Dimineaţa, mai 1924 (Anul 21, nr. 6276-6304)

1924-05-03 / nr. 6278

BUCUREȘTI, Strîndar 9—în 6 pagini fondat la 1904 de Const mi­le Cum dispar milioane­­­­ [UNK] —ÜL fî­n[ȘP Cum a fost descoperit antonii furtului de 5 milioane de la Administrația fi­nanciară din Cluj.­Rela victimă și ca­valer care se sinucide, până la bot veritabil (Ancheta trimisului nostru special)­ ­CLUJ. — Multe fraude s’au săvâr­șit în timpul din urmă la diferite istituții publice din Ardeal, — dar f elul cum s’au defraudat peste m­ilioane lei de la administrația fi­n­anciară din Cluj, și felul cum au fost descoperite aceste fraude — iese din comun și vădește ce surse noui de rafinament are o imaginație În­clinată spre rău.­­ SINUCIDERE MISTERIOASĂ ȘI O AFACERE COMPLICATĂ Directorul Casieriei de la adiminis­­rația financiară din Cluj. Alexe Du­­dlescu, care în dimineața zilei de 110 Aprilie și-a tras un foc în piept febiar în localul Administrației fi­nanciară, după ce a dat alarmă, că au dispărut din cassă 5 milioane se sute de mii lei, — fiindcă „ur­­ase“ să închidă Cassa Sâmbătă seara și a rămas astfel deschisă. Până Luni, dimineață“ — Danie­­lescu, acesta, era un om foarte sim­­tizat în multe cercuri din Cluj. Nimeni nu știa că acest Danil­­escu, sub regimul maghiar, a fost hotar întrun sat din județul Hune­doara și pentru fraude și fals in acte publice fusese condamnat la 6 ani închisoare, dar dânsul făcuse recurs la Casația din Budapesta, fceia ce avu de urmare amânarea e­­xecutărei pedepsei. Veni apoi revolu­ția: unirea Adealului cu România. Cine se mai gândea atunci la Danil­­escu și la păcatele lui, la dosarul­ui înaintat Curței de Casație din Budapesta ? Hotarul era tras și ce rămas la Budapesta, își închipuia anu­lescu, că nu va mai forma o­­biect de discuție în Ardeal și Româ­nia Mare. Și se hotărî Daniilescu să părăsească satul din Hunedoara un­de se compromisese și să se stabi­lească la Cluj, ca om nou, cu o acti­vitate nouă, cu îndrăzneli noui, cu isprăvi noui. j. Cum în Ardeal, în prima perioadă de refacere lipseau români cu pre­gătire, pentru atâtea posturi lăsate de unguri, cari refuzau să depună jurământul de credință, Daniilescu fe fost îmbrățișat îndată cu căldură, “ s’a dat o slujbă bună, i s’a arătat o încredere largă, și omul s’a înfipt bine și în oficiu și în societatea din scluj. [ De aceia, când Daniilescu s’a si­nucis în localul Administrației fi­nanciare, toată lumea exclama: — Bietul om ! Ce cavaler ! Ce om e simțire! Cu viața lui a voit să lățească suma ce chiar el a desco­perit că lipsește din­­ Casă, Sărma­­­nul ! Victima unei neglijențe! Numai un om care nu prea știe tee-i sentimentalism, care judecă to­tul cu sânge rece și calculat, — pu­tea să vadă în această sinucidere, nici pe cavalerul, nici victima, ci de hoțul veritabil, șmecherul ,care prea să păcălească o lume, ca să se scaute în toate locurile tâlharii mi­l­i­­oanelor, — iar el să rămâie cu ilioanele.­­..i.4-Și omul acesta fără sentimenta­lism, cu sânge rece, este de­sigur ac­­’ a jtualul prefect de poliție din Cluj, d. l Ovidiu Gritta, căruia din primul moment i s’a părut misterioasă toată sinucidere și­­ întreaga afa­­­cere. . M­­­O SIMULTĂRE P In această privință, transcriu aci !ce mi-a povestit d. prefect .Gritta. I — Când s’a sinucis Daniilescu cu pram la București și numai după patru zile m’am întors la Cluj. In răstimpul acesta alții au luat inte­rogatoriul soției lui Daniilescu, soa­crei lui precum și funcționarilor din anturajul lui. Intr’o Duminecă, am luat în mână cercetarea întregei­­ chestiuni. Toată noaptea m’am fră­­mântat și mă întrebam: Să cred ce­­ crede toată lumea, că Daniilescu