Dimineaţa, aprilie 1924 (Anul 21, nr. 6249-6275)

1924-04-20 / nr. 6268

BUCUREȘTI, Sărindar 9—11­8 pagini dat In 1904 de Const. MIILE „Eliniki Politia“’ Adică „Republica elenă“, cu toate că în traducere textuală expresiu­­nea de mai sus înseamnă „Cetatea alenă“. Dar dând statului în noua sa formă numele de „Eliniki Politia“, un loc de „Eliniki Dimocratia“, care ar fi corespuns exact cu termenul „Republica elenă“, grecii au ținut să reînoade firul istoric, chemând din nou la viață forme, tradiții și amintiri peste cari au trecut mai bine de două mii de ani. Pe vremea când poporul grec, le­gănat în speranțe și visuri de o mă­rire ce nu s’a realizat, îl încorona pe răposatul rege Constantin, îi decer­na titlul de Constantin al XII-lea. Era o cifră care cuprindea într’nsa un mare program politic, făcând din­­,regele Elenilor“ succesorul direct al ultimului împărat bizantin. Era numai un salt de câteva vea­­suri și nesocotirea câtorva adevă­ruri istorice elementare, cum ar fi, bunăoară, acela că Atena nu porun­cise vre­odată asupra Constantinopo­­lului ci, dimpotrivă, întreaga Grecie fusese o simplă și destul de ascul­tătoare provincie a împărăției Bi­zanțului. De data aceasta saltul înspre tre­cut al grecilor este cu mult mai mare, depășind vre-o douăzeci de veacuri Aceste încercări de reînodare a u­­nui fir istoric rupt de atâta amar de vreme n’au, la urma urmelor, de­cât o importanță pur teoretică, in­fluența lor reală asupra stărei de lucruri din zilele noaste fiind ab­solut nulă. Esențialul este de a ști dacă noul regim pentru care s’a pronunțat în majoritatea sa poporul grec este de­finitiv, dacă pune în sfârșit capăt nenorocitelor frământări în cari se abate Grecia de vre-o zece ani în­coace și dacă această țară va putea păși cu adevărat la normalizare, re­facere și consolidare. Aci credem că e locul să arătăm că se săvârșește o greșală, când se caută a se stabili o legătură între gradul de cultură și de civilizație a unui popor și forma de guvernă­mânt, zicându-se că cutare popor e copt pentru regimul republican și cutare altul nu e încă în­deajuns pregătit. E o greșală, o nesocotire a realității. Țările cu regim monar­hic nu însemnează că sunt locuite de popoare mai înapoiate în cultură decât țările aflătoare sub regimul republican. Altmintrelea, ar trebui să admi­tem că cutare popor din sudul Ame­ricei este mai înaintat decât poporul englez sau Italian sau că elvețienii de pe la 1300, când au pus bazele vechei lor republici federative erau culți și civilizați decât cea mai mare parte din europenii din zilele noastre. Faptul de a opta pentru regimul monarhic sau cel republican se da­­torește altor factori, cum sunt tradi­ția, evoluția istorică, concepțiile, in­teresele și nevoile specifice ale unui popor etc. Iar dacă grecii s’au pronunțat, în majoritatea lor, pentru regimul re­publican, aceasta se datorește în primul rând evenimentelor interne și nenorocirilor militare și, al doi­lea faptului că la dânșii nu există, cum e cazul la români, o tradiție monarhică. In zilele acestea republicanii își sărbătoresc la Atena și în tot cu­prinsul țărei succesul obținut cu o­­cazia plebiscitului, vestind cu o bu­curie ușoară de înțeles că peste trei sferturi din alegători au votat în fa­voarea republicei. Regaliștii însă, prezintând cifrele într’un fel a cărui cercetare nu ne aparține, caută să reducă la propor­ții neînsemnate succesul cu care se laudă adversarii lor. După regaliști, majoritatea republicană nu s’ar