preoților tânguie „Veșnica pomenire“. Jalea, aținută o oră întreagă, In piepturile intimidate, isbucnește ca dintr -n vulcan umplând câmpurile și văzduhul de urletele deznădejdei. A luat apoi cuvântul d. maior Stoicescu care în numele jandarmilor a salutat memoria camarazilor căzuți la Vintileanca. ÎNMORMÂNTAREA Și începe partea cea mai amarnică a zilei Cota 21 de coșciuge trebue scoborâte in cele 21 de gropi săpata chiar Oii, una lângă alta. E înfiorător și insuportabil. Cei mai mulți dintre asistenți își acopăr iața au mâhnire ca sa nu vadă și fag cât mai departe. Strigătele femeilor, ale copiilor, scâncetul bărbaților se împreună sinistru cu accentele vii ale fanfarei care sună, sună neîncetat, sărbătorește, triumfal. Se cântă chiar arii de lume, vesele,— după obicei Și femeile plâng, și bărbații își lovesc capul cu pumnii, și capacele, nepotrivite bine, se deafac și descopăr masele acelea de sânge negru fără formă și fără a schița măcar chipul unui om.. E o realizare de grozăvie, de batjocură a omorii și de chinuri absurde pe care nici imaginația lui Dante n’a izbutit si o figureze. Rând pe rând sunt așezați In groapă coștingele următorilor: Pani HUmen, soldatul Telia!« Petre, Vangheli Pantelimon, L Gh. Ruste, soldatul Anghei nie, soldații Sute Ion și Grigorescu Dimitrie, jandarmul plutonier Gherasim Constantin, soldații Bădică Gheorghe, Nazarenco Ion, Florea Elințft, Arthur B. Răzvag, soldatul Lazăr Gh- Manu, A. Vasili, soldatul Cheilor Mihain și Ilie A L Onea, soldatul Maniu Niculae. Patru coșciuge sunt Îngropate fără nume fiindcă starea cadavreor n’a îngăduit identificarea. Cuvântările.înmormântarea ZIARUL „DIMINEAȚA” Cupon de premii — Seria II-a — No. 19 aceste cupoane! Adunând 90 de cupoane consociative primiți cinci bonuri de participare la tragerea marilor premii oferite gratuit de ziarul „WWIEAȚA". * — TRAGEREA IN LUNA SEPTEMBRIE — Groaznicul spectacol In jurul coșciugelor in cari sub capace neîndestulătoare se pot vedea grămezi informe de carne putredă, țipă femei și copii cu lumânări sărmane în mâini. — Unde-i fi tu, Marine, unde-i fi?... strigă în horcăituri strangulate o bătrână care-și poartă umbra și ‘"crămile de la un coșciug la altul. Trei femei au ridicat un capac și au descoperit acolo sub carapacea neagră de sânge Închegat, pe „Ionică" al lor. Ele îl strigă îngrozitor și se bat cu pumnii în cap. Una se trântește de pământ, nebunită, întrio hotărâre de sinucidere. Bărbatul care se întovărășește, se îndoite, însă că în coșlig e cadavrul celui felit. Dar el nu le spune nimic pentru a nu învenina mai tare suferința și exasperarea bietelor femei. Un copil cu picioarele goale, venit de departe pe jos, aduce cu ochii stinși cu gura suptă de foame și de sens, — un mic buchet de iarbă, în care se ofilesc două floricele galbene» Și in această cumplită grădină de suplicii sufletești, sităm și reapicăm mai mult de o oră, așteptând oficialitatea care va veni să aducă desigur căința și mustrarea de cuget a marilor vinovații Cerul se întunecă brusc. Un cort de neguri îmbrățișează localitatea, i un vânt năprasnic țâșnește ca un pământ. Pare că toate puterile dușmane ascunse, cari au pândit aici, se înfurie din nou intr’o ultimă încordare de răutate ca să se certe și cu cei ce jelesc pe biruiți. Vârtejul năpustit asupra frontului coșciugelor se agață cu ghiare blestemate de capace și vrea să le svârlă pentru a arăta, par’că într’o ultimă deriziune și protestare, nesfârșitul monstruozității săvârșite Femeile cari jelesc, țin cu mâinile lor capacele ușoare de brad și urlă bătute de toate nefericirile. In gestul lor de apărare a sicrielor împotriva mâniei firei, in străduința cu care rămân paznicele acelor coșciugeni cari bănuesc numai pe ai lor, — in această vitejie neînduplecată cu care înfruntă sălbătecia furtunei și atacul