e­­ o victimă și un cavaler sau un șna­pan ordinar care simulează totul ? I­­Și am rămas la a doua părere. Căci ducându-mă Încă odată la [Clinică unde era internat Daniilescu,­­ca să văd natura rănei ce singur g -a pricinuit-o, — am vă­zut cu spr­­­indere dar și cu satisfacție că rana nu prezintă nici o gravitate —­­căci nu în dreptul inimei și-a des­cărcat glontele, « nu eu­­ dreaptă și-a descărcat revolverul, ca s­­ă nimerească în partea stângă a­­ pieptului, unde e inimioara lui, — iei — lucru neobișnuit la sinucigașii sinceri și disperați; cu mâna stângă ia descărcat revolverul, și’n așa chip, ca glontele să ricoșesc, să nu facă o leziune internă gravă, ci să iasă în­dată. M’am convins dar și mai mult» că este la mijloc o sinucidere simu­lată, pregătită astfel să provoace hu­­mai senzație și derutare, dar să nu fie mortală:­­■>,­­ ,4*,^ _ SOACRĂ, SOACRĂ, POAMĂ ACRĂ..., x­i­iți, *#»., * ! „Din acest moment — continui d. '»refeet — mi-am zis, că voi ar "putea­­ înlătura îndată vălul ce acoperă a­­ceastă tragi-comedie. Pe Daniilescu autorul adevărat al fraudei nu-l puteam supune încă i­­mediat unui interogator, fiindcă me­dicii mă opreau atunci s’o fac. Dar mi-am zis, că dacă Daniilescu are o soacră, și dacă aceasta e activă la Cluj — apoi de bună seamă că a jucat și dansa un rol în aceste fraude, — căci de regulă soacrele sunt amestecate în asemenea combi­nații. I-am luat soacrei lui Daniilescu un nou interogator. Și am văzut că declarațiile ei se bat cap în cap cu cele făcute cu câteva zile înainte, d-lui procuror. Când i-am spus că s’a dat de gol, și că va fi supusă u­­nei percheziții corporale,­­ bătrâna s’a făcut galbenă cu ceara și a sfâr­șit prin a scoate de sub fustele ei, un pachet în care erau polite de un milion lei (pentru banii ce-i împru­mutase Daniilescu la diferiți negus­tori) și un plic cu 50.000 lei în banc­note. Din acest moment, nu mai era nici o îndoială asupra­­ autorului fraudei, asupra vinovăției lui Da­niilescu. Mai trebuia să aflu unde e restul banilor. ȘI MĂTUȘI CA ȘTIE SĂ ASCUN­DĂ MILIOANE M’am interesat unde locuiesc ru­dele, frații și surorii lui Daniilescu și am pornit cu automobilul la Caslău, o comună lângă Orăștie, unde mi s’a spus că locuiesc aceștia Soacra lui Daniilescu îmi mărturii­sise, că la 10 Martie, ginerele i-a dat în seamă două pachete de 30 cm. lungime și 10 cm. grosime, spunând că ’n ele sunt acțiuni ale Societății Reșița. Ori nu erau decât milioa­nele furate dela administrația finan­ciară. Din comuna Caslău, am ridi­cat toată familia lui Daniilescu și n automobil am adus-o la Cluj. Aci după zeci de întrebări și presiuni, am smuls mărturisirea de la sora lui Daniilescu, că al doilea pachet cu milioane l’a ascuns mătușa lor, Terdera la Orăștie. Din nou am plecat cu automobilul într’acolo. Și într’adevăr, sub o claie de fân am găsit patru pachete cu bani, — 1.100.000 lei și un carnet de la o casă de economie, pentru banii depuși,.......................... . . .. UN PACHET CU BANI EXPEDIAT CA PACHET CU GHETE VECHI E de notat că o parte din banii aceștia, — câteva sute de mii de lei, Daniilescu le-a expediat poștă, mătușei sale ca mostră, prin fără valoare scriind pe el: ghete vechi. După ce Daniilescu s’a simțit re­stabilit de rana ce și-o pricinuise, prefectul d. Gritta l’a supus unui lung interogator. Daniilescu refuză’ să dea vre-o lă­murire. Nega totul, cu o încăpățâ­nare, cu o răutate fără seamăn. — Când i-am arătat pachetul cu bani, dela soacra ___ îmi spuse d. prefect — l’am întrebat pe Danii­lescu unde sunt ceilalți bani. El căuta tot să mă ducă pe cărări gre­șite. Ba, că a plecat cu trenul la Bot, să cumpere mari