da­tori decât, voturilor date de emi­granți și de minoritățile etnice din nouile teritorii. Se poate să fie așa. Odată însă ce acești votanți sunt a­­legători, bucurându-se după lege de deplinătatea drepturilor politice, vo­turile lor au absolut aceiași valoare ca voturile celor mai neaoși greci din Peloponez și Morea. Un alt simptom favorabil consoli­­dării noului regim este declarația șefilor regaliști și a ziarelor care lup­tau pentru cauza monarhiei că se închină înaintea faptului împlinit, recunoscându-i drept bun și defini­tiv și că renunță la lupta pentru răsturnarea actualei forme de gu­vernământ. Tot ce dorim din partea noastră, este ca Grecia să-și­ găsească în sfâr­șit liniștea de care simte o nevoie așa de imperioasă și să redevină în Orient un important factor de or­dine și progres. I. BATZARIA liguim iugoslave N’am dorit și nu dorim câtuși triumf și de mare bucurie pentru de puțin slăbirea alianței noastre cu Iugoslavia și nici desfacerea unei prietenii pe care am vrea cu tot di­nadinsul să o vedem cât mai sin­ceră. O dorință unilaterală nu este însă suficientă. Dacă ambele părți nu sunt animate de aceleași senti­mente, scopul urmărit n’are cum sa fie atins. Din nenorocire, așa se prezintă cazul cu presa de la Belgrad. Sub pretextul unor acte de jaf ce ar fi fost săvârșite de români în comu­nele Modoș și Pardani din Banat, presa sârbească, în aproape unani­mitatea ei, a dezlănțuit o campanie de o neobișnuită vehementă împo­triva României, a armatei române și a întregului popor românesc. N’au fost invective mai jignitoare, mai injurioase pe cari presa „alia­ților“ noștri să nu le fi aruncat la adresa României și a românilor. In eșirile ei atât de violente, această presă — și nu cea româ­nească — a găsit că alianța cu Ro­mânia este inutilă și chiar dăună­toare. Tot în presa dela Belgrad s-a scris că ziua în care rușii vor nă­văli în Basarabia, va fi o zi de T. S. poporul sârbesc. De asemenea, con­frații dela Belgrad sunt cei ce au recurs și la caricatură, ca să ridi­culizeze și să insulte armata ro­mână. Așa se prezintă realitatea. Care urma să fie atitudinea noas­tră? Să păstrăm tăcerea și să în­chidem ochii? Nu, pentru că nu vedem întru­cât tăcerea noastră i-ar fi determinat pe sârbi să-și schimbe ideile și sen­timentele ce le au manifestat în a­­tâtea ocazii. Pe un ton care n’a depășit un mo­ment urbanitatea necesară, am re­levat campania presei sârbești, a­­trăgând asupra ei atenția atât a o­­piniei publice, cât și în mod deose­bit a guvernului. O astfel de atitudine nu înseam­nă însă că am căuta să stricăm o operă de a cărei necesitate suntem convinși. De aceea, dacă e vorba ca să se facă un apel la moderațiune și la mai multă cuviință, acest apel nu poate fi adresat decât exclusiv con­fraților din capitala Iugoslaviei. Oglinda zilei Oul șase lei tine.. GĂINA: Nu te mai grozăvi așa. Cu un ou al meu, cumpăr șase ca Instantaneele noastre Suveranii la Paris Regina eșine ie la dineul de gală de la legația română. In jurul acordului franco-român Acordul si chestia Basarabiei A titudinea presei Italiene Am reprodus eri o coresponden­tă din Paris a ziarului „Secolo" din Milano, din " care reieșea cu câtă neplăcere s’ar vedea în Italia încheierea unei alianțe franco-ro­­mâne. Acelaș ziar, într’o corespon­dență, mai dă următoarele inf­or­­mațiuni asupra negocierilor cari au loc actualmente la Paris între d-nii Duca și Poincaré. „Negocierile diplomatice pentru elaborarea tratatului de alianță în­tre