ploii reci, e un gest de împotrivire sfântă care impresionează și doare. Vântul rupe bocetele desperate și le duce departe ca un polen de durere peste tot întinsul. E un sfert de oră de neînchipuită sfâșiere pentru cei ce privesc lupta aceasta dintre desnădejde și prigonirea firii. Impresionate, biruite par că, puterile dușmane cad amuțite sub rezistența durerii celor ce păzesc coșciugele scumpe. Și, ca printr’o intervenție de voințft poruncitoare, furtuna contenește și cerni se deschide rar. SOSIREA' AUTORITĂȚILOR Lume multă sosise cu trenurile diferite dinspre Buzău și dinspre Ploești. Două companii din regimentele 7 și 48 Infanterie cu muzică, așteptau. Din comunele Învecinate sosiră săteni cu căruțele aducând cununi de flori. Acceleratul de orele 4, care nu oprește la Vintileanca, își întrerupe azi mersul un minut pentru a debarca autoritățile buzoiene. Sosesc: episcopul Ghenadie Niculescu cu clerul episcopal, prefectul Oroveanu, Iordăchescu, comandantul jandarmilor, deputatul Dibescu, inspectorul Scutaru, primul procuror Eug. Ionescu, protoereul Ionescu, preotul St. Popescu, polițaiul Uzum, inspectorul Negruzzi, Faur, șeful stației Buzău. • Câteva minute după aceea, intră în gară și vagonul automotor care aduce de la București pe d. ministru al comunicațiilor. D. Moșoiu vine întovărășit de arhimandritul Galaction cu preoții conferențiari de, sub direcția acestuia, de «l-nni: Filitti, directorul regionalei C. F., Hâtnu, directorul serviciului mișcării, Cantuniari, directorul tracțiunei și Niculescu, directorul întreținerii. SERVICIUL FUNEBRU Cele douăzeci si unul de coșciuge _i_ trei au fost înmormântate , orie sunt așezate in fața cimitirului improvizat; pe două rânduri. Intre ele e masa unde se facă slujba religioasă, Lumea, r— peste mire nare maturi Ministrul și însoțitorii lui merg să vadă locul catastrofei. Când citim că „mai multe vagoane au fost sfărâmate“ vă închipuiți că e numai o figură ieftină de stil. Ei bine, aflați că cuvintele acestea definesc o realitate; cele trei vagoane de călători și cele patru de marfă au fost pur și simplu sfărâmate. Inchipuiți-vă o cutie de chibrituri pe care o rupeți între degete și o frământați în bucățele tot mai mărunte, — aceasta e situația de pe câmpul nenorocirii. Vagonul de clasa III-a în care se găsea cea mai mare parte dintre victime, a fost cu totul răsturnat; lemnăria a fost prefăcută în mii de țăndări, iar fierăria răsucită, întortochiată, ruptă, de pare că mâinile formidabile ale unui titan s’au dedat unui joc macabru și amănunțit. Din vagonul de clasa I lipsește deplin o jumătate, iar cealaltă a rămas aproape intactă. Primul vagon al trenului izbit e un fel de ghem de fier, în jurul căruia pe o rază de 100 de metri sunt țăndări mărunte de lemn pisat ca cu maiul. Iarba păstrează încă, din loc în 1 S&dfl MhgS’JMtt de veștminte, șuvițe de par, cârpe sângerate, sunt agățate ca niște stindarde de mustrare pe aceste grămezi da fierării Informe. D. general Moșoiu se interesează de chipul cum sT a produs catastrofa. I se spune că nu atât acarul — care a fugit și n’a fost încă prins — ar ß vinovat, ci frânând ultimului vagon al trenului de marfă care avea datoria să observe dacă trenul a trecut complect de macaz. Mai suntem informați că șeful gării Vintileanca se găsea în trenul deraiat și că e grav rănit intr’un spital din Buzău. Plecând de pe acest câmp al tristeții, desfac dintre două care rupte și împletite de violența izbiturii, un biet buchet de trandafiri uscați... Era poate darul pe care mâini dornice îl duceau celei sau celui ce aștepta aci, la 200 de metri mai departe! L’am aruncat pe unul din morminte. Trenul nostru părăsi stația sinistră în carul nesfârșit al bocetelor caii mai chemau încă neobosit și inutil deasupra mormintelor grabnic acoperite... D. GHIRGA • * * *