cantități de zahăr, cu’n anume Ioan Vrabie, da că’n timpul călătoriei, el, Daniilescu a adormit, iar banii i s’au furat de Vrabie, care apoi... a zburat. ■ Am scos atunci pachetul cu bani găsit sub claie de fân și l-am arătat lui Daniilescu : — Dar pachetul ăsta — ce-i cu el? — L-am dat în mama, v — Dar pachetul ăsta în­ bancnote ! — L-am trimes cu poștă. Și iată așa de la Daniilescu nu era chip să afle ceva. Recunoaște faptul numai dacă îi puneai lucru­rile sub ochi. Precum se vede prefectul de poli­ție al Clujului, cu mu­lta dibăcie a descoperit tot firul afacerei, ,~și~ Intr’un alt articol voiu arăta cine au fost complicii lui Daniilescu, ne­gustorii cari au profitat de pe urma acestor fraude și câteva demascări interesante LEONARD FAUREROW M im­pniiii ! 3 POM É­PE­S"»­ . .■érypty’i ess­si? VARȘOVIA 1, 30. (RadorVCs Er! au sosit la Varșovia 108 cetățeni po­lonezi cari au fost arestați și ținuți ca ostatici de către autoritățile so­vietice, $!*> ! Ilfiu­lîi“ i ,­­ • „ Sărbătoarea muncii O BANDĂ OPEREAZĂ DE ANI DE -­­ ZILE IN ARDEAL­ ARAD. 30. — In urma anchetei ordonate de d. Octavian Pop, direc­torul regionalei c. i. r„ s’a stabilit că în stațiunile Rodna, Deva, So­­borșin și Alvina se eliberau de mul­tă vreme bilete de călătorie falsi­ficate. * " Diferiți călători cercetați, au de­­­clarat că și-au cumpărat biletele in mod reglementar de la casa de bi­lete. ’ I. **,•■ <>%>1 jafefrovșn Cercetările sunt îndreptate acum în direcția de a se stabili vina per­sonalului din stațiuni în aceste fal­­sificări, întrucât se pare că e vorba de o Întreagă bandă, care oper­ează de­ abî de zife. ■ r-I După pilda lui Mussolini ..­.■v.. . n I­­.... MADRID, 30..— Dictatorul Primo de Rivera a decis să nu autorizeze obișnuita manifestație muncitorea­scă de 1 Mai. .­­...h. ^ N­ ^Witiw ——.................... JfF . Ziarul „Kurier Polski”” a­­nunță că un sindicat englez a obținut din partea guvernului polon concesiunea exploatărei pădurilor­ imense­­ de la Bialo­­wice. Durata concesiune­ e de 1Q ani iar suprafața de exploa­tare de 300.0­30 hectare­ Societatea ce se va înființa va­ tăia câte­­ 720.000 metri cubi de­ lemne anual. In schimb sindicatul englez se obligă să acorde guvernului polon sumă­r de 3 milioane lire ster­a­line plătibilă în mai multe rate. .Prima rată va fi plătită la 11 Decembrie 1924, întregul personal al socie­­tății va fi polonez, v­ a­­italul englez istria forestieră ontablitatea statului și nouile impozit. In mai multe rânduri prin memorii $1 publicitate am atras atențiunea mi­niștrilor de finanțe cari s’au perindat a acel departament de la 1918 încoa­ce, asupra utilității de a se înlocui actuala contabilitate publică prin si­stema „partidei duble“ adoptată mai în toate statele moderne. Cu acele ocaziuni am arătat pe larg considerațiunile ce motivează aseme­nea schimbare. Insă, ea­ de obicei — da­că nu vine de la d-lor —­ nici unul din miniștri n’a găsit r de cuviință a se întrece de această chestiune 12345 se interesa de această chestiune. Singur, d. Trancu-lași de și ministru al muncii, ca diplomat al școalei de comerț și fost profesor de contabilitate a înțeles imediat importanța­ propune­rii mele. Contabilitatea în partidă dublă per­mite ori­cărei administrații publice de a ține în evidență — în orice moment — mișcarea banilor, urmărirea și Înca­sarea lor, dându-i în acelaș timp po­sibilitatea de a obține o expunere a situației financiare prin încheerea­ unui Bilanț general și al contului de Deficite și Escedente la finele anului. In acest scop, d. Trancu-lași numise o comisiune de experți­ contabili cari să studieze așezarea actualei contabilități a statului