Franța și România continuă cu intensitate la Quay d’Orsay între Poincaré, ministrul de externe ro­mân Duca și directorul general al afacerilor politice Peretti della Roc­­ca. S’a ivit însă o piedică , Basara­bia. „România ar voi ca Franța să stabilească într'o clauză, deschis, cum că va interveni cu toate mij­loacele în caz când Rusia ar căuta să ia cu armele vechea provincie. Toate promisiunile formale în acea­stă privință și declarațiile conținute în toasturile oficiale, nu asigură pe deplin guvernul român care vrea o promisiune în scris din partea Fran­ței. Chestiunea e foarte delicată, cum se vede, și importanța acestei cereri a fost imediat înțeleasă de Poincaré și de colaboratorii săi. TRATATUL DEFENSIV „Nu pare deocamdată că Franța ar voi­ să asume tutela destinelor mai mult sau mai puțin agitate ale Basarabiei, și mai ales, a conflictu­lui care există de pe acum și al că­rui epilog între România și Rusia nimeni nu o poate prevedea. Cu tot bolșevismul, cu tot cordonul sani­tar, Rusia începe să provoace se­rioase preocupări în cercurile diplo­matice din Paris, în ce privește ca­pacitățile sale militare. „Este cert că la Paris se dorește semnarea unei convenții care ar fi un inel mai mult în lanțul de pro­tecție contra Germaniei și Rusiei. Dar se declară fără înconjur că este greu să se dea acordului fran­­co-român un aspect pe care toate celelalte tratate cu țările Micei An­tante nu l-au avut. Intențiile Fran­ței sunt deci limitate la un acord strict defensiv în cazul unei agre­siuni din partea Germaniei contra ei sau contra României, agresiune care ar provoca „casus foederis“ între cele două națiuni, ii place Franței să se alieze cu România, dar nu prea mult. Ea consideră util și chiar oportun să cânte Basara­bia ca o provincie românească, dar nu înțelege să așterne sentimentele ei pe hârtie. Maximumul de conce­siuni ce ea îl poate acorda Rcavi­­niei este să indice un tratat de a­­lianță care să servească drept frâu pentru eventualele amenințări mos­covite și să protejeze în mod relativ libertatea ei internă și unitatea ei față de Europa. «Totuși nimeni nu crede ca pie­dica Basarabiei ar putea nicească încheerea tra<att­iv,­­nu* poate ca să-l întârzie" cu câteva Ö» sau cu câteva săptămâni, dar înțe­legerea asupra punctelor principale pare de pe acum perfectă între cele două guverne“. AMENINȚĂRILE RUSIEI BERLIN. 8. — „Berliner Tage­blatt” află din Roma. Chestia în­cheieri unei alianțe între Franța și România e urmărită cu o vădită preocupare, deși ziarele afișează o oarecare nepăsare. Face impresia că ministerul de externe francez a deranjat considerabil planurile Italiei. „Camere Italiano" subli­niază totuși că noua alianță­­ nu înlătură izolarea Franței și nu schimbă situația în Orientul euro­pean. România se înșeală, de alt­fel, dacă așteaptă mari avantagii de la Franța, care-i oferă protecția contra unui atac rusesc. Unicul a­­vantaj va fi un imprpm­ut, dar cu câștiguri cămătărești, „Nuovo Paese" scrie că, acum se ■pricepe tonul amenințător ce ț­­in Rusia de un timp față de Rmânia, ca și campania antiitaliană a pre­sei pariziene. ' ‘ • , • .! I Dar atitudinea, amenințătoare a pregătiri, 'războinice, 'ci o* ?■­cerca­re de intimidare a României. Din nefericire, noua alianță va face ca relațiile­ franco-rusești să ia forma unei ostilități primejdioase. Nota Red. — Vocile din presa italiană ilustrează­ numai atmos­fera , care domnește la Roma, cu privire la țara noastră. De aceia le reproducem. De aceia însă toa­te informațiunile presei italienești trebuie primite cu rezervă, ca fi­ind colorate de anume tendințe ostile Franței și, prin repercusiu­ne, și­ nouă­.