pe baze de­ partidă dublă. Din nenorocire, d. Trancu-lași nu a pu­tut desâvărși opera începută, retrăgân­­du-se de la minister o dată­­ cu guver­nul Aver­escu din care făcea parte. Cu d. Vintilă Brătianu nu se poate sta de vorbă fiind prea ocupat — peste măsură de ocupat — cu schimbarea regimului fiscal. Cu toate acestea, este necesar a­­ î se aminti că contabilitatea generală respectiv, acea pe care o duce ministerul de finanțe în serviciul central și cel exterior,, dăinuește exact de acum 60 de ani, fără nici o modifi­­ca­re alta de­cât sporirea numărului registrelor și a coloanelor din acele re­gistre, ca ating o­ cifră fantastică. Lipsită de ori­ce criteriu științific, n’a corespuns, chiar de la început scopului pentru care fusese destinată. "Astăzi, mai puțin de­cât ori­când ea nu mai cadrează cu cerințele statului nostru. Nenumărate dovezi stau la îndemână ori­cui spre a se convinge de adevărul celor spuse aci. Voi exemplifica în treacăt: In primul rând, felul cum funcționea­ză acest aparat, nu poate oferi, la mo­mentul voit, o situație sumară a con­turilor de debit și credit, ci dup­ă o tre­cere de vreme îndelungată și ni­­ atunci fară nici o de exactitate­. Al doilea, statul nu are un inventar general de activat și pasivul său înre­gistrat prin conturi; toată contabilita­tea, se refera numai la mișcarea nume­rarului. Al treilea, funcționarii însărcinați cu înregistrarea operațiunilor de venituri și cheltueli, nu se pot desluși ei înșiși în labirintul de coloane și rubrici ale registrelor din care cauză, registrele sunt pline de ștersături, îndreptări și adnotări datorite erorilor de trecere de la o coloană la alta sau de la o rubrică la­ alta. Nici contabilitatea ministerului de finanțe nu stă mai bine. .Un singur e­­xemplu: operațiunile cu bonurile de tezaur sunt concludente. Cât despre contribuabil este exclus de a și putea­ verifica partida. Această stare de lucruri nu mai Poa­­te s ■ fi îngăduită fără grave inconve­niente pentru stat Atrag dar și de astădată atențiunea d-lui ministru de finanțe și în special d-l­ lä Vintilă Brătianu care este cel mai indicat a da o soluțiune grabnică și favorabilă acestei extrem de im­portante reforme punând-o de acord cu noul regim fiscal. Vechitura de astăzi ce se numește în directere „contabilitate publică“ tre­­bue neapărat înlăturată, pentru bunul r­enume al țării și salvgardarea intere­selor sale. In acest sens mă adresez și corpului contabililor căruia îi incumbă datoria de a interveni prin toate mijloacele ce i vor sta la îndemână pentru reu­șita acestei reforme. Q. LUCIAN BOLTUȘ Relațiile româno-polone — O telegramă de mulțumire a ge­neralului Florescu către generalul J­u tgi Sikorski — VARȘOVIA, 30. (Rador). — Ge­neralul Florescu a trimis o telegra­mă ministrului de război, d. Sikors­­ki, mulțumindu-i pentru primirea călduroasă precum și pentru deco­rațiile cari i-au fost acordate. D. ge­neral Florescu dorește, în aceiași telegramă, prosperitate Poloniei și armatei­ sale* 1k s:S­ve stefg, ■ .X ANUL XXI - NO. 6278 Sâmbătă 3 Maia 1924 2 Lei exemplarul­­ 4 Lei In străinătate I Instrucția in­­ afacerea comuniștilor a încetat otava luai Cererile de eliberare n’au fost rezolvate !ăin relatat în numărul nostru detructia, au renunțat la greva foa­­met. _ I Comuniștii arestați, ei înșiși, din propria lor inițiativă, au pus în discuție chestiunea continuării sau încetării grevei, intru­cât prin­­cipala lor cerere (aceea de a fi in­­struiți și a li se spune precis învi­­nuirile ce li se aduc) le-a fost sa­­tisfăcută de autoritățile militare.­­ După discuțiunile urmate, co­­muniștii au hotărât să înceteze greva foamei și a setei, j D. maicu Pruteanu’, comisar re­gal, raportorul care instruește pe comuniști, a continuat feri­cit interogarea celor arestați. . Mai sunt de ascultat încă 3 din cei 7 rămași arestați în urma eli­­­berării d-lor și Pătrășcanui.. Dobrogeanu-Gherea *■ H După terminarea instrucției, cote­­siliul­­ de război urmează să pronunțe asupra cererilor de eli­berare, adresate de către familiile arestaților, d-lui general Harban1 comandantul corpului II armată, care va decide, d­if erî că toți comuniștii rămași ares­tați au încetat greva foamei, în ur­ma promisiunii d-lui maior Prutea­­nu, în numele d-lui general Huiban, că imediat după Paști, vor fi eli­berați. * «2$" * «•*" Organele competente, cărora le-am cerut lămuriri, ne-au precizat următoarele: Greva foamei n’a încetat în ur­ma promisiunei de eliberare făcută de d. general Huiban și comunica­tă de d. maior Pruteanu. Nici d. general Hurban, nici­j. v . maior Pruteanu n’au făcut o ase­’A­­menea promisiune și nici nu puteau s’o facă. Comandantul corpului H de ar­mată a promis că imediat­ după Paște va începe accelerarea instruc­ț iei, ceea ce s’a și făcut. Maiorul Pruteanu, primul portar al consiliului de război r a­fost la Văcărești în toate zilele, un­a de a cercetat și confruntat pe co­muniștii arestați." Aceștia, în­­ fața­ străduințelor co­misarului regal de a accelera ins­ Ilia MS­­ti» De vorbă cu primarul Devei, fl. Herlea,­­Hula trimisul DEVA. — O chestiune care prezintă interes este și acela, sub ce auspicii se desvoltă acum orașele și târgușoa­­rele ardelenești, in privință aceasta mi-a spus lucruri interesante primarul orășelului Deva, d. Herbay. O zi ajunge ca să cunoști acest târ­­gușor, de pe valea Murășului, pe linia Teiuș-Arad. Ce-ti atrage în prima li­nie privirea, este muntele stâncos și pe culmea lui ruinele uunei vechi cetăți. Când mai vizitezi și muzeul Județului cu bogate relicve și pietre cu inscripții din Sarmisegituza, iți dai seama că ești într’un ținut cu multe amintiri istorice. CIANGAII DIN BUCOVINA COLONI­ZAU LA DEVA Și la Deva, uneorii zidiseră somp­tuoase edificii publice: prefectura jude­țului este o clădire monumentală, tot așa și tribunalul, administrația finan­ciară, muzeul, liceul și alta­­ clădiri școlare. Mulți cian­găi locuiesc în acest orășel, aduși din Bucovina și colonizat­ aci cu mari sacrificii, de stăpânirea maghiară. Li s’au dat terenuri întinse, pe cari să le plătească în 20 de ani, înlesniri ca să-și construiască case. Și azi ciangăii aceștia sunt înstăriți și stau mai bine, decât mulți meșteșugari ro­mâni din Deva, cari sunt în prima fază a desvoltării lor. CE IZVOARE DE VENIT ARE UN TARGUȘOR ARDELENESI DAr să lăsăm pe d. primar al Devei, d. Herbay, să ne istorisească ceva des­­pre gospodăria acestui târgușor ardele­nesc. De la unguri pe lângă edificiile fru­moase, am moștenit în orașul acesta o administrație destul de neglijată. Am avut apoi ghinionul, ca după întronarea regimului românesc, să izbucnească câteva incendii mari. Un­ foc ne-a di­strus la 1920, primăria. Restaurarea ei ne-a costat 170.000 lei. Puțin mai târ­ziu ne-a ars hotelul comunal: Crucea albă. Și pe acesta trebuit să-l refa­cem. Ne-a costat trei milioane. Din bu­getul comunei nu am putut lua acea­stă sumă, am împrumutat banii de la băncile din Timișoara. Mulți consilieri erau la început împotriva acestui pro­iect, azi când văd ce mândru e ho­telul nostru cu cafenea și restaurant modern, elegant, cum sunt puține în Ardeal, oamenii mă felicită pentru e­­nergia cu care am urmărit realizarea acestui proect. Pentru acoperirea­ numeroaselor da­torii ale comunei, trebuia să captăm isvoare noui de venit. Și