­­­­ • UN TRATAT FRANCO-IUGO­­■ SLAV Paris, 18. — După infor­mal 5 mi­i din sursă demnă de încredere, un tratat de­fenson va fi încheiat între Franța și Iugoslavia cu ocazia vizitei suveranilor iugoslavi la Paris care va­­ avea loc la sfârșitul lunei Mai. Reorganizarea ministerelor Numirea unei comisiuni centrale pentru coordonarea lucrărilor comisiunilior mixte Printr’un jurnal al consiliului de miniștri, d. Vintilă Brătianu a fost autorizat, ca de­ acord șefi­l de-, parlamentelor, respective,­ sâ ia mă­surile necesare, pentru, formarea din nou a comisiunilor­ mixte me­nite să cerceteze și să revizuiască situațiilea de fapt a serviciilor­ pu­blice și a folosirei personalului. Acele comisiuni vor lucra după norme generale date de d. ministru de finanțe. . Consiliul de miniștri a mai h­otă­­rât ca lucrările ce vor fi întocmite de acele­­ comisiuni mixte, s­i ser­vească la pregătirea bugetului pe exercițiul 1925, ca elemente­­ nece­sare pentru adaptarea serviciilor actuale și personalului existent, viitoarelor legi de organizare. FORMAREA COMISIUNEI CEN­TRALE Pentru coordonarea lucrărilor co­misiunilor mixte a fost numită o co­­misiune specială ce­ va lucra la mi­nisterul de finanțe. In acea comi­­siune au fost numiți d-nii Emil Pangratti, fost ministru, ca : preșe­dinte; Grigore Grecescu, președin­tele Curtei de conturi; V. P. Sassu, fost ministru; C. Dimitriu, senator, fost vice-președinte, al Senatului; N. Bălănescu, vice-președinte, al Came­rei; Traian Lalescu, deputat și D. I. Gheorghiu, secretar ■- general, al ministerului de finanțe,­­ ca mem­bri.Directorul general al contabili­­tăței publice va fi secretarul comi­­siunei centrale. La acești­ membri, se vor­­ adăuga delegații c omisiunilor­­­ mixte, câte unu­l plin, fiecare departament. CÂND VOR FI TERMINATE LU­­­­­CRARILE v Lucrările­ comisiunilor „mixte vor fi terminate cel mai­ târ­ziu la 1 Mai, în­ considerația­ c&, acele comisiuni au mai lucrat și’n cei doi ani din urmă, ■ în acelaș scop. •Comisiunea centrală a fost con­vocată pentru Luni' 21„c. .la­ minis­terul, de finanțe. ZIARUL „DIMINEAȚA CUPON DE PREMII SERIA V-a Ho. 8 Strângeți aceste cupoane! Adunând 90 de cupoane con­secutive primesi cinci bonuri de participare la tragerea marilor premii oferite gra­tuit de ziarul „DIMINEAȚA“. va­tm. *6 ANUL XXI - Mo. 6268 Duminică 20 Aprilie 1924 2 Lei exemplarul 4 Lei fn străinătate Iluiln vni­lor Diferitele sisteme existente de producție și des­facere din țară Se prepară,, după cum se știe, o importantă schimbare a regimu­lui actual privitor la producția și desfacerea băuturilor spirtoase. D. ministru de finanțe urmărește cu această ocazie, două tendințe bine definite: 1) să unifice pentru întreaga țară modul de desfacere al băuturilor spirtoase și 2) să re­ducă, pe cât e posibil, întrebuința­rea produselor alcoolice ca băuturi. Pentru atingerea acestor scopuri se lucrează la întocmirea unui pro­­ect de lege de către două comisi­uni : una ocupându-se cu partea producției și alta cu partea desfa­­cerei. Membrii acelor comisiuni se ara­tă foarte optimiști și asigură că vor propune parlamentului un pro­­ect menit să dea rezultate dintre cele mai apreciabile, atât in ce pri­vește economia națională, cât și sănătatea publică. DIFERITELE REGIMURI EXIS­TENTE Până la cunoașterea principiilor și dispozițiilor acelui proect de le­ge, ne vom folosi de unele date ce le avem, ca să arătăm actualele condiții în cari se produc și se des­fac băuturile spirtoase, în diferite­le regiuni ale țărei. IN ARDEAL _1 BANAT In Ardeal și Banat, spirtul e pro­dus de două feluri de fabrici: une­le agricole și altele industriale. Producția destinată consumului era contingentată. Fabricile agricole au fost înfiin­țate în regiunile sărace, cu scopul de a fi Îngrășate terenurile slabe cu borhoturile de la fabrici și în ace­laș timp de a da populației posibi­litatea să crească și să îngrașe vite destinate tăerii. Pentru o mai bună încurajare a celor cari înființau asemenea fa­brici, era sporită cota lor de fabri­cație, în timp ce era micșorată a fabri­celor industriale. Sistemul acesta întrebuințat sub­ dominația maghiară, fusese imim­­u­­ltvatat de idiguri <bh Germhinia. Fabricele agricole de spirt­ erau obligate să producă treptat, canti­­tatea ce le era fixată, ca astfel să producă în tot cursul anului borho­tul necesar pentru îngrășarea vite­lor. In ultima decadă ungurească 1908—1918, de stăpânire contingen­­tarea producției fabricelor agricole fusese egalată cu a celor indus­triale. Erau în Ardeal și Banat 18 Fa­brici industriale de spirt și 107 a­­gricole. Supraproducția fabricelor indus­triale era mai mult impusă la taxe de­cât producția contingentală ce urma să fie dată în consumație. Unele dintre fabricele agricole și industriale, au și rafinerii pentru produsele lor. Sunt 37 asemenea rafinerii. Dar mai sunt și 4 rafinerii inde­pendente, cari rafinează spirtul brut produs de fabricele agricole. Sunt de asemenea și depozite li­bere de desfacere și anume 32, din­tre cari 13 independente de fabrici In timpul războiului și după a­­ceea, numărul fabricelor de «*irt a scăzut. Regimul alcoolului in Ardeal și Banat a fost predominat de intere­sele economice. Mulțumită acelui regim, terenurile din vecinătatea fabricilor și-au sporit producția, iar creșterea vitelor a luat o în­semnată dezvoltare. Producția de spirt în Banat și Ardeal a fost în anul 1922—23 de 107.279.075 grade, din cele 17 fabrici industriale și de 78.789.060 grade, din fabricele agricole. Sunt în Basarabia și 13 fabrici de spirt din vin, cu o producție de 3.233.669 grade, în acelaș an și cari sunt principalele fabrici de cognac din țară. Neurmărind nici o preocupare e­­conomică, regimul monopolului pe alcool in Basarabia a dat în schimb rezultate bănești apreciabile, după cum se vede: In 1919—20­ 12.089.006 lei. In 1920-21: 67.512.078 lei. In 1921—22 102.953.527 lei. In­­ 1922—23 . 105.619.938 lei. In vechiul regat a fost și e, după cum se știe, regimul de libertate pentru înființarea fabricelor de spirt. Se cere numai autorizația de înființare, în vederea instalărei mă­surilor de control. Producția e lăsată de asemenea nelimitată, impunându-se numai­ condiții de ordin sanitar. Acele fabrici nu sunt supuse nici unei măsuri de ordin economic.­­ In schimb nu sunt permise de­­­pozitele de spirt netaxat în centrele­ de comerț. Producția de alcool servă la fa­bricarea băuturilor spirtoase. Prin legea de la 1903, modificată în 1921, s-a dat o extindere întrebuințărei alcoolului și pentru fabricate in­dustriale, ce au luat de curând o mare dezvoltare. IN VECHIUL REGAT In vechiul regat sunt 29 fabrici înainte de război erau 31. Producția lor în 1922—23 a fost de 126.766.730 grade. TOTALUL FABRICELOR ȘI Azi PRODUCȚIEI In toată țara funcționează azi 215 fabrici de spirt din cereale, cu 