uite, cât am făcut­ de la hotelul comunal, care înain­te, se dădea în arenda cu 2000 lei anual azi comuna primește o arendă de­ 220 mii lei. Am introdus apoi taxa de pa­vaj. Cine întră în oraș cu alimente cu vite, pasări, sau cu carul lui cu fân, trebuie să plătească o mică taxă, înainte și vama orașului a fost dată în arendă cu 7000 lei pe an. Acum co­muna a luat-o în regie proprie, și în primul an, am realizat un beneficiu de 500.000 lei, care sumă ne servește acum la noua pavare a­ străzilor. PATRU MINIȘTRI ALEȘI IN ACELAȘ JUDEȚ .Ji­­u­late " De la ministerul de interne, am ob­ținut apoi autorizațiunea că din pădu­rea comunei de peste o mie de jugăre, sa exploatăm în regie proprie 170 jug., ceia ce însemnă un nou venit de 1.600 mii pentru oraș. Mai avem venit Si dela teatrul comunal (l’ati văzut fie frumos este?) pe care l-am dat în­ a­­rendă unui ofițer român invalid. Pentru înfrumusețare a văzut noul pate, ce l’am făcut în fațs prefecturei, unde a fost un teren pur știu? Fostul ministru, d. dr. Petre Gro­­za, care locuiește peste drum, voiește să-și dărâme vechea casă și să-și zi­dească o vilă cu etaj, în stil românesc, așa că în partea aceasta principală a orașului, vom avea cele mai mândre clădiri. Grija mea este acum se aducem în oraș apă buna și să facem o baia de aburi model. Comună noastră tîne apoi să profite de împrejurarea, că în Județul acesta au fost aleși patru miniștri, ca sena­tori sau deputați și anume: d-nii Ale­xandru Constantinescu, generalul Mo­­șoiu, generalul Văitoianu și acum de curând Tancred Constantinescu. Și în interesul orașului nostru, obținem în­tr’adevăr dela fiecare ministru, diferite înlesniri și îmbunătățiri, când Interve­nind eu, când prefectul județului, d. dr. Dubleș, care e foarte agil și stăruitor, la București, când e, vorba să dobân­dească ceva pentru orașul Deva. Nu­ pot trece sub tăcere și străduințele se­natorului orașului, d. r Panaitescu, pen­tru desvoltarea culturală și economică românească a orașului. Lui îi datorim școala de arte și meserii, la care în­vață tineri recrutați de la țară. Avem acum 20 în Internat. T­ot­’ de cinci ani ei învață tâmplăria, fierăria, tinichi­­geria, și când ies maieștri li se dă spre folosință din partea -coli, toate instru­mentele necesare meseriei lor, asta timp de cinci ani.1 TARANII ȘI TÂRGOVEȚII...­­" In privința aprovizionării orașului cu alimente, nu avem de întâmpinat difi­cultăți, fiindcă avem ținut bogat. Săte­nii din satele din jur, aduc păsări, ouă vite, brânzeturi, lapte, unt. Numai că organele orașului, trebue să exercite un control serios, țăranii aducând de o vreme încoace marfă proastă și scumpă, lapte stricat, int rânced. Ori publicul consumator din orașe se aștep­ta, ca acum, după jertfele făcute de stat pentru țărănime care a fost îm­proprietărită, să nu fie așa lacomă de câștig, ci ceea ce produce să fie producție bună și conform cu prețurile maximale. Dar la­razziile făcute ne-am încredințat că ei vând pe furiș totul mai scump și încă de rea calitate. Să iubim țărănimea asta e lucru e­­vident, dar urmarea nu trebue să fie ca țăranii să tragă pe sfoară pe târg­govezi“. ] Iată ce poți afla într’un orășel ar­delenesc. ” LEONARD PAUKEROW nostru special­ . j :­J Omagiul armatei române pentru Sa­batai Necunoscut italia­ ­ ROJO, 30. Colonelul Skeletti­noul atașat român, a depus pe mor­mântui soldatü și fiernosmt splendidă coroam­ă de flori imple de o­bită cu­ Rulările naționale române, ca­ semn de omagiu al armatei ro­mâne pentu armata italiană. Du­pă aceasta Harmeiul Skeletti a fost primit de generalul Diaz și alte autorități din ministerul de război 1­­­14 W"

Next