7 rafinerii speciale și cu o produc­­ție totală de 381.510.178 grade, re­partizate astfel: Ardealul și Bana­tul cu 125 fabrici producătoare de 186.068.135 grade alcool; Vechiul regat : 29 fabrici cu 126.766.730 gr.; Bucovina: 50 fabrici cu 18.200.860­­ grade și Basarabia : 1­1 fabrici cu 23,474.038 grade. DEM. IN BUCOVINA In Bucovina, regimul de produc­ție a alcoolului a fost aproape co­mun cu cel din Ardeal și Banat. Numai contingentarea se făcea a­­nual, în loc să fi fost făcută pe­­ ze­ce ani. Terenurile atribuite fabricelor, a­­veau în genere întinderi până la o mie hectare. Sunt azi în Bucovina 50 fabrici, cari funcționează. Dintre acestea cinci sunt industriale și 45 agri­cole. Sunt de asemenea și trei ra­finerii. Producția în 1922—23 a fost de 11.348.860 grade la fabricele indus­triale și de 37.853.000 grade la cele agricole. IN BASARABIA In Basarabia a fost și e încă menținut regimul monopolului pe­­ alcool. Acest regim, fără a fi con­tribuit la combaterea alcoolului, a creat statului o importantă sursă de venituri. Producția destinată consumului intern era dată pentru desfacere debitelor conduse de funcționari de stat. Restul producției era liber la export. Debitele de desfacere erau închi­se seara de­vreme, măsură ce a dat efecte sociale foarte bune. In Basarabia sunt 11 fabrici in­dustriale, cari au dat în 1922—23 o producție de 23.474.058 grade, din care au fost date în consumația internă 21.722.387 grade. Linia electrica M-Sn­ov-Prim­­ HOTĂRÎREA CONSILIULUI ECO­NOMIC AL GUVERNULUI Am anunțat că în ședința sa de joi după amiază, Consiliul economic al guvernului a aprobat în princi­piu construcția unei linii electrice particulare ca­re să lege Bucureș­­tiul cu Snagovul eventual cu Ploeș­­tii. CONDIȚIUNILE PUSE DE CON­­SILIU După cererea Direcțiunei căilor ferate, care se teme că această li­nie ar putea concura traficul de că­lători și mărfuri de pe linia Bucu­­rești-Ploești a statului și că ar pu­tea produce o perturbare în admi­nistrația unitară a circulației căilor­ ferate, consiliul a hotărît ca li­nia București-Snagov-Ploești să nu poată fi legată nici cu stațiunea Mogoșoaia nici cu gara Ploești. A mai hotărît ca societatea ce se va constitui în vederea acestei con­strucții să fie supusă regimului legii comercializării. In consecință, capitalul național (al statului și particularilor români) va intra cu 60 la sută, iar capitalul străin cu 40 la sută. O clauză spe­cială mai prevede că o treime din­ capitalul total se va subscrie de co­munele pe teritoriul cărora trece linia. Acest capital va fi împrumutat comunelor de însăși societatea con­structoare, iar amortismentul și dobânda împrumutului se v­or pre­vede în bugetele anuale ale comu­nelor. PERSPECTIVELE ACCEPTAREI LOR In urma acestor hotărîri „Sindi­catul de studii pentru punerea, în valoare a stațiunei climaterice Sna­­gov“ constituit de cele 12 bănci mari din Capitală se va întruni azi după amiază, spre a aviza asupra începerei lucrărilor preparatorii. După cât se pare condițiunile pu­se de consiliul economic ar putea fi acceptate de consorțiu, afară de acea prin care se împiedică legă­tura liniei electrice cu linia ferată a statului. Această clauză, ce pornește din teama de concurență e socotită ca un „non­sens“ atâta vreme cât în­suși, statul e direct interesat în în­treprindere și cât linia ferată nu face față nevoilor întregului trafic. Rămâne acu­m să se vadă hotă­­rîrile ulterioare ce se vor lua în această chestiune